Raport asupra vizitei în Centrul nr. 1 de reţinere şi arestare preventivă din subordinea Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti

Două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Centrul nr. 1 de reţinere şi arestare preventivă din subordinea Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti pe data de 3 noiembrie 2011. Vizita anterioară în acest arest avusese loc în ianuarie 2009. 

Un aspect de  principiu

Problema aplicării Legii  nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal rămâne în continuare  controversată  în  centrele de reţinere şi arestare preventivă. Art.81 alin.4 din Legea 275/2006 prevede că aresturile („centre de reţinere şi arestare preventivă”) trebuie să fie organizate şi să funcţioneze „prin regulament aprobat prin ordin comun al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului justiţiei”. Au trecut mai bine de 5 ani de la intrarea în vigoare a legii, iar ordinul comun nu a fost emis. Deocamdată regulamentul care se aplică în aresturi este cel aprobat prin Ordinul nr. 988/2005, deci anterior adoptării legii, ordin care nu a fost modificat . Responsabilii IGPR afirmă că sunt aplicate doar acele prevederi care nu contravin Legii nr. 275/2006 însă nu pot indica cu exactitate care sunt acestea. Practica demonstrează că regulamentul neconform legii se aplică în aresturi. În acest sens este relevantă practica privind încătuşarea la scoaterea din arest. Legea 275/2006  prevede la art.37 alin.2 că „…. imobilizarea cu cătuşe, cămăşi de forţă sau alte forme de imobilizare a corpului este permisă doar în situaţii excepţionale.”. La mai mult de cinci ani de la adoptarea legii, în toate aresturile de poliţie, inclusiv în Centrul nr. 1 de reţinere şi arestare preventivă din subordinea Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti,  încătuşarea la scoaterea din arest este regula şi nu excepţia, conform  vechiului act normativ încă în vigoar. Această problemă a fost de altfel sesizată chiar şi de responsabilii arestului.

Aspecte privind organizarea centrelor de reţinere şi arestare preventivă din subordinea DGPMB

Odată cu măsurile de reorganizare din Ministerul Administraţiei şi Internelor începute în anul 2009, au avut loc schimbări organizatorice şi la nivelul centrelor de reţinere şi arestare preventivă din subordinea DGPMB. Astfel, a fost înfiinţat Serviciul Independent de Reţinere şi Arestare Preventivă care, pentru o perioadă de câteva luni, a avut în subordine toate cele 12 aresturi din Bucureşti. Începând din iulie 2010, acest serviciu deţine responsabilităţi privind coordonarea/ repartizarea persoanelor private de libertate  la nivelul DGPMB (inclusiv escorta – 107 persoane) şi are în directă subordine două aresturi: cel vizitat – nr. 1 – şi Centrul nr. 12 de reţinere şi arestare preventivă a minorilor. Restul aresturilor din Bucureşti, în număr de 10 sunt subordonate conducerii secţiilor de poliţie unde sunt situate. În această perioadă a reorganizării administrative au fost luate decizii privind gestionarea mai eficientă a fluxurilor de persoane private de libertate precum şi a resurselor umane. Ca urmare, toţi arestaţii bolnavi, cei autodeclaraţi consumatori de droguri şi femeile, inclusiv minore, sunt depuşi în Centrul nr. 1 (singurul care are cabinet medical propriu) iar toţi  minorii de sex masculin sunt depuşi în Centrul nr. 12, toate categoriile de persoane vulnerabile fiind astfel în directa responsabilitate a Serviciului Independent de Reţinere şi Arestare Preventivă (în continuare SIRAP).

Concret, toate persoanele ce urmează a fi introduse în cele 12 centre de arest din Bucureşti sunt controlate din punct de vedere medical de către un medic sau un asistent, la cabinetul din incinta DGPMB, cabinet subordonat Direcţiei Medicale din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Dacă persoana declară că suferă de o afecţiune este trimisă la un consult de specialitate (în cazul declarării consumului de droguri persoana este prezentată pentru consult la Spitalul Al. Obregia). Ulterior aceştia sunt prezentaţi ofiţerului de serviciu. Acesta verifică documentele persoanelor şi decide în ce centru va fi depusă persoana având în vedere atât caracteristicile persoanei cât şi disponibilitatea unor locuri vacante în centre şi apropierea persoanelor de anchetatori. Percheziţia corporală are loc la introducerea în centrul de reţinere şi arestare preventivă. Responsabilii SIRAP au afirmat că procedurile privind percheziţia atât corporală cât şi în camerele de deţinere se realizează conform standardelor în sensul că: sunt efectuate de personal de acelaşi sex cu persoana privată de libertate, nu implică genoflexiuni sau control al cavităţilor corporale iar percheziţia camerelor se realizează în prezenţa uneia dintre persoanele private de libertate găzduită în camera respectivă. 

Specificul arestului, efective, durata deţinerii

Centrul nr. 1 de reţinere  găzduieşte practic toate categoriile de persoane vulnerabile (femei, bolnavi, consumatori de droguri) mai puţin  minorii de sex masculin. Sunt deţinuţi aici şi adulţi fără probleme de sănătate. 

La data vizitei, în arest se aflau 142 persoane private de libertate dintre care:

·        43 de femei (22 în stare de reţinere sau de arest preventiv, 12 condamnate definitiv şi 9 la dispoziţia instanţei). Una dintre femei era minoră la momentul depunerii în arest şi figura în evidenţe ca atare însă la data vizitei împlinise 18 ani;

·        99 de bărbaţi (75 în stare de reţinere sau de arest preventiv, 14 condamnaţi definitiv şi 10 la dispoziţia instanţei); dintre aceştia 8 declaraseră că sunt consumatori de droguri.

Referitor la perioada de şedere în Centrul nr. 1 din subordinea Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti responsabilii au afirmat că persoanele rămân aici cel puţin 2-3 săptămâni şi sunt transferate către secţiile de arestare preventivă din sistemul penitenciar în momentul în care se finalizează urmărirea penală. APADOR-CH reaminteşte că persoanele care au primit mandat de arestare de la judecători ar trebui transferate de îndată în centrele de arestare preventivă din sistemul penitenciar adică ar trebui să stea în aresturile poliţiei maximum 24 de ore cât durează reţinerea şi, eventual, alte câteva ore pentru efectuarea formalităţilor legate de transfer dacă judecătorul a emis mandat de arestare.

În ce priveşte personalul ce deserveşte centrul, responsabilii au declarat că este insuficient (6-7 persoane pe tură).

Spaţii şi condiţii de detenţie,  discuţii cu deţinuţii – situaţia gravă din Camera 19

Arestul are 31 de camere de deţinere, cu un  total de 171 de paturi instalate. Faţă de situaţia constatată la vizita anterioară, numărul de paturi este mai mare cu 24 în condiţiile în care a fost amenajată o singură cameră în plus (pentru persoane cu dizabilităţi).

Camerele de deţinere sunt situate pe două niveluri, demisol şi parter. La parter sunt camerele destinate găzduirii femeilor şi cea amenjată pentru persoane cu dizabilităţi iar la demisol sunt găzduiţi bărbaţii (consumatorii de droguri sunt repartizaţi în două dintre aceste camere).  

Din punct de vedere al dimensiunilor, camerele de deţinere sunt de două tipuri: unele au aproximativ 12 mp. iar celelalte,   aproximativ 14 mp. suprafaţă. În cele de 12 mp sunt instalate 4 paturi (o excepţie este cea pentru persoane cu handicap unde sunt instalate 3 paturi) iar în restul sunt instalate fie 6, fie 8 paturi. În plus, în unele cazuri, în camere sunt găzduite mai multe persoane decât numărul de paturi instalate. De exemplu, în camera 4 de la demisol, cu o suprafaţă de aproximativ 14 mp., la data vizitei erau instalate 8 paturi ocupate de 6 persoane. Revine o suprafaţă mai mică de 3mp. per persoană iar în cazul ocupării tuturor paturilor instalate, o suprafaţă mai mică de 2 mp.  Într-o altă cameră, de aproximativ 12 mp. în care erau  repartizate patru persoane în patru paturi, una dintre persoane a afirmat că au existat situaţii în care au fost mai multe şi ca urmare au fost nevoite să împartă paturile. 

APADOR-CH reaminteşte faptul că în cadrul vizitei din 2006 în România, Comitetul European pentru Prevenirea Torturii  a făcut recomandarea ca spaţiul de deţinere să fie de minimum 4 metri pătraţi pentru fiecare deţinut şi pentru aresturile poliţiei, nu doar în penitenciare. Această cerinţă nu este respectată în Centru nr. 1 de reţinere şi arestare preventivă unde există supraaglomerare.

Fiecare cameră are propriul grup sanitar sub forma unei cabine (1 mp) dotate cu chiuvetă şi duş. Faţă de vizita anterioară, reprezentantele asociaţiei notează faptul că grupurile sanitare au fost dotate de către responsabilii arestului cu chiuvete şi perdele la duşuri.

Situaţia privind iluminatul  natural şi aerisirea camerelor a rămas la fel ca la ultima vizită, adică relativ satisfăcătoare.  Dar faptul – semnalat de asociaţie în mod repetat – că becurile din camere rămân aprinse pe toată durata zilei şi a nopţii  poate crea o stare de discomfort. Arestul este dotat cu sistem de alarmare vizuală şi cu aparate video de supraveghere, instalate pe coridoare. 

Hrana furnizată personelor private de libertate este adusă în continuare de la Penitenciarul Rahova şi este de calitate foarte proastă. Cei prezenţi în camere la data vizitei au afirmat că foarte rar pot mânca ciorba şi uneori câteva bucăţi de cartofi scoşi din tocană.   . Mulţi deţinuţi se hrănesc cu alimentele primite de la aparţinători cu ocazia vizitelor -10 kg de alimente greu alterabile, la care se adaugă sucuri şi fructe – şi au acces la frigidere în care le pot depozita .

Camera 19  – una din camerele „drogaţilor”. În această cameră condiţiile de detenţie sunt la nivelul a ceea ce Convenţia Europeană a Drepturilor Omului numeşte tratament inuman. În camera  de aproximativ 12 mp., erau instalate la data vizitei 4 patru paturi ocupate de 5 arestaţi (unul dintre aceştia se afla în momentul discuţiei la anchetă astfel că reprezentantele asociaţiei au vorbit cu 4 dintre ei). În cameră plutea un miros fetid provenind în primul rând de la unul dintre pereţii grupului sanitar plin de igrasie şi de mucegai. Chiuveta nu funcţiona iar apa curgea doar pe ţeava duşului şi doar rece. Doi dintre cei cazaţi aici, consumatori de droguri, au relatat că s-au simţit foarte rău în primele zile de privare de libertate când au fost în sevraj. Fuseseră prezentaţi medicului specialist însă tratamentul prescris de acesta a constat doar în câteva pastile calmante. Asociaţia reaminteşte că tratamentul eficient pentru consumatorii de droguri este un imperativ legal şi că privarea persoanelor private de libertate de asistenţă medicală adecvată reprezintă încălcarea unui drept fundamental. Arestaţii din camera 19 s-au plâns şi de faptul că sunt nevoiţi să se înghesuie 5 în 4 paturi, de proasta calitate a hranei, de faptul că nu au televizor în cameră şi de lipsa activităţilor în general.  De menţionat că unul din arestaţi – M.F. – cu probleme cardiace, nu avea nicio legătură cu consumul de droguri şi nu înţelegea de ce trebuia să stea în acea companie. Din explicaţiile primite, a rezultat că repartizarea lui la camera 19 ar fi fost făcută doar pentru că arestul era supraaglomerat la data aducerii. Dar deşi problema supraaglomerării fusese rezolvată,  arestatul M.F. nu fusese mutat într-o cameră mai potrivită cu afecţiunea de care suferă. 

Activităţi, corespondenţă, contacte cu exteriorul, alte drepturi

Cele patru curţi de  plimbare se găsesc în aceeaşi stare ca la vizita anterioară,  adică nişte ţarcuri în care arestaţii nu pot decât să stea în picioare sau să facă doi-trei paşi.

Cele de la demisol au o suprafaţă de aproximativ 10 mp iar cele de la parter de aproximativ 15 mp. Reprezentantele APADOR-CH au întâlnit deţinuţi la „plimbare”. Aceştia au afirmat că sunt scoşi la aer zilnic între o jumătate de oră şi o oră..

Clubul, situat la parter, este o încăpere dotată cu masă de ping-pong. La momentul vizitei reprezentantelor APADOR-CH nu se afla nimeni la club. Unii arestaţi nici nu ştiu de existenţa clubului, în vreme ce alţii sunt descurajaţi de obligaţia de a face cerere pentru a avea acces în sala respectivă. Asociaţia propune accesul la sala de ping-pong pe baza unui orar zilnic, după modelul ieşirii la curţile de aer. Evident, ambele activităţi vor avea loc în fiecare zi, fără ca una să o înlocuiască pe cealaltă. Menţinerea sistemul actual pe bază de cerere anulează o bună parte din efectele benefice aşteptate de la o iniţiativă altfel foarte bine venită.

Sala de gimnastică, amenajată la demisol, este dotată cu aparate de forţă moderne. Deţinuţii care vor să meargă la sală trebuie să facă cerere care le poate fi admisă după ce sunt consultaţi de medic şi acesta îşi dă acordul. Mai multe persoane şi-au exprimat nemulţumirea faţă de faptul că durează mult (aproximativ 3 săptămâni) până să se obţină permisiunea de acces la sală.

Majoritatea camerelor sunt dotate cu televizoare funcţionale ce aparţin arestaţilor.

Vizitele familiei, telefoanele către familie şi grefa sunt permise săptămânal iar convorbirile telefonice cu avocatul, în orice moment, la cerere. Cutia poştală este amplasată pe hol, deţinuţii având posibilitatea să îşi depună personal corespondenţa. Camera destinată convorbirilor telefonice a fost recent reamenajată.

Nu a intervenit nicio schmbare cu privire la activitatea judecătorului delegat în acest arest, se prezintă numai în cazuri speciale (refuzul de hrană) iar arestaţii nu îi cunosc activitatea/atribuţiile. APADOR-CH revine cu solicitarea ca resposabilii aresturilor să informeze persoanele private de libertate despre existenţa şi atribuţiile instituţiei judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.

Asistenţa medicală

Cabinetul medical care deserveşte Centrul nr. 1 de reţinere şi arestare preventivă şi toate celelalte aresturi din Bucureşti şi Ilfov se află în subordinea Direcţiei medicale din MAI. La momentul vizitei personalul cabinetului medical era compus din trei medici şi patru asistenţi medicali care asigură permanenţa, lucrând în sistem ture. Cei trei medici îşi desfăşoară activitatea în trei cabinete: unul amplasat în interiorul Centrului – pentru persoanele deţinute aici, cel de-al doilea, amplasat la intrarea în incintă – pentru vizita medicală la depunerea în arest precum şi pentru orice problemă de sănătate a arestaţilor din toate centrele de arest din Bucureşti iar cel de-al treilea cabinet funcţionează exclusiv pentru angajaţi ai DGPMB. Este evident că personalul medical este insuficient dacă se ţine cont de faptul că fluxurile de arestaţi sunt destul de intense.

Cu toate acestea, atât personalul centrului cât şi deţinuţii au afirmat că, în caz de nevoie, fiecare dintre arestaţii care solicită dimineaţa la apel să fie vazut de doctor beneficiază de consultaţie în aceeaşi zi.

Medicul de serviciu a afirmat că duce lipsă de medicamente şi s-a plâns de colaborarea cu unele spitale civile.    

Similar situaţiei constatate la vizita din 2009, în arestul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti  nu există niciun fel de posibilitate de accesare a unor servicii de prevenire a transmiterii HIV/SIDA.  Responsabilii arestului dar şi medicul continuă să afirme că în acest stabiliment este exclus să aibă loc relaţii sexuale. De asemenea, situaţia privind acordarea de tratament eficient pentru consumatorii de droguri a rămas aceeaşi. Tratamentul substitutiv este neacceptat la nivelul IGPR în condiţiile în care este în mod explicit prevăzut în acte normative în vigoare: Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1216/2006 privind modalitatea de derulare a programelor integrate de asistenţă medicală, psihologică şi socială pentru persoanele aflate în stare privativă de libertate, consumatoare de droguri şi Ordinul comun nr. 282/2007 emis de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Ministerul Sănătăţii Publice şi Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse  definesc ca „situaţie specială” starea privativă de libertate a unui consumator de droguri beneficiar de servicii şi  stabilesc responsabilităţi clare referitoare la modalitatea de continuare a tratamentului substitutiv.

Concluzii şi recomandări:

APADOR-CH solicită dezafectarea imediată a camerei nr. 19 până la renovare şi igienizare. Deţinerea unor persoane în condiţiile din camera 19 reprezintă o încălcare a art. 3 al Convenţiei Europene privind drepturile omului;

Asociaţia atrage atenţia asupra problemei supraaglomerării şi solicită măsuri urgente pentru remedierea situaţiei cum ar fi, de exemplu, transferarea de îndată a persoanelor care au primit mandat de arestare în sistemul penitenciar; 

APADOR-CH consideră că personalul cabinetului medical (şi aşa insuficient) trebuie să se ocupe exclusiv de starea de sănătate a persoanelor private de libertate;

Asociaţia solicită responsabililor din IGPR să revizuiască regulamentele şi procedurile interne (neconforme cu legislaţia în vigoare) cu privire la asistenţa medicală pentru consumatorii de droguri din aresturile poliţiei şi atrage atenţia asupra faptului că neacordarea de tratament medical adecvat persoanelor private de libertate consumatoare de droguri reprezintă o încălcare flagrantă a drepturilor acestora.

Celelalte conculzii şi recomandări ale  asociaţiei sunt incluse în raport.

Manuela Ştefănescu                                                 Maria-Nicoleta Andreescu

Raspunsul IGPR in acest caz