Arhiva pentru categoria: Asistență CEDO

Marea Cameră de 17 judecători a Curții Europene a Drepturilor Omului a stabilit ca audierea publică în cauza Anca Mocanu și alții c. României (”dosarul mineriadei din iunie 1990”) să aibă loc pe data de 2 octombrie 2013.

Cauza privește trei dosare conexate, legate de evenimentele din iunie 1990, și a fost inițial soluționată de o Cameră de șapte judecători, care, pe 13 noiembrie 2012, a decis că statul român se face vinovat de:
•  încălcarea articolului 2 (dreptul la viață) din Convenția europeană sub aspect procedural, datorită ineficienței anchetei legate de decesul soțului doamnei Anca Mocanu
•  încălcarea articolului 6 paragraful 1 în cazul Asociației 21 Decemberi 1989 datorită lungimii procedurii penale în care această reclamantă s-a constituit parte civilă.

În privința reclamantului Marin Stoica, ce a fost supus la rele tratamente în 13-15 iunie 1990, CEDO a decis că articolului 3 (dreptul de a nu fi torturat sau supus unor tratamente inumane sau degradante) nu a fost încălcat, deoarece plângerea sa penală a fost adresată autorităților interne abia în anul 2001.

Domnul Stoica, sprijinit de APADOR-CH prin avocații cu care colaborează, a solicitat reexaminarea cauzei de către Marea Cameră a CEDO, motivele sale putând fi consultate aici. Cererea sa a fost acceptată de un complet de cinci judecători pe data de 29 aprilie 2013, ceea ce va duce la rejudecarea fondului cauzei.

Pentru mai multe informații:

Diana-Olivia Hatneanu, director executiv APADOR-CH, 0722 467 034 sau 0733 078 718

La data de 13 noiembrie 2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat o hotărâre în cauza Cucu c. României (22362/06) prin care a condamnat statul român pentru încălcarea articolului 3 al Convenției- dreptul de a nu fi supus unui tratament degradant- precum şi a dreptului de a vota, drept protejat de art. 3 Protocolul nr. 1 al Convenţiei. Reclamantul a fost susţinut în demersurile sale de APADOR-CH.

Reclamantul s-a plâns Curţii Europene de condiţiile de deţinere din penitenciarele Jilava și Giurgiu. Curtea a constatat că  supraaglomerarea din penitenciare, existența unei igiene precare și a condițiilor generale de deținere din aceste penitenciare au reprezentat pentru reclamant un tratament inuman și degradant. APADOR-CH atrage atenția asupra numeroaselor condamnări pronunțate de Curtea Europeană împotriva României din cauza condițiilor de deținere precare din penitenciarele din întreaga țară. De altfel, anterior cazului Cucu, Curtea Europeană s-a pronunţat în temeiul articolului 46 al Convenției Europene, cu privire la măsuri generale pe care România va trebui să le aplice pentru a remedia situaţia.

Curtea Europeană a constatat încălcarea articolului 3 din Convenţia Europeană și sub aspect procedural, datorită faptului că ancheta autorităţilor române cu privire la relele tratamente la care a fost suspus reclamantul de către trupa de intervenţie a penitenciarului Giurgiu a fost ineficientă.

Ho tărârea CEDO a stabilit şi că aplicarea automată a pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a vota- deși infracțiunea pentru care a fost condamnat reclamantul nu avea nicio legătură cu exercitarea dreptului la vot- reprezintă o încălcare a art. 3 Protocolul nr.1 din Convenției, articol care protejează libertatea persoanei de a-şi exprima opţiunea asupra candidaţilor la alegerile pentru corpul legislativ.

Textul integral al hotărârii este disponibil pe pagina de internet a Curții la adresa www.echr.coe.int .

Pentru detalii suplimentare: Nicoleta Popescu – avocat APADOR-CH, telefon 0733.078.718

Marea Cameră a CEDO confirmă privarea de libertate în cauza Creangă împotriva României

Astăzi, 23 februarie 2012, Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a pronunţat în cauza Creangă împotriva României şi a sancţionat privarea de libertate a unei persoane chemate şi obligate să rămână la sediul parchetului pentru a a da declaraţii, în lipsa aplicării măsurii reţinerii sau arestării preventive.

Reclamantul, Sorin Creangă, a fost ofiţer de poliţie şi a făcut obiectul unei proceduri în faţa Parchetului National Anti-Corupţie, fiind suspectat de fapte de corupţie. Mai precis, în data de 16 iulie 2003 la ora 9 dimineaţa, reclamantul a fost chemat la sediul PNA, unde i-au fost luate declaraţii, iniţial fără a i se indica în ce calitate dă aceste declaraţii. În jurul orei 12.00 i-ar fi fost comunicat verbal că este cercetat penal şi i-au fost luate alte declaraţii, în lipsa unui apărător. Mandatul de arestare preventivă a fost emis abia la orele 22.00. Procedura penală a continuat, reclamantul fiind în final condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare pentru fapte de corupţie.

Guvernul a susţinut că în ziua de 16 iulie 2003 reclamantul a rămas la sediul PNA de bună-voie, pentru a-şi clarifica situaţia juridică, şi că ar fi fost liber să plece oricând, nefiind vorba de o formă de privare de libertate. În acest context, Curtea europeană a subliniat că funcţionează o prezumţie de privare de libertate: atât timp cât o persoană face dovada că a ajuns sub controlul autorităţilor (de exemplu că a fost citată şi a intrat în sediul parchetului) este obligaţia Guvernului să demonstreze prin probe scrise ce s-a întâmplat cu exactitate după acest moment şi dacă persoana putea sau nu să plece oricând dorea. Cum în cazul domnului Creangă Guvernul nu a reuşit să demonstreze acest lucru, Curtea a considerat că reclamantul a fost privat de libertate.

Mai mult Curtea europeană a constatat că cel puţin între orele 12.00 (când reclamantului i s-a adus la cunoştinţă că este cercetat penal) şi 22.00 (când s-a emis mandat de arestare) privarea de libertate a fost contrară Convenţiei europene a drepturilor omului deoarece a avut loc fără respectarea legislaţiei interne care presupune emiterea unei ordonaţe de reţinere sau a unui mandat de arestare. Cu privire la primele trei ore ale privării de libertate, în care reclamantul a avut un statut incert, Curtea europeană şi-a exprimat îndoielile cu privire la respectarea Convenţiei europene. Curtea a reiterat că luarea de declaraţii de la persoane care nu cunosc că sunt suspectate de comiterea unei infracţiuni poate să nu fie compatibilă cu Convenţia europeană: ”cu toate că autorităţile nu sunt împiedicate să utilizeze legitim strategeme pentru a combate mai eficient activităţile infracţionale, actele prin care autorităţile caută să câştige încrederea persoanelor în scopul de a le aresta pot fi considerate a contraeni principiilor generale exprese sau implicite în Convenţie”.

În acest context, APADOR-CH solicită autorităţilor să ia toate măsurile necesare pentru a se renunţa la practica de a chema persoane pentru declaraţii în calitate de martori pentru ca mai apoi să le comunice că sunt cercetate penal şi eventual a le aresta.

Textul integral al hotărârii este disponibil în limba engleză pe site-ul www.echr.coe.int.

Pentru detalii suplimentare: avocat Diana-Olivia Hatneanu – APADOR-CH,
Telefon : 0733.078.718

Astăzi, 10 ianuarie 2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în cauza  Roşioru împotriva României şi a constatat violarea dreptului de a nu fi suspus torturii, tratamentelor inumane sau degradante (articolul 3 din Convenţia europeană), atât sub aspect material cât şi procedural. Reclamantul a fost susţinut în demersurile sale în faţa Curţii Europene de APADOR-CH, prin avocaţii cu care colaborează.

În ianuarie 2000, reclamantul a fost victima agresiunii din parte unor poliţişti din subunitatea de intervenţie rapidă, în timp ce se afla într- un bar. La vederea unui grup de 6-7 poliţişti “mascaţi” a întrebat în glumă: „ce-i cu teroriştii ăştia aici?”. Drept răspuns, aceştia l-au trântit pe jos, i-au pus cătuşele şi l-au lovit în mod sălbatic cu bastoanele şi picioarele, apoi l-au urcat în dubă şi l-au dus la poliţie, fiind lovit în continuare pe tot traseul. Datorită acestui tratament reclamantul a fost internat cu diagnosticul „traumatism toraco-abdominal; echimoze întinse fesa şi coapsa stângă; traumatism cranio-facial; contuzii mâini bilateral”, iar ulterior a fost diagnosticat cu “tulburare depresivă ca urmare a unei agresiuni fizice”.

În procedura din faţa CEDO Guvernul a argumentat că leziunile de pe corpul reclamantului au caracter accidental şi sunt inerente oricărui proces de imobilizare. Curtea Europeană a apreciat că această apărare nu este convingătoare şi credibilă şi nu poate să justifice forţa excesivă utilizată de poliţişti. În concluzie, a constatat că reclamantul a fost supus unui tratament degradant şi inuman de către agenţii statului.

Curtea Europeană a constatat şi încălcarea articolului 3 din Convenţia europeană, sub aspect procedural, datorită faptului că ancheta autorităţilor române cu privire la  tratamentul la care a fost suspus reclamantul a fost ineficientă. Cercetările au durat în total 8 ani, după care s-au finalizat cu clasare pentru că a intervenit prescripţia răspunderii penale a poliţiştilor. Reclamantul s-a adresat în două rânduri instanţelor naţionale împotriva soluţiilor de neîncepere a urmăririi penale împotriva poliţiştilor, iar acestea i-au dat dreptate, apreciind cercetările drept incomplete. Cu toate acestea parchetul nu a remediat deficienţele anchetei.

APADOR-CH reaminteşte că în cazul unor acuzaţii de rele tratamente din partea agenţilor statului, autorităţile au obligaţia de a efectua cu celeritate o anchetă amănunţită, aptă să ducă la tragerea la răspundere a celor vinovaţi. Lipsa acesteia creează o stare de impunitate pentru organele de ordine publică, care duce la perpetuarea unor comportamente abuzive şi care afectează încrederea publicului în domnia legii. Acestă stare de fapt a fost constatată repetat de către Curtea europeană, care numai în anul 2011 a condamnat România în 12 cazuri pentru încălcarea articolului 3 sub aspect material şi/sau procedural.

Textul integral al hotărârii este disponibil în limba franceză pe site-ul www.echr.coe.int.

Pentru detalii suplimentare: avocat Nicoleta Popescu -APADOR-CH,
Telefon : 0733.078.723

Astăzi, 19 iulie 2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat asupra cazului Vili Rupa (nr.2) împotriva României şi a constatat violarea dreptului de a nu fi suspus torturii, tratamentelor inumane sau degradante (articolul 3 din Convenţia europeană), precum şi a dreptului la un recurs efectiv (articolul 13). Reclamantul a fost susţinut în demersurile sale în faţa Curţii Europene de APADOR-CH, prin avocaţii cu care colaborează.

Reclamantul s-a plâns că, în anul 2000, în timp ce era cercetat penal pentru comiterea infracţiunii de ultraj, a fost bătut de către agenţii statului, că plângerile sale privind tratamentul la care a fost supus nu au fost investigate corespunzător de către autorităţi şi că nu a beneficiat de un recurs eficient cu privire la aceste încălcari ale Convenţiei europene a drepturilor omului. Mai mult, a fost încălcat şi dreptul său la un proces echitabil, în special cel de a beneficia de asistenţă juridică în timpul procedurilor penale instituite împotriva sa şi care au condus la condamnarea la o pedeapsă cu închisoarea de 6 luni.

Curtea Europeană a apreciat că reclamantul nu a făcut ”dincolo de orice îndoială” dovada faptului că a fost bătut de agenţii statului, ceea ce a dus la constatarea neviolării articolului 3 sub aspect material. Cu toate acestea, Curtea a decis că reclamantul a formulat acuzaţii credibile cu privire la relele tratamente la care a fost suspus, ceea ce impunea autorităţilor statului să procedeze la investigaţii amănunţite, apte să ducă la identificarea şi tragerea la răspundere a celor vinovaţi. Lipsa acestora a dus la constatarea încălcării articolului 3 din Convenţia europeană, sub aspect procedural. De asemenea, reclamantul nu a avut la dispoziţie un remediu intern eficient cu privire la acest aspect, ceea ce constituie o încălcare a articolului 13 din Convenţie.

În privinţa încălcării dreptului la apărare în cursul procedurilor penale, Curtea a decis, cu patru voturi la trei, că nu a avut loc o încălcare a Convenţiei europene. Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a apreciat că, deşi reclamantului i s-a luat o declaraţie în lipsa unui apărător, aceasta nu a stat la baza condamnării sale. În opinia separată semnată de trei dintre judecătorii Curţii, aceştia au contrazis opinia majorităţii, apreciind că desemnarea a cel puţin trei avocaţi din oficiu diferiţi în faza cercetărilor penale, în aceeaşi zi în care s-au desfăşurat actele de procedură la care l-au asistat pe reclamant, ridică serioase semne de întrebare cu privire la apărarea efectivă de care a beneficiat. Aceste deficienţe ale sistemului de asistenţă judiciară penală din oficiu au reprezentat în consecinţă o încălcare a articolului 6.1 şi 6.3 c) din Convenţie.

APADOR-CH reaminteşte că în cazul unor acuzaţii de rele tratamente din partea agenţilor statului, autorităţile au obligaţia de a efectua o anchetă amănunţită, aptă să ducă la tragerea la răspundere a celor vinovaţi. Lipsa acestora creează o stare de impunitate de care beneficiază în primul rând organele de ordine publică şi care duce la perpetuare unor comportamente abuzive. Acestă stare de fapt a fost constatată în mod repetat de către Curtea europeană, care a condamnat România atât pentru încălcarea articolului 3 sub aspect material, cât şi, cum e în cauza de faţă, sub aspect procedural.

APADOR-CH constată însă că simpla condamnare repetată a României la CEDO şi plata unor despăgubiri din bugetul de stat ca urmare a acesteia, nu are niciun efect direct asupra comportamentului autorităţilor (agenţi ai statului vinovaţi de rele tratemente, magistraţi sesizaţi cu plângeri împotriva acestora). De aceea solicită autorităţilor statului ca, în executarea hotărârilor CEDO, să ia măsuri generale active pentru a asigura respectarea dreptului de a nu fi suspus torturii, tratementelor inumane sau degradante, atât sub aspect material, cât şi procedural.

Textul integral al hotărârii este disponibil în limba franceză pe site-ul www.echr.coe.int.

Pentru detalii suplimentare: Diana-Olivia Hatneanu – director executiv APADOR-CH,
telefon 021 315 4631, 0733.078.718