Drepturile în secția de poliție – calea lungă de la lege la practică

04/04/2023/in Buna guvernare, Resurse Utile, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Rezultatele unei cercetări realizate în ultimii doi ani, de organizații partenere din Austria, Spania, Belgia, Irlanda și România, arată că în ciuda prevederilor legale generoase, drepturi esențiale pentru înfăptuirea justiției sunt uneori doar mimate în secțiile de poliție din Europa

Oricine vine în contact cu poliția este o persoană vulnerabilă, mai ales prin prisma limbajului folosit în procesul penal” – Gautam Gulati, psihiatru criminalist la Universitatea Limerick Irlanda,

Privarea de libertate și audierea sunt împrejurări de natură să intimideze pe oricine, indiferent ce tărie psihică sau IQ ar avea. În mintea unei persoane închise principala preocupare este aceea de a-și recâștiga libertatea cât mai curând, fiind tentată să spună sau să semneze orice crede că va duce la eliberare. Suntem cu toții vulnerabili în această situație complicată, de aceea devin cu atât mai importante, vitale chiar, drepturile procedurale de bază în orice proces penal: dreptul de a fi informat, dreptul de a avea acces la un avocat, înregistrarea audio-video a audierii, asistența juridică gratuită.

În ultimii doi ani APADOR-CH, alături de organizații partenere din Austria, Spania, Belgia și Irlanda a fost parte a acestui proiect european menit să găsească și să promoveze bunele practici în materie de respectare a drepturilor procedurale. Am aflat astfel că sistemul de alocare aleatorie a unui avocat din oficiu, în România, este considerat un model de bune practici în materie – cine ar fi crezut?! – că sistemul irlandez de înregistrare audio-video a audierilor la poliție este de asemenea unul la care ne putem raporta sau că dreptul la informare într-un limbaj accesibil tuturor este un deziderat greu de atins în cam toate țările studiate.

Proiectul în sine a fost o ocazie atât pentru noi, organizațiile neguvernamentale, dar și pentru autoritățile din țările implicate, consultate de-a lungul proiectului, să aflăm cum au făcut alții și cum au depășit sau nu cam aceleași probleme pe care le pun de cele mai multe ori lipsa fondurilor disponibile sau rezistența firească la schimbare a oamenilor din sistem.

Fiecare din cele patru drepturi amintite beneficiază de pe urma acestui proiect de o fișă informativă cu studii de caz din diverse țări și un video explicativ, după cum urmează:

Dreptul la informare în procesul penal. Dacă nu ești bine informat despre ce drepturi ai, nu știi nici că le ai, nici să le ceri, deci practic ești privat de ele. Se întâmplă zi de zi în orice domeniu, nu numai la poliție, dar într-o anchetă penală devin cu atât mai importante, pentru că de respectarea acestor drepturi depinde reușita procesului, aflarea adevărului, împiedicarea unor erori judiciare. Găsiți aici o fișă informativă ce conține studii de caz din mai multe țări care au încercat să simplifice limbajul juridic, și un video explicativ:

Dreptul la un avocat în secția de poliție este unul dintre cele mai importante drepturi procedurale, pentru că prezența unui avocat lângă acuzat e de natură să garanteze că și restul drepturilor procedurale îi sunt respectate. Deși statele UE par să fi transpus directiva europeană în acest sens, dreptul de a avea acces la un avocat rămâne, până în prezent, foarte puțin aplicat în întreaga Uniune, lăsând majoritatea persoanelor suspectate sau acuzate, în special pe cele lipsite de libertate, să facă față singure interogatoriului poliției. Găsiți fișa informativă care vorbește despre modelul românesc, dar și de încercările altor țări, iar varianta video poate fi văzută aici:

Înregistrarea audio video a audierilor – este demonstrat benefică, dar aplicarea ei nu pare la îndemâna tuturor, deși aparent trăim în era digitală în care totul poate fi înregistrat. Anchetatorii sunt și ei, ca toți oamenii, afectați de diverse convingeri părtinitoare, iar în timpul audierilor intră în ceea ce se cheamă „viziune de tunel”, adică au tendința inconștientă de a căuta doar informațiile care le vor confirma convingerile. De aceea lumea civilizată a înlocuit încă din anii 80 interogatoriul cu interviul etic. Audierile astea etice se petrec într-un mediu prietenos cu suspectul, pentru a-l face să nu se simtă constrâns sau intimidat, și mai ales sunt înregistrate audio-video, o condiție importantă pentru reușita oricărei audieri. Înregistrarea este benefică atât pentru anchetat, cât și pentru anchetator, pentru că elimină posibilitatea plângerilor ulterioare, cum că ar fi avut loc abuzuri în timpul audierii. Filmările mai servesc apoi și drept bază de instruire pentru viitorii polițiști, ca să vadă cum se face și ce nu se face. Citiți și fișa informativă care arată cum se petrec lucrurile în Irlanda, țară model în privința audierilor înregistrate audio-video, și acest video explicativ:

Asistența juridică gratuită – este prevăzută în diverse tratate internaționale și directive europene, care spun că orice individ, fie adult sau copil, care este reținut, arestat, suspectat sau pus sub acuzare pentru comiterea unei infracţiuni penale are dreptul la ajutor public judiciar în fiecare din etapele procesului de justiție penală. Adică are dreptul la un avocat plătit de stat, dacă nu își permite să angajeze unul. Mai mult de 21% din populația UE se afla, în 2020, în risc de sărăcie și excluziune socială. Pe scurt, nu și-ar permite un avocat în caz de nevoie. Iar nevoia, atunci când ești sărac, apare mai des. Pentru că o altă statistică arată că cei care au de a face cu sistemul de justiție sunt, într-o mare măsură, persoane care se confruntă cu sărăcia. Citiți mai multe despre cum este respectat în practică acest drept, în fișa informativă cu exemple din Spania, Luxemburg, Olanda, Finlanda și în acest video explicativ:

Proiectul s-a încheiat, dar cercetările continuă.

Acestea sunt rezultatele proiectului „Drepturile în secția de poliție – de la lege la practică”, Cofinanțat prin Programele Justiția și Drepturi, Egalitate și Cetățenie, ale Comisiei Europene, derulat de Ludwig Boltzmann Institut für Grund- und Menschenrechte, Irish Council for Civil Liberties, Rights International Spain, Fair Trials și APADOR-CH.

Statul de drept în România – Guvernul a sabotat democrația și în 2022

17/02/2023/in Buna guvernare, Slider, Speciale /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Contribuția APADOR-CH în cadrul exercițiului de consultare publică al Comisiei Europene pentru Raportul privind statul de drept, ediția 2023

Mai multe aspecte ce țin de funcționarea normală a unui stat de drept pe parcursul anului 2022 au fost analizate și transmise de APADOR-CH Comisiei Europene în cadrul exercițiului de consultare publică a societății civile. Aspectele semnalate sunt cuprinse și în Raportul Liberties 2023, un audit ce reunește informații transmise de 45 de organizații neguvernamentale din 18 țări, și care a fost de asemenea transmis Comisiei Europene.

Pe scurt:

În 2022, România a înregistrat unele progrese în procesul legislativ. O serie de legi importante au fost adoptate sau sunt în curs de adoptare și au fost în general apreciate (inclusiv de Comisia de la Veneția). Cu toate acestea, recomandările venite din partea societății civile în procesul legislativ nu au fost luate în considerare nici de Ministerul Justiției, nici de Parlament, și nu au fost oferite explicații în legătură cu asta, așa cum prevede legea.
Experiența din 2022 a APADOR-CH, în cadrul proceselor legislative a trei mari proiecte de lege (Legea statutului judecătorilor și procurorilor, Legea securității cibernetice și Legea privind protecția avertizorilor) arată faptul că adesea consultarea publică este formală, chiar și atunci când ea se face.
Aspecte problematice cuprinse în legile justiției, cum ar fi sancționarea magistraților pentru nerespectarea deciziilor CCR sau ICCJ sau răspunderea financiară a acestora pentru daunele cauzate de erori judiciare;
Perceptia publicului asupra independenței justiției și asupra Curții Constituționale, în urma deciziei acesteia referitoare la întreruperea prescripției, decizie care a aruncat în aer dosare mari de corupție ale unor politicieni;
Sabotarea luptei anticorupție prin transpunerea minimală a Directivei europene privind protecția avertizorilor de integritate într-o lege adoptată cu greu de Parlament, în decembrie 2022;
Subminarea rolului presei într-o democrație, prin finanțarea masivă a presei mainstream, de către partidul unic (coaliția stânga-dreapta aflată la guvernare), cu bani din subvențiile bugetare. La asta se adaugă intimidarea jurnaliștilor de investigație independenți, prin metode de kompromat care au implicat instituții ale statului;
Limitarea libertății de exprimare prin adoptarea unei legi privind securitatea cibernetică, prin care orice opinie contrară celei oficiale a statului va fi incriminată ca infracțiune și sancționată cu ani de închisoare;
Restricționarea accesului la justiție prin proiecte de legi care încearcă să împiedice ONG-urile să conteste în instanță acte administrative problematice.

1 Justiție

Mult contestatele „legi ale justiției” (Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, Legea cu privire la organizarea judiciară și Legea privind statutul judecătorilor și procurorilor) au intrat în sfârșit în vigoare în decembrie 2022. Unele dintre dispozițiile lor mai controversate au a fost atacate la CCR de partidele politice de opoziție și de Avocatul Poporului, dar au fost declarate constituționale de către Curte. Rămâne de văzut cum vor funcționa aceste legi în practică.

a. Sancționarea magistraților

Una dintre chestiunile problematice rămâne regimul sancțiunilor disciplinare pentru magistrații care nu respectă deciziile CCR sau ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ), în favoarea deciziilor Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). În noua Lege nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor și procurorilor, asta nu mai constituie abatere disciplinară.

Legiuitorul a optat pentru soluția radicală constând în eliminarea totală a sancțiunii, deși s-ar fi putut alege o soluție de mijloc, în sensul păstrării abaterii disciplinare dar redefinirii acesteia. Astfel, textul ar fi putut fi modificat pentru a se stabili o ordine de preferință privind respectarea deciziilor/hotărârilor instanțelor interne și internaționale competente, ceea ce ar fi permis instanțelor, în caz de conflict între hotărârile CCR și deciziile CJUE, să acorde prioritate deciziilor CJUE. Ca urmare, pot apărea scenarii conflictuale în care o legislație/dispoziție de lege este atât constituțională, cât și neconstituțională, în funcție de instanța care statuează, care poate sau nu să fie de acord cu Curtea Constituțională.

AVP a atacat prevederea la CCR, dar Curtea a stabilit că este constituțională, deoarece nerespectarea deciziilor CCR poate supune judecătorul sau procurorul la răspundere disciplinară doar în măsura în care se demonstrează că și-a exercitat funcția cu rea-credință sau cu neglijență gravă.

APADOR-CH consideră că, în pofida criticilor actuale, justificate, cu privire la componența nominală a Curții Constituționale precum și a unor hotărâri deosebit de litigioase, la nivel instituțional, ar fi necesară protejarea rolului Curții Constituționale de garant al supremaţiei Constituţiei. Acest rol poate fi exercitat doar dacă deciziile CCR sunt respectate efectiv, nu declarativ.

b. Percepția publicului asupra independenței justiției

Două decizii ale CCR privind întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale, cea mai recentă pronunțată în 2022, au destabilizat cercetările penale și judecarea cauzelor penale (unele privind politicieni cunoscuți).

Prima decizie CCR nr. 297 din 26 aprilie 2018, Curtea a stabilit că textul Codului penal (Art. 155) care prevedea că termenul de prescripție este întrerupt prin efectuarea oricărui act de procedură în cauză (adică și a unui act de procedură care nu este comunicat suspectului/inculpatului) este neconstituțional, deoarece suspectul/inculpatul nu poate cunoaște momentul întreruperii termenului de prescripție a răspunderii sale penale și începerea unui nou termen de prescripție, atâta timp cât prescripția poate fi întreruptă și de efectuarea de către organele judiciare a unor acte de procedură care nu trebuie comunicate suspectului/inculpatului. În motivare, Curtea Constituțională a menționat că, pentru ca întreruperea termenului de prescripție să fie constituțională, organul judiciar trebuie să efectueze un act de procedură care este comunicat suspectului/inculpatului.

În mod surprinzător, în 2022 – când mai multe dosare penale în care erau implicați politicieni și personalități publice de renume se aflau într-un stadiu avansat de finalizare – Curtea a emis o nouă decizie în problema întreruperii termenului de prescripție, stabilind că termenul de prescripție nu poate fi întrerupt deloc, nici măcar prin efectuarea unui act de procedură care se comunică suspectului/inculpatului, așa cum spusese în 2018.

Alături de alte decizii controversate, decizia Curții Constituționale din 2022 a scăzut și mai mult încrederea publicului în această autoritate deoarece a dus la închiderea unor dosare aflate în anchetă (chiar și în faza de judecată).

APADOR-CH recomandă să fie luate toate măsurile legislative care ar putea contribui la îmbunătățirea predictibilității deciziilor Curții Constituționale și la îmbunătățirea încrederii generale în această instituție. La alegerea membrilor Curții Constituționale sunt necesare criterii mai precise, mai puțin politice și mai orientate spre promovarea competenței. În plus, este nevoie de reglementări mai directe în legea de organizare și funcționare a Curții cu privire la categoriile de hotărâri pe care le poate pronunța. Astfel s-ar evita situațiile în care nu este clar când Curtea Constituțională adoptă o decizie interpretativă și când adoptă o decizie ordinară sau de altă natură.

c. Corectitudinea și eficiența sistemului de justiție

Proiectul de lege al Ministerului Justiției de modificare a Codului de procedură penală (CPP), transmis Senatului în decembrie 2022, a urmărit în primul rând alinierea prevederilor CPP cu mai multe decizii ale Curții Constituționale. În acest sens, au fost propuse modificări care reflectă soluțiile adoptate în 38 de hotărâri ale Curții pronunțate în perioada 2015-2022. Corecțiile constituționale care vor fi introduse în CPP vor rezolva probleme controversate care au apărut în practică.

De exemplu, printre evoluțiile pozitive în ceea ce privește arestarea preventivă, decizia CCR 136/2021 se referă la situația unei persoane care a fost arestată legal, dar al cărei dosar a fost clasat/persoana a fost achitată. Într-o astfel de situație, Codul de procedură penală nu prevedea posibilitatea de despăgubire pentru persoana plasată în arest preventiv și ulterior achitată. Numai persoana care a fost deținută ilegal putea fi despăgubită, adică numai persoana față de care măsura arestării preventive nu era justificată la momentul arestării (nu avea temei legal). CCR a afirmat că nu contează dacă măsura arestării este justificată la momentul arestării, ci contează cum a fost clasat dosarul. Dacă cauza a fost clasată/persoana a fost achitată, aceasta înseamnă că nu a existat niciodată temeiul arestării, deoarece o persoană nu poate fi arestată pentru o faptă care nu constituie infracțiune și pentru care nu poate fi condamnată.

d. Răspunderea financiară a magistraților

Actuala reglementare privind răspunderea financiară a judecătorilor si procurorilor are cel putin doua aspecte deficiente care afectează negativ buna funcționare a sistemului de justiție. Recomandările concrete ale APADOR-CH făcute în legătură cu legea statutului judecătorilor și procurorilor, făcute în diferitele etape ale evoluției proiectului în 2022 au fost ignorate fără nicio explicație.

Potrivit articolului 268 din Legea 303/2022, statul răspunde pentru daunele cauzate de erori judiciare săvârșite de judecători și procurori. Acest fapt nu înlătură răspunderea judecătorilor și procurorilor care, chiar dacă nu mai sunt în funcție, și-au exercitat funcțiile cu rea-credință sau cu gravă neglijență.

Potrivit articolului 269 din aceeași lege, persoana vătămată poate introduce acțiune în despăgubiri numai împotriva statului, reprezentat de Ministerul Finanțelor, nu împotriva judecătorului/procurorului care a săvârșit eroarea judiciară. În cazul în care părții vătămate i se acordă despăgubiri în instanță, statul va plăti despăgubirea în termen de maximum 6 luni de la data comunicării hotărârii definitive către Ministerul Finanțelor, iar ulterior statul se poate îndrepta împotriva magistratului.

Pentru asta, însă, este necesară o procedură complexă de verificare, pentru a vedea dacă magistratul respectiv a acționat cu rea voință și gravă neglijență, altfel nefiind tras la răspundere. Într-o astfel de situație, statul va da în judecată (printr-o acțiune în regres) judecătorul sau procurorul care a comis abaterea judiciară cu rea-credință sau neglijență gravă și va cere instanței să oblige judecătorul/procurorul la plata statului. suma pe care statul a plătit-o victimei erorii judiciare.

Procedura de verificare se declanșează prin sesizarea CSM de către Ministerul Finanțelor. În cazul în care constată reaua-credință sau neglijență gravă, CSM va transmite decizia sa Ministerului de Finanțe, care trebuie să introducă o acțiune în regres împotriva judecătorului/procurorului.

Noua lege (art. 269 alin. 3 din Legea 303/2022) nu mai prevede un termen în care Ministerul Finanțelor este obligat să sesizeze CSM pentru declanșarea acestei proceduri. Vechea lege din 2004 prevedea un termen de 2 luni de la primirea hotărârii definitive de dispunere a despăgubirilor. Omiterea unui astfel de termen în noua lege poate compromite răspunderea judecătorului/procurorului întrucât este posibil ca, în lipsa unui termen care trebuie respectat, Ministerul Finanțelor să sesizeze CSM foarte tardiv, la limita expirării termenului de prescripție a răspunderii materiale, făcând astfel inutilă, pe motiv de tardivitate, întreaga procedură de verificare prevăzută de lege.

De asemenea, noua lege nu prevede, deși ar trebui, o procedură prin care CSM ar trebui să verifice prestația magistratului în cazul condamnărilor la CEDO sau în cauzele civile interne ajunse la CEDO, în care România este obligată la plata unor daune.

Recomandările APADOR-CH:

Curtea Constituțională trebuie protejată, dar ar trebui îmbunătățită predictibilitatea deciziilor sale. Legea de organizare și funcționare a Curții Constituționale ar trebui modificată pentru a include în mod specific categoriile de hotărâri pe care CCR le poate pronunța. De asemenea, este nevoie de criterii mai precise la alegerea membrilor CCR, adică mai puțin politice și mai orientate spre promovarea competenței.
Legea cu privire la statutul judecătorilor și procurorilor ar trebui modificată pentru a corecta omisiunile privind răspunderea financiară a judecătorilor și procurorilor.

2Anticorupție

În domeniul anticorupției, Legea privind statutul avertizorilor de integritate a fost adoptată în decembrie 2022 (la un an de la data la care Directiva europeană treabuia transpusă în legislația națională). În timp ce legea de transpunere conține standardele minime cerute de Directiva UE privind protecția avertizorilor, unele dintre prevederile acesteia sunt neclare (în special cele care se aplică sectorului privat).

Saga legislativă a adoptării legislației privind protecția avertizorilor s-a încheiat în decembrie 2022. Legea 361/2022 care transpune Directiva UE 2019/1937 a intrat în vigoare la 23 decembrie 2022 după ce a fost adoptată de Parlament în iulie 2022, contestată la Curtea Constituțională și trimisă spre reexaminare în Parlament de către Președinte, la 29 iulie 2022.

Organizațiile societății civile au reușit să respingă multe dintre prevederile dăunătoare ale diferitelor proiecte de lege privind protecția avertizorilor (inițiate atât de Ministerul Justiției, cât și de Parlament). Cu toate acestea, experiența noastră din timpul procesului legislativ atestă faptul că clasa politică nu este încă preocupată de protecția reală a avertizorilor, manifestând o rezistență instituțională față de reglementări și proceduri care au potențialul de a dezvălui ilegalitățile și corupția.

Monitorizarea modului în care legea este aplicată în practică rămâne crucială pentru implementarea ei efectivă. În acest sens, Agenția Națională de Integritate (ANI) trebuie să fie dotată cu toate resursele necesare (financiare și tehnice) pentru a-și îndeplini rolul crucial și complex de promovare și monitorizare a implementării legii. La fel de importantă rămâne educația judecătorilor care, în general, nu sunt conștienți de existența legislației privind protecția avertizorilor.

Citiți pe larg despre procesul de adoptare a legii avertizorilor și cum o văd avertizorii, autoritățile și companiile private.

3Libertatea presei

Finanțarea – Banii partidelor transformă presa în propagandă

Partidele politice din România au dezvoltat în ultimii ani un sistem prin care cumpără presa cu bani de la bugetul de stat. În schimbul milioanelor de euro încasate astfel, presa nu-și mai îndeplinește rolul de paznic al democrației, ci s-a transformat într-un organ de propagandă pentru partidele care plătesc – adică pentru partidele aflate la putere.

În 2018, printr-o modificare adusă legii care reglementează finanțarea partidelor, au fost majorate spectaculos subvențiile acordate partidelor parlamentare de la bugetul de stat. Conform datelor publicate de Autoritatea Electorală Permanentă (AEP), în total, în ultimii șase ani, partidele parlamentare au primit de la buget alocații în valoare de 200 milioane de euro. Din acești bani partidele pot cheltui pentru presă și propagandă sume nelimitate și necontrolabile de către instituții de control ale statului, precum Curtea de Conturi.

În 2019-2020, anii în care au avut loc alegeri și patru campanii electorale, partidele au cheltuit 22,3 milioane de euro pentru apariții în presă. Însă cheltuielile au continuat și sporit și după campaniile electorale (2021-2022), printr-un mecanism care eludează legea audiovizualului și prin contracte confidențiale, deși implică bani publici. Numai în 2021 partidele politice ar fi plătit 12,6 milioane de euro către diverse organe de presă.

Câteva organizații neguvernamentale și instituții media independente au încercat să afle, prin solicitări de informații publice, ce sume plătesc partidele către presă și către care instituții media, dar nu au primit răspuns decât de la unele partide aflate în opoziție. Principalele partide aflate la putere, care primesc și cele mai mari sume de la buget (conform procentelor obținute la alegeri) au refuzat să divulge sumele plătite și organele de presă cu care au contracte, invocând secretul comercial. Au fost chemate în justiție pentru a respecta Legea liberului acces la informații publcie, dar procesele durează ani de zile.

Câteva investigații media derulate în 2021 și 2022 au reușit într-o oarecare măsură să devoaleze sistemul, însă el continuă nestingherit să existe. Liderii celor mai mari două partide din România, care au refăcut practic partidul unic, prin coaliția dintre stânga și dreapta aflată la guvernare, s-au transformat și în investitori privați de presă, pentru a controla informația la nivel național.

Legea audiovizualului interzice finanțarea televiziunilor de către partide, în afara campaniilor electorale, dar televiziunile folosesc firme paravan care dețin site-rile televiziunilor, pentru a fenta legea. Prin plăți de tip abonament, partidele virează permanent bani către anumite agenții de publicitate, iar acestea la rândul lor îi virează către firmele paravan ale televiziunilor. În acest mod liderii partidelor obțin obediența presei, prin emisiuni TV și articole care nu sunt semnalate ca publicitate plătită politic. Spectatorii și cititorii nu știu că informațiile care li se livrează sunt atent filtrate și difuzate doar cu acord politic. Peste 50% din populația țării se informează de la TV.

Puținele instituții media independente, care se străduiesc să funcționeze în condiții financiare complicate, reușesc să livreze articole și investigații importante, care denunță corupția și disfuncționalitățile instituțiilor statului. Totuși din cauza finanțării politice a celei mai mari părți a presei, aceste articole și investigații cu adevărat importante pentru public nu reușesc să devină subiecte pe agenda publică decât în foarte rare situații. Prin urmare autoritățile rareori se simt constrânse să ia poziții oficiale sau să reacționeze în vreun fel după apariția unor anchete în presa independentă.

La finele anului 2022, AEP a propus o modificare a legii partidelor, prin care cheltuielile făcute de acestea cu presa să fie limitate la maximum 30% din alocațiile bugetare primite. Totuși proiectul de lege nu conține și mecanisme de transparentizare a cheltuielilor partidelor cu presa.

Surse media pe subiect: Recorder, sursa 2, Europa Liberă România, sursa 4

Campanii de intimidare a jurnaliștilor – Cazul Emilia Șercan

În ianuarie 2022, jurnalista Emilia Șercan a publicat o anchetă în care spunea că premierul României, Nicolae Ciucă, a plagiat în teza sa de doctorat. La scurtă vreme după această dezvăluire, la 16 februarie 2022, Șercan primea un mesaj de la un necunoscut, pe Facebook, care conținea câteva fotografii personale ale acesteia, pe care bărbatul spunea că le găsise pe un site pentru adulți. Fotografiile fuseseră făcute cu decenii în urmă, într-un context privat, iar jurnalista crede că i-au fost sustrase de pe un dispozitiv personal.

La 17 februarie 2022, Șercan a depus o plângere penală la Serviciul Investigații Criminale al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București. La numai o zi distanță, 18 februarie 2022, a descoperit că site-ul realitateadinmoldova.md publicase fotografiile împreună cu o captură de ecran pe care ea o furnizase doar poliției.

Jurnalista a semnalat scurgerea de informații din dosar chiar ministrului de interne, Lucian Bode, care a promis o anchetă internă și i-a facilitat o discuție cu chestorul Benone Matei, șeful Poliției Române. Acesta a promis că va cerceta cazul și a îndrumat-o pe Șercan să depună o plângere penală la Direcția Afaceri Interne a IGPR pentru scurgere de informații și violarea vieții private.

La 21 februarie, Emilia Șercan a fost informată de șeful poliției că în urma anchetei interne reiese că sursa zero a informațiilor apărute în presă nu ar fi polițiștii, ci un alt site, care ar fi publicat fotografiile și capturile de ecran înainte ca jurnalista să le fi dus la poliție, deci, șeful poliției a sugerat că telefonul jurnalistei ar fi spionat.

O analiză a telefonului jurnalistei a fost făcută de trei instituții internaționale independente, specializate în breșe de securitate informatice, iar verdictul a fost că telefonul nu e compromis. Aceleași instituții au demonstrat și că site-urile care au publicat fotografiile au antedatat postările. Prin investigații personale, Șercan a aflat că în spatele site-urilor respective se află proprietari media din România și un fost parlamentar român, fugit în Republica Moldova ca să scape de justiție.

În urma plângerilor penale depuse de jurnalistă și la adresa acestor persoane s-au deschis alte dosare de cercetare penală, dar pe care procurorii refuză să le contopească, deși se referă la același caz. Pe parcursul anului 2022, jurnalista a depus mai multe plângeri penale, pentru abuz în serviciu și favorizarea făptuitorului, omisiunea sesizării (la adresa polițiștilor și a ministrului de interne), violarea vieții private, hărțuire, amenințare, șantaj, tăinuire, obstrucționarea justiției și mărturie mincinoasă (la adresa persoanelor aflate în spatele site-urilor din Republica Moldova).

În total, jurnalista spune că în prezent (ianuarie 2023) cazul ei face obiectul a șapte dosare penale care trenează în diverse stadii, la mai multe instituții: Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Una dintre tehnicile folosite de procurori atunci când vor să îngroape un dosar, astfel încât nimeni să nu fie pus sub acuzare, este disjungerea respectivului dosar în cât mai multe părți. Fărâmițarea dosarului face ancheta dificilă, pentru că mai mulți procurori ar trebui să facă exact același lucru, să investigheze aceleași fapte, să audieze aceleași persoane, să ceară administrarea acelorași probe”, explică Emilia Șercan.

Deși postările inițiale cu fotografiile au fost șterse, ele au fost preluate și publicate, pe parcursul anului 2022, pe zeci de alte site-uri. Cazul compromiterii jurnalistei, cu scopul de a o intimida, a făcut obiectul mai multor proteste media și civice, cerând autorităților să investigheze cazul cu celeritate și să pedepsească vinovații. Din păcate, după un an de zile lucrurile au rămas fără răspuns.

4Încrederea publicului în justiție

Cazul dosarului de plagiat la premierului Ciucă

În ianuarie 2022, în urma unei dezvăluiri de presă privind faptul că premierul Nicolae Ciucă și-ar fi plagiat teza de doctorat, mai multe sesizări pentru verificarea acestei suspiciuni au fost depuse în justiție. Dosarul a fost judecat în aprilie, la Curtea de Apel București, dar în presă au apărut informații cum că s-ar fi intervenit în repartizarea aleatorie a dosarului, astfel încât acesta să ajungă la un judecător acuzat la rându-i de legături mai vechi cu partidul din care face parte premierul (PNL), partid care l-a susținut pe judecător, în trecut, să ocupe diverse funcții publice. Dosarul a fost soluționat de respectivul judecător, care a anulat cele trei sesizări de verificare a plagiatului, pe motiv că jurnalista care le-a formulat ar fi făcut niște aprecieri generale, în abstract. La câteva zile după această hotărâre, judecătorul și-a depus cerere de pensionare și i-a fost aprobată.

O altă decizie într-un dosar în care însuși premierul cerea suspendarea efectelor înregistrării sesizărilor de plagiat, a fost dată de un alt complet de la Curtea de Apel București, care a admis cererea premierului motivând că România are nevoie de stabilitate și că scandalul plagiatului ar putea deveni o armă pentru adversarii politici ai acestuia.

Suspiciunile de manipulare a sistemului de repartizare a dosarelor fac obiectul unei anchete a Parchetului General, din aprilie 2022, dar fără finalizare, deocamdată. Aceste informații apărute în spațiul public, precum și motivările date de cei doi judecători în cazul suspiciunilor de plagiat ale premierului, sunt de natură să afecteze încrederea publicului în sistemul de justiție și corecta lui funcționare.

Surse media: G4Media, sursa 2 , România Europa Liberă

5Libertatea de exprimare

Legea securității cibernetice

Pe 22 decembrie, Senatul României a votat noua lege a securității cibernetice. Legea conține multe prevederi problematice extrem de contestate de organizațiile societății civile. Unul dintre cele mai periculoase articole modifică Legea 51/1991 privind securitatea națională. Potrivit legii, orice opinie exprimată online contrară celei a statului va deveni infracțiune. De exemplu, opinii anti-vaccinare, un subiect care a polarizat societatea românească și nu numai.

Calificarea drept amenințări la adresa securității naționale a luărilor de poziție contrare politicii oficiale de stat îi va face pe autorii acestor poziții să devină pasibili de pedepse pentru infracțiuni contra siguranței statului, prevăzute la art. 404 din Codul penal „comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace de știri, date sau informații false ori documente falsificate, cunoscând falsitatea acestora, dacă aceasta pune în pericol securitatea națională, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.”

Până acum, deoarece aceste poziții critice nu erau calificate de Legea 51/1991 drept amenințări la adresa siguranței naționale, nu puteau fi incluse în infracțiunea prevăzută la art. 404 din Codul penal. Dar conform noilor prevederi, va fi relativ simplu să se inițieze dosare penale împotriva criticilor puterii politice. Aceasta reprezintă o încălcare gravă a libertății de exprimare.

Legea a fost atacată la CCR de Avocatul Poporului, la 27 decembrie 2022.

6Procesul legislativ

În general, transparența și calitatea procesului legislativ nu s-au îmbunătățit. Legislația importantă, inclusiv cea care reglementează transparența procesului decizional al administrației publice, continuă să fie adoptată prin proceduri de urgență.

De exemplu, în martie 2022, Legea 52/2003, privind transparența administrației publice în procesul decisional, a fost modificată, stârnind critici din partea organizațiilor societății civile. Potrivit amendamentului „în cazul reglementării unei situații urgente sau care, din cauza circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea unor soluții imediate, pentru a evita prejudicierea gravă a interesului public, vor fi supuse adoptării și proiectele de acte legislative înainte de expirarea termenului de 30 de zile pentru dezbatere publică”. Ordonanța de urgență a Guvernului 16/2022 a modificat conținutul art. 7 alin. 13 din legea 53/2003.

Înainte de modificarea din 2022, Legea nr. 52/2003 privind transparența în luarea deciziilor în administrația publică conținea, în articolul 7 alin.13, o dispoziție ambiguă, care ar fi trebuit să stabilească o procedură de derogare mai accelerată pentru dezbaterea proiectelor de lege în cazul în care aceste proiecte privesc situații speciale care necesită reglementare urgentă și imediată. Înainte de modificarea din 2022, prevederea ambiguă menționată mai sus era interpretată de marea majoritate a instanțelor de judecată în sensul că în situații excepționale, care necesită reglementare imediată, proiectul de act normativ care acoperă o astfel de situație nu trebuie supus dezbaterii publice. și poate fi adoptat imediat.

În spațiul public au fost formulate critici cu privire la conținutul textului de lege modificator, în sensul că referirea la „situații urgente” și „împrejurări excepționale” este prea amplă și, deci, ambiguă, conducând la abuzuri în practică, emitentul actului juridic considerând orice situație, chiar obișnuită, normală, urgentă sau excepțională.

Avocatul Poporului a sesizat CCR în martie 2022 cu privire la ambiguitățile acestui amendament. În esență, criticile se referă la:

– modificarea articolului 7 alin.13 din Legea 52/2003 ar fi trebuit să se facă prin lege, nu prin ordonanță de urgență;

– OUG 16/1992 a fost emisă fără avizul prealabil al Consiliului Economic și Social (CES);

– referirea în textul legal la situații de urgență și circumstanțe excepționale este neclară și imprevizibilă, întrucât este imposibil să se determine temeiul juridic, nu există criterii obiective și nu există un organ competent care să determine dacă o situație este o situație de urgență sau una excepțională. Astfel, autorităților publice li se oferă posibilitatea de a interpreta în mod arbitrar și eronat caracterul urgent sau excepțional al unei situații, comitând astfel un abuz de putere prin evitarea reglementărilor legale privind luarea deciziilor.

CCR nu a adoptat încă o decizie.

Regimul controlului constituțional al legilor

În 2022, caracterul viciat al procesului de pregătire și adoptare a legilor a fost încă o dată subliniat de Curtea Constituțională și a adâncit și mai mult neîncrederea cetățenilor în legalitatea și seriozitatea măsurilor luate de autorități. De exemplu, în februarie 2022, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională Ordonanța Guvernului 192/2020 (cunoscută în mod popular drept legea care impune purtarea obligatorie a măștii în spațiile publice în perioada pandemiei). Ordonanța Guvernului a produs efecte în perioada noiembrie 2020 și martie 2022 și a fost declarată neconstituțională pentru nerespectarea Regulamentului Guvernului și a procedurilor de adoptare a actelor normative, și anume, pentru că nu a avut avizul Consiliului Legislativ în momentul adoptării acesteia. Având în vedere că populația generală avea convingeri mixte cu privire la restricțiile impuse de Guvern pentru prevenirea răspândirii Covid-19, decizia Curții Constituționale ar fi creat o stare de haos dacă această decizie ar fi fost luată în perioada restricțiilor pandemice. În ciuda solicitărilor societății civile, niciun funcționar public nu a fost tras la răspundere pentru neîndeplinirea responsabilităților și pentru încălcarea legilor și reglementărilor la adoptarea actelor normative.

7Accesul la justiție

În noiembrie 2022, un grup de parlamentari din coaliția de guvernare a inițiat o propunere legislativă care vizează modificarea Ordonanței Guvernului 26/2000, privind funcționarea asociațiilor și fundațiilor. Proiectul de lege introduce mai multe condiții pentru inițierea de către un ONG a unei acțiuni în justiție pentru controlului legalității unui act administrativ, și vizează în principal organizațiile de mediu. În cazul în care acest proiect de lege va fi adoptat în această formă, cel mai probabil va fi contestat în fața Curții Constituționale, deoarece limitează grav dreptul de acces liber la justiție.

Potrivit proiectului de lege, propunerea legislativă urmărește eliminarea blocajelor cauzate de litigiile inițiate de unele ONG-uri care întârzie lucrările majore de infrastructură (autostrăzi, hidrocentrale). ONG-urile de mediu sunt vizate și sunt acuzate că produc „daune grave interesului public prin privarea unei societăți moderne și dezvoltate de servicii esențiale”. Senatorii inițiatori susțin că un act administrativ în baza căruia se realizează o mare lucrare de infrastructură, în valoare de miliarde de euro, sau un proiect imobiliar poate fi contestat în instanță cu plata unei taxe foarte mici (circa 4 euro pentru acţiunea de suspendare şi aproximativ 10 euro pentru acţiunea de anulare). Iar actul administrativ poate fi suspendat, provocând mari pagube, chiar dacă în final nu va fi anulat ci declarat legal.

Proiectul de lege introduce mai multe condiții pentru ca un ONG să poată ataca în instanță un act administrativ, de exemplu:

introducerea unei garanții de 1% din valoarea investiției (ce nu depășește 50.000 RON)
actul administrativ contestat trebuie să aibă legătură cu obiectul de activitate și misiunea asociației, în conformitate cu actul constitutiv și statutul acesteia
actul administrativ contestat trebuie emis după constituirea asociației

Consiliul Legislativ a aprobat favorabil propunerea legislativă, dar a formulat mai multe observații, unele dintre ele referitoare la constituționalitatea propunerii. Consiliul apreciază că introducerea în lege a acestor condiții suplimentare pentru ONG-uri, în vederea contestației actelor administrative, încalcă dreptul de acces liber la justiție, prevăzut în Constituție și în CEDO. Consiliul mai menționează că este încălcată și Decizia 8/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (conform acesteia, un ONG poate contesta un act administrativ chiar dacă ONG-ul nu are un interes privat legitim, dar există totuși un legătura directă între actul administrativ contestat și obiectivele directe ale ONG-ului).

În ciuda faptului că a fost criticat de multe organizații ale societății civile, nu a existat nicio reacție din partea parlamentarilor și aproape nicio acoperire în presă a acestui subiect. Este de așteptat ca, dacă proiectul de lege va fi adoptat de Parlament și va deveni lege, acesta va fi contestat în fața Curții Constituționale (cel mai probabil de către Avocatul Poporului).

8Spațiul civic online

Incapacitatea poliției de a investiga criminalitatea informatică

Capacitatea Poliției Române de a investiga criminalitatea informatică este redusă. Rezultă dintr-o investigație media, dar și din declarațiile obținute de APADOR-CH în diferite discuții informale avute cu reprezentanți ai sistemului.

Conform investigației citate, Insectoratul General al Poliției Române (IGPR), care a primit această sarcină din 2019, are un număr redus de polițiști (63 de posturi la nivel național) care trebuie să se ocupe de un număr disproporționat de mare de dosare de criminalitate informatică. Situația s-a agravat în ultimii trei ani, când numărul plângerilor a înregistrat o explozie, așa cum reiese din statisticile Poliției: dintr-un total de peste 34.000 de plângeri la nivel național, au fost soluționate 11.817, majoritatea fiind clasate sau renunțându-se la urmărirea penală din lipsă de probe. Polițiștii au terminat urmărirea penală și au trimis cazurile la parchet doar în 412 dosare. Numărul dosarelor nerezolvate a crescut din martie 2020 până în martie 2022, de la 5.057 la 21.245, adică o creștere cu 320%.

Polițiștii consultați de autorul investigației susțin că nu sunt nici instruiți corespunzător pentru această responsabilitate și nu au nici dotările necesare, fiind nevoiți să facă investigații fie de pe telefonul personal, fie de pe un laptop de serviciu, dar care nu este dotat cu softuri corespunzătoare.

Presată de rapoartele interne, conducerea IGPR a înființat în 2022, la nivelul fiecărui județ, compartimente dedicate combaterii infracțiunilor informatice, dar a făcut-o mai degrabă formal, fără să crească numărul de posturi și fără să doteze respectivele compartimente cu tehnica necesară.

Moș Parlament vine cu amenzi uriașe și pușcărie pentru cine amenință cu vorba securitatea cibernetică a statului

21/12/2022/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Noua lege a securității cibernetice, discutată azi în Senat, instituie amenzi mai mari decât cele de circulație, pentru o simplă virusare a unui laptop, și ani de închisoare pentru opinii contrare cu cele oficiale, exprimate în mediul online. Plus alte prevederi aberante, care vor militariza Internetul civil și vor da posibilitatea MApN să „cheme la oaste” orice furnizor privat de Internet din România

Proiectul de Lege privind securitatea şi apărarea cibernetică a României a fost adoptat de Camera Deputaților în urmă cu două zile, în forma propusă de Guvern, deși mai multe voci din societatea civilă, inclusiv APADOR-CH, au atras atenția asupra câtorva prevederi aberante din proiectul supus dezbaterii. Această variantă se discută azi în Senat, unde pare puțin probabil să se mai schimbe ceva, judecând după viteza cu care se dorește adoptarea acestei legi așa cum a fost concepută de inițiatori, ignorând complet propunerile venite de la societate.

Pe lângă militarizarea întregului spațiu virtual românesc, sub pretextul securizării sale, legea conține o serie de termeni neclari care lasă loc arbitrariului în aplicarea ei (de la entitățile cărora li se aplică până la definirea neclară a ceea ce înseamnă incident de securitate) și amendează cu sume exorbitante nerespectarea unor prevederi neclare. Iar în final, legea conține și un articol care modifică altă lege, 51/1991 privind securitatea națională, incriminând transmiterea online de opinii contrare cu acțiunile statale. De exemplu niște opinii antivacciniste, exprimate pe Facebook, ar putea fi încadrate ca amenințări la securitatea națională și pedepsite cu dosar penal și eventual închisoare de la 6 luni la 5 ani, conform Codului penal.

1Pe cine vizează legea? Pe noi toți

Legea se aplică rețelelor naționale (gestionate de autorități), dar vizează și orice furnizor de internet şi orice reţele sau sisteme informatice din mediul privat, considerate de interes public, așadar orice instituție de presă, ONG sau entitate privată care furnizează servicii publice ori de interes public vor cădea sub incidența legii. În acest context, APADOR-CH a transmis luna trecută cinci amendamente la forma propusă de Ministerul Cercetării, prin care ceream modificarea sau înlăturarea articolelor care instituie o militarizare a Internetului național, sub pretextul securizării. APADOR-CH consideră că a introduce toate reţelele şi sistemele informatice în sistemul de protecţie a securităţii naţionale este excesiv şi dăunător pentru libertatea de exprimare şi dreptul la viaţă privată.

Ministerul Apărării Naționale (MApN) a pretins că e de datoria lui să apere fruntariile virtuale ale Internetului, inclusiv pe cel civil, la fel cum apără spațiul aerian și maritim al țării. Totuși, ca o concesie făcută societății civile, a promis că va renunța la articolul 30 din proiect, care prevedea că MApN poate convoca mediul privat pentru formare şi instruire periodică, după cum apreciază necesar, pe baza unor criterii pe care tot MApN le va stabili printr-o lege pe care urmează să o iniţiere. Nu s-a ținut de cuvânt, prevederea a rămas și în forma adoptată de Camera Deputaților, dar la articolul 31, iar, în loc de lege, acele criterii se vor stabili prin HG.

APADOR-CH consideră că legea are nevoie de o mai mare precizie la stabilirea domeniului de aplicare, prin evitarea formulărilor ambigue (de la articolul 3), pentru a putea fi stabiliți foarte clar destinatarii legii, mai ales că în sarcina acestora sunt prevăzute obligații, însoțite de sancțiuni severe, în caz de nerespectare a obligațiilor.

2 Ce înseamnă incident de securitate cibernetică? Se notifică sau se comunică?

Conform noii legi, orice incident de securitate trebuie „notificat” către Platforma naţională pentru raportarea incidentelor de securitate – PNRISC în termen de 48 de ore. În caz contrar sunt prevăzute amenzi usturătoare. Legea nu este clară, însă, nici la definirea incidentelor de securitate cibernetică. Acestea sunt definite aparent la art. 2 lit. n din proiect, dar definiția nu este clară, fiind făcută prin trimitere la noțiunea de „securitate cibernetică”, definită și ea la art. 2 lit. y din proiect, dar care suferă tot de lipsa clarității.

Ambiguitatea celor două definiții legale poate duce la situația din practică în care orice nefuncționare a unui laptop să poată fi considerată incident de securitate cibernetică. Este nevoie ca în proiect să fie definite mult mai clar și previzibil cele două noțiuni, de care sunt legate multe și importante obligații ale deținătorilor de laptopuri.

De exemplu, în timpul dezbaterii publice organizate de Ministerul Cercetării pe marginea acestui proiect de lege, a avut loc un incident de securitate: un participant la dezbatere a afișat mai multe imagini porno chiar pe ecranul din spatele prezidiului oficial, profitând de posibilitatea de share screen uitată activă pentru participanții online la dezbatere. Un astfel de incident, pentru care ministerul a acuzat întreaga audiență, în loc să-și găsească vinovații în propriul departament IT, ar putea fi, conform legii care trece azi prin Senat, un incident de securitate care trebuie notificat autorităților în termen de 48 de ore. Sau poate nu este decât o încercare a societății civile inconștiente, de a duce în derizoriu eforturile susținute ale autorităților de a ne apăra chiar și împotriva voinței noastre…

La fel de ambigue sunt și cele două noțiuni folosite pentru anunțarea incidentului de securitate cibernetică: omisiunea de „notificare” și omisiunea de „comunicare completă” sunt în același timp și contraventii diferite (art. 48 din proiect). Numai noțiunea de „notificare” este definită (la art. 22 din proiect, prin trimitere la o altă lege L362/2018), dar noțiunea de „comunicare completă” nu este definită, astfel că nu se poate ști dacă, atunci când ai raportat un incident, acea raportare a fost „notificare” sau „comunicare completă” și deci dacă ești absolvit de amendă.

3 Ce presupune notificarea?

Aparent, sesizarea PNRISC de către victima unui incident de securitate cibernetică pare a fi benefică, deoarece respectiva platformă este special destinată rezolvării unor astfel de incidente. Dar, din cauza definirii neclare a noțiunii de incident de securitate cibernetică, se poate ajunge la situația în care pentru o simplă virusare sau pentru o aparentă virsuare (o nefuncționare normală) a unui laptop, orice persoană care are o activitate ce poate fi considerată (nu se știe de către cine?) ca fiind de interes public să fie obligată să sesizeze PNRISC.

Aceasta este, totuși, o intruziune importantă în viața privată a persoanei, intruziune asupra căreia deținătorul laptopului nu are, deși ar trebui, un drept de liberă apreciere, adică nu poate opta dacă se adresează sau nu PNRISC, ci există o obligație legală strictă, sancționată sever cu amendă contravențională, de a se adresa PNRISC și, implicit, de a pune la dispoziția unor terți o multitudine de date și informații privind viața sa privată sau profesia sa.

De aceea, ar trebui ca obligația de raportare a incidentelor de securitate cibernetică (art. 22 din proiect), astfel cum sunt ele definite ambiguu la art. 2, să fie prevăzută doar pentru autoritățile/instituțiile din sectorul public, lăsând pentru entitățile din mediul privat doar facultatea (nu obligația) de a sesiza PNRISC.

4 E mai ieftin să mergi pe contrasens pe autostradă decât să ai un laptop virusat și să nu anunți „organul”

În caz de omitere a sesizării PNRISC, amenzile sunt disproporționat de mari. Cea mai mică amendă este de 5.000 lei, iar cea mai mare este de 10% din cifra de afaceri sau, după caz, din totalul veniturilor realizate în anul anterior. Pentru cei fără afaceri (organizații nonprofit), amenda maximă este de 25 de salarii minime brute pe economie (momentan circa 64.000 lei, adica 25×2.550 de lei, deși de la 1 ianuarie 2023 salariul minim brut crește la 3.000 de lei).

Este necesară o reașezare a amenzilor în limite rezonabile, având în vedere că provocarea unor accidente de circulație, generate tot de omisiunea respectării unor obligații legale, accidente care se pot solda cu pierderi de vieți omenești, este mult mai ieftină, din punct de vedere al amenzilor contravenționale, decât afectarea unor sisteme informatice. De exemplu întoarcerea și circulația pe contrasens pe autostradă sau neoprirea la bariera de cale ferată se amendează cu maximum 3.000 de lei.

5 Opiniile contrare se bagă la pușcărie

Bomboana de pe legea asta care ne apără de pericolele Internetului este art. 50 din proiectul de lege, prin care se introduce, oarecum pe șest, o literă (lit. p) la art.3 din Legea 51/1991 privind securitatea națională, unde sunt definite amenințările la adresa securității naționale.

Textul propus (lit. p la art. 3 din Legea 51/1991) este următorul:

p) acţiuni derulate de către o entitate statală sau nonstatală, prin realizarea, în spaţiul cibernetic, a unor campanii de propagandă sau dezinformare, de natură a afecta ordinea constituţională

Devine astfel infracțiune exprimarea unor opinii pe contrasensul acțiunii statale de vaccinare (de exemplu) sau punerea unor intrebări incomode sau formularea de opinii contrare unei politici oficiale a statului, cum ar fi politica de vaccinare, chiar dacă e vorba de vaccinare cu seruri noi, netestate la data administrării.

Calificarea ca amenințări la adresa securității naționale, a unor poziții publice împotriva cursului politicii oficiale a statului, va face ca autorii acestor poziții critice, îndreptate „împotriva curentului”, să devină autori ai unei infracțiuni contra securității statului, prevăzută la art. 404 din Codul penal, infracțiune denumită „Comunicarea de informații false” și care are următorul conținut:

Comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de ştiri, date sau informaţii false ori de documente falsificate, cunoscând caracterul fals al acestora, dacă prin aceasta se pune în pericol securitatea naţională, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.”

Până acum, din cauză că aceste poziții critice orientate împotriva curentului politicii oficiale nu erau calificate de Legea 51/1991 ca amenințări la adresa securității naționale, aceste critici deranjante pentru putere nu puteau fi încadrare în infracțiunea din art. 404 Cod penal. Acum, după includerea acestor critici în categoria amenințărilor la securitatea națională, va fi relativ simplu de inițiat dosare penale, pentru o infracțiune gravă – privind securitatea națională – criticilor mai mult sau mai puțin înverșunați, ai puterii politice.

APADOR-CH solicită Senatului eliminarea lit. p la art. 3 din Legea 51/1991, precum și amendarea celorlalte articole din proiectul votat deja de Camera Deputaților, menționate în documentul transmis, ce poate fi citit pe larg aici.

O opinie în acest sens a publicat și Asociația Pentru Tehnologie și Internet.

UPDATE 22 decembrie 2022 – Legea a trecut de Senat fără modificări semnificative.

Alături de alte organizații, APADOR-CH a semnat sesizarea către Avocatul Poporului pentru atacarea legii la CCR

UPDATE 27 decembrie 2022

Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituțională privind neconstituționalitatea Legii securității cibernetice

UPDATE noiembrie 2023 – În martie 2023 CCR a stabilit că Legea securității naționale, modificată prin Legea securității cibernetice, este constituțională. Totuși, în iulie, declarațiile unui general SRI au arătat că există articole problematice în lege, care permit SRI să se implice în alegeri și să le controleze, sub pretextul combaterii dezinformării. APADOR-CH a cerut din nou AVP să atace Legea securității naționale la CCR. După patru luni de gândire, Avocatul Poporului ne-a răspuns că a decis să NU atace din nou legea la CCR, întrucât a mai atacat-o o dată și Curtea a zis că e constituțională și că SRI nu sancționează chiar orice campanie de dezinformare, ci numai pe alea mai grave. În plus, de data asta, AVP a întrebat și SRI ce părere are. Și SRI a zis că nu vede nicio problemă, cine se simte lezat de acțiunile sale e liber (încă) să se plângă de asta justiției și diverselor comitete și comisii de anchetă și control al SRI.

Citește răspunsul integral al AVP în care este inclus „în esență” și răspunsul SRI.

sursa foto

Localnici din Ciucurova vs. șeful de post – ce părere are IGPR?

15/11/2022/in , Buna guvernare /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Mai mulți cetățeni din comuna Ciucurova, județul Tulcea, ne-au scris și cerut ajutorul, întrucât se simt hărțuiți de șeful de post din comună. Conform scrisorii primite, semnate de 38 de locuitori ai comunei, comportamentul polițistului din localitate pare mai degrabă din categoria „face legea” decât „aplică legea”:

Foarte mulți localnici au frică să meargă la postul de poliție când au o problemă, deoarece sunt tratați urât, poliția refuză să-i ajute, îi gonește, îi defăimează, iar atunci când depui o plângere la dânsu, acesta în baza declarației pe care o dai face posibil ca să dispară dovezi, nu scrie totul ce declari, încearcă să te intimideze atunci când declari, influențează martorii negativ și avantajează infractorul.

Acest polițist dă amenzi manipulandu-te să crezi că ai omis ceva ilegal, a influențat și poștărița să ducă amezi și să semneze ea. Este foarte rău, dușmănos, se răzbună mai ales dacă cineva cere ajutorul în altă parte, râde de oameni, merge la băut cu infractorul ca să-i înjosească pe reclamanți – se spune în scrisoarea transmisă APADOR-CH.

Localnicii spun că au fost și în audiență la Comandantul Poliției Tulcea, dar că nu s-ar fi luat nici o măsură. Ba mai mult, polițistul din comună s-ar fi răzbunat pe cei care au cerut ajutorul „mai sus”.

Întrucât APADOR-CH este o organizație neguvernamentală, nu este îndreptățită să facă anchete, am direcționat plângerea cetățenilor din Ciucurova către Direcția de Control Intern a Inspectoratului General al Poliției Române, singura instituție obligată să cerceteze și să ia măsuri, dacă aspectele semnalate se verifică.

În același timp nu putem să nu ne amintim un caz similar, cercetat în 2015 de APADOR-CH, în care o comunitate mare de romi din comuna Racoș, Brașov, a fost terorizată de poliție, fără ca autoritățile județene și chiar naționale să ia măsuri împotriva abuzatorilor.

România este de altfel, de multă vreme, restantă la luarea de măsuri eficiente în cazuri de comportament neadecvat sau chiar abuziv al organelor de forță ale statului. Există condamnări ale României la CEDO pe acest subiect, iar Ministerul Public s-a angajat de multe ori în fața organismelor europene că va rezolva aceste lacune – ultimul act emis în acest sens este Ordinul 59/2021 în vederea eficientizării anchetelor în cauzele în care agenții statului sunt cercetați pentru fapte de rele tratamente comise în legatură cu îndeplinirea atribuțiilor profesionale – dar în practică se constată că avem în continuare cazuri în care răspunsul standard al autorității la plângerile cetățenilor este: aspectele semnalate nu se confirmă.

Întâmplarea face ca această sesizare transmisă IGPR să fie urmată de vizita în România a domnului Constantinos Efstathiou, parlamentar cipriot şi raportor al Comisiei pentru afaceri juridice şi drepturile omului a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE). APADOR-CH, alături de alte ONG-uri, a avut astăzi o întâlnire cu reprezentanții Consiliului Europei. Punctul de vedere al asociației ajută la documentarea pe care domnul Efstathiou o face pentru realizarea raportului cu tema „Implementarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului – al 11-lea raport”.

(Mini)Ghidul fanului sportiv față cu jandarmeria

11/11/2022/in Articole, Buna guvernare, Resurse Utile, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Mai multe cluburi sportive și galerii ale fanilor ne-au scris și semnalat în ultima vreme diverse incidente pe care fanii le-au avut cu forțele de ordine la meciuri, pe stadioane. Întrucât sunt mai multe legi care reglementează relațiile dintre galeriile de fani și forțele de ordine, la meciuri, pe stadioane sau în afara lor, publicăm și aici un mic ghid despre „ce se face” sau „nu se face”, ce e infracțiune, contravenție și cum se poate face o plângere pentru abuz, în cazul în care forțele de ordine exagerează.

În cazul evenimentelor sportive, principala reglementare privind asigurarea ordinii şi siguranţei publice este Legea nr. 4/2008 privind prevenirea şi combaterea violenţei cu ocazia competiţiilor şi a jocurilor sportive, cu modificările şi completările ulterioare. Cu privire la acțiunile Jandarmeriei Române la astfel de evenimente, sunt incidente şi prevederile Legii nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române.

Cum și de ce se face controlul corporal la intrarea pe stadion

1 Potrivit art. 2 din Legea nr. 4/2008, forţele de ordine angrenate au obligaţia de a asigura protecţia şi siguranţa spectatorilor, sportivilor şi oficialilor şi de a lua măsuri pentru prevenirea şi înlăturarea oricăror incidente ce se pot produce pe traseele de afluire/defluire şi în interiorul arenelor sportive, înainte, pe timpul şi după terminarea competiţiei sau a jocului sportiv.

În acest scop, legea prevede posibilitatea efectuării controlului corporal şi al bagajelor. Art. 19 al. 2 lit. a si b din Legea nr. 4/2008 prevede obligația organizatorilor de competiții/jocuri sportive să efectueze la intrarea în arena sportivă un control riguros al persoanelor şi al bagajelor acestora, având ca scop împiedicarea introducerii în stadion a unor obiecte sau materiale de genul: băuturi alcoolice, arme şi muniţii de orice fel, făclii, torţe, artificii, petarde, materiale explozive, incendiare sau fumigene, dispozitive pentru şocuri electrice, substanţe toxice, halucinogene, iritant lacrimogene ori paralizante, recipiente, corpuri contondente, cuţite, pumnale, şişuri, castete ori alte asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, împungere ori lovire, precum şi să nu permită accesul persoanelor care au asupra lor mijloace de publicitate vizuală de genul celor interzise de lege (prevăzute la art. alin. 1 lit. r din Legea 4/2008: simboluri, sloganuri ori texte cu conţinut obscen sau care incită la denigrarea ţării, la xenofobie, la ură naţională, rasială, de clasă ori religioasă, la discriminări de orice fel şi la violenţă).

În art. 1 lit. i) din Legea nr. 4/2008 este definit controlul corporal preventiv şi al bagajelor, care constă în verificarea sumară a ţinutei vestimentare şi a bagajelor participanţilor, în scopul prevenirii introducerii în locurile de desfăşurare a competiţiei sau a jocului sportiv a obiectelor şi materialelor interzise la deţinere.

Definiţia legală menţionată mai sus nu este suficient de precisă (termenul „sumar” putând fi interpretat diferit de cel care efectuează controlul), ceea ce poate avea drept consecinţă, în practică, existenţa unor dispute privind limitele admisibile ale ingerinţelor celui care efectuează controlul corporal în viaţa privată a celui care este supus controlului.

Până la o modificare legislativă care să confere un grad de previzibilitate mai ridicat acestei definiţii legale, este posibil să fie iniţiată o acţiune civilă pentru repararea prejudiciului moral suferit de persoana care consideră că a fost supusă unui control corporal desfăşurat într-o modalitate care i-a lezat dreptul la viaţă privată/demnitatea. Instanţa va stabili, în fiecare caz concret, dacă acel control corporal a lezat sau nu dreptul la viaţă privată al persoanei/demnitatea. Recomandăm ca demersul în instanţă de judecată să fie iniţiat după consultarea prealabilă a unui avocat, fiind foarte utilă asistenţa unui avocat.

Putem fi filmați/fotografiați pe stadion?

2 Cu privire la filmarea/fotografierea persoanelor, sunt de menţionat două prevederi din Legea nr. 4/2008, respectiv:

Art. 10 al. 1 lit. h din Legea 4/2008 prevede că organizatorii de competiţii/jocuri sportive au obligaţia să asigure înregistrarea şi supravegherea video a comportamentului participanţilor în arena sportivă şi în zona punctelor de acces, pe timpul afluirii şi defluirii acestora, precum şi pe timpul desfăşurării jocului sportiv, printr-un sistem propriu, conectat în punctul de comandă şi deservit de către un tehnician, sub îndrumarea unui reprezentant al forţelor de ordine.

De asemenea, art. 5 al. 7 din Legea nr. 4/2008 prevede că monitorii de securitate supraveghează comportamentul spectatorilor, atât pe traseele de afluire/defluire spre/de la bază sportivă, cât şi în interiorul acesteia, inclusiv prin efectuarea de înregistrări video şi fotografii operative în scopul identificării persoanelor care săvârşesc fapte antisociale. Acestea, precum şi înregistrările video efectuate în condiţiile art. 10 alin. (1) lit. h) constituie mijloace de probă pentru soluţionarea cauzelor de natură penală sau contravenţională.

În cazul în care o persoană apreciază că a fost înregistrată video sau fotografiată în alte condiţii sau scopuri decât cele prevăzute de lege, este posibil să fie iniţiată o acţiune civilă pentru repararea prejudiciului moral suferit de persoana care consideră că a fost înregistrată video/fotografiată în alte condiţii sau scopuri decât cele prevăzute de lege, fiindu-i lezat astfel dreptul la viaţă privată/demnitatea. Instanţa va stabili, în fiecare caz concret, dacă a avut loc sau nu o lezare a dreptului persoanei la viaţă privată/demnitatea. Recomandăm ca demersul în instanţa de judecată să fie iniţiat după consultarea prealabilă a unui avocat, fiind foarte utilă asistenţa unui avocat.

Bannerele sunt permise, dar nu cu orice inscripții

3 Cu privire la problema bannerelor, art. 10 din Legea 4/2008 prevede pentru organizatorii competițiilor/jocurilor sportive mai multe obligații, printre care:

– să interzică afişarea în arena sportivă a simbolurilor, sloganurilor ori textelor cu conţinut obscen sau care incită la denigrarea ţării, la xenofobie, la ură naţională, rasială, de clasă ori religioasă, la discriminări de orice fel şi la violenţă, indiferent pe ce suport ar fi inscripţionate. Tot in art. 10 din Legea 4/2008 se prevede ca organizatorii sunt obligati să reţină aceste obiecte sau materiale, acesta fiind unul dintre scopurile prevazute de lege pentru efectuarea controlului corporal si al bagajelor.

– să interzică amplasarea bannerelor sau a altor mijloace de publicitate vizuală pe gardul care delimitează suprafaţa de joc de tribună sau în orice alte locuri care împiedică fie buna vizibilitate a jocului de către spectatori, fie asigurarea unei intervenţii oportune, în caz de necesitate

– să stabilească şi să aducă la cunoştinţa spectatorilor locurile unde este permisă amplasarea emblemelor, pancardelor, bannerelor, afişelor, steagurilor sau a altor mijloace de publicitate vizuală.

În cazul în care o persoană consideră că un suport inscripţionat (banner, afiş etc.) i-a fost reţinut în mod nejustificat, prin raportare la condiţiile prevăzute de lege, ceea ce i-a lezat libertatea de exprimare şi astfel i-a produs prejudicii morale, ea poate formula o acţiune civilă în instanţă, pentru repararea prejudiciului moral suferit. Instanţa va stabili dacă, în cazul concret, persoana a suferit sau nu un prejudiciu moral şi, în caz, afirmativ, care sunt mijloacele de reparare a acestui prejudiciu. Recomandăm ca demersul în instanţa de judecată să fie iniţiat după consultarea prealabilă a unui avocat, fiind foarte utilă asistenţa unui avocat.

Cum se face plângere la Parchet dacă forța folosită e nejustificată

4 Cu privire la folosirea forţei, este de menţionat că în Legea nr. 550/2004 sunt prevăzute cazurile şi condiţiile în care jandarmeria poate folosi forţa, două reguli de bază fiind gradualitatea şi proporţionalitatea. Astfel, art. 33 din Legea nr. 550/2004 prevede că folosirea forţei se face în mod gradual şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale şi va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat.

În cazul în care un spectator consideră că a fost supus unei intervenţii în forţă care a depăşit condiţiile şi limitele prevăzute de lege, este necesar ca acesta să formuleze o plângere penală la parchet, ca victimă a infracţiunii de purtare abuzivă.

În lipsa unei astfel de plângeri, este foarte probabil ca abuzurile comise să rămână nesancţionate, tocmai pentru că nu au fost aduse la cunoştinţa organelor de anchetă. Este adevărat că, în cazul infracţiunii de purtare abuzivă, organele de anchetă se pot sesiza şi din oficiu. Dar, experienţa practică duce la concluzia că sesizările din oficiu sunt extrem de rare în astfel de cazuri, motiv pentru care cea mai indicată cale de a proceda este că persoana care se consideră că a fost victima unei infracţiuni de purtare abuzivă să formuleze plângere penală la parchet. Este de preferat ca victima posibilei infracţiuni să beneficieze şi de asistenţa unui avocat.

Iată un model de plângere la Parchet

5 Reamintim că Legea nr. 4/2008 prevede obligaţii nu numai pentru organizatori și personalul de ordine şi siguranţă, ci şi pentru spectatori.

Încălcarea unora dintre obligaţiile prevăzute de lege poate constitui contravenţie sau infracţiune

De exemplu, potrivit art. 32 din Legea nr. 4/2008, opunerea cu violenţă faţă de personalul de ordine şi siguranţă sau faţă de forţele de ordine ori împiedicarea acestora de a-şi exercita atribuţiile specifice, cu ocazia desfăşurării unei competiţii sau a unui joc sportiv, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

De asemenea, refuzul spectatorilor (dar fara violență) de a se supune la efectuarea controlului corporal preventiv şi al bagajelor de către forţele de ordine constituie contravenție (infracțiune este doar daca refuzul este cu violență) și se sancționează cu amendă de la 150 lei la 400 lei sau cu prestarea a 70-120 ore de activităţi în folosul comunităţii (art. 22 lit. b din Legea 4/2008)

Inițiativa cluburilor sau a galeriilor, de a solicita sprijinul unor avocaţi pentru a asigura asistenţă juridică în problema, de o complexitate ridicată, privind relaţiile dintre spectatori şi forţele de ordine, este o iniţiativă de bun augur. Trebuie identificate toate modalităţile de rezolvare a disputelor, în afară de căile violente.

Văzând că se descurcă așa de bine cu guvernarea, armata vrea să preia și Internetul

09/11/2022/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Noul proiect de lege privind securitatea cibernetică prevede că MApN va avea atribuții sporite de apărare a fruntariilor virtuale ale patriei, va transforma Internetul național într-un câmp tactic și va chema la instrucție firmele private. APADOR-CH face cinci propuneri de modificare a legii, pentru demilitarizarea Internetului

Noul proiect de lege a securității cibernetice, aflată în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Cercetării, conține mai multe prevederi de natură să militarizeze Internetul românesc, punându-l sub coordonarea Ministerului Apărării Naționale (MApN). Sub pretextul asigurării securității spațiului cibernetic național, MApN obține puteri de coordonare, control și reglementare a spațiului virtual civil, lucru inadmisibil într-o societate democratică. APADOR-CH a formulat cinci propuneri de modificare a proiectului de lege.

1 Legea militarizează Internetul privat sub pretextul securizării

La Art. 3 al. 1 lit. c din proiect se prevede că legea aflată în dezbatere se aplică atât rețelelor și sistemelor informatice deținute de autorități și instituții publice, cât și persoanelor juridice care furnizează servicii publice ori de interes public. Practic, proiectul de lege vizează orice furnizor de internet şi orice reţele sau sisteme informatice, pentru că această activitate poate fi considerată ca fiind de interes public.

APADOR-CH cere eliminarea din lege a referirii la persoanele juridice care furnizează servicii publice ori de interes public și lăsarea unui spaţiu liber, care să nu intre sub reglementările cvasi militare ale acestui proiect de lege, pentru reţelele şi sistemele informatice „civile”, care nu interesează securitatea naţională. A introduce toate reţelele şi sistemele informatice în sistemul de protecţie a securităţii naţionale este excesiv şi dăunător pentru libertatea de exprimare şi dreptul la viaţă privată.

2 Un consiliu consultativ va emite hotărâri obligatorii

La art. 8 din proiect se prevede că COSC (Consiliul Operativ de Securitate Cibernetică) este un organ consultativ, care emite hotărâri obligatorii, ceea ce reprezintă un oximoron, deoarece organele consultative nu ar trebui să poată emite decât recomandări, nu hotărâri obligatorii.

3 Armata vrea să apere cu forța și Internetul civil

Art. 11 din proiect prevede că MApN „este autoritate competentă la nivel național în domeniul apărării cibernetice” primind atribuții în domeniul apărării cibernetice atât asupra rețelelor și sistemelor informatice militare și de apărare, cât și asupra sistemelor civile.

Aceasta indică o militarizare a spaţiului cibernetic, sub pretextul apărării securităţii acestuia. APADOR-CH consideră că ar fi de dorit ca spaţiul cibernetic să nu fie apărat de militari, ci de civili cu pregătire adecvată. Prin urmare asociația cere eliminarea din art. 11 a formulării „Ministerul Apărării Naționale, denumit în continuare MApN, este autoritate competentă la nivel național în domeniul apărării cibernetice”. Astfel, se păstrează doar partea din art. 11 care prevede că MApN se ocupă de problemele de securitate cibernetică strict militare.

4 MApN va conduce Internetul național ca pe o unitate militară

La art. 29 din proiect, se prevede că, în domeniul apărării cibernetice, MApN are şi alte atribuţii decât cele de a apăra și proteja sistemele și rețelele informatice aparținând MapN, cum ar fi:

– planifică și conduce operații în spațiul cibernetic prin Centrul Național Militar de Comandă;

– planifică și execută operații defensive în spațiul cibernetic, pe timp de pace, prin Comandamentul Apărării Cibernetice;

– dezvoltă și implementează capabilități militare de execuție a operațiilor în spațiul cibernetic prin Comandamentul Apărării Cibernetice;

– participă la activități de descurajare în spațiul cibernetic;

– elaborează și implementează politici și standarde în domeniul apărării cibernetice, în acord cu interesul național, precum și cu standardele și cerințele instituțiilor sau agențiilor NATO ori ale Uniunii Europene.

Toate aceste atribuţii acordate MApN de proiectul de lege, suplimentar faţă de atribuţia – rezonabilă – privind apărarea și protecţia sistemelor și rețelelor informatice aparținând MApN, vor duce la o implicare excesivă a militarilor în spaţiul cibernetic, care este de nedorit din perspectiva normală că spaţiul cibernetic, ca şi cel geografic, ar trebui să fie un spaţiu predominant civil, în care armata/autorităţile militare să nu aibă un rol central şi dominant, ci să reprezinte o excepţie, ca prezenţă, participare şi implicare.

APADOR-CH cere eliminarea din art. 29 din proiect a atribuţiilor prevăzute pentru MApN la lit. b,c,d,g şi i. Acestea, dacă sunt indispensabile menţinerii securităţii cibernetice, ar putea fi prevăzute pentru autorităţi civile, nu militare.

5 Recrutarea și instruirea furnizorilor de Internet

Art. 30 din proiect prevede că MApN poate convoca mediul privat pentru formare şi instruire periodică, după cum apreciază necesar, pe baza unor criterii pe care tot MApN le va stabili printr-o lege pe care urmează să o iniţiere.

APADOR-CH consideră că acest drept prevăzut pentru MApN este excesiv, dacă se pleacă de la premisa că societatea în care trăim este preponderent civilă şi că armata, deşi este o componentă indispensabilă a societăţii, nu este totuşi componenta primordială. Asociația cere eliminarea completă a articolului 30 din proiectul de lege.

Citiți propunerile APADOR-CH transmise Ministerului Cercetării Inovării și Digitalizării

Reacția MApN la propunerile APADOR-CH Răspunsul Ministerului Cercetării la propunerile APADOR-CH

Forma legii adoptată de Guvern în decembrie 2022

Cum s-a făcut de vom plăti tot noi greșelile din justiție

27/10/2022/in Articole, , Buna guvernare /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Cele două propuneri ale APADOR-CH privind tragerea la răspundere a magistraților din cauza cărora România e condamnată la CEDO au fost ignorate și de parlamentari, dar și de contestatarii pachetului de legi – opoziția și AVP. Interese sau lipsă de profesionalism?

Suntem bombardați în ultima vreme cu știri apocaliptice din justiție. Unele dau ca sigură pierderea suveranității naționale în fața decadentei Europe, prin aceea că în noile legi ale justiției nu mai e sancționată nerespectarea deciziilor CCR. Altele atacă exact deciziile CCR care privesc prescripția și care ar face scăpați printre degetele rare ale aceleiași justiții „mii de infractori” nedovediți încă, pentru că justiția a fost prea lentă sau leneșă cu cercetarea și judecarea lor.

Desigur, ambele informații conțin sâmburele lor de adevăr, în funcție de locul din care sunt citite, dar ceea ce transmit ele, dincolo de doza de realitate, este faptul că în spatele tuturor acestora se află forțe oculte, care trag sforile ca să nu fie bine în justiție. Cât or fi forțe oculte și cât o fi prostie și lipsă de profesionalism la mijloc, rămâne de văzut.

Bunăoară, în privința răspunderii magistraților, APADOR-CH a avut câteva luări de poziție pe tema respectării deciziilor CCR și ce ar trebui prevăzut în noile legi pentru ca respectarea Constituției să nu devină opțională pentru unii. Nu au fost luate în seamă, deși erau de bun simț, iar din ce am aflat din presă nu au fost susținute doar de noi. Totuși în pofida amendamentelor cerute insistent și de alții, acele prevederi pur și simplu au fost ignorate. Opoziția a anunțat că atacă pachetul de legi ale justiției la CCR, la fel și Avocatul Poporului. Foarte bine, mingea e la CCR.

Totuși nu putem să nu ne întrebăm de ce contestatarii puterii care se manifestă momentan în Parlament nu acordă aceeași importanță și unei situații cel puțin la fel de problematice, dacă nu cumva mai gravă, trecută în liniște în același pachet de legi. Și anume: cum se face tragerea la răspundere a magistraților care dau dovadă de rea-credință sau gravă neglijență în exercițiu.

Este o temă de care APADOR-CH s-a ocupat de ani de zile, în încercarea de a descâlci ițele modului în care ajungem să fim condamnați la CEDO și să plătim toți, în solidar, pentru greșelile unor judecători sau procurori care nu pățesc nimic, ci ajung să se bucure liniștiți de pensile lor speciale. Cel puțin din 2010 până acum niciun judecător sau procuror nu a fost tras la răspundere pentru greșelile făcute în procese care ulterior au atras condamnarea României la CEDO.

De ce? Pentru că modul în care era redactată legislația făcea posibilă perpetuarea neglijenței autorităților în tragerea la răspundere a vinovaților. Despăgubirile sunt plătite de la buget, acest sac fără fund din care se înfruptă toată lumea care poate, dar mai departe gestionarii bugetului nu se îngrijesc să îi tragă la răspundere pe vinovați și să recupereze prejudiciul.

Am folosit, așadar, ocazia modificării legilor justiției pentru a transmite comisiei speciale din Parlament (și la Camera Deputaților și la Senat) propuneri concrete de îmbunătățire a legislației, astfel încât să nu mai plătim toți pentru greșelile unora. Iată pe scurt care erau propunerile noastre:

Declanșarea acțiunii în regres, de către Ministerul Finanțelor, în maximum 30 de zile

Propunerea se referă la stabilirea, prin lege, a unui termen concret de 30 de zile în care Ministerul Finanțelor Publice (MFP) să sesizeze Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) și să ceară ca acesta să stabilească dacă respectivul judecător sau procuror a greșit cu rea intenție sau gravă neglijență. Acest termen de 30 de zile ar urma să înceapă de la data primirii de către MFP a hotărârii judecătorești în baza căreia trebuie să se plătească despăgubiri către victima unei erori judiciare. Astfel, în lege va fi prevăzut un termen cert, în care MFP este obligat să declanșeze procedura de recuperare a sumelor plătite de stat ca despăgubire pentru erorile judicare comise de magistrați.

Desigur, recuperarea de la magistrați a sumelor plătite pentru greșelile comise de aceștia nu se va face pentru orice greșeală, cât de mică, comisă de magistrat, ci doar în cazul în care se va stabili, de către CSM, că magistratul a acționat cu rea-credință sau gravă neglijență.

În proiectul de lege trecut de Parlament nu este prevăzut niciun termen pentru această sesizare, ceea ce perpetuează starea de fapt din prezent, când tragerea la răspundere a magistraților se prescrie pentru că instituțiile responsabile nu depun eforturile necesare, în timp util.

Fie MFP nu sesizează deloc CSM (considerând eronat că nu e treaba lui să recupereze banii), fie trimite sesizări tardive la CSM, ceea ce duce la imposibilitatea realizării în termen a procedurilor prealabile formulării unei acțiuni în regres. Sesizarea Plenului CSM de către MFP este doar începutul procedurii complexe și de durată care stabilește în final dacă magistratul respectiv a acționat cu rea intenție sau gravă neglijență.

Propunerea APADOR-CH a vizat completarea articolului 269 alineatul 3 din proiectul legii privind statutul magistraților, după cum urmează:

(3) În termen de 30 de zile de la primirea comunicării hotărârii definitive pronunţate în acțiunea prevăzută la alin. (1), Ministerul Finanţelor Publice va sesiza Plenul Consiliul Superior al Magistraturii pentru a constata dacă eroarea judiciară este urmarea exercitării funcţiei de către judecător sau procuror cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.”

Introducerea posibilității angajării răspunderii patrimoniale a judecătorilor și în urma pronunțării unor hotărâri CEDO privind cauze civile, în urma cărora statul român trebuie să plătească despăgubiri

În present, răspunderea patrimonială a judecătorilor pentru obligarea statului român la plata de despăgubiri prin hotărâre CEDO poate fi angajată numai dacă hotărârea CEDO privește o cauză penală, nu și una civilă.

De aceea, APADOR-CH propunea introducerea în lege a unui alineat suplimentar care să se refere și la cauzele civile, întrucât în prezent legislația prevede (în teorie) tragerea la răspundere doar a magistraților care greșesc în cauzele penale. În acest sens, APADOR-CH propunea introducerea unui nou alineat, (3/1), la art. 269, cu următorul conținut:

(3/1) În termen de 30 de zile de la plata despăgubirilor stabilite printr-o hotărâre pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau prin convenţie de rezolvare pe cale amiabilă, cu privire la o cauză civilă, Ministerul Finanţelor Publice va sesiza Plenul Consiliul Superior al Magistraturii pentru a constata dacă obligarea statului la plata de despăgubiri este urmarea exercitării funcţiei de către judecător sau procuror cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.”

Aceste propuneri, transmise de APADOR-CH de două ori către Parlament, nu au fost luate în seamă de politicieni. Dacă tot e la modă scenarita, nu putem să nu ne întrebăm și noi, ce e la mijloc: interes ca magistrații să fie deasupra legii sau lipsă de profesionalism? În care dintre cele două variante ar intra opoziția și AVP, care contestă doar unele articole din pachetul de legi, dar nu și pe acesta, care ar rezolva o disfuncționalitate ce trenează de ani de zile? Pare că bugetul public, ca și „micile” nedreptăți făcute de magistrați unora sau altora dintre justițiabili, nu sunt suficient de importante pentru a fi atacate la CCR.

Rămâne să plătim în continuare cu toții greșelile magistraților și să sperăm că nu ne vom număra și printre aceia judecați strâmb de aceștia. Căci a spera într-o creștere a profesionalismului în justiție este utopic, în condițiile în care și justiția e o oglindă a societății, ca și clasa politică până la urmă.

Pisica lui Schrödinger la Parlament

07/10/2022/in Buna guvernare, Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Camera Deputaților legiferează posibilitatea ca în România același text de lege să poată fi și constitutional, și neconstituțional, permițându-le magistraților să respecte sau nu hotărârile CJUE, CEDO, CCR sau ICCJ

APADOR-CH a formulat, în luna septembrie 2022, un set de trei propuneri pentru îmbunătățirea proiectului de Lege privind statutul magistraților, pe care le-a transmis comisiei speciale comune din Parlament, care se ocupă cu modificarea Legilor justiției. Numai una din trei a fost preluată parțial în forma adoptată de Camera Deputaților, dar cu o completare care face ca articolul respectiv să nu poată fi aplicat în practică.

Concret este vorba despre menținerea abaterii disciplinare a judecătorilor sau procurorilor care nu respectă hotărârile CCR. Această abatere fusese eliminată din proiectul de lege privind statutul magistraților, cu intenția de a le permite instanțelor să aplice hotărârile CJUE și atunci când acestea sunt în contradicție cu deciziile CCR – o explicație găsiți aici. Eliminarea acestei abateri ar fi deschis drumul unui haos juridic, instanțele fiind libere să respecte sau să ignore deciziile CCR, care de altfel sunt obligatorii pentru toată lumea.

Camera Deputaților a adoptat zilele astea o formă a Legii privind statutul magistraților în care a introdus la articolul 271 litera t) abaterea disciplinară pentru nerespectarea hotărârilor/deciziilor CJUE, CEDO, CCR și ICCJ. Deși este o formă ușor diferită de propunerea APADOR-CH, această soluție ar rezolva problema, prin enumerarea instanțelor și deci indicarea ordinii în care magistrații români trebuie să le respecte deciziile. De exemplu, dacă există contradicţii între o hotărâre CJUE şi o decizie CCR şi ar trebui „ales” între ele, potrivit enumerării din art. 271 lit. t), prioritatea respectării revine hotărârii CJUE şi doar nerespectarea acesteia atrage răspunderea disciplinară.

ICCJ, va stabili când şi dacă trebuie respectate hotărârile CJUE, CEDO şi deciziile CCR

Dar, deputații au simțit nevoia să pluseze și au mai adăugat o sintagmă care face inaplicabil în practică acest articol. Pentru a fi sancţionabilă, nerespectarea hotărârilor/deciziilor CJUE, CEDO, CCR, ICCJ trebuie să se facă „în mod vădit şi nejustificat”. Dacă nu sunt îndeplinite ambele condiţii (în mod vădit şi în mod nejustificat), fapta nu constituie abatere disciplinară.

O problemă este cine va aprecia caracterul justificat sau nu al nerespectării unei hotărâri CJUE, CEDO sau a unei decizii CCR sau ICCJ? Potrivit procedurii disciplinare, asupra existenţei sau nu a abaterii disciplinare se pronunţă, în ultimă instanţă ICCJ. Cu alte cuvinte, ICCJ, va fi entitatea care va stabili când şi dacă trebuie respectate de către instanţele naţionale hotărârile CJUE, CEDO şi deciziile CCR, deoarece ICCJ va aprecia dacă există sau nu abaterea disciplinară într-un caz concret, adică va stabili dacă nerespectarea acestor hotărâri/decizii a fost sau nu justificată. Aparent, prin sintagma „în mod vădit şi nejustificat” se acordă o prea mare putere unei instanţe (ICCJ) de a hotărî dacă se justifică sau nu respectarea hotărârilor/deciziilor unor entităţi importante: CJUE, CEDO, CCR.

În același timp, dacă o instanţă va considera că are motive să nu respecte aceste hotărâri/decizii, desigur că își va motiva (justifica) punctul de vedere, prin prezentarea unor argumente juridice, și astfel fapta de nerespectare a hotărârilor/deciziilor nu va constitui abatere disciplinară deoarece judecătorul va prezenta un raţionament juridic care va contrazice hotărârea CJUE, CEDO sau decizia CCR şi va susţine că asta este convingerea sa.

Așadar, din cauza inaplicabilităţii practice a textului de lege în care este reglementată această abatere, se menţine riscul generării unui şir de anomalii juridice, întrucât, de exemplu, acelaşi text de lege va fi, în acelaşi timp, şi constituţional, şi neconstituţional, după cum unii judecători vor respecta, iar alţi judecători nu vor respecta decizia CCR cu privire la respectivul text de lege.

O soluție care se impune pentru repararea situației este eliminarea sintagmei „în mod vădit şi nejustificat”, urmând ca orice nerespectare, nu doar una vădită şi nejustificată, a unei hotărâri/decizii a CJUE, CEDO, CCR, ICCJ să constituie abatere disciplinară.

APADOR-CH a transmis din nou setul de propuneri de îmbunătățire a statutului magistraților (cu mențiunile de mai sus la modificarea art. 271 litera t), la aceeași comisie comună, de data asta sperând că Senatul va ține cont de ele și de logica juridică ce impune coerență și predictibilitate. Altfel vom avea legi precum pisica lui Schrödinger, iar rezultatul aplicării lor va fi că ori se va face justiție, ori nu se va face, dar sigur nu va răspunde niciun magistrat pentru asta.

Cerem AVP să atace la CCR ordonanța privind compensarea prețurilor la energie

05/10/2022/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

OUG 119/2022 este neconstituțională întrucât condiționează acordarea de reduceri viitoare de un consum anterior apariției legii, fapt interzis de Constituție

APADOR-CH a cerut Avocatului Poporului (AVP) să atace la Curtea Constituțională (CCR) Ordonanța 119/2022 care reglementează compensarea prețului la energie în funcție de consumul fiecăruia din 2021. Această prevedere, privind înlesnirea primită în funcție de un comportament anterior legii, este neconstituțională, întrucât Constituția prevede că legea dispune numai pentru viitor (cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, dar nu este cazul aici).

Concret, OUG 119/2022 instituie un cost diferențiat al energiei electrice pentru consumatori în funcție de ce consum au avut aceștia cu un an înainte de adoptarea legii, respectiv în 2021. Reducerile sunt consistente, prețul plătit de consumator variind de la 0,68 lei/Kwh la 4-5 lei sau mai mult/Kwh, prețul cel mai mic fiind pentru consumuri lunare de maximum 255 de kW/h. Așadar, Guvernul îi premiază prin OUG 119/2022 pe aceia care se pot întoarce în timp ca să-și stingă becurile din 2021 și să se încadreze astfel într-un consum taxabil cu cel mai mic tarif începând din 2022.

O astfel de prevedere, prin care unei persoane i se pretinde să aibă o anumită conduită (un anumit consum mediu lunar de energie electrică) nu numai pentru viitor (pentru perioada de după intrarea în vigoare a unui act normativ), ci şi pentru trecut, respectiv cu un an înainte (2021) de intrarea în vigoare a unui act normativ (2022), încalcă în mod flagrant principiul neretroactivităţii legii, consacrat în art. 15 al. 2 din Constituţie, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor.

Orice act normativ nu poate pune condiții ce trebuie respectate decât după intrarea sa în vigoare, nu înainte. Oamenii nu își pot adapta conduita după o lege decât după intrarea în vigoare a legii, nu înainte de asta.

Pentru a respecta Constituţia, este necesar ca din prevederile OUG 119/2022, art. 1 al. 1 lit. a), b), c), e), art. 1 al. 2 lit. b) și art. 1 al. 5 din OUG nr. 27/2022 (care vizează același domeniu) să fie eliminată sintagma „în anul 2021” și orice alte referiri cu privire la obligația respectării în anul 2021 a unor condiții introduse abia în 2022. În urma eliminării acestei sintagme, textele vor redeveni constituţionale, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, întrucât ele se vor referi doar la consumul (tranşele de consum) din anul 2022, adică de după intrarea în vigoare a actului normativ, respectiv a OUG 119/2022.

Citește sesizarea APADOR-CH către Avocatul Poporului

OUG 119/2022 se află în dezbaterea Parlamentului, a fost aprobată deja de Senat în această formă neconstituțională și urmează să fie discutată la Camera Deputaților.

*sursa foto

Trei propuneri pentru tragerea la răspundere a magistraților care greșesc

24/09/2022/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Dincolo de discuțiile politice pe marginea pachetului de Legi ale justiției, există și chestiuni mai practice care ar trebui discutate și introduse în aceste legi, cum ar fi tragerea la răspundere a magistraților care greșesc cu intenție sau din gravă neglijență, dar care nu plătesc pentru greșelile lor, din cauza unor prevederi legale deficitare. APADOR-CH a documentat această situație și a aflat că cel puțin din 2010 până acum niciun judecător sau procuror nu a fost tras la răspundere pentru greșelile făcute în procese care ulterior au atras condamnarea României la CEDO.

Am folosit, așadar, ocazia modificării legilor justiției pentru a transmite comisiei speciale din Camera Deputaților trei propuneri concrete de îmbunătățire a legislației, astfel încât, pe cât posibil, să nu mai plătim toți pentru greșelile unora.

1. Declanșarea acțiunii în regres depinde de Ministerul Finanțelor

Propunerea se referă la stabilirea, prin lege, a unui termen concret de 30 de zile în care Ministerul Finanțelor Publice (MFP) să sesizeze Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) și să ceară ca acesta să stabilească dacă respectivul judecător sau procuror a greșit cu rea intenție sau gravă neglijență. În proiectul de lege aflat acum în dezbaterea parlamentului nu este prevăzut niciun termen pentru această sesizare, ceea ce perpetuează starea de fapt din prezent, când tragerea la răspundere a magistraților se prescrie pentru că instituțiile responsabile nu depun eforturile necesare în timp util.

Propunerea APADOR-CH vizează așadar completarea articolului 270 alineatul 3 din proiectul privind statutul magistraților dupa cum urmeaza:

(3) În termen de 30 de zile de la primirea comunicării hotărârii definitive pronunţate în acțiunea prevăzută la alin. (1), Ministerul Finanţelor Publice va sesiza Plenul Consiliul Superior al Magistraturii pentru a constata dacă eroarea judiciară este urmarea exercitării funcţiei de către judecător sau procuror cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.”

2. Introducerea posibilității angajării răspunderii patrimoniale a judecătorilor și în urma pronunțării unor hotărâri CEDO privind cauze civile, în urma cărora statul român trebuie să plătească despăgubiri

În prezent răspunderea patrimonială a judecătorilor pentru obligarea statului român la plata de despăgubiri prin hotărâre CEDO poate fi angajată numai dacă hotărârea CEDO privește o cauză penală, nu și una civilă.

De aceea, APADOR-CH propune introducerea în lege a unui alineat suplimentar care să se refere și la cauzele civile, întrucât în prezent legislația prevede (în teorie) tragerea la răspundere doar a magistraților care greșesc în cauzele penale. În acest sens, APADOR-CH propune introducerea unui nou alineat, (3/1), la art. 270, cu următorul conținut:

(3/1) În termen de 30 de zile de la plata despăgubirilor stabilite printr-o hotărâre pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau prin convenţie de rezolvare pe cale amiabilă, cu privire la o cauză civilă, Ministerul Finanţelor Publice va sesiza Plenul Consiliul Superior al Magistraturii pentru a constata dacă obligarea statului la plata de despăgubiri este urmarea exercitării funcţiei de către judecător sau procuror cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.”

3. Nerespectarea hotărârilor CCR care contrazic hotărârile CJUE

Cea de-a treia propunere vizează menținerea abaterii disciplinare a judecătorilor sau procurorilor care nu respectă hotărârile CCR – articolul 272 alineatul 1 din proiect.

Intenţia eliminării acestei abateri a fost aceea de a permite instanţelor naţionale să aplice o hotărâre CJUE şi atunci când aceasta este în contradicţie cu o decizie CCR. Însă eliminarea totală a abaterii disciplinare este exagerată. Pe de o parte, pentru că în Constituie încă se prevede că respectarea deciziilor CCR este obligatorie pentru toată lumea, deci şi pentru judecători (art. 147 al. 4 din Constituţie). Pe de altă parte, pentru că nici hotărârile CJUE care au intrat în conflict cu deciziile CCR nu se referă la orice situaţii/speţe, ci doar la cele în care este vorba despre bani europeni. Astfel, CJUE nu a hotărât că judecătorul poate refuza să aplice o decizie a CCR în orice fel de situaţie, ci numai în cazuri în care este vorba despre folosirea/fraudarea fondurilor europene. APADOR-CH a explicat aici care este diferența dintre cele două feluri de hotărâri.

Varianta rezonabilă ar fi fost reformularea textului în care este prevăzută abaterea, în sensul menţinerii abaterii constând în nerespectarea deciziilor CCR, dar cu exceptarea cazurilor în care acestea contravin hotărârilor CJUE. Astfel s-ar da prioritate hotărârilor CJUE, chiar și celor care intră în conflict cu unele decizii ale CCR, dar ar rămâne sancționabile celelalte cazuri în care instanțele nu ar respecta deciziile CCR. În acest mod, nu s-ar „da liber” la ignorarea tuturor deciziilor CCR de către instanţe, situație care ar putea genera o accentuată imprevizibilitate juridică, vecină cu haosul juridic (ar dispărea unitatea interpelării juridice în chestiunile privind ne/constituționalitatea textelor de lege, unitate ce era asigurată până acum prin obligativitatea față de toți, inclusiv față de judecători, a deciziilor CCR).

Propunerea APADOR-CH este de înlocuire a textului de lege în vigoare (art. 99 lit. ș din Legea 303/2004), în care este prevăzută abaterea disciplinară, text care are următorul conținut:

Constituie abateri disciplinare:

(…)

ș) nerespectarea deciziilor Curții Constituționale ori a deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii;”

cu următorul text de lege, care ar trebui introdus la art. 272 al. 1 lit. ș) din proiect:

Constituie abateri disciplinare:

(…)

ș) nerespectarea deciziilor Curții Constituționale, a hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene ori a deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii; în caz de conflict între deciziile Curții Constituționale și hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, constituie abatere nerespectarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene.”

Acestea sunt cele trei propuneri concrete pe care APADOR-CH le-a trimis parlamentului, dar care, din păcate, constatăm că nu figurează pe site-ul Camerei Deputaților și este foarte probabil să nu fie luate în discuție la votarea noii legi. Este posibil, totuși, ca măcar a treia propunere să prindă viață, întrucât ea apare și în avizele trimise de CSM și Consiliul legislativ, într-o formă ușor diferită de a APADOR-CH, dar cu aceeași esență.

Citiți propunerile APADOR-CH integral