Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
APADOR-CH cere Guvernului să dea o amnistie fiscală pentru toți cei amendați că nu au respectat măsurile dispuse în starea de urgență
APADOR-CH atrage atenţia că, prin decizia Curţii Constituţionale din 6 mai 2020, au fost declarate neconstituţionale art. 28 din OUG nr. 1/1999 și întreaga OUG nr. 34/2020, prin care au fost stabilite și apoi majorate amenzile ce se pot aplica pentru nerespectarea măsurilor stabilite pe durata stării de urgenţă.
Din acest motiv, se va ajunge la o supraaglomerare a instanţelor de judecată, cu contestaţii împotriva tuturor amenzilor aplicate pentru nerespectarea măsurilor stabilite în stare de urgenţă (și amenzile mai mici, aplicate înainte de majorea lor, și cele mai mari, de după majorarea cuantumului lor).
Numărul persoanelor amendate era de 300.859, la data de 2 mai 2020, potrivit declaraţiilor ministrului de interne. Ceea ce presupune că vor exista peste 300.000 de dosare pe rolul instanţelor de judecată, doar cu privire la contestarea acestor amenzi.
APADOR-CH consideră că este inutilă supraaglomerarea instanţelor cu contestaţii privind amenzile aplicate în baza unui act normativ declarat neconstituţional, deoarece soluţia ce va fi dispusă de instanţe va fi aceeaşi în toate cazurile, și cât se poate de previzibilă: admiterea contestaţiei și anularea amenzii aplicate.
De aceea, pentru evitarea unor cheltuieli suplimentare ce ţin de administrarea justiţiei și pentru decongestionarea instanţelor de judecată (care, oricum, au foarte mult de lucru și fără aceste contestaţii), APADOR-CH solicită Guvernului să adopte o ordonanţă de urgență prin care să dispună amnistia fiscală pentru toți cei amendaţipentru nerespectarea măsurilor dispuse pe durata stării de urgență.
O astfel de ordonanţă de urgență, prin care să se dispună amnistia fiscală, ar fi constituţională, deoarece vizează o situaţie care necesită o soluţie foarte rapidă și nu afectează (restrânge) drepturi și libertăţi, ci dimpotrivă repară efectele unui act neconstituţional, fără ca fiecare persoană amendată să mai fie obligată să iniţieze o procedură judiciară, pentru unii, destul de incomodă, iar pentru instanțe, de-a dreptul împovărătoare.
Această măsură de amnistie fiscală trebuie însoţită si de o prevedere care să se refere la cei care au achitat deja amenda, pentru evitarea unei situaţii discriminatorii între cei care au achitat amenda și cei care nu au achitat-o. Astfel, ar trebui prevăzut că persoanele care au achitat amenda au dreptul să opteze între restituirea sumei plătite și folosirea acestei sume achitate pentru plata altor datorii pe care le are la stat.
APADOR-CH consideră că este regretabilă această lipsă de profesionalism a autorităților, în gestionarea unei stări de urgentă, și solicită luarea de îndată a măsurilor reparatorii amintite (amnistia fiscală), fără a mai pune cetățenii pe drumuri, la instanțele de judecată.
În condiţii normale, APADOR-CH nu ar susţine amnistia fiscală, dar în faţa unei astfel de gafe a autorităţilor, amnistia fiscală pentru cei amendaţi pentru nerespectarea măsurilor stabilite în stare de urgenţă pare a fi singura măsură rezonabilă.
https://apador.org/wp-content/uploads/2020/05/stergerea-datoriilot.jpg496750Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2020-05-06 18:25:442021-10-14 07:53:04Se impune o amnistie fiscală pentru degrevarea instanțelor
Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
Câțiva parlamentari PSD vor să modifice statutul polițistului, astfel încât dovedirea unor abuzuri să nu se mai poată face cu fotografii sau video. APADOR-CH împreună cu mai multe organizații neguvernamentale au transmis Senatului și Camerei Deputaților câteva obiecții la propunerile de modificare a Legii 360/2002, privind statutul polițistului, și câteva propuneri suplimentare
Patru parlamentari PSD au întocmit un proiect de lege, care prevede modificări ale statutului poliţistului, și l-au înregistrat la Senat la 28 aprilie 2020. Printre modificările dorite de inițiatori figurează unele bune (de exemplu acordarea unor drepturi bănești polițiștilor), unele inutile (de exemplu prezumția de legalitate a acțiunilor polițiștilor) și altele de natură să îngreuneze dovedirea abuzurilor făcute de poliție, cum ar fi excluderea probelor foto și video cu care s-ar putea dovedi abuzuri ale polițiștilor. APADOR-CH a transmis azi un document către Senat și Camera Deputaților, în care solicită renunțarea la unele dintre propunerile inițiatorilor și sugerează introducerea altora noi în legea privind statutul polițiștilor. Mai multe organizații neguvernamentale s-au alăturat demersului APADOR-CH.
Principalele propuneri făcute de APADOR-CH:
1 APADOR-CH consideră că sunt necesare măsurile prevăzute în proiect care se referă la drepturile băneşti şi la sprijinul financiar care trebuie acordate poliţiştilor (de exemplu, compensaţiile pentru plata chiriei). Statul trebuie să creeze condiţii, inclusiv de natură financiară, pentru ca activitatea poliţiştilor să se desfăşoare în bune condiţii.
2 APADOR-CH solicită eliminarea prevederii că activitatea poliţistului se bucură de „prezumţia de legalitate”. Principiul legalităţii operează oricum, în orice domeniu de activitate, buna-credinţă este prezumată (în domeniul civil) şi principiul prezumţiei de nevinovăţie (în domeniul penal). În prezent, nici în circuitul civil şi nici în materie penală, un act sau o activitate nu sunt prezumate ca ilegale, ci ca legale, tocmai ca urmare a existenţei celor 2 principii menţionate.
3 APADOR-CH cere eliminarea prevederii privind limitarea probelor la martori și înscrisuri. Este complet inexplicabilă limitarea probelor pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate prin excluderea, printre altele, a probelor audio-video şi a fotografiilor, deşi, în practică, tocmai acestea sunt cele mai frecvente probe în astfel de situaţii. Este de notorietate că toate sesizările publice privind pretinse abuzuri ale poliţiei au fost făcute în baza unor înregistrări video. Ar trebui prevăzut că este admis orice mijloc de probă prevăzut de lege, respectiv de cele 2 coduri de procedură: penală şi civilă. Obligarea unei persoane de a dovedi doar cu martori şi înscrisuri existenţa unor pretinse abuzuri ale poliţiei este în contradicţie evidentă și cu jurisprudenţa CEDO.
4 APADOR-CH a reiterat propunerea ca poliţiştii implicaţi în activităţi operative/de teren (ordine publică, circulaţie, intervenţii etc.) să fie dotaţi cu camere de corp („body camera”). Astfel vor exista probe video complete şi obiective în legătură cu posibilele incidente ce pot surveni. De aceea, APADOR-CH solicită introducerea unui nou articol în Legea 360/2002 care să prevadă obligativitatea dotării acelor categorii de poliţişti cu camere de corp, completată de obligaţiile de a purta şi de a activa acele camere în timpul acţiunilor întreprinse.
5 APADOR-CH solicită corelarea statutului polițistului cu cel al avertizorilor de integritate, astfel încât polițiștii care dezvăluie diverse neajunsuri din poliție să nu fie sancționați disciplinar, pentru că sunt avertizori de integritate. Potrivit actualei Legi 360/2002 (statutul poliţistului), dezvăluirile făcute de un poliţist, de exemplu, presei, cu privire la încălcări ale legii comise în cadrul poliţiei sunt anchetate şi sancţionate ca abateri disciplinare, deşi Legea 571/2004 privind protecţia avertizorilor în interes public prevede că avertizorii de bună-credinţă nu pot fi sancţionaţi pentru avertizările făcute cu bună-credinţă şi că instituţiile publice trebuie să-şi revizuiască reglementările pentru a nu mai împiedica angajaţii să formuleze avertizări în interes public.
https://apador.org/wp-content/uploads/2014/11/politisti-bataie2.jpg360650Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2020-05-04 14:52:562020-05-04 19:02:20Parlamentul vrea să facă abuzurile poliției mai greu de probat
Media deceselor zilnice de Covid 19, comparativ cu media deceselor înregistrate în România de diverse boli, în 2010-2016, pune câteva întrebări la care autoritățile ar trebui să dea un răspuns
Cât de corecte sunt datele comunicate de Guvern privind Covid-19? Deşi pare o întrebare cu tentă blasfemiatoare, ne-am pus-o totuşi, după ce am început să facem unele comparaţii de date statistice privind rata deceselor produse în România, în vremuri normale, înainte de Covid-19, şi a deceselor celor infectaţi cu Covid-19.
Am folosit datele oficiale de pe site-ul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) şi de pe site-ul Ministerului Afacerilor Interne, unde sunt postate comunicatele Grupului de Comunicare Strategică.
Concluzia pe care am tras-o poate fi una controversată, dar nu din vina noastră, ci din „vina” datelor oficiale, cel puţin cele cu privire la numărul deceselor persoanelor infectate cu Covid-19.
După cum vom detalia mai jos, în raport de datele oficiale existente până în prezent, în perioada dintre data primului deces covid-19 în România (23 martie 2020) şi data de 27 aprilie 2020, deci în 37 de zile, s-au produs în România, 631 decese, deci, în medie 17 decese pe zi ale infectaţilor cu Covid-19.
Potrivit datelor publice din anuarele statistice ale României, în perioada 2010-2016, media zilnică a deceselor din România este de 700, din care:
– 7 decese/zi cauzate de boli infecţioase şi parazitare, inclusiv tuberculoza
– 3 decese/zi cauzate de tuberculoză
– 37 decese/zi cauzate de boli ale aparatului respirator
Deci, media de 17 decese/zi ale infectaţilor cu covid-19 este situată la jumătatea mediei zilnice a deceselor cauzate, în perioada 2010-2016, de afecţiuni ale aparatului respirator (37 decese/zi) şi de 2.5 ori mai mare decât media zilnică a deceselor cauzate, în perioada 2010-2016, de boli infecţioase şi parazitare, inclusiv tuberculoza (7 decese/zi).
Întrebarea care se pune este dacă nu cumva această medie de 17 decese/zi a persoanelor infectate cu Covid-19, medie aflată la jumătatea mediei deceselor produse în perioada fără pandemie de afecţiuni ale aparatului respirator, exprimă sau nu cu adevărat realitatea consecinţelor letale ale Covid-19.
Chiar aşa de bine stăm statistic, pe vreme de Covid-19, încât atunci când nu este pandemie de Covid-19 se moare de boli ale aparatului respirator de 2 ori mai mult decât se moare de Covid-19?
Au fost testate toate persoanele decedate în perioada 23 martie – 27 aprilie 2020, pentru a se putea stabili cine era sau nu infectat cu Covid-19?
Cum s-a procedat practic pentru ca Guvernul să poată comunica, zilnic aproape, că X este numărul decedaţilor infectaţi cu covid-19?
Acestea sunt câteva întrebări pe care am vrea să le punem în discuţie publică.
Iată, în detaliu, cum am ajuns la cifrele prezentate mai sus:
Pe site-ul Institutului Naţional de Statistică, este publicat Anuarul statistic al României. Cea mai recentă ediţie este din 2017.
În contextul pandemiei de Covid-19, în care, în toate ţările afectate sunt prezentate date privind numărul deceselor zilnice provocate de această boală infecţioasă transmisibilă, ne-am gândit să introducem un termen de comparaţie, şi anume rata zilnică a deceselor din ţară într-o perioadă în care nu era coronavirus.
Desigur, nu suntem experţi în sociologie, iar demersul nostru este mai degrabă unul empiric, dar, în lipsa altor termeni de comparaţie, oferit de profesioniştii în domeniu, poate că şi aceste date ajută la o abordare cât mai raţională a acestui subiect atât de delicat şi sensibil.
Astfel, din anuarele statistice din 2016 şi 2017 am extras datele privind perioada 2010-2016, cu referire la:
numărul total al deceselor din România
numărul total al deceselor din România cauzate de boli infecţioase şi parazitare, inclusiv tuberculoza
numărul total al deceselor din România cauzate de tuberculoză
numărul total al deceselor din România cauzate de boli ale aparatului respirator
Din aceste date, printr-o prelucrare deloc sofisticată, am stabilit – empiric – o rată zilnică a deceselor, atât în general, cât şi în cazul bolilor infecţioase. Poate ajută ca termen de comparaţie în evaluarea raţională a datelor comunicate în prezent cu privire la coronavirus.
Rezultatele sunt următoarele:
Numărul total al deceselor din România (tabelul 2.15 din anuar)
2010
259.723
2011
251.439
2012
253.716
2013
246.825
2014
254.965
2015
261.294
2016
256.476
sursa INS
Numărul deceselor din România cauzate de boli infecțioase și parazitare, inclusiv tuberculoza (tabelul 2.17 din anuar)
2010
2.474
2011
2.233
2012
2.396
2013
2.356
2014
2.671
2015
2.737
2016
3.126
sursa INS
Numărul deceselor din România cauzate de tuberculoza (tabelul 2.17 din anuar)
2010
1.482
2011
1.283
2012
1.249
2013
1.133
2014
1.125
2015
1.058
2016
969
sursa INS
Numărul deceselor din România cauzate de boli ale aparatului respirator (tabelul 2.17 din anuar)
2010
12.733
2011
12.460
2012
13.240
2013
12.684
2014
13.412
2015
15.002
2016
14.528
sursa INS
Din prelucrara datelor de mai sus, rezultă datele de sinteză din tabelul următor.
Media zilnică a deceselor din România, în perioada 2010-2016
(număr decese împărțit la 365 zile)
Anul
Raportat la totalul deceselor
Raportat la decesele cauzate de boli infecțioase și parazitare, inclusiv tuberculoza
Raportat la decesele cauzate de tuberculoza
Raportat la decesele cauzate de boli ale aparatului respirator
2010
712
7
4
35
2011
689
6
4
34
2012
695
7
3
36
2013
676
6
3
35
2014
699
7
3
37
2015
716
7
3
41
2016
703
9
3
40
sursa INS
Deci, în perioada 2010-2016, în România, s-au produs circa 700 decese pe zi, din care:
7 decese/zi cauzate de boli infecţioase şi parazitare, inclusiv tuberculoza
3 decese/zi cauzate de tuberculoză
37 decese/zi cauzate de boli ale aparatului respirator
Din păcate, cifrele nu se vor opri aici, dar aici ne vom opri cu datele pentru calcularea unei medii. Cum am mai precizat, fără pretenţiile unei analize statistice profesioniste.
Deci, în perioada celor 37 de zile avute în vedere, 23 martie – 27 aprilie 2020, s-au produs, în medie, 17 decese/zi ale persoanelor infectate cu covid-19 (631:37).
Media de 17 decese/zi in caz de covid-19 este situată la jumătatea mediei zilnice a deceselor cauzate, în perioada 2010-2016, de afecţiuni ale aparatului respirator (37 decese/zi) şi de 2.5 ori mai mare decât media zilnică a deceselor cauzate, în perioada 2010-2016, de boli infecţioase şi parazitare, inclusiv tuberculoza (7 decese/zi).
Rămâne de văzut cum va evolua această medie, în funcţie de modul în care autorităţile vor gestiona criza pandemică în perioada următoare.
Dacă pare o medie relativ scăzută și dacă datele oficiale pe care se bazează sunt reale, ea se datorează măsurilor ferme de prevenție adoptate de autorități și nu trebuie pierdut din vedere efortul depus de medici, care pot fi consideraţi adevăraţii eroi ai zilelor noastre.
Ar fi păcat ca, prin măsuri dictate de raţiuni politice şi electorale, în loc de argumente ştiinţifice, eforturile şi sacrificiile medicilor să fie compromise, iar rata deceselor celor infectaţi cu Covid-19 să crească substanţial în perioada următoare.
În acest context, este de salutat decizia anunţată de preşedintele ţării ca anul şcolar să fie continuat doar la distanţă, fără a se mai proceda la rechemarea elevilor şi studenţilor la scoală/facultate. Nu trebuie create situaţii suplimentare de risc.
Va fi destul timp de relaxare, după pandemie, deşi se pare că, pentru unii, relaxarea deja a început.
Chiar dacă datele statistice sunt aşa cum le-am prezentat şi îndeamnă mai puţin la disperare, cât la prudență, nu trebuie renunţat la măsurile ferme de distanţare socială/fizică, deoarece până la descoperirea unui vaccin sau a unui tratament sigur, cel mai bun medicament este prevenţia. Sperăm ca data de 15 mai 2020 să nu însemne începutul scăpării lucrurilor de sub control, odată cu anunţata relaxare a restricţiilor.
https://apador.org/wp-content/uploads/2020/03/stare-de-urgenta1.jpg449590Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2020-04-28 09:01:322020-08-05 15:38:48Cât de corecte sunt datele comunicate de Guvern privind Covid-19?
APADOR-CH îi cere șefului IGPR să cerceteze cazul polițistului Kovacs Valer-Sandor de la IPJ Timiș, sancționat abuziv de superiori pentru că a vorbit public despre neajunsurile din poliție.
Poliția Română e acuzată în această perioadă de multe abuzuri: că preferă amenzile în locul avertismentelor, că bate în loc să amendeze, că trage în plin în loc să someze. Iar toate astea sunt dublate de clasica acuzație, că nu-și pedepsește reprezentanții care greșesc, că de multe ori îi acoperă și mușamalizează lucrurile.
Poliția este criticată, însă, câteodată, chiar din interior, de către membrii ei, iar critica e prost primită de șefii ierarhici. E drept, nu cu pumni, ci cu sancțiuni disciplinare.
La IPJ Timiș, de exemplu, agentul şef de poliţie Kovacs Valer-Sandor a atras atenția în câteva rânduri, în presă, despre mai multe neajunsuri din activitatea poliției. Declarațiile au fost făcute de agentul șef Kovacs în calitate de vicepreședinte al Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual și au vizat aspecte precum:
necesitatea depolitizării poliţiei (declarații făcute de altfel chiar de către actualul ministru de interne),
necesitatea ocupării funcţiilor de conducere în poliţie fără intervenţii politice,
necesitatea ca examenele pentru funcţiile de conducere să se dea pe calculator, ca în alte ţări; ele să fie organizate de o autoritate independentă, iar câştigătorul lor să nu fie cunoscut înainte de începerea examenului,
lipsa de transparenţă şi de echitate a acordării salariilor de merit/excelenţă,
durata prea mare (3-4 ore) şi programarea prea frecventă (în 3 zile din 5) a şedinţelor operative de conducere,
muşamalizarea unor cazuri de către conducerea poliţiei, printre care cazul unui avertizor de integritate, care a fost forţat să iasă din sistem (pentru publicarea unei liste cu salariile de merit),
acordarea de salarii de excelenţă unor şefi de birou, care nu fac muncă de teren şi nu sunt direct implicaţi în salvarea vieţii oamenilor,
cazul unui poliţist mutat de la locul de muncă pentru a elibera postul în favoarea unui favorit al şefului,
cazul unui poliţist rănit în misiune şi căruia nu i s-a recunoscut calitatea de victimă a acelui accident de muncă,
îndepărtarea unui poliţist dintr-o funcţie de conducere pentru că insista să continue nişte dosare care deranjau
Pentru aceste declarații, făcute în două emisiuni de televiziune, agentul şef de poliţie Kovacs Valer-Sandor a fost cercetat disciplinar și sancționat de două ori. La prima sancțiune, consiliul de disciplină a propus sancţionarea cu mustrare, dar şeful IPJ Timiş a înăsprit sancţiunea, dispunând amânarea cu 2 ani a promovării. La a doua sancțiune, același şef IPJ Timiş a dispus diminuarea salariului cu 10% pe o perioadă de 2 luni.
APADOR-CH a sesizat IGPR în acest caz, deoarece declarațiile agentului şef de poliţie Kovacs Valer-Sandor, făcute în calitate de lider sindical, se încadrează în Legea 571/2004, a avertizorilor de integritate, ceea ce îl protejează pe polițist de sancțiuni.
APADOR-CH a cerut, așadar, șefului IGPR, inspectorul general de poliție Liviu Vasilescu, o anchetă imparţială şi eficientă cu privire la încălcarea prevederilor legale, în special cele din Legea nr. 571/2004, de către persoane din cadrul IPJ Timiş în cazul cercetării şi sancţionării agentului şef de poliţie Kovacs Valer-Sandor, pentru avertizările de integritate pe care le-a făcut.
https://apador.org/wp-content/uploads/2020/03/politist.jpg353650Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2020-04-27 11:12:102020-06-19 16:42:45Ce se întâmplă când un polițist spune că Poliția greșește
38 de organizaţii neguvernamentale cer acces la şedinţele comisiilor de specialitate din Parlament, pentru a-şi susţine punctele de vedere
Către: Parlamentul României, domnului Robert Marius Cazanciuc, Vicepreşedinte cu atribuţii de preşedinte al Senatului, domnului Marcel Ciolacu, Preşedintele Camerei Deputaţilor
Către: partidele politice parlamentare domnului Marcel Ciolacu, Preşedinte interimar PSD domnului Ludovic Orban, Preşedinte PNL domnului Dan Barna, Preşedinte USR domnului Victor Ponta, Preşedinte PRO România domnului Eugen Tomac, Preşedinte PMP domnului Kelemen Hunor, Preşedinte UDMR
SCRISOARE DESCHISĂ PRIVIND TRANSPARENŢA PROCEDURILOR PARLAMENTARE
Stimaţi Domni, Reprezentanţi ai mediului de afaceri şi ai societăţii civile din România doresc să vă supună atenţiei un subiect deosebit de important pentru buna funcţionare a instituţiilor publice din ţara noastră şi a transparenţei procesului legislativ deschis şi accesibil cetăţenilor.
Liberul acces la informaţiile de interes public şi dialogul neîntrerupt între decidenţi şi cetăţeni, fie că aceştia sunt parte din societatea civilă sau a mediului de afaceri, reprezintă elemente de bază ale democraţiei, în special în situaţii dificile, atipice, marcate atât de confuzie în rândul populaţiei, cât şi de dezinformare. Cu atât mai mult, în aceste situaţii dificile trebuie să nu ne abatem de la valorile fundamentale ale democraţiei şi trebuie să identificăm soluţii pentru a ne asigura că aceste valori nu sunt afectate.
Într-o societate democratică şi (în special) în cel mai important for legislativ al ţării, Parlamentul României, dialogul este indispensabil. Dorim să atragem atenţia că în clipa de faţă acesta suferă grav, nu doar din cauza restricţiilor impuse de criza COVID-19, dar şi din cauza unor decizii interne, care credem că ar trebui reconsiderate.
Considerăm că dialogul deschis între stat şi societate în ansamblul ei poate veni în sprijinul cetăţenilor, angajaţilor sau angajatorilor contribuind astfel la susţinerea şi, mai ales, relansarea economiei naţionale, precum şi la consolidarea încrederii într-un moment în care România are nevoie de aceasta pentru a depăşi momentul de criză.
Prin această scrisoare vă solicităm cu fermitate neîngrădirea participării reprezentanţilor mediului de afaceri şi ai societăţii civile în cadrul şedinţelor publice online ale comisiilor de specialitate din Parlamentul României pentru a ne putea susţine punctele de vedere, astfel încât circuitul legislativ să funcţioneze în continuare în baza transparenţei şi public, iar politicile şi măsurile adoptate de către decidenţii politici să fie în acord cu nevoile reale ale societăţii, pe baza opiniilor exprimate de toate părţile interese.
Totodată, şedinţele pot fi înregistrate şi puse la dispoziţie publicului larg pe paginile web ale instituţiei. Subliniem, totodată, că a ţine cont de nevoile reale ale societăţii civile din România, în sensul ei larg, dar şi de contribuţia acesteia la informarea factorilor de decizie cu privire la dificultăţile pe care le întâmpină în această perioadă este de o importanţă vitală. Organizaţiile non-guvernamentale au o înţelegere de la firul ierbii a situaţiilor sociale şi economice, asigurând sprijin direct şi asistenţă, dincolo de mecanismele de monitorizare privind respectarea unor valori fundamentale (ex. drepturile omului).
Credem că doar menţinând şi consolidând parteneriatul solid dintre stat, sindicate, mediul de afaceri şi societatea civilă, bazat pe dialog, pot fi propuse şi adoptate politici eficiente, al căror răspuns să aibă corespondent în realităţile traversate de cetăţeni şi mediul de afaceri. Având în vedere situaţia actuală, acest parteneriat poate fi menţinut în continuare prin folosirea mijloacelor electronice de comunicare, fără a afecta transparenţa şi calitatea dezbaterilor şi a procesului decizional.
Cu speranţa că rămâneţi un partener deschis către dialog, avem încredere că veţi răspunde pozitiv solicitării noastre pe care v-o adresăm pe această cale.
Semnează:
1. ActiveWatch 2. APADOR-CH (Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, Comitetul Helsinki) 3. Asociaţia Oamenilor de Afaceri din Romania-AOAR 4. Asociaţia Patronală a Industriei de Software şi Servicii 5. Asociaţia Registrul Român de Lobby-ARRL 6. Asociaţia Română a Companiilor de Exploatare şi Producţie şi Petrolieră – ROPEPCA 7. Asociaţia Civica 8. Asociaţia Civică Miliţia Spirituală 9. Asociaţia Parcul Natural Văcăreşti 10. Camera de Comerţ Americană în România 11. Camera de Comerţ Franceză în România 12. Camera de Comerţ Germană în România 13. Camera De Comerţ Olandeză în România 14. Centrul Filia 15. Centrul pentru Inovare Publică 16. CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică 17. Confederaţia Caritas România 18. Confederaţia Naţională pentru Antreprenoriat Feminin 19. Confederaţia Patronală Concordia 20. Consiliul Investitorilor Străini 21. Dizabnet 22. Expert Forum 23. Federaţia Patronală Petrol şi Gaze 24. Federaţia Asociaţiilor Companiilor de Utilităţi din Energie 25. Federaţia Industriei Hoteliere din România 26. Federaţia Patronală a Transportatorilor din România 27. Federaţia Patronală a Serviciilor Financiare 28. Federaţia Patronală a Reţelelor de Comerţ 29. Federaţia Patronatelor din Industria Auto 30. Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil – FONPC 31. Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale – FONSS 32. Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile – FDSC 33. Funky Citizens 34. Greenpeace 35. HR Management Club 36. Romanian Business Leaders – RBL 37. Salvaţi Copiii România 38. Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare din România
https://apador.org/wp-content/uploads/2015/08/consiliu.jpg248650Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2020-04-23 15:13:222020-04-23 15:13:23Apel către Parlament pentru transparentizarea comisiilor de specializate
Pe durata stării de urgenţă ni s-a spus că poliţa locală este subordonată ministrului de interne. În realitate, o întreagă structură ierarhică din MAI s-a spălat pe mâini în cazul amenzii abuzive dată de polițiștii locali unei tinere din Florești, pentru o postare pe Facebook la adresa primarului, trimițând cazul spre rezolvare chiar la… primarul din Florești
Ministerul Afacerilor Interne ne-a trimis răspuns la sesizarea pe care i-am adresat-o cu privire la un abuz evident al Poliţiei locale Floreşti. Este vorba despre cazul amendării, cu 1.000 lei, a unei tinere din comuna Floreşti pentru că l-a criticat, pe Facebook, pe primarul din Floreşti, care este şi superiorul ierarhic al Poliţiei locale Floreşti (în vremuri normale, când nu este stare de urgenţă, poliţia locală funcţionează în subordinea primarului, potrivit art. 4 al. 1 din Legea nr. 155/2010 – legea poliţiei locale).
Sesizarea a fost adresată Ministerului Afacerilor Interne în temeiul prevederii din decretul prezidenţial privind instituirea stării de urgenţă, potrivit căreia, pe durata stării de urgenţă, poliţia locală se subordonează operaţional Ministerului Afacerilor Interne.
Soluţia adoptată de structurile din Ministerul Afacerilor Interne, probabil după eforturi şi deliberări epuizante, a fost de a trimite sesizarea împotriva Poliţei locale Floreşti la Primăria comunei Floreşti, pentru cercetare şi rezolvare, deoarece aceasta nu este o problemă ce ține de MAI, ci de primărie.
Deci, Ministerul Afacerilor Interne a decis ca Poliţia locală Floreşti să fie cercetată de Primăria din Floreşti, condusă de primarul din Floreşti, pentru că a amendat o persoană din Floreşti, care a comis lezmajestatea de a-l critica – civilizat – pe primarul din Floreşti. Aşa, cercul s-a închis. „Case closed”, ar fi zis un ilustru şef de poliţie, din trecutul nu atât de îndepărtat cât ar trebui.
Cu alte cuvinte, cine mai are de gând să critice autorităţile, să-şi bage minţile în cap. Ei nu pot fi pedepsiţi, pentru că treaba lor e să te pedepsească pe tine. Tu nu-i poţi pedepsi, pentru că treaba ta este să fii pedepsit de ei. Halal, democraţie „operațională”!
Am aflat de la MAI ce înseamnă „subordonare operaţională”
Subordonarea operaţională înseamnă, în realitate, nimic. Dacă, atunci când nişte poliţişti, despre care MAI spune că îi are, temporar, în subordine („subordine operaţională”), comit abuzuri în timp ce se află în subordinea MAI şi „operaţionalizează” amenzi abuzive, dar nu pot fi anchetaţi sub nicio formă de către MAI pentru aceste abuzuri, „subordonarea operaţională” înseamnă fix nimic.
Eventual, mai înseamnă și praf în ochii lumii, care trebuie să creadă că, pe durata stării de urgenţă, ministrul de interne este un oficial puternic, care are sub control toate poliţiile, inclusiv cele locale.
În realitate, nu este aşa. Pentru prostiile făcute de poliţia locală pe durata stării de urgenţă, ministrul de interne nu poate face nimic. Aşa afirmă, cel puţin, în scris, structurile specializate din MAI, atunci când sunt puse în faţa unui caz concret, pe care trebuie să-l rezolve.
Până la urmă, cu subordonarea e aceeaşi poveste ca şi cu graviditatea. Este sau nu este. Nu merge să fie doar pe jumătate. Adică, „operaţională”.
Dar, dacă avem decidenţi „jmecheri”, de genul „Mircea, fă-te că lucrezi”, atunci bagăm în decrete prezidenţiale noţiuni în travesti, de semisubordonare, din care boborul să înţeleagă că noi, autorităţile, ne „asumăm” şi ne „implicăm”, dar, care, la o adică, atunci când se pune problema unor acţiuni concrete de asumare sau de implicare, ne permit să o dăm la întors, că, de fapt nu e treaba noastră, deşi v-am făcut să credeți că e a noastră.
1. De schimbat ţara. De ales una în care nu se fac reguli de tip alba-neagra.
2. De schimbat legea. Poliţia locală trebuie să treacă în cadrul poliţiei naţionale. Este hazardat ca primarii să aibă în subordine oameni înarmaţi cu pistoale şi cu procese-verbale de amendare. O fi aşa în alte ţări, dar noi mai avem mult până acolo. Iar poliţiile locale, tot atâtea caţi primari sunt în ţara asta, au dat suficiente dovezi că subordonarea lor faţă de primari a fost o decizie proastă.
3. De căutat resurse pentru măcar 1 minut de ruşine, pentru:
– Parlament – care a pus în mâna primarilor o jucărie (poliţia locală) atât de periculoasă
– Preşedinte – care a semnatul decretele prezidenţiale privind instituirea şi prelungirea stării de urgenţă, ştiind că în acele decrete, cei care le-au redactat au trecut „jmecheria” cu „subordonarea operaţională”, adică un fel de alba-neagra.
– Ministrul afacerilor interne – care pozează în şef al tuturor poliţiilor în timpul stării de urgenţă şi care dă înapoi, cu sfială, atunci când e vorba să reacţioneze la un abuz evident al poliţiei locale din subordinea sa „operațională”, adică inexistentă.
– Şeful Inspectorului General al Poliţiei Române – ai cărui oameni au luat greaua decizie ca Poliţia locală Floreşti să fie anchetată de şeful ei, primarul din Floreşti pentru că a amendat pe cineva care l-a criticat pe primarul din Floreşti.
– Directorul Direcţiei de Ordine Publică din IGPR – în numele căruia a fost semnată, decizia ca Poliţia locală Floreşti să fie anchetată de şeful ei, primarul din Floreşti pentru că a amendat pe cineva care l-a criticat pe primarul din Floreşti.
– Şeful serviciului Coordonare mediul urban din IGPR – care a semnat, şi el, decizia ca Poliţia locală Floreşti să fie anchetată de şeful ei, primarul din Floreşti pentru că a amendat pe cineva care l-a criticat pe primarul din Floreşti.
4. Să nu ne iluzionăm cerând demisii sau demiteri, la oricare nivel. Pentru că, şi dacă ar fi, ar fi tot demisii sau demiteri „operaționale”, adică inexistente.
5. De gândit și mai intens la pct. 1.
https://apador.org/wp-content/uploads/2020/04/raspuns-politie-floresti.jpg559872Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2020-04-23 09:48:462020-04-23 12:57:19Dacă nu poți, de ce te mai dai mare? Sau „operaționalizarea neputinței” la Poliția română
APADOR-CH reiterează necesitatea dotării polițiștilor cu camere video și tasere, precum și instruirea lor periodică, pentru a preîntâmpina conflicte sociale ce s-ar putea solda cu victime de ambele părți – polițiști și cetățeni
Un om a fost împușcat mortal de poliție în sectorul 1 al Capitalei, în urma unui episod agresiv, în care ar fi rănit la rândul său doi polițiști. Încercând să motiveze situația, secretarul de stat din MAI, Bogdan Despescu, a declarat că activitatea poliției nu are drept scop suprimarea vieții cetățenilor, dar că atunci când sunt puse în pericol viețile cetățenilor și ale polițiștilor, aceștia din urmă nu ezită să folosească „toate mijloacele din dotare”.
În același timp, însă, poliția s-a arătat neputincioasă în aplanarea unor conflicte publice violente, izbucnite tot în această perioadă în diverse părți ale țării și în București, pe fondul consumului de alcool sau a nemulțumirilor generate de măsurile de izolare. Și acolo au fost agresați polițiști, dar nu s-a făcut uz de arme, forțele speciale reușind în cele din urmă să opereze arestări și să calmeze situația.
Așadar, cel puțin unele segmente ale poliției (respectiv forțele speciale) știu și reușesc să impună legea fără violență și fără să scoată arma din toc. Poate pentru că se știe că sunt și foarte bine antrenate. Însă incidentele din ultima perioadă arată, încă o dată, hibele vechi de care suferă sistemul de ordine publică, subfinanțat și lipsit de o viziune managerială modernă.
O serie de avertizori de integritate au semnalat în câteva rânduri lipsa de instruire, de personal și de dotări cu care se confruntă Poliția Română. Polițiștii sunt trimiși în misiuni de menținere a ordinii publice cu bastonul, pistolul și chitanțierul de amenzi, și lăsați să se descurce cum pot în fața diverselor situații din teren. Unii abuzează de amenzi, alții de pumni, unii trag, alții se retrag. Lipsiți de o pregătire tehnică și psihologică corespunzătoare, de instrumente de lucru moderne, cum ar fi taserele și camerele video, polițiștii români sunt lăsați să se lupte de capul lor, cu arme din secolul trecut, într-o lume în continuă schimbare.
Din statistici, nu se poate spune că polițiștii români abuzează de armele de foc, ci că nu sunt instruiți despre cum să nu le folosească. În ultimii ani, din folosirea cu intenție sau din greșeală a armelor de către poliție, au rezultat mai multe victime colaterale. Conform statisticilor furnizate de IGPR anul trecut, media folosirii armelor de foc în România, în ultimii patru ani, a fost de cinci ori pe lună. Din care au rezultat totuși trei morți și 31 de răniți.
Din statistici s-a văzut că nu forțele speciale folosesc mai mult pistolul, deși ele sunt cele mai pregătite să o facă, ci polițiștii de la ordine publică și rutier, adică exact cei care ar trebui să le folosească cel mai puțin.
Uz de armă polițiști
2015
2016
2017
2018
Polițiști din forțele speciale de intervenție
0
3
1
1
Polițiști rutieri
7
8
6
19
Polițiști din cadrul altor structuri ale Poliției Române
43
48
57
41
(sursa IGPR 2019)
APADOR-CH a atras atenția de fiecare dată asupra acelorași probleme din activitatea poliției, cerând modificarea legii și dotarea corespunzătoare. Nu am cerut nici atunci, nu o facem nici acum, dezarmarea întregii poliții, ci doar a acelor segmente cărora le-ar folosi mai mult camera video și taserul decât un pistol vechi, care produce mai multă dramă decât ordine.
În cadrul unei vizite de lucru organizată în 2019, de APADOR-CH, la Bristol, polițiști români au putut să vadă personal cum funcționează o poliție modernă cu astfel de mijloace, lipsită de arme de foc.
Camerele video la purtător și-au demonstrat utilitatea în țările civilizate, atât în combaterea corupției poliției, cât și în preîntâmpinarea abuzurilor. Taserele, de asemenea, deși pot provoca și ele accidente mortale, o fac într-o proporție mult mai mică comparativ cu armele de foc. Aceste două „arme” moderne ale polițiștilor din statele civilizate protejează deopotrivă polițistul și cetățeanul. Dacă se dorește, totuși, ca pistolul să rămână în dotarea polițiștilor, taserul ar putea fi introdus ca o a doua armă, neletală. Ideea nu este de a dezarma poliția, ci de a-i oferi cât mai multe mijloace de acțiune și răspuns adecvat fiecărei situații în parte.
APADOR-CH solicită efectuarea unei anchete temeinice în cazul bărbatului împușcat în sectorul 1 și face încă o dată apel la autorități să aloce resursele necesare modernizării și profesionalizării poliției, prin dotări și instruire corespunzătoare. Perioada dificilă pe care o traversăm ne arată că societatea are nevoie de o poliție bine instruită, echipată și empatică.
https://apador.org/wp-content/uploads/2018/03/pistol.jpg375600Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2020-04-22 14:23:572020-05-04 12:10:22Poliția are nevoie de arme noi. Dar nu de foc
În eventualitatea în care ar admite o sesizare împotriva măsurilor de combatere a pandemiei, Curtea Constituţională va putea stabili, cel mult, ca, pe viitor, astfel de măsuri să fie luate după o altfel de procedură, dar nu poate desfiinţa măsurile deja adoptate şi puse în practică
Mai
mulţi teoreticieni şi practicieni ai dreptului au început să pună la îndoială
constituţionalitatea modului în care sunt reglementate măsurile dispuse în
stare de urgenţă pentru limitarea şi combaterea covid-19, măsuri care implică
restrângerea exercițiului unor drepturi şi libertăţi.
Desigur,
dezbaterea publică a unor chestiuni de interes pentru comunitate, dezbatere
care nu este posibilă fără critică, este
liberă şi protejată de art. 10 din CEDO.
Contestările
publice privesc atât actul cu putere de lege, care reglementează regimul stării de urgenţă (OUG 1/1999), cât şi
actele normative emise în baza acestei ordonanţe, respectiv decretul
prezidenţial de instituire/prelungire a stării de urgenţă şi ordonanţele
militare emise în timpul stării de urgenţă.
Dincolo
de publicarea în presă a unor opinii, aparţinând unor persoane cu sau fără pregătire juridică, în sensul că aproape tot
ce se face este neconstituţional, zilele acestea am asistat şi la o acţiune
concretă, respectiv Avocatul Poporului a atacat la Curtea Constituţională OUG 1/1999.
În
esenţă, Avocatul Poporului motivează că este neconstituţională delegarea
preşedintelui ţării, făcută prin OUG 1/1999, de a stabili prin decretul
prezidenţial măsuri specifice stării de urgenţă, care implică şi restrângerea
exerciţiului unor drepturi şi libertăţi. Se susține ca decretul prezidentuial
nu are puterea unei legi, pentru a dispune respectivele restrângeri, chiar dacă
o lege (OUG 1/1999) a stabilit că prin deceretul prezidențial se pot lua, pe durata
stării de urgență, măsuri cu putere de
lege, inclusiv de restrângere de drepturi și libertăți.
Este de
precizat că atât OUG 1/1999 privind regimul stării de urgenţă, cât şi cele două
decrete prezidenţiale prin care a fost instituită şi apoi prelungită starea de
urgenţă, au fost supuse votului Parlamentului, care le-a şi
aprobat, deşi le putea respinge, dacă
existau probleme. Deci, şi OUG 1/1999 şi cele două decrete prezidenţiale au fost verificate, dezbătute şi aprobate de
către Parlament, autoritatea care adoptă legile, pentru că aşa sunt regulile
prevăzute în Constituie: toate ordonanţele de urgenţă şi decretele
prezidenţiale privind starea de urgenţă trebuie aprobate de Parlament.
Desigur,
într-o dezbatere juridică, întotdeauna se vor găsi argumente pro şi contra,
chiar şi atunci când lucrurile par destul de clare. Astfel că nu este exclus ca
iniţiativa Avocatului Poporului, deşi pare a avea un caracter mai mult
speculativ, să aibă succes la Curtea Constituţională.
Dar,
eventualitatea obţinerii unei decizii de neconstituţionalitate pronunţată de
Curtea Constituţională nu înseamnă că, în prezent şi până la publicarea în
Monitorul Oficial a acelei incerte decizii, măsurile instituite până în prezent
pe durata stării de urgenţă nu sunt valabile sau nu trebuie respectate.
În presă au apărut deja speculaţii că „s-ar putea” ca starea de urgenţă să fie anulată de Curtea Constituţională şi „s-ar putea” ca toate ordonanţele militare să fie anulate. Anularea unui act sau a unei măsuri înseamnă că acel act sau acea măsură nici nu a existat vreodată. Or, concluzia care se poate trage din vehicularea publică a ideii de „anulare” este că dacă un act sau o măsură nu există valabil nici in prezent, de ce ar mai trebui respectat?
Acesta
este un exemplu de știre la limita de fake news, știre bazată
pe o interpretare total greşită a iniţiativei Avocatului Poporului. Poate că şi
comunicarea publică a Avocatului Poporului pe tema asta ar fi putut fi mai bună,
pentru a preveni unele interpretări de acest gen, destul de previzibile.
Dar,
dacă nu a făcut-o Avocatul Poporului, o facem noi, şi precizăm:
Ei bine, nici starea de urgenţă şi nici ordonanţele militare nu pot fi anulate de Curtea Constituţională. Deciziile Curţii Constituţionale au efect doar pentru viitor. Deci, chiar dacă, Curtea Constituţională ar pronunţa o decizie de neconstituţionalitate privind modul de reglementare a stării de urgenţă şi a măsurilor dispuse, această decizie nu se va aplica pentru măsurile dispuse până la intrarea în vigoare a deciziei Curţii Constituţionale.
Adică, decizia
nu va afecta măsurile de acum, din prezent, măsuri care sunt în vigoare și care
trebuie respectate. Decizia Curţii Constituţionale se va aplica doar pentru măsurile
care se vor dispune după publicarea respectivei decizii. Practic, nu este
exclus, ci chiar este posibil ca decizia sa fie publicată după încetarea stării
de urgență, deci când nu va mai fi vorba de luarea unor măsuri speciale,
specifice stării de urgență.
Măsurile
dispuse până în prezent, în stare de urgenţă, trebuie respectate întocmai,
deoarece sunt măsuri dispuse prin acte normative care se află în vigoare şi
care nu au fost desfiinţate sau abrogate. Ordinea juridică a unui stat
presupune că legile şi celelalte acte normative să fie respectate atâta vreme
cât ele sunt în vigoare. Ele nu mai trebuiesc respectate numai din momentul în care au ieşit din
vigoare, adică, după caz, din momentul în care sunt anulate, abrogate sau
declarate neconstituţionale. Dar, până atunci, reglementările în vigoare trebuie
respectate.
Curtea
Constituţională nu va putea anula nici aceste măsuri şi nici starea de urgenţă.
Eventual, Curtea Constituţională va putea stabili că, pe viitor, în perioada de
după publicarea acelei decizii, măsurile privind starea de urgenţă să se ia
folosind o altă procedură decât cea utilizată în trecut. Dar, decizia Curţii nu
va afecta ceea ce a fost şi ceea ce este în prezent.
În consecință, APADOR-CH face un apel la
respectarea întocmai a măsurilor dispuse prin actele normative în vigoare pentru
combaterea pandemiei, chiar dacă ele au devenit în prezent obiect de dispută
publică și, mai ales, politicianistă.
De
altfel, dacă subiectul nu ar fi fost amplificat în mod artificial de mai mulți
politicieni, preocupaţi de evoluţia în sondaje şi de o parte, destul de mare,
din media, mereu în căutare de subiecte senzaţionale, în opinia publică nu s-ar
fi creat atâta tensiune în jurul unor măsuri primite cu suficientă înţelegere
la nivelul comunităţii.
Nu
toate măsurile luate au fost perfecte. Unele erori au fost corectate, altele
încă aşteaptă să fie corectate sau lămurite. Problematica este nouă,
nemaiîntâlnită până acum, la asemenea
dimensiuni. Nu toate măsurile luate au fost aplicate cu echilibrul necesar,
existând şi excese de zel sau dorinţe de afirmare printre cei puşi să le aplice.
Dar,
este o diferenţă semnificativă între abordarea cazurilor punctuale, în vederea
corectării greşelilor/exceselor/abuzurilor şi o
campanie de inflamare artificială a opiniei publice, prin negarea caracterului constituţional
al unor astfel de măsuri, urgente şi ferme, necesare pentru combaterea unui
fenomen atipic şi cu o evoluţie necunoscută.
https://apador.org/wp-content/uploads/2014/07/curtea-constitutionala.jpg360650Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2020-04-21 09:18:572020-04-21 09:18:58Poate Curtea Constituțională să desființeze starea de urgență?
APADOR-CH atrage atenţia că este neconstituţională o hotărâre a Parlamentului care conţine şi alte prevederi, în afară de încuviinţarea sau respingerea măsurii de prelungire a stării de urgenţă dispusă prin decret prezidenţial
Astfel, unii parlamentari intenţionează ca în hotărârea Parlamentului, pe lângă încuviinţarea măsurii dispusă prin decretul prezidenţial, să includă și alte măsuri/condiții, unele, de o măreţie de necontestat. De exemplu parlamentarii vor ca drepturile să ne fie restrânse numai prin lege și numai din cauza Covid 19, ca Guvernul să raporteze Parlamentului ce decizii ia, iar la finalul stării de urgență Curtea de Conturi să-și facă treaba și să verifice toate achizițiile făcute în această perioadă. Cu alte cuvinte, Parlamentul se face că lucrează adăugând inutil (și neconstituțional) în lege prevederea că guvernul și instituțiile statului trebuie să… respecte legile
APADOR-CH atrage atenţia că această temă, compusă dintr-un suspect amestec de exces de zel şi de bune intenţii din partea unor parlamentari, este o temă falsă, întrucât, potrivit art. 93 al. 1 din Constituţie, Parlamentul nu poate, prin respectiva hotărâre, decât să încuviinţeze sau nu decretul prezidenţial. Constituția nu prevede că Parlamentul poate adopta şi alte măsuri prin acea hotărâre, ci numai să încuviințeze sau nu măsura dispusă de președinte.
Cu alte cuvinte, tot ce va conţine în plus hotărârea, în afară de încuviinţarea (sau nu) a măsurii dispusă prin decretul prezidenţial, este neconstituţional.
Potrivit
art. 27 al. 1 din Legea nr. 47/1992 privind Curtea Constituţională, respectiva
hotărâre a Parlamentului va putea fi atacată la Curtea Constituţională, pentru
tot ceea ce excede încuviinţarea sau nu a măsurii dispuse prin decretul
prezidenţial, la sesizarea unuia dintre președinții celor două Camere, a unui
grup parlamentar sau a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin
25 de senatori.
APADOR-CH face un apel la parlamentari ca în această perioadă, cu problemele serioase aduse de pandemie, să renunţe la orice spectacol politicianist şi să adopte măsurile rezonabile şi raţionale, în limitele prevăzute de Constituţie. Altfel, politica, în special de acest tip, va deveni o ocupaţie din ce în ce mai inutilă.
Nici Parlamentul nu este deasupra Constituției.
https://apador.org/wp-content/uploads/2020/03/stare-de-urganta.png315560Rasistahttps://apador.org/wp-content/uploads/2020/09/apador-logo-tmp-300x159.pngRasista2020-04-16 08:33:572020-04-16 09:30:06Parlamentul îşi poate dovedi bunele intenţii şi fără să încalce Constituţia
Legea prin care poliția a primit dreptul de a ține oamenii la secție pe perioade nedefinite a fost atacată la Curtea Constituțională, după un demers făcut de APADOR-CH
Avocatul Poporului a dat curs solicitării APADOR-H și a atacat la Curtea Constituțională articolul din Legea poliției care legiferează privarea de libertate pe durată nedeterminată. Mai exact, art. 31 al. 1 lit. b şi art. 36-40 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, prevăd că o persoană poate fi condusă administrativ la secția de poliție și ținută acolo pe o durată nedeterminată.
Conducerea unei persoane la sediul poliţiei este o măsură administrativă care poate fi dispusă de poliţist în anumite cazuri (conduită violentă/agresivă, pregătirea sau comiterea unei fapte ilegale, probleme privind stabilirea identităţii etc.). Deși se deosebește de arest sau reținere, conducerea administrativă este tot o privare de libertate și de aceea ea a căpătat garanții suplimentare, de respectare a drepturilor persoanei conduse, prin modificările aduse la lege în 2019.
În timpul dezbaterilor pe marginea modificării Legii 218/2002, APADOR-CH a formulat câteva amendamente acceptate de Ministerul Afacerilor Interne, iar printre modificări s-a numărat și scurtarea perioadei de conducere de la maximum 24 de ore, cât era în legea veche, la 8/12 ore. Legea a fost, însă, modificată la Camera Deputaților, unde a fost eliminat complet termenul maxim de 8/12 ore și astfel a rezultat o lege prin care poliția a primit dreptul de a ține oamenii la secție pe perioade nedefinite.
La 10 martie 2020 APADOR-CH a adresat un apel atât parlamentarilor, să modifice legea, cât și Avocatului Poporului, să semnaleze neconstituționalitatea legii la CCR. Deși ne-a răspuns prin poștă la solicitare, nu prin email, în aceste vremuri pandemice, apreciem totuși decizia Avocatului poporului de a da curs solicitării APADOR-CH și vom continua să urmărim subiectul, formulând un amicus curiae la CCR.
Utilizăm cookie-uri pentru ca site-ul să funcționeze optim. Continuând navigarea vă exprimați acordul pentru folosirea cookie-urilor.
OKNoPrivacy policy
