CEDO vs. România — de ce rămânem în topul condamnărilor?

29/06/2016/in Buna guvernare, , inPresa /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

(Articol apărut inițial în secțiunea opinii a Digi24)

România se află pe locul patru în ceea ce privește numărul de condamnări la CEDO, după Turcia, Italia și Rusia. A fost condamnată în 1,076 de cazuri între 1994 și 2015. Comparativ, împotriva Norvegiei s-au pronunțat 28 de condamnări în perioada 1952-2015.

Numai în anul 2015 statul român a plătit din banii publici aproape 8 milioane de euro, după ce a pierdut procese la CEDO.

Țara va râmâne fruntașă în topul perdanților dacă va continua să plătească daune fără a adresa problemele care o duc acolo — adoptarea unor măsuri generale (legislative și de practică) în urma acestor cazuri, care să prevină încălcări viitoare.

Principalele cauze în care România pierde la CEDO

Cele mai multe cauze pierdute la CEDO sunt referitoare la încălcarea dreptului la protecția proprietății — privesc imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist. Urmează cauze legate de: dreptul la un proces echitabil, dreptul de a nu fi supus tratamentelor inumane și degradante, durata procedurilor judiciare, dreptul la libertate și siguranță, lipsa unei anchete eficiente, dreptul la viață privată, ne-executarea hotărârilor judecătorești, interzicerea discriminării, dreptul la libertatea de exprimare, dreptul la un recurs efectiv, dreptul la alegeri libere, condamnarea fără bază legală, libertatea de conștiință și religie.

Majoritatea condamnărilor împotriva României apar din cauza unui sistem de justiție nefuncțional. Implementarea hotărârilor CEDO ar presupune o reformă semnificativă a sistemului, care se lasă așteptată.

Spre exemplu, deși plângerile cetățenilor privind dreptul la protecția proprietății au început să ajungă la CEDO în 1994, abia în anul 2010 (în urma hotărârii pilot Maria Atanasiu şi alţii împotriva României) statul a adoptat o lege pentru remedierea dreptului la protecția proprietății — dar nu sunt adresate toate problemele, spre exemplu când există mai multe hotărâri judecătoreşti definitive care stabilesc, pentru titulari diferiţi, dreptul de proprietate asupra aceleiaşi clădiri.

Statul român încalcă sistematic drepturile omului și când este condamnat pentru asta nu face mare lucru pentru a remedia situația în mod real. Cauzele sunt multiple și oscilează, nesurprinzător, între neputință, necunoștință și rea-credință.

Mai este și problema lipsei de dezbatere în spațiul public asupra necesității implementării hotărârilor CEDO. Adică, ce urmează după o hotărâre definitivă? Are guvernul un plan? Cine face planul ăsta și cine este responsabil pentru ca planul să fie dus la bun sfârșit?

Nu se întâmplă ca în țări precum Norvegia, unde, în urma unei condamnări la CEDO, statul comunică publicului într-un limbaj simplist ce s-a întâmplat și ce are de gând să facă pentru a remedia încălcarea de drepturi constatată.

APADOR-CH a publicat un studiu care explică procedurile legate de CEDO și conține recomandări pentru îmbunătățirea sistemului. Dar pentru a face asta guvernul are nevoie de un plan, multă bună-voință și comunicare instituțională. Lucruri care lipsesc.

Cazul abuzurilor forțelor de ordine

Ca și Bulgaria, Ungaria și Polonia avem probleme cu privire la respectarea dreptului la un proces echitabil și cu durata procedurilor judiciare.

Am pierdut la CEDO, la fel ca și celelalte state comuniste din Europa de Est, foarte multe cazuri din cauza tratamentelor inumane și degradante care au avut loc sub custodia forțelor de ordine ale statului (polițiști/jandarmi) și a lipsei unei anchete efective în aceste cazuri.

E vorba inclusiv de condamnări privind condițiile de detenție. Am sesizat că drepturile deținuților nici măcar nu sunt cunoscute de o mare parte din cetățeni, așa că am creat o platformă interactivă pentru informare.

În iunie 2015, Guvernul a reușit să convingă Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei să închidă supravegherea într-un grup de cauze denumite Barbu Anghelescu v. România (2005) referitoare la abuzurile poliției. În aceste spețe, Comitetul a identificat probleme sistemice care nu au fost rezolvate: lipsa unei anchete eficiente în ceea ce îi privește pe abuzatori (1995-2010), lipsa unui remediu eficient pentru compensarea daunelor suferite ca urmare a relelor tratamente, eșecul de a investiga posibilele motivații rasiste care au stat la baza morții/relelor tratamente aplicate reclamanților. Argumentele guvernului sunt destul de stufoase și dau bine pe hârtie (vezi aici).

Adevărul este însă că statul român a eșuat în a lua măsuri eficiente pentru a preveni viitoare abuzuri ale forțelor de ordine.

Cercetarea APADOR-CH în cadrul proiectului “Cu ochii pe abuzurile poliției” relevă faptul că doar 14 din 3,034 de plângeri penale făcute de cetățeni în perioada 2012-2014, referitoare la abuzuri ale forțelor de ordine, au ajuns în fața instanțelor de judecată.

Discretă fără voia ei, CEDO își face treaba și încet, dar sigur, schimbă lucruri în bine în țara asta (de 22 de ani). Nu fără cusururi, a ajuns ultima speranță a unui om căruia i-au fost încălcate drepturi fundamentale în țară.

Dar cât timp România nu adresează problemele care o duc în topul țărilor perdante la CEDO, va continua să rămână în compania unor state recunoscute pentru atrocitățile comise împotriva oamenilor și va pune presiune pe propriii cetățeni.

Autor: Georgiana Gheorghe (foto), Expert drepturile omului (APADOR-CH). A absolvit facultatea de științe politice (Universitatea din București) și un master în drept în cadrul Universității Central Europene (CEU) din Budapesta, Ungaria. Lucrează în societatea civilă din 2008, în organizații neguvernamentale din România, Ungaria și Letonia.

Avocatului poporului, chemat să ne apere drepturile de atacul guvernului

27/05/2016/in Buna guvernare, Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH i-a trimis ieri Avocatului poporului o solicitare de a sesiza Curtea Constituțională privind neconstituționalitatea unor prevederi din Ordonanța 18/2016, prin care guvernul a modificat Codul penal și Codul de procedură penală.

În textul ordonanței, punctele 31 și 49 din articolul II modifică articolele 153 alineatul 1 și 223 alineatul 2 din Codul de procedură penală, iar prin aceste modificări afectează grav drepturi fundamentale ale omului, cum ar fi dreptul la viaţă privată și libertatea individuală, drepturi garantate de Constituţie şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Acest lucru este neconstituțional, întrucât articolul 115 alineatul 6 din Constituţie interzice adoptarea de ordonanţe de urgenţă prin care sunt afectate drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţie.

Concret, prim modificarea articolului 153 din Codul de procedură penală, guvernul a eliminat filtrul judecătorului din situația în care un procuror cere unei bănci date despre conturile unei persoane, eliminând astfel o garanție a respectării dreptului la viață privată.

Prin modificarea articolului 223, guvernul a adăugat noi infracțiuni pentru care se poate dispune arestarea preventivă, modificare ce nu se poate face, constituțional, decât printr-o lege adoptată de parlament.

APADOR-CH a atras atenția guvernului privind modul netransparent și lipsit de loialitate în care a fost adoptată Ordonanța 18/2016, dar fără succes. Sesizarea AVP este singura cale pe care societatea civilă o are la dispoziție pentru a atrage atenția asupra neconstituționalității unui act legislativ. Aceasta nu este prima sesizare de acest fel făcută de APADOR-CH către AVP, găsiți aici o cronologie din ultimii ani.

Citiți sesizarea către Avocatului poporului:

De ce este neconstituțional cel puțin un articol din ordonanța prin care guvernul schimbă Codurile

23/05/2016/in Buna guvernare, Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

În urma comunicatului de vineri, privind modificările făcute Codurilor prin ordonanță de urgență, am primit unele reacții din cercuri guvernamentale și nu numai. În aceste reacții ni se spune că ar fi existat o consultare pe marginea acestor modificări, dar în cadru restrâns, în sistemul juridic și în CSM, și că oricum modificările aduse Codului penal și Codului de procedură penală nu sunt de natură să știrbească drepturile fundamentale, așa cum am afirmat noi, ci doar să clarifice unele aspecte insuficient de bine reglementate, observate în practica aplicării celor două coduri.

Noi considerăm că era bine, măcar ca bune-practici, ca astfel de reacții/discuții să nu se poarte prin comunicate și replici pe rețele de socializare, ci printr-o dezbatere publică. Legea 52/2003 nu obligă la dezbateri publice în cazul proiectelor de ordonanțe de urgență, dar nici nu interzice. Iar bunele-practici chiar recomandă o dezbatere publică atunci când este vorba despre modificări masive în legislația penală, domeniu foarte sensibil și important.

În acest context, APADOR-CH își menține punctele de vedere privitoare la aspectele neconstituționale ale ordonanței și dorește să facă următoarele precizări:

1) Deși consultările cu CSM și sistemul juridic sunt necesare, ele nu pot înlocui dezbaterile publice. APADOR-CH este, de regulă, împotriva modificărilor legislative prin ordonanțe de urgență, dar de această dată a considerat intervenția Guvernului ca rezonabilă în ceea ce privește punerea de acord a codurilor cu deciziile CCR și cu directivele europene. Totuși, protestul nostru s-a referit la acele modificări care nu erau justificate astfel, iar cele două articole menționate în comunicat au fost doar exemple;

2) De asemenea, cu privire la consultările pe marginea acestei ordonanțe de urgență, s-a făcut referire la un proiect de lege care se află în Parlament pentru a se susține ipoteza că modificările aduse de această ordonanță ar fi fost cunoscute/anticipate (presupunem că este vorba despre PL-x nr. 409/2015, proiect de lege aflat și acum în fața Camerei Deputaților). Precizăm că atâta vreme cât conținutul proiectului de OUG a fost ținut „la secret” nu am știut că acesta copiază proiectul de lege din Parlament și nici că trebuie să adresăm Parlamentului observații și comentarii cu privire la o ordonanță ce se va adopta de Guvern. Credeam că Guvernului, și nu Parlamentului, i se trimit comentarii și observații cu privire la proiectele de acte normative pe care le adoptă Guvernul.

Proiectele de acte normative trebuie privite în individualitatea lor și trebuie să respecte, ele însele, nu prin afiliere, anumite criterii de consultare și dezbatere. În acest sens dacă într-adevăr au avut loc dezbateri cu privire la ordonanța de urgență, în spiritual transparenței, invităm pe cei în cauză să ne spună când au avut loc aceste dezbateri, cine a fost consultat și să ne comunice și minute ale acelor dezbateri.

3) În privința modificării articolului 153 din CP, care îi oferă procurorului acces la datele personale ale cetățenilor de la bănci, fără încuviințarea judecătorului, întărim faptul că existenţa unor conturi şi soldul fiecărui cont sunt date cu caracter personal, potrivit Legii 677/2001 (Art. 3 lit. a), şi fac parte din viaţa privată, care este protejată prin art. 26 din Constituţie şi art. 8 din CEDO. O ordonanță de urgență nu poate afecta drepturi fundamentale prevăzute în Constituție. Cu alte cuvinte, nu se poate elimina printr-o OUG o măsură de protecție a vieții private (filtrul judecătorului) care era prevăzută în Codul de procedură penală. Eliminarea acelei măsuri de protecție afectează dreptul la viață privată și nu poate fi făcută decât prin lege, nu prin OUG.

4) În privința modificării articolului 228 din Codul penal, prin care guvernul susține că doar a eliminat o expresie care se dubla, fiind găsită și la articolul 226, ne exprimăm din nou dezacordul, întrucât nu e logic să elimini din cuprinsul unui articol care are ca titlu marginal „Încunoștințarea despre arestarea preventivă şi locul de deținere a inculpatului arestat preventiv” (art. 228) tocmai prima obligație de înștiințare. Dacă textul respectiv mai figura și în alt articol atunci trebuia eliminat de acolo, atâta vreme cât există un articol special dedicat încunoștințării celui arestat.

Reafirmăm convingerea APADOR-CH că transparența în perioada anterioară adoptării OUG ar fi eliminat orice discuții pe această temă. Cunoaștem faptul că nu există obligația legală de a publica textele ordonanțelor de urgență înainte de a fi adoptate însă, în situația de față, și având în vedere că textul era redactat cu mult timp înainte de adoptare, publicarea lui ar fi fost posibilă și chiar necesară.

Cum poți obliga primăria să respecte legea: o dai în judecată și-i ceri daune morale

18/05/2016/in Buna guvernare, Comunicate, /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

OPTAR cere daune morale de la Primăria Capitalei și de la fostul primar Sorin Oprescu, deoarece s-au folosit abuziv de sistemul public pentru a împiedica cetățenii să-și exercite dreptul legal de a organiza o adunare publică

Organizația pentru Promovarea Transportului Alternativ în România (OPTAR), asistată de APADOR-CH, a dat în judecată Primăria Capitalei și pe fostul primar general Sorin Oprescu, cerând daune morale în valoare de 60.000 de lei pentru nerespectarea Legii nr. 60/1991.

Procesul urmează unui alt șir de acțiuni în instanță câștigate de OPTAR și APADOR-CH, prin care a fost contestată amenda primită de liderul OPTAR pentru organizarea unui marș pe biciclete în București.

Conform acțiunii formulate de avocatul APADOR-CH Nicoleta Popescu, prezenta acțiune în instanță are menirea de a trage la răspundere instituția și pe reprezentantul ei ales cu privire la faptul că în ultimii ani au zădărnicit sistematic dreptul cetățenilor de a manifesta în București, refuzând să comunice cu asociația în procesul de notificare a adunărilor publice. Concret, primarul a dorit să împiedice organizarea unui marș, fără motivare, deși Legea 60/1991 nu-i lasă acest drept. În loc să lucreze în folosul cetățenilor, primarul a folosit aparatul administrativ plătit din bani publici pentru încălcarea drepturilor acestora:

De precizat că asociația OPTAR nu are angajați, niciunul dintre membrii asociației nefiind remunerați pentru activitățile desfășurate în cei peste 5 ani de activitate. Împotriva eforturilor tuturor cetățenilor care s-au implicat voluntar în desfășurarea activităților asociației OPTAR, pârâții au pus la dispoziție un întreg aparat de represiune, format din mai multe instituții (Jandarmerie, Poliția locală, Poliția Rutieră, Primăria Capitalei, Administrația Lacuri, Parcuri Agrement București) care să zădărnicească dreptul nostru de a organiza adunări publice și dreptul cetățenilor de a participa la astfel de evenimente. Tot acest aparat de represiune este finanțat din bani publici, practic, în acest mod fiind deturnat rolul acestor instituții, acela de a servi interesul cetățenilor, nu împotriva drepturilor acestora.”- citat din acțiunea depusă la Tribunal.

OPTAR consideră că doar plata unor daune morale poate determina autoritățile să respecte legile și îi îndeamnă și pe alți cetățeni cărora li s-au încălcat astfel diverse drepturi să apeleze la acest instrument, împoriva unui aparat administrativ care își poate permite să încalce legea fiindcă nu i se întâmplă nimic.

Scrisoare deschisă pentru verificarea conducerii SRR

10/05/2016/in Buna guvernare, Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH a cosemnat împreună cu alte organizații neguvernamentale o scrisoare deschisă adresată Președintelui României, Premierului și șefilor Comisiilor de Cultură din Parlament, în legătură cu tentativele de intimidare a trei jurnaliști din cadrul Radio România Actualităţi.

Conținutul scrisorii, mai jos:

Scrisoare deschisă

Preşedintelui României

Prim-ministrului Guvernului României

Preşedinţilor Comisiilor de Cultură din Senat şi Camera Deputaţilor

Constatăm cu surprindere şi îngrijorare declanşarea unei proceduri de cercetare, de către Consiliul de Onoare al Societăţii Române de Radiodifuziune, împotriva a trei jurnalişti ai Radio România Actualităţi: Mira Gomboş, Alexandru Rusu, Cătălin Gomboş.

Semnalăm faptul că însăşi o asemenea declanşare a cercetării înseamnă o lezare a dreptului la liberă exprimare.

Cei trei jurnalişti au reclamat, în calitate de avertizori publici într-o dezbatere publică, o campanie de ştiri, dezbateri şi spoturi audio, demarată de către toate posturile Societăţii Române de Radiodifuziune, împotriva unei iniţiative parlamentare de modificare a Legii 41/1994 de funcţionare a SRTV şi SRR. Această campanie a fost amendată de Consiliul Național al Audiovizualului, în integralitatea ei, printr-o somaţie publică aplicată SRR. În loc să declanşeze o cercetare pentru a identifica cine a dispus şi conceput campania, Consiliul de Onoare decide să cerceteze jurnaliştii care au semnalat derapajele profesionale şi legale, la sesizarea redactorului şef responsabil de conţinutul editorial al programelor de ştiri invocate.

Cercetarea crează premisele ca jurnaliştii din SRR să lucreze sub presiunea autocenzurii.

Avertizăm asupra faptului că acest caz nu este unul singular, ci face parte dintr-o politică managerială a administraţiei Miculescu.

Atragem atenţia că rolul şi misiunea postului public de radio sunt grav afectate de asemenea practici. Un post public, precum şi libertatea jurnaliştilor de exercitare a profesiei, libertatea opiniilor şi cea de exprimare sunt fundamentale pentru o societate democratică.

Vom urmări cu maximă atenţie cazul celor trei jurnalişti din Societatea Română de Radiodifuziune şi ne exprimăm disponibilitatea de a-i sprijini şi asista în cazul în care asemenea măsuri abuzive vor continua.

Vă solicităm, având în vedere calitatea în care aţi nominalizat membri în Consiliul de Administraţie al SRR, să identificaţi formele prin care întreaga activitate a managementului Miculescu să fie evaluată, iar drepturile fundamentale ale omului protejate.

Semnatari:

ActiveWatch

APADOR-CH

Asociația Frontline Club Bucharest

Asociația Pro Democrația

Centrul de Resurse Juridice

Centrul pentru Jurnalism Independent

Centrul Român de Politici Europene

Freedom House Romania

Lista rămâne deschisă pentru alte organizații care doresc să se alăture demersului nostru.

Avocatul Poporului, cum funcționează în Norvegia comparativ cu România

15/04/2016/in , Buna guvernare, Finalizate /by APADOR-CH

În Norvegia are un singur sediu, la Oslo, 65 de angajați, un buget de 6,8 milioane de euro și rezolvă 25% dintre plângeri prin telefon. În România are 14 sedii în teritoriu și unul central, peste 100 de angajați, un buget de 2 milioane de euro și în 2013 a făcut doar 101 anchete, deși a primit 17.047 reclamații din partea cetățenilor.

Aceste date au fost dezbătute săptămâna aceasta la București în cadrul conferinței organizată de APADOR-CH împreună cu ActiveWatch și ANBCC, în prezența domnului Victor Ciorbea și a reprezentanților mai multor instituții de drepturile omului din Norvegia. Conferința a marcat încheierea proiectului denumit „Ne trebuie un avocat al poporului mai eficient”, derulat în ultimul an de cele trei organizații neguvernamentale amintite. Proiectul a țintit informarea cetățenilor despre instituția Avocatului Poporului și încurajarea acestora să-l pună la treabă pentru a le apăra drepturile încălcate de diverse instituții ale statului.

Câteva date, pe scurt, de la conferința organizată la București:

Despre Norvegia

Instituțiile responsabile cu apărarea drepturilor omului în Norvegia:

un Ombudsman numit de Parlament, foarte similar cu Avocatul Poporului de la noi;
un Ombudsman al Egalităţii şi Anti-discriminării, un fel de Consiliu Național pentru Combaterea Discriminării de la noi;
și un Ombudsman al copiilor, înființat 1981, primul de acest gen în lume;
un Institut Național pentru Drepturile Omului, o instituție similară cu Institutul Român pentru Drepturile Omului.

Avocatul Poporului din Norvegia

Avocatul Poporului din Norvegia, sau Ombudsmanul Parlamentar, într-o traducere liberă, este oarecum similar cu Avocatul Poporului din România. Dar, după cum a amintit domnul Gunnar M. Ekeløve-Slydal – reprezentant al Comitetului Helsinki norvegian (omologul APADOR-CH) – Norvegia are o societate civilă foarte dinamică și implicată în domeniul drepturilor omului organizațiile neguvernamentale fiind adesea parteneri reali ai instituțiilor statului în apărarea drepturilor omului.

Plângerile la Avocatul Poporului norvegian sunt gratuite și reprezintă un mod simplu și rapid de a cere o măsură reparatorie, în caz că ți-a fost încălcat un drept, fără să te mai adresezi justiției.
Ombudsman a fost prevăzut în Constituția Norvegiei încă din 1814, ca o instituție care trebuie să se asigure că administrația publică respectă drepturile omului și nu comite acte de încălcare a acestora la adresa cetățenilor. Ombudsman nu poate să atace, însă, deciziile Parlamentului, ale Guvernului sau ale justiției.
În 2015, Ombudsman norvegian a respins 54% dintre plângerile primite de la cetățeni și a considerat că 46% dintre ele sunt întemeiate. A criticat deciziile administrației publice în 146 de cazuri. 25% dintre cazurile de plângeri primite în 2015 – respectiv 359 de situații – le-a rezolvat doar pe baza unui telefon dat de către angajații Ombudsman la instituția publică reclamată că a încălcat drepturile cetățeanului.

Ombudsman în Norvegia are un buget anual de 6,8 de milioane de euro și 65 de angajați. Instituția are un singur sediu, la Oslo, dar adesea responsabilii fac tururi în toată Norvegia – care ca suprafață este similară cu România.

Despre România

Instituțiile responsabile cu apărarea drepturilor omului în România:

un Avocat al Poporului numit de Parlament;
un Consiliu Național pentru Combaterea Discriminării;
un Institutul Român pentru Drepturile Omului, instituție înființată în 1990 dar despre care societatea nu știe mai nimic, nici cine o conduce, ce bugete are sau ce realizări a avut în 26 de ani de existență.

Plângerile pe care cetățenii le pot face la AVP sunt de asemenea gratuite. AVP a fost prevăzut pentru prima oară în Constituția din 1991 și a primit o lege de funcționare abia în 1997.

Sediile AVP în România

Performanțele Avocatului Poporului:

Statisticile de pe site-ul AvP arată că activitatea instituției este scăzută, și ca volum, si ca impact. Între 2009-2013, nivelul de reactivitate a instituției cu privire la soluționarea reclamațiilor înaintate de către cetățeni a fost sub 1%. În 2013, AvP a făcut doar 101 anchete, deși a primit 17.047 reclamații din partea cetățenilor.
Sesizat de 241 de ori, Avocatul Poporului a ridicat numai 6 excepții de neconstituționalitate în fața CCR. În plus, chiar și în acele puține cazuri în care a dispus anchete și a făcut recomandări, AvP a fost lipsit de posibilitatea și voința de a urmări implementarea acestora.
Un sondaj realizat de IRES arată că 53% dintre români au puțină și foarte puțină încredere în această instituție. Un studiu realizat de ANBCC în cadrul acestui proiect relevă că aproape 80% dintre cetățeni consideră că AVP este puțin sau deloc vizibil în spațiul public, iar 82% dintre cei întrebați au spus că nu s-au adresat niciodată AVP. Găsiți aici mai multe despre ce cred oamenii despre AVP, cum comunică AVP și alte chestiuni.

Conform declarațiilor domnului Victor Ciorbea, prezent la conferință, AVP are o schemă de personal de peste 140 de persoane, din care numai 100 de posturi ar fi ocupate în toate cele 14 sedii din țară și la sediul central din București, și un buget de 2 milioane de euro anual.

Deși numirile sunt de natură politică, atât în Norvegia cât și în România, în Norvegia politicienii aflați la putere nu îndrăznesc să numească în astfel de funcții reprezentanți ai propriilor partide – a declarat Ingrid Egeland Thorsnes – consilier juridic în cadrul Ombudsman pentru Egalitate și Nediscriminare în Norvegia. Ea a dat ca exemplu că în prezent Ombudsman pentru drepturile copilului este o reprezentantă a unui partid aflat în opoziție, considerată un foarte bun specialist pe drepturile minorilor în Norvegia.

Pentru mai multe detalii despre cum funcționează Avocații altor popoare sau alte informații concrete din acest proiect vă invităm să consultați pagina proiectului, în care veți găsi mai multe informații utile:

o hartă a sediilor AVP din România
o scurtă animație cu modul în care funcționează AVP
un pliant cu informații privind modul în care trebuie să te adresezi AVP

***

Proiectul “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” este derulat de APADOR-CH, ActiveWatch și Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC) și finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.

Cum funcționează Avocații altor popoare

11/04/2016/in , Buna guvernare /by APADOR-CH

Instituția Avocatul Poporului are corespondent în cele mai multe țări Europene. În unele țări se numește Ombudsman. Mai jos aveți scurte descrieri ale acestor instituții în Belgia, Olanda, Franța, Marea Britanie și Irlanda.

[box type=”download” style=”rounded”]

Olanda[/box]

[box type=”download” style=”rounded”]Marea Britanie[/box]

[box type=”download” style=”rounded”]Irlanda[/box]

[box type=”download” style=”rounded”]Franta[/box]

[box type=”download” style=”rounded”]Belgia[/box]

[box type=”download” style=”rounded”]Norvegia ro[/box]

Ceva mai deosebit este Ombudsmanul din Norvegia. Aici există prima instituție de tip Ombudman încă din 1952. În prezent în Norvegia funcționează mai multe astfel de instituții:

un Ombudsman parlamentar, foarte similar cu Avocatul Poporului de la noi,
un Ombudsman al Egalităţii şi Anti-discriminării, un fel de Consiliu Național pentru Combaterea Discriminării
și un Ombudsman al copiilor, înființat 1981, primul de acest gen în lume.
În plus în Norvegia există și un Institut Național pentru Drepturile Omului, o instituție similară cu Institutul Român pentru Drepturile Omului.

Proiectul “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” este derulat de APADOR-CH, ActiveWatch și Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC), finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România, cu 65.756.00 de euro. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.

Tot ce ai vrut să știi despre AVP și nu aveai pe cine să întrebi

11/03/2016/in Buna guvernare, Finalizate, Resurse Utile /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Știați că Avocatul Poporului are cinci domenii de activitate? Poate știți că Avocatul Poporului se ocupă generic de drepturile omului, dar știți care sunt aceste drepturi? Aria e foarte largă, de la taxe și impozite până la penitenciare.
Știați că Avocatul Poporului este singura instituție care poate sesiza direct Curtea Constituțională cu excepții de neconstituționalitate privind ordonanțele? Această prerogativă s-a dovedit a fi extrem de importantă în contextul folosirii abuzive, de către guverne, a legiferării prin ordonanțe de urgență.

Dacă vreți să știți mai multe despre Avocatul Poporului citiți o analiză juridică a instituției, care cartografiază principalele atribuții și competențe ale AVP. În documentul de mai jos puteți găsi informații utile cu privire la instituția Avocatul Poporului, cum este organizată această instituție, cum își desfășoară activitatea și în ce domenii lucrează.

Unde poate fi găsit Avocatul Poporului

Un alt aspect mai puțin cunoscut cu privire la instituția Avocatului Poporului este că, pe lângă sediul central din București, Avocatul Poporului mai are 15 birouri teritoriale în țară. Găsiți localitățile și adresele la care se află aceste birouri pe harta de mai jos – click pe fiecare locație în parte pentru datele de contact ale birourilor teritoriale.

Pe scurt

Pentru o versiune abreviată a ce este și ceea ce face instituția Avocatul Poporului puteți consulta acest pliant pe care l-am realizat în sprijinul cetățenilor interesați să se adreseze acestei instituții.

Dacă aveți o problemă care ține de competența Avocatului Poporului, găsiți mai jos un model de plângere generală și adresa la care trebuie s-o trimiteți.
Model petitie Avocatul Poporului – PDF
Model petitie Avocatul Poporului – DOC

Avocatul Poporului
Str. Eugeniu Carada nr. 3 Sector 3 Bucureşti
Tel: 021-312 71 34 (dispecerat), 021-312 94 62 (centrala)
Fax: 021-312 49 21
website: www.avp.ro
email: avp@avp.ro

***

Proiectul “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” este derulat de APADOR-CH, ActiveWatch și Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC) și finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.

Demersuri în cadrul proiectului: Avocatului poporului i se pregătește ceva!

11/02/2016/in Buna guvernare, Finalizate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

București, 13 aprilie, încheierea proiectului: Dezbatere Avocatul Poporului, perspective de reformă

APADOR-CH alături de ANBCC și ActiveWatch au organizat marti, 13 aprilie 2016, la București, conferința de închidere a proiectului „Ne trebuie un avocat al poporului mai eficient, în prezența domnului Victor Ciorbea, a reprezentanților mai multor instituții din Norvegia precum și a reprezentanților mai multor ambasade la București, cum ar fi SUA, Germania, Elveția și a doamnei ambasador a Norvegiei, Doamna Tove Bruvik Westberg.
.

În cadrul evenimentului au fost prezentate rezultatele proiectului derulat în ultimul an și s-a discutat comparativ despre cum funcționează instituțiile similare din cele două țări, România și Norvegia.

Mai multe informații găsiți aici.

Prezentarea ANBCC: Așteptările cetățenilor de la Avocatul Poporului

Prezentarea domnului Gunnar M. Ekeløve-Slydal, privind modul în care funcționează Ombudsman în Norvegia.

Prezentarea doamnei Ingrid Egeland Thorsnes, despre cum funcționează Ombudsman pentru Egalitate și nediscriminare în Norvegiangrid

Prezentarea domnului Petter Willie, director al Institutului Național de Drepturile Omului Norvegia.

___________________________________________________________________

Întâlniri cu cetățenii

Ploiești: Ce vor ploieștenii de la Avocatul Poporului – 22 martie 2016

Prima întâlnire cu cetățenii în proiectul „Ne trebuie un Avocat al Poporului mai eficient” a avut loc la Ploiești. Le-am vorbit oamenilor despre rolul AVP și modalitățile de a-l sesiza.

Ploieștenii sunt cei mai neîncrezători în abilitatea AVP de a le apăra drepturilor – conform sondajului de opinie organizat în 10 orașe de ANBCC.
La finalul întâlnirii am concluzionat că:
– este nevoie de o mai bună comunicare din partea AVP;
– se impune modificarea programului de lucru a birourilor teritoriale ale AVP, astfel încât măcar în una din zilele săptămânii să existe program și după amiaza, pentru cetățenii care lucrează și cărora le-ar fi greu să se prezinte în timpul programului de lucru la instituție;
– numirea politică a AVP este o reală problemă pentru eficiența instituției;
– persoanele prezente au fost foarte dezamăgite de activitatea biroului AVP la nivel local și de faptul că niciun reprezentant AVP- Ploiești nu a fost prezent la acest eveniment care îi privește.

Brașov: Avocatul poporului este o instituție? – 24 martie 2016

A doua oprire în caravana întâlnirilor cu cetățeni a fost la Brașov. Într-un spațiu prietenos destinat și dezbaterilor publice- @Hof Caffe, o parte din echipa proiectului „Ne trebuie un Avocat al Poporului mai eficient” , a discutat cu cei prezenți despre ce este și cum poate fi sesizat Avocatul Poporului la nivel local sau central.

Spre surprinderea participanților, și ca o scurtă concluzie a evenimentului, Avocatul Poporului nu este un practicant al profesiei de avocat ci este o instituție independentă și autonomă menită să protejeze dreptuile persoanelor fizice în raporturile acestora cu autorități ale administrației publice.

Iași: Avocatul poporului ar trebui ales de cetățeni – 25 martie 2016

Publicul de la Iași a fost format din reprezentanți ai instituțiilor publice locale, colaboratori ai BCC Iași – consilieri juridici și avocați – dar și din cetățeni care au apelat de-a lungul timpului la serviciile BCC – pensionari, președinți de asociații de locatari, șomeri etc.

În concluzie, ne-am așezat la dezbatere cu oameni care nu știau cu ce se ocupă Avocatul Poporului și cu specialiști în domeniul juridic cu care am vorbit despre lipsa de implicare a Avocatului Poporului, despre puținele cazuri în care acesta se sesizează din oficiu și despre numărul mic de sesizări făcute la Curtea Constituțională cu privire la excepțiile de neconstituționalizate privind ordonanțele de urgență.

Cetățenii s-au declarat nemultumiți de activitatea instituției, în special la nivel central, și de influența puternică a factorului politic în activitățile Avocatului Poporului. Câțiva cetățeni au lansat chiar ideea ca Avocatul Poporului să fie ales de cetățeni, odată cu membrii Parlamentului.

Suceava: Cum facem să punem presiune pe instituțiile publice? – 30 martie 2016

La Suceava am bătut recordul de participanți, adică aproape 40 de cetățeani au fost curioși să afle despre Avocatul poporului. Elevi și profesori de la Colegiul Alexandru Ioan Cuza, voluntari ai Asociației Promotorii Bucovinei.

În urma prezentării și a discuțiilor, participanții au concluzionat că instituția Avocatului Poporului are de fapt un rol foarte important la nivel național și acesta ar trebui intărit și mai mult. În plus au sustinut ideea implicării și mai active a cetățenilor în viața comunității, mergând până la a gândi instrumente și proceduri care să le permită să facă presiune când reprezentanții acestei instituții sau ai altora nu își fac treaba în mod corespunzător.

Pitești: Dacă tot îl avem, să-l punem la treabă! – 1 aprilie 2016

La Pitești am fost întâmpinați de un grup de 40 de tineri, preponderent elevi și studenți. Am dezbătut împreună ce face și ce ar trebui să facă instituția Avocatul Poporului. Participanții s-au arătat foarte interesați de domeniul drepturilor omului, dar și-au manifestat îndoieli cu privire la eficiență instituției Avocatul Poporului.

Mulți s-au arătat dezamăgiți când au constatat că Avocatul Poporului poate emite doar recomandări și unii au precizat că ei ar prefera să se adreseze direct instanțelor. Cu toate acestea concluzia generală a fost că de vreme ce avem această instituție ar trebui s-o punem la treabă.

Alba Iulia și Timișoara: Măcar 15 minute de emisie săptămânală la TV despre AVP – 31 martie-1 aprilie 2016

Dragi prieteni, vizitele de lucru semnalate zilele trecute pe subiectul eficientizării instituției Avocatului Poporului, au continuat la Alba Iulia pe 31 martie și la Timișoara pe 1 aprilie. Alături de un public numeros și implicat în dezbatere (aproximativ 80 de participanți) ne-am bucurat să aflăm nevoia lor ca instituția să fie mai cunoscută în comunitate și mai implicată în sensul autosesizării. Cetățenii și-ar dori, de exemplu, să se aloce măcar 15 minute de emisie pe săptămână la televiziunea publică pentru informare și publicitate instituțională sau măcar câteva rânduri în mod constant în presa locală.

Cazuri precum „litigiile între vecini” sau orice raport contractual privat nu intră în competența Avocatului poporului. Asta pentru că în acest moment mulți cetățeni consideră că acest tip de cazuri intră în agenda AvP, consumând atât timp cât și alte resurse înscriindu-se în audiențe, creînd astfel frustrări de ambele părți.

Cluj: Cetățenii nu știu că se pot adresa AVP ca persoane fizice – 6 aprilie 2016

La întâlnirea de la Colegiul Ion Rațiu a participat peste 30 de persoane, care au recunoscut deschis că nu erau informate cu privire la activitățile Avocatului Poporului. Oamenii nu știau că se pot adresa instituției în calitate de simpli cetățeni și au dat câteva exemple de situații în care cunoscuți de-ai lor au apelat la instanțe pentru a rezolva diverse probleme cu instituțiile publice.

Oradea: Orădenii, încântați să afle că a mai apărut o instituție care apără drepturile omului – 7 aprilie 2016

La Oradea dezbaterea s-a desfășurat la sediul Fundației Ruhama, într-o locație strategică – campusul studențesc!

După ce au aflat cu se se ocupă Instituția Avocatul Poporului, participanții au venit cu trei spețe concrete, trei cazuri ale apropiaților, rugându-ne să-i lămurim dacă sunt sau nu de competența Instituției Avocatul Poporului. Fiind persoane obișnuite cu birocrația instituțională, foarte mulți dintre participanții la dezbatere având poziții de facilitatori sau mediatori comunitari, au fost foarte încântați că au aflat despre existența unei „noi instituții care apără drepturile cetățenilor!”

Studiu final de proiect: Cu ce cred românii că se ocupă Avocatul poporului/ce părere au angajații AVP despre propria instituție

_____________________________

Alte evenimente în proiect

_______________________________________________________________________

15 decembrie 2015

București: Dezbatere publică „Rolul Avocatului Poporului în societatea românească”

APADOR-CH alături de ANBCC și ActiveWatch au organizat marti, 15 decembrie 2015, la Palatul Parlamentului dezbaterea publică cu tema ‘Rolul Avocatului Poporului în societatea românească’.

La eveniment au participat reprezentanți ai Avocatului Poporului, inclusiv Victor Ciorbea, doamna senator Gabriela Crețu, reprezentanți ai unor organizații neguvernamentale din domeniul drepturilor omului și reprezentanți ai Poliției Române și Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Dezbaterea a avut în vedere situația actuală instituțională, precum și recomandările propuse de organizatori în eficientizarea rolului Avocatului Poporului.

Printre temele discutate au fost:

modificarea legii și a regulamentului intern de organizare a instituției Avocatului Poporului,
numirea și revocarea titularului funcție,
implementarea mecanismului național de prevenire a torturii,
rolul instituției în domeniul legiferării, în special în sesizarea caracterului neconstituțional al ordonanțelor de urgență.

Cei prezenți au fost de acord că este necesară eficientizarea Instituției Avocatul Poporului și, pe baza propunerilor din documentul de poziție, au formulat opinii și recomandări în acest sens.

Întrucât forul legislativ este principalul factor de decizie în îmbunătățirea cadrului legal instituțional al Avocatului Poporului, ne propunem ca în primul trimestru al anului 2016 să desfășurăm o campanie de advocay (pe baza unui document de poziție mai amănunțit) la nivelul grupurilor parlamentare dar și al altor persoane interesate.

Ce cred cetățenii despre AVP – prezentare ANBCC

AVP – probleme identificate și posibile remedii

Articole/comentarii/comunicate

16 martie 2015 – Adevărata urgență: demisia lui Ponta! – APADOR-CH împreună cu zece organizații neguvernamentale i-au cerut azi Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituțională cu privire la Ordonanța de Urgență nr. 2/2015, prin care Guvernul face modificări la 26 de acte normative din diverse domenii de activitate. În același timp organizațiile semnatare îi cer premierului Victor Ponta să-și dea demisia din funcție.

25 martie 2015 – APADOR-CH cere Avocatului Poporului să atace la Curtea Constituțională legea care permite parlamentarilor să jongleze cu ridicarea imunității – APADOR-CH i-a cerut azi Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituțională în privința articolului 24 din Legea 96/2006, invocată de senatori pentru a justifica lipsa voturilor necesare pentru ridicarea imunității parlamentarului Dan Șova.

7 aprilie 2015 – Amicus curiae la CCR pentru împăcarea parlamentarilor cu Constituția – APADOR-CH a depus la Curtea Constituțională a României un amicus curiae privind neconstituționalitatea articolului 24 din Legea nr. 96/2006, privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, articol care se află în evidentă contradicție cu Constituția și care le-a permis parlamentarilor să jongleze, la ultimele cereri ale parchetului, cu ridicarea imunității parlamentare. Demersul vizează, de asemenea, și practica neconstituțională a parlamentului de a redacta hotărâri numai în cazul în care se decide ridicarea imunității unui parlamentar, nu și în cazul contrar.

Adevărul, 29 iunie 2015 – Avocatul Poporului e mai presus de ordonanţa petiţiilor? – Pentru că, de zece ani, România pare că trece printr-o situaţie de urgenţă la fiecare trei zile, i-am cerut Avocatului Poporului să atace ordonanţele de urgenţă ale Guvernului. Răspunsurile au fost tot atâtea pretexte, de la „nu facem politică” până la „sesizăm Curtea Constituţională când vrem noi, nu când vreţi voi”. Apogeul inventivităţii a fost, însă, atins la ultimul răspuns, atunci când a trebuit să justifice nerespectarea termenelor legale de soluţionare a unei petiţii: a susţinut că AVP nu-şi respectă decât propria lege de funcţionare, nu şi… ordonanţele guvernului, care sunt acte normative inferioare.

13 octombrie 2015 – Nu mai vrem ordonanțe de urgență fără urgență! – Susținem demersul Avocatului Poporului care a atacat, în sfârșit, la Curtea Constituțională o ordonanță de urgență pentru că nu era urgentă.

15 octombrie 2015 – În ultimii zece ani, România a fost guvernată cu câte o ordonanță la 60 de ore – APADOR-CH și mai multe organizații membre ale Rețelei pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești i-au cerut Avocatului Poporului să atace la Curtea Constituțională megaordonanța Guvernului Ponta, nr. 41/2015, prin care se urmărește schimbarea mai multor legi din diferite domenii. Motivul este acela că ordonanța încalcă articolul 115 din Constituţie, adică nu este motivată de vreo situație extraordinară care să justifice înlocuirea Parlamentului, ca putere legiuitoare, de către Guvern (putere executivă).

Adevărul, 15 octombrie 2015 – În ultimii zece ani, România a fost guvernată cu câte o ordonanţă la 60 de ore – guvernele României, din 2004 încoace, şi-au făcut un obicei din a legifera prin ordonanţe de urgenţă, în locul Parlamentului. Conform statisticii realizate de APADOR-CH în perioada 2004 – 2014 guvernele au emis un număr total de 1.547 ordonanţe de urgenţă, în medie 141 ordonanţe de urgenţă pe an, sau una la 60 de ore.

11 decembrie 2015 – CCR decide că o ordonanță e neconstituțională dacă nu e urgentă – APADOR-CH salută decizia CCR și speră că aceasta va fi încă un semnal și pentru executivul actual și pentru cele viitoare că guvernarea prin ordonanțe de urgență cu este o cale democratică de urmat. România a fost guvernată în ultimii zece ani cu câte o ordonanță emisă la 60 de ore. De asemenea încurajăm Avocatul Poporului să-și exercite mai des prerogativa de a sesiza CCR ori de câte ori instituțiile statului își depășesc atribuțiile.

Adevărul, 11 aprilie 2016 – De câte semnături e nevoie ca să convingem Avocatul Poporului să facă ceva? – Teoretic e suficientă o singură semnătură pe o plângere, dar practica ne arată că în ultimii 20 de ani nici românii n-au prea ştiut cum să-şi pună avocatul la treabă, dar nici el nu s-a spetit cu munca în folosul poporului. Ce putem face ca să schimbăm lucrurile?

AVP și ordonanțele de urgență: cereri obișnuite, răspunsuri inedite

11/09/2015/in Buna guvernare /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Aceasta este corespondența purtată de APADOR-CH cu instituția Avocatului Poporului în anii 2014-2015.

2015

Solicitare din 15.10.2015 – APADOR-CH și mai multe organizații membre ale Rețelei pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești i-au cerut Avocatului Poporului să atace la Curtea Constituțională megaordonanța Guvernului Ponta, nr. 41/2015, prin care se urmărește schimbarea mai multor legi din diferite domenii. Motivul este acela că ordonanța încalcă articolul 115 din Constituţie, adică nu este motivată de vreo situație extraordinară care să justifice înlocuirea Parlamentului, ca putere legiuitoare, de către Guvern (putere executivă).

Solicitare din 26.03.2015, privind neconstituționalitatea unor articole din Statutul deputaților și Senatorilor, care permit jonglarea în Parlament cu imunitățile parlamentare – Răspunsul AVP în care apreciază că nu se (mai) justifică atacarea la CCR, întrucât textul respectivului act fusese deja modificat.

Sesizarea privind neconstituționalitatea OUG 2/2015 – Refuzul comunicat de AVP (în care spune că lipsa urgenței nu e suficentă pentru a ataca o OUG)

Sesizarea APADOR-CH privind inițierea anchetei disciplinare la adresa persoanei care a redactat răspunsul privind OUG 2/2015 – și Răspunsul AVP la solicitarea de anchetă disciplinară – aceeași persoană la adresa căreia s-a solicitat ancheta disciplinară semnează și răspunsul în care spune că activitatea AVP nu se supune OUG 27, privind petițiile.

Solicitare din 27.05.2015 – prin care APADOR-CH trimite AVP raportul privins dituația din comuna Racoș, Brașov – Răspunsul AVP în care promite că va face cercetări în cauză.

Solicitare din 26.06.2015 – prin care APADOR-CH solicită o serie de informații publice privind organizarea și cheltuielile instituției AVP –

2014

Solicitare din 04.04.2014 – privind constituirea zonei speciale de siguranță din comuna Pungești, Vaslui – Răspunsul AVP privind zona Pungești

Solicitare din 11.04.2014 – ordinul 13/2014 care exceptează de la comunicarea publică anumite informații ce pot fi furinzate conform legii 544/2001 – Răspunsul AVP privind lista informațiilor ce sunt exceptate de la difuzare conform legii 544/2001

Solicitare din 17.04.2014 – privind sesizarea CCR asupra neconstituționalității ordonanței 12/2014 – Răspunsul AVP în care spune că nu atacă ordonanța guvernului pentru că este independent și imparțial

Solicitare din 30.04.2014 – în care APADOR-CH insistă că imparțialitatea AVP nu are legătură cu faptul că ordonanța respectivă încalcă Constituția, deci se solicită un nou punct de vedere – Răpunsul AVP continuă să se refere la independență și imparțialitate…

Solicitare din 06.05.2014 – privind neconstituționalitatea unor articole din Legea 33/2007, pentru alegerile europarlamentare – Răspunsul AVP în care spune că nu consideră că este cazul să sesizeze CCR, pentru că respectivele articole nu sunt neconstituționale.

Solicitare din 20.05.2014 – prin care APADOR-CH i-a cerut AVP să sesizeze Guvernul privind faptul că Ministerul Afacerilor Interne nu a modificat ordinul pe baza căruia a fost instituită zona de siguranță în comuna Pungești – Răspunsul AVP susține că MAI ar fi elaborat un ordin nou pe care îl va supune dezbaterii publice.

Solicitare din 22.05.2014 – prin care i se cere AVP să sesizeze neconstituționalitatea ordonanței 18/2014, privind schimbarea regimului juridic al unor imobile RAAPPS – Răspunsul AVP în care se spune că da, ordonanța 18 este neconstituțională, privind aspectul lipsei sale de urgență, însă AVP nu consideră necesar s-o atace la CCR, întrucât nu încalcă drepturi și libertăți cetățenești.

Solicitare din 28.05.2014 – privind neconstituționalitatea ordonanței 19/2014, ce modifică Codul fiscal – Răspunsul AVP în care constată că ordonanța respectivă reprezintă „concretizarea competențelor guvernului privind politica internă” și refuză să o atace la CCR.

Solicitare din 3.07.2014 – privind neconstituționalitatea ordonanței 111/2011 privind comunicațiile electronice – Răspunsul AVP în care este de acord să sesizeze CCR privind neconstituționalitatea ordonanței privind comunicațiile electronice.

Solicitare din 03.09.2014 – privind neconstituționalitatea Ordonanței 55/2014 care permitea traseismul primarilor în campania electorală – Răspunsul AVP în care își reafirmă neutralitatea și imparțialitatea, și consideră că e treaba lui când atacă sau nu o ordonanță la CCR, că de data asta odonanța privind traseismul primarilor e de competența Guvernului și a Parlamentului, iar AVP nu vrea să fie un arbitru între instituții publice.

Solicitare din 07.11.2014 – prin care APADOR-CH îi solicită AVP să ceară închiderea Secției 10 de Poliție București, unde au fost semnalate mai multe abuzuri la adresa cetățenilor – Răspunsul AVP în care promite să facă verificări + completări la răspunsul inițial, în care AVP confirmă constatările APADOR-CH și cere închiderea Secției 10

Solicitare din 08.12.2014 – privind situația din comuna Pungești, la 10 luni de la recomandările AVP făcute MAI – Răspunsul AVP în care spune că a sesizat în sfârșit Guvernul în acest caz + În completare, AVP a făcut o serie de sugestii de modificare a ordinului MAI privind zonele de securitate.