Archive for category: Comunicate

You are here: / / Comunicate

Curs de instruire – “Promovarea drepturilor minorilor, persoane suspecte sau acuzate în cadrul procedurilor penale”

/in /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

 

 

   

Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) derulează în prezent un proiect inititulat “Promovarea drepturilor minorilor, persoane suspecte sau acuzate în cadrul procedurilor penale”.

Proiectul se desfășoară în perioada ianuarie 2017- decembrie 2018 și este finanțat de Comisia Europeană.

APADOR-CH implementează acest proiect în parteneriat cu Fair Trials Europe (FTE), Hungarian Helsinki Committee (HHC) și International Juvenile Observatory, Belgia (IJJO), sub coordonarea Fair Trials International (FTI). Organizațiile menționate au susținut procesul de dezvoltare și adoptare al Directivei UE 2016/800 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspecte și acuzate în cadrul procedurilor penale la nivel național. Directiva europeană va trebui transpusă în legislația românească până la 11 iunie 2019. Activitățile în cadrul proiectului vin în întâmpinarea acestui moment.

La nivel național, nu există în momentul de față un curs specializat, pentru avocații care reprezintă minorii în cadrul procedurilor penale. Acestă situație a fost apreciată de Comisia Europeană ca problematică, mai ales în cazul României și Ungariei. Avocații nu au acces la formare interdisciplinară, cu implicarea experților în justiție juvenilă (judecători, procurori, ONG-uri, cadre universitare, asistenți sociali și psihologi) referitor la:
a) standardele internaționale și regionale ce pot fi folosite pentru asigurarea efectivă a dreptului la un proces echitabil al minorilor
b) căile disponibile pentru aplicarea acestor standarde
c) competențele specifice necesare avocaților pentru a se asigura că minorii suspecți sau inculpați pot participa în mod real în cadrul procedurilor penale.

Prin acest proiect APADOR-CH îşi propune să ofere acces la pregătire specializată avocaţilor în domeniul justiției juvenile. Sesiunile de instruire vor avea ca subiect prevederile Directivei UE 2016/800 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspecte și acuzate în cadrul procedurilor penale și jurisprudența CEDO. De asemenea, cu ajutorul unui expert psiholog, sesiunile de instruire vor pune accent pe probleme specifice gradului de dezvoltare și modului de comunicare al minorilor pentru a sensibiliza avocaţii cu privire la probleme concrete.

APADOR-CH va organiza în perioada 19-20 aprilie 2018 un curs de instruire cu tema “Promovarea drepturilor minorilor, persoane suspecte sau acuzate în cadrul procedurilor penale”. Selecţia participanţilor se va face pe baza unui CV și a unei scrisori de intenție care trebuie trimise de avocații interesați pe adresa de e-mail ggheorghe@apador.org până la data de 10 aprilie 2018. Menţionăm că aceste sesiuni de instruire sunt gratuite, costurile de organizare pentru participanții din afara Bucureștiului fiind acoperite din bugetul proiectului.

Locul din București unde va avea loc cursul cât și agenda vor fi transmise ulterior persoanelor selectate.
Persoană de contact Georgiana Gheorghe, email: ggheorghe@apador.org

Maria-Nicoleta Andreescu,
Director Executiv
APADOR-CH

Propunerile APADOR-CH privind drepturile arestaților

/in , , /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH a trimis Comisiei juridice din Camera Deputaților o serie de propuneri concrete privind Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aflat în dezbatere la Camera Deputaţilor. (PL-x nr. 553/2017). Propunerile APADOR-CH vizează dreptul persoanelor arestate de a participa la funeraliile unor rude.

APADOR-CH consideră necesar că dreptul reglementat prin acest proiect de lege să fie prevăzut şi pentru arestatul preventiv sau condamnatul care s-a aflat în relaţii de concubinaj cu persoana decedată sau în alte relaţii apropiate, similare celor de familie, astfel cum sunt prevăzute în art. 177 Cod penal, care conţine definiţia legală a noţiunii de “membru de familie” în materie penală.

Citiți propunerile APADOR-CH

Mulțumin domnului avocat Bugnariu Dănuţ-Ioan pentru semnalarea, cu promptitudine, a recentei soluții din jurisprudența națională

După un glonț în cap, trebuie să urmeze o anchetă penală serioasă

/in /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH consideră ca premature şi de natură să influenţeze ancheta penală declaraţiile publice ale purtătorului de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Vaslui cu privire la incidentul produs la data de 15 martie 2018, în urma căruia o persoană a fost împuşcată mortal în cap de către un poliţist.

Deşi ancheta penală privind cauzele şi circumstanţele uciderii victimei de către poliţist abia a fost iniţiată, în spaţiul public a fost diseminată de către poliţie, cu mare promptitudine, informaţia potrivit căreia ar fi fost vorba despre o „declanşare accidentală” a armei poliţistului.

APADOR-CH precizează că numai după finalizarea anchetei penale se va putea afirma, în mod temeinic, dacă a fost vorba sau nu despre o declanşare accidentală a armei sau despre folosirea intenţionată/neglijentă a armei de foc.

APADOR-CH reaminteşte că, potrivit legii (art. 34 din Legea nr. 218/2002, art. 46-52/3 din Legea nr. 17/1996, cu modificările ulterioare), uzul armei de foc trebuie să aibă, printre altele, caracter excepţional (arma de foc poate fi folosită numai dacă acţiunile persoanei vizate nu au putut sau nu ar fi putut fi înlăturate sau anihilate prin utilizarea altor mijloace) şi proporţional (folosirea armei nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru împiedicarea sau neutralizarea acţiunilor respective).

Pe de altă parte, în ipoteza, neconfirmată încă de anchetă, a unei declanşări accidentale a pistolului, APADOR-CH atrage atenţia că un astfel de incident nu este deloc unul izolat, existând şi alte situaţii de persoane ucise în urma declanşării “accidentale” a pistolului unui poliţist. Spre exemplu, cazul lui Sorin Pârvu împuşcat tot în cap, din spate, într-un autoturism staţionat, tot în urma unei pretinse declanşări accidentale a pistolului unui poliţist.

Problema este cu atât mai gravă cu cât “declanşarea accidentală” a armelor poliţiştilor, în mai multe cazuri, are loc în spaţiul public, în care se poate afla oricine, existând astfel riscul uciderii/rănirii şi altor persoane, în afară de cele vizate de acţiunea poliţiştilor.

În raport de aceste constatări, APADOR-CH solicită public Ministerului Afacerilor Interne să organizeze, în mod serios, instruirea corespunzătoare a poliţiştilor privind folosirea armelor de foc, cu accent deosebit pe măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea declanşării accidentale a pistoalelor, întrucât astfel de “accidente” au urmări foarte grave pentru viaţa cetăţenilor.

De asemenea, asociația solicită Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să acorde atenția cuvenită acestui caz care a dus la decesul unui cetățean având în vedere „Strategia pentru creșterea eficienței investigațiilor efectuate în cazurile de rele tratamente aplicate de agenții de stat în timpul exercitării atribuțiilor lor profesionale”. Numai în urma unei anchete imparțiale și efective se va putea stabili dacă decesul acestei persoane a fost un „accident”.

Citiți răspunsul primit de la IGPR – Direcția Control Intern la această interpelare

În răspuns se spune că nu este de competența IGPR să analizeze modul în care se face ancheta penală în acel caz, dar că din „documentarea aspectelor prezentate” a reieșit că la nivelul IPJ Vaslui nu ar fi fost făcute declarații publice că arma s-ar fi descărcat.

Redăm mai jos declarația purtătorului de cuvânt IPJ Vaslui, Silvia Manta, din data de 15 martie 2018:

Bărbatul aflat la volanul unui autoturism, la vederea maşinii de poliţie a efectuat manevra de mers înapoi, după care a coborât din maşină şi a încercat să fugă. Colegul nostru a mers după bărbat şi l-a somat să se oprească, avertizând că va face uz de armă. La un moment dat, bărbatul a fost prins de umeri pentru a fi imobilizat de poliţist, moment în care arma s-a declanşat accidental, rănindu-l pe bărbat în zona capului”, a declarat, pentru AGERPRES, Silvia Manta.

Ulterior, declarații similare au avut polițistul în cauză, șeful IPJ și chiar procurorul de caz, așa cum reiese din știrea video difuzată de Digi24.

The government uses a European directive on anti-money laundering to close down NGOs

/in , /by

The National Office for the Prevention and Control of Money Laundering published a draft law on the prevention and fight against money laundering amending several normative acts, including the « Law of NGOs » (Government Ordinance No. 26 / 2000) [1].

The pretext of these legislative amendments is the implementation of the European Directive no. 2015/849 / EU of 20 May 2015 on the prevention of the use of the financial system for the purposes of money laundering or terrorist financing.

The Government wants to oblige associations and foundations to report periodically to the Ministry of Justice [2] (annually and whenever new situations occur) numerous data and information, including the names and identification data of each person with whom the association or foundation gets in touch or to whom provides support in any way in the course of their work. Nevertheless, the European Directive does not expressly request this and leaves a margin of discretion to each state.

In case of non-compliance with the obligation to report this data or other information, the draft law proposes sanctions ranging from a significant fine (up to 5,000 lei) [3] to the dissolution of the association/foundation [4 ] .

Given the unclear, confused and disproportionate categories of data and information to be reported by NGOs listed in the draft law, it is obvious that the Government is seeking to introduce burdensome legal obligations which, objectively, will not be able to be met by NGOs. And the final sanction for failure to meet this reporting obligation is manifestly disproportionate, namely, the « supreme » sanction of dissolution.

APADOR-CH points out that the Parliament is currently debating a draft bill proposed by the ruling party, providing for the dissolution of NGOs in case of non-compliance with the burdensome request of reporting any financing grant (regardless of its value). Also, the Ministry of Public Finance is preparing, upon recommendation from the Court of Auditors, a draft law which will allow NGOs to be scattered with targeted fiscal control pretexting monitoring the use of the 2% tax rate that can be redirected to NGOs.

The government is already adopting a « modus operandis » toward NGOs, which has two components:

  1. the introduction of bureaucratic, confusing and burdensome obligations for NGOs (mostly in the form of excessively detailed and frequent reports);
  2. the provision of manifestly disproportionate sanctions (dissolution of the NGO) in the event of failure to meet these bureaucratic obligations, which in reality cannot be fulfilled.

So instead of focusing on their work and their mission purpose, associations and foundations will dedicate their time and energy to drafting reports and sending them to the different public entities. The latter will not be able to process that much information (there are sufficient precedents of such institutional incapacity, for example, the catastrophic monitoring by ANAF (the national fiscal administration agency) of of payment of health contributions). But if an NGO is too loud or critic of the governing authorities, it could be put under scrutiny for some forgotten report out of dozens of reports requested or for missing a date on the requested information, leading to its dissolution.

APADOR-CH reminds that for associations and foundations; the dissolution is a sanction comparable to the death penalty for the individual. However, if the “death penalty” can still apply to (legal) entities in the EU, at least the conditions for its application must be sufficiently clear and restrictive, and should be limited to truly exceptional cases to prevent abuse.

APADOR-CH appeals to the Government to temper its increasingly brutal attempt to retaliate against the criticism coming from civil society by introducing legal regulations that prevent normal functioning of associations and foundations.

[1] At:http://www.onpcsb.ro/pdf/PROIECT%20LEGE%2031%20%20IANUARIE%20CU%20OBS%20MJ%20FINAL.pdf

[2]Point 18 of the draft law introduces the obligation to communicate to the Ministry of Justice the identification data of « real beneficiaries ». And, in the case of associations and foundations, art. 4 al. 2 lit. c of the draft Law on the Prevention and Control of Money Laundering and Terrorist Financing, the notion of « real beneficiary » also includes « natural persons … in whose main interest the association or foundation was established or is operating ». Because the notion of « main interest » used in the bill is not defined anywhere, it can refer to anything, including the interest of individuals in being supported by an association/foundation. For example, an association for consumer protection or patient protection was set up in the interests of consumers or patients. The consequence of this bill is that the name and other identification data of consumers or patients coming into contact with such associations should be reported to the Ministry of Justice. According to the draft law, each person will have to be identified and reported to the Ministry of Justice by the association/foundation. If this obligation is not respected, the association/foundation will be dissolved (abolished).

[3] Point 18 of the draft law

[4] Point 24 of the draft law

Translated by 

Viorica Dăncilă, chemată să urgenteze măsurile de combatere a violenței domestice

/in , , /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Un grup de peste 80 de organizații neguvernamentale, printre care și APADOR-CH, semnează o scrisoare deschisă adresată noului guvern, în special premierului Viorica Dăncilă, în care se cer măsuri eficiente pentru monitorizarea agresorilor și armonizarea legislației române cu prevederile Convenției de la Istanbul. Demersul vine după ce numai săptămâna trecută două femei au fost ucise de către partenerii lor, fără ca autoritățile să poată face ceva pentru a preveni aceste crime. În ambele cazuri existau numeroase demersuri făcute de victime, un ordin de restricție și reclamații la poliție pentru alte agresiuni.

Semnatarii scrisorii solicită urgentarea adoptării modificărilor la Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, aflate de multă vreme în stadiu de proiect, precum și bugetarea corespunzătoare a măsurilor de protecție a victimelor violenței domestice. Este nevoie de asemenea de măsuri concrete de monitorizare reală a respectării ordinelor de protecție, de exemplu prin introducerea brățărilor electronice care și-au demonstrat eficiența în alte state.

În același timp, Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor a inițiat o campanie de strângere de semnături online pe care o poate semna oricine este de acord cu acest demers. Detalii aici.

Scrisoare deschisă

În atenția doamnei Prim-Ministră Viorica Dăncilă,

Solicităm adoptarea de urgență a unor măsuri eficiente de monitorizare a agresorilor și deblocarea proiectului Guvernului pentru armonizarea legislației cu prevederile Convenției de la Istanbul

Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor, formată din 25 de organizații neguvernamentale la nivel național, vă solicită adoptarea unor măsuri eficiente de monitorizare a respectării ordinelor de protecție și deblocarea proiectului Guvernului pentru armonizarea legislației cu prevederile Convenției de la Istanbul.

Vineri, 26 ianuarie, Nicoleta Botan a fost înjunghiată de fostul partener împotriva căruia obținuse un ordin de protecție. Atacul a avut loc în grădinița din București unde Nicoleta Botan lucra și unde se aflau și cei doi copii ai săi. Femeia a murit la scurt timp după atac. În aceeași săptămână, o altă femeie, Alexandra Marin, a fost înjunghiată de fostul partener, militar, în timp ce se afla într-un coafor din Titu și a decedat la scurt timp. Fosta soție a militarului a declarat că l-a reclamat de nenumărate ori la poliție, fără ca poliția să fi luat măsuri, și consideră că se află în viață pentru că a luat decizia de a fugi din țară.

Vă solicităm prin această scrisoare deschisă să cereți publicarea unui raport de către Poliția Română cu privire la numărul de ordine de protecție încălcate în anul 2017 și la modul în care a fost îndeplinită, în aceste cazuri, obligația poliției de supraveghere a respectării ordinelor de protecție. Câți dintre agresorii care au încălcat ordinele de protecție sunt cercetați pentru încălcarea hotărârii judecătorești și câți dintre inculpații în dosare cu aceeași acuzație au primit pedeapsa cu închisoarea? Deși există ordine de protecție emise sau plângeri înregistrate la poliție împotriva agresorilor, femeile sunt în continuare bătute și, în cele din urmă, ucise. Ordinul de protecție a fost introdus în legislație în 2012, însă Poliția Română ne-a transmis în august 2017: “La nivelul I.G.P.R nu a fost elaborată o procedură de lucru cu privire la normele de implementare și supraveghere a ordinului de protecție în cazurile de violență în familie, conform Legii nr. 217/2003, republicată. Cu toate acestea, de la nivel central, au fost transmise structurilor teritoriale circulare privind modul unitar de acțiune.”

Vă solicităm reglementarea unui sistem de monitorizare a respectării ordinelor de protecție prin asigurarea monitorizării agresorilor prin brățări electronice, măsură propusă în guvernele anterioare și susținută de Rețeaua VIF, însă care nu s-a concretizat până în prezent. Considerăm necesară adoptarea de urgență a unor proceduri de lucru cu privire la normele de implementare și supraveghere a ordinelor de protecție, în consultare cu societatea civilă.

Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată, cu modificările și completările ulterioare a fost supus dezbaterii publice în iulie 2017. Proiectul de lege vizează introducerea ordinului de protecție provizoriu (art.52, Convenția de la Istanbul), emis de polițist, în baza unui instrument eficient de evaluare, la constatarea faptei de violență, care să asigure o protecție reală și rapidă, asigurarea accesului victimelor violenței la justiție, precum și bugetarea adecvată a adăposturilor și serviciilor de consiliere și suport. Acest proiect de lege a fost semnat de membrii cabinetului anterior și urmează să fie semnat din nou de către membrii noului cabinet pentru a fi apoi transmis către Parlament.

În tot acest timp în care Guvernul României amână adoptarea măsurilor necesare pentru siguranța femeilor și amână să transmită proiectul de lege în Parlament, în medie 39 de femei vor înainta, în fiecare zi, plângeri la secțiile de poliție pentru loviri sau alte violențe din partea unui membru de familie. La fiecare patru zile va fi înregistrat la poliție un caz în care o minoră a fost violată de un membru de familie. Vă atragem atenția că 25% dintre omorurile înregistrate la nivel național în 2015 au avut loc în familie.

Semnatarele acestei solicitări sunt organizațiile neguvernamentale membre în Rețeaua pentru Prevenirea și Combaterea Violenței împotriva Femeilor (Rețeaua VIF):

  1. Asociaţia TRANSCENA, Bucureşti
  2. Asociaţia Femeilor Împotriva Violenţei  ARTEMIS, Cluj-Napoca
  3. Fundaţia SENSIBLU, București
  4. Asociaţia GRADO – Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului, Bucureşti
  5. Fundaţia Centrul Parteneriat pentru Egalitate, Bucureşti
  6. Asociatia pentru Libertate şi Egalitate de Gen, A.L.EG., Sibiu
  7. Asociaţia Centrul FILIA, Bucureşti
  8. Asociaţia FRONT, Bucureşti
  9. Asociaţia ANAIS, București
  10. E-ROMNJA – Asociația pentru Promovarea Drepturilor Femeilor Rome, București
  11. Institutul Est European pentru Sănătatea Reproducerii – IEESR, Tg. Mureş
  12. Fundaţia Centrul de Mediere şi Securitate Comunitară – CMSC, Iași
  13. Asociația PAS ALTERNATIV, Braşov
  14. Asociaţia pentru Promovarea Femeilor din România, Timişoara
  15. Societatea Doamnelor Bucovinene, Suceava
  16. Asociația ATENA DELPHI, Cluj-Napoca
  17. Asociația SEVA – Șanse egale – Valoare – Autoritate, Suceava
  18. Asociația SPICC – Solidaritate, Participare, Incluziune, Comunicare, Cooperare, Timișoara
  19. Asociatia Quantic, București
  20. Asociația All for Family, Constanța
  21. Asociația Femeilor Universitare, București
  22. Asociația VIS, Constanța
  23. Asociația Psihosfera, Brașov
  24. Asociatia Business Professional Women -Romania
  25. Asociația Szentkereszty Stephanie Egyesület

Scrisoarea deschisă este sprijinită de:

  1. Timișoara Civică
  2. Asociația Pieces of Heaven, Timișoara
  3. Federația Inițiativa Timișoara
  4. Asociația Arsens Timișoara
  5. Asociația Culturală Diogene, Timișoara
  6. Asociația LGBTeam, Timișoara
  7. Societatea de Analize Feministe – AnA
  8. Asociația Plural
  9. Asociația MozaiQ LGBT
  10. Asociația E-Civis
  11. MCA România
  12. Asociația Tineri pentru Tineri
  13. Fundația Județeană pentru Tineret Timiș (FITT)
  14. Asociația Civicus România
  15. Asociația Romano ButiQ
  16. Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România
  17. Asociația Mișcarea civică “Miliția spirituală”
  18. Asociația Carusel
  19. MRC- Median Research Centre
  20. Asociației Studenților la Sociologie și Asistență Socială (AS-SAS UB).
  21. Asociația Ateliere fără Frontiere
  22. CeRe: Centrul de Resurse pentru Participare Publică
  23. Asociația Funky Citizens
  24. Asociația Human Catalyst
  25. Fundația Agenția Împreună
  26. Fundația Policy Center for Roma and Minorities
  27. Societatea Națională de Cruce Roșie- Filiala Brașov
  28. Asociația Diversitate
  29. Asociația Sens Pozitiv
  30. Asociația Viitorul Tinerilor
  31. Federatia ONG Muntenia
  32. Centrul pentru Studiul Democrației
  33. Salvați Copiii România
  34. Grupul pentru Dialog Social
  35. Romanian Harm Reduction Network
  36. Asociației A.R.T. Fusion
  37. Institutul de Politici Publice – IPP
  38. Centrul European pentru Drepturile Copiiilor cu Dizabilități – CEDCD
  39. Consiliul Tineretului din România
  40. Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice – ECPI
  41. Asociația Umanistă Română
  42. Asociația Psihologilor Atestați din România- A.P.A.R.,
  43. Asociația Fii Iubire Neconditionata- A.F.I.N.
  44. Societatea Civilă Profesională de Psihologie Jardan și Asociații, Brașov
  45. Asociatia WORLD Delta, Brașov
  46. Asociatia Comunitară Centrul Educațional Sofia,Brașov
  47. Fundația Agapedia România
  48. Cabinet Individual de Asistență Socială- reprezentat prin As. Soc. Daniela Lupu
  49. Cabinet de avocatură Enescu Rodica
  50. Societatea civilă de avocați Ștefănescu-Goangă & Asociații – prin avocat Liliana Ștefănescu-Goangă
  51. Societatea Națională de Cruce Roșie – filiala sector 3 București
  52. Asociația Active Watch
  53. Centrul de Studii în Idei Politice – CeSiP
  54. Sexul vs. Barza
  55. Asociația Accept
  56. Community Aid Network Brașov
  57. Fundația pentru Asistență Socială și Tineret FAST
  58. Asociația pentru Educația Permanentă a Adulților EDUCADULT
  59. Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Hensinki (APADOR-CH)
  60. Centrul de Resurse Juridice
  61. Asociația ARAS
  62. Platforma RESPECT
  63. ASUR – Asociația Secular-Umanistă din România.

*foto shutterstock

Ce se întâmplă când polițistul care te legitimează nu se prezintă

/in , , /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

UPDATE: Octombrie 2019 – legea a fost promulgată. Propunerile APADOR-CH au fost incluse în noua lege. Află ce drepturi ai când ești condus la secție

Conform legii cetățenii sunt obligați să se legitimeze în fața polițistului, chiar dacă acesta nu și-a declinat identitatea.  Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul ordinii şi siguranței publice, supus dezbaterii de Ministerul Afacerilor Interne din noiembrie 2017 până acum, a fost completat și modificat la sugestiile primite din partea mai multor organizații. APADOR-CH a făcut o primă serie de propuneri pe care vi le-am prezentat aici, care au fost integrate în proiect. În urma modificărilor operate de MAI tot au mai rămas câteva aspecte discutabile, așa că azi, 16 ianuarie 2017 am trimis ultimele observații pe marginea a patru articole din proiectul de modificare.

Acestea se referă la:

  • avertizarea persoanelor care împiedică forțele de ordine să-și îndeplinească sarcinile de serviciu – concret APADOR-CH propune ca formula verbală de adresare pe care o rostește polițistul să fie mai simplă și practică, de genul “Acțiunea dumneavoastră este ilegală, continuarea acesteia constituie infracţiune”;
  • înlocuirea sintagmei „suspiciunea rezonabilă” cu „motive rezonabile care…” atunci când e vorba despre folosirea imaginilor foto-video pentru stabilirea unor fapte;
  • eliminarea textului de lege care modifică substanţial regimul constatării şi sancţionării contravenţiilor în materie rutieră, prin folosirea înregistrărilor video de la camerele de supraveghere stradale – concret această modificare poate fi introdusă doar în Legea 218/2002 privind circulația rutieră, nu în legile ce reglementează statutul și atribuțiile polițiștilor;
  • introducerea unor prevederi clare despre ce se întâmplă în cazul în care polițistul nu se prezintă/legitimează atunci când legitimează pe cineva. Ce drepturi are persoana legitimată să facă după această întâlnire. Conform legii cetățenii sunt obligați să se legitimeze în fața polițistului, chiar dacă acesta nu și-a declinat identitatea, de aceea e nevoie ca legea să prevadă proceduri concrete de acțiune pentru reclamarea ulterioară a polițistului.

Propunerea APADOR-CH este următoarea:

La art. 40 din Legea poliţiei, să se adauge două noi alineate,  (2/1) şi (2/2), cu următorul conţinut:

(2/1) Obiecţiunile persoanei cu privire la modul în care un poliţist îşi face cunoscută calitatea nu constituie un motiv de refuz al legitimării. În acest caz, persoana care apreciază că poliţistul nu s-a prezentat în mod corespunzător sau are îndoieli asupra calităţii acestuia, poate opta ca legitimarea să se facă la sediul celei mai apropiate secţii de poliţie. Cu aceeaşi ocazie, persoană poate formula plângere cu privire la modul în care poliţistul s-a prezentat/legitimat. Plângerea verbală se va consemna într-un proces verbal întocmit la secţia de poliţie unde are loc legitimarea. Un exemplar al procesului-verbal se înmânează persoanei. Plângerea scrisă va fi depusă, pe bază de dovadă, la secţia de poliţie unde are loc legitimarea. Plângerea va fi trimisă, de îndată, spre soluţionare, structurii competente. Soluţia va fi comunicată, în scris, persoanei în termen de 30 de zile de la data formulării plângerii.

(2/2) Prevederile alineatului (2/1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul celorlalte măsuri poliţieneşti.“

Reglementarea clară a acestei probleme nu va avea decât efecte benefice, prin evitarea unor posibile şi, după cum s-a dovedit, foarte probabile conflicte între cetăţean şi poliţist.

Citiți propunerile APADOR-CH integral

Aici găsiți și ultima formă a modificărilor propuse de MAI

Și Proiectul legii politiei a fost aprobat guvern la 22 februarie 2018

 

Dacă sunteți curioși să aflați ce drepturi aveți când vă întâlniți cu poliția,  Citiți și manualul polițistului

România, condamnată din nou la CEDO pentru bătaia din secția de poliție

/in , , , /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Victor Stanciu, 60 de ani, a fost săltat de acasă de doi polițiști de la Secția 19, dus la poliție și bătut deoarece n-a vrut să se legitimeze. Justiția română a refuzat să-i facă dreptate pe motiv că nu a fost bătut așa de rău încât să se încadreze la ceea ce CEDO numește „tortură”. CEDO a fost de altă părere.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat azi România pentru încă un cetățean bătut de poliție. Victor Stanciu vs. România (70040/13) a ajuns la CEDO în 2013, după ce justiția română a considerat că tratamentele degradante pe care poliția le-a aplicat cetățeanului sunt acceptabile, dacă acesta se opune încătușării.

Faptele: bătut și trimis acasă ca să nu facă mizerie în secție

O vecină l-a reclamat la poliție pe Victor Stanciu pentru că își scosese pe holul blocului niște lucruri din casă, în timp ce zugrăvea. Deși nu avusese loc nicio altercație între vecini, în seara zilei de 11 decembrie 2011 doi polițiști de la Secția 19 i-au bătut în ușă domnului Stanciu, care dormea la acel moment. Când le-a deschis, polițiștii i-au cerut direct să se legitimeze, fără să se prezinte ei înșiși și fără să-i spună ce caută la ușa lui.

Pentru că nu i s-a spus de ce trebuie să se legitimeze, Stanciu a îndrăznit să le răspundă polițiștilor cu un „altădată”, ceea ce i-a înfuriat pe aceștia. L-au culcat la pământ și încătușat, ca să-l ducă la poliție.  Speriată de agresivitatea polițiștilor, concubina domnului Stanciu i-a căutat actele și le-a dat polițiștilor: cartea de identitate, talonul de pensie de handicap, legitimaţia de revoluţionar. Polițiștii au luat și actele, și pe Victor Stanciu la secție. Conform declarațiilor reclamantului, polițiștii l-au bătut pe holul secției de poliție cu pumnii, picioarele și cu bastonul, în aproape toate zonele corpului, timp de zece minute. Din cauza durerilor, omul a făcut pe el. În bătaie i-au distrus telefonul și i-au rupt hainele de pe el.

După ce l-au bătut, polițiștii l-au lăsat într-o cameră și au plecat. Victor Stanciu povestește că s-a dus la ofițerul de serviciu, cu greu, și i-a cerut voie să meargă la baie. Văzând că făcuse pe el, ofițerul i-a spus: „mai bine pleci acasă decât să faci mizerie în secţie”.

A ajuns la Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici” unde s-a constatat că urmele de violenţă de pe corpul său „ar fi putut fi produse prin lovire cu un corp dur” și că necesită 4-5 zile de îngrijiri medicale.

Ancheta și procesul: victima e de vină că n-a fost cuminte

Victor Stanciu a făcut reclamație împotriva polițiștilor,  însă după o anchetă sumară, făcută tot de polițiști, și cu o întârziere de zece luni de la data faptei, procurorul a decis neînceperea urmăririi penale a celor doi. Ancheta s-a bazat pe declarațiile identice ale polițiștilor și pe o mărturie inutilă a unui vecin, care susține că nu a fost bătut la încătușare, însă vecinul respectiv nu a fost martor la bătaia din secție. În declarații se spune că Victor Stanciu ar fi cunoscut ca o persoană violentă care consumă alcool, lucruri ce nu au fost probate în niciun fel de poliție sau parchet și care oricum nu ar justifica violența poliției. Chiar și în procesul verbal de contravenție, prin care Victor Stanciu a fost amendat cu 100 de lei de polițiști, scrie doar că „a refuzat să furnizeze date necesare pentru a i se stabili identitatea”. Nimic despre agresivitatea victimei.

Considerând că nimic din comportamentul său nu a justificat violența polițiștilor, Victor Stanciu i-a dat în judecată. La fel ca și ancheta, nici instanța nu a dorit să clarifice misterul loviturilor cu un corp dur de pe corpul victimei, menționate în certificatul medico-legal. Procurorul de ședință și judecătorul nu au negat că polițiștii au folosit forța, însă au considerat-o justificată în condițiile în care cetățeanul s-a opus încătușării.

În motivarea instanței se spune chiar că urmele de pe corpul lui Victor Stanciu ar fi cauzate de căderea acestuia în timpul încătușării și că „Pentru existența infracțiunii de tortură faptele trebuie să aibe o anumită intensitate și durată pentru a putea constitui elementele infracțiunii prevăzute de art. 267 ind.1 Cod penal, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză”.

Ce spune CEDO

Victor Stanciu s-a adresat CEDO în 2013 și a fost reprezentat de APADOR-CH prin avocata Nicoleta Popescu. El a reclamat încălcarea articolului 3 din Convenție (interzicerea torturii și a tratamentelor inumane și degradante) și a articolului 13 (lipsa unei anchete efective) întrucât în dreptul intern românesc nu există o modalitate juridică eficientă prin care reclamantul să se poată plânge împotriva soluției unui procuror. În cazul Stanciu, ca și în altele similare, niciun polițist nu a fost găsit vinovat pentru tratamentul inuman aplicat.

În decizia publicată astăzi, CEDO amintește că în astfel de situații, dovedirea faptelor cade în sarcina statului, și că nici ancheta, nici procesul în cazul Stanciu nu au reușit să facă asta. Concret, CEDO spune că ancheta, făcută mult prea târziu, nu demonstrează că reclamantul ar fi fost violent în vreun fel, ci doar nerespectuos față de polițiști, nu detaliază ce proceduri concret au folosit polițiștii ca să-l imobilizeze pe reclamant, nu lămurește în ce fel s-au produs totuși urmele de lovituri cu un corp dur, descoperite de medici. CEDO consideră că a fost violat articolul 3 din Convenție, că tratamentele aplicate lui Victor Stanciu de către polițiști se încadrează la tortură și tratamente inumane și degradante, și că în acest caz statul nu a făcut o anchetă efectivă pentru a descoperi și pedepsi vinovații.

Statul român va trebui să-i plătească lui Victor Stanciu despăgubiri în valoare de 9000 de euro, plus cheltuielile de judecată. Citiți decizia CEDO în engleză.

Citiți aici o statistică a abuzurilor poliției la adresa cetățenilor, în ultimii ani.

 *foto: Victor Stanciu într-una din vizitele făcute la sediul APADOR-CH

Pentru detalii

Nicoleta Popescu, avocat APADOR-CH

0733.078.723

Fair Trials intervention highlights essential role of lawyer

/in /by

The right to a lawyer is, for anyone accused of a crime, the gateway to a fair trial. Most people going through the legal system aren’t experts, and it can be a terrifying and confusing experience. That’s why the presence of someone who understands the system is so important.

Fair Trials has submitted an intervention in the case of Beuze vs. Belgium, which could have wide-ranging effects on the right to early access to a lawyer in criminal cases across Europe. APADOR-CH is also a signer of the intervention.

The right to a lawyer is a key element of international and regional standards for a fair trial. In 2008, the European Court of Human Rights concluded in Salduz v Turkey that while there may sometimes be compelling circumstances that justify denying someone access to a lawyer, anything that a suspect says without a lawyer present cannot be used for the purpose of convicting them at trial. This groundbreaking decision had a significant impact. Individual EU states amended their criminal procedure codes; the EU passed its own law making the Salduz principle directly enforceable in member states’ courts; and police across the EU were required to recognize that bypassing a suspect’s right to a lawyer was futile, as any evidence collected would be worthless.

But the post-Salduz wave of reform hit the rocks in September 2016, when the Court allowed concerns about security threats to push it off course. A case involving four men convicted of terrorism offences, following a failed attack on the London Underground in July 2005 (Ibrahim and Others v UK), came before the Court. In line with UK law, the four men were refused legal representation during initial “safety” interviews. The Court had to decide whether this refusal—and the subsequent use of evidence collected during those initial interviews—represented a violation of the defendants’ right to a fair trial.

Fair Trials, in its submission to the Court,  did not take issue with the denial of access to a lawyer—after all, it was believed the four accused knew the whereabouts of unexploded bombs and that taking their initial statements promptly could help prevent an attack. However, the submission argued that the evidence obtained during the interviews should not have been used in the subsequent criminal trials.

Unable to reconcile the Salduz principle with the conclusion it felt compelled to reach, the Court set about re-writing the rules, significantly weakening the protection of the right to a lawyer in the process. It decided that excluding evidence collected from an accused without their lawyer present would not be automatic, as required by Salduz.

This change in approach wasn’t, however, limited to terrorism cases, with the Court now applying it across the board in all “access to lawyer” cases. The door was therefore opened for all Council of Europe States to argue that they can rely on evidence obtained without a lawyer in all sorts of circumstances. The shift by the Court from applying the relatively clear Salduz rule to reliance on a test which is far less predictable in its application had the potential for regressive impact, particularly in countries where torture and mistreatment in police custody are pervasive and the preventative role of lawyers most necessary.

The Beuze case is a chance for the Court to underline the importance of the right to a lawyer from the outset of police custody, and to align the standards under ECHR and EU law in order create a comprehensive system of protection of this fundamental right. It is within this context that Fair Trials has made its intervention, and hopes that the Court takes the opportunity it has been given.

Despre proiectul de modificare a Codului de procedură penală

/in , , /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH atrage atenția asupra proiectului de modificare a Codului de procedură penală (CPP) justificat prin necesitatea transpunerii în legislația națională a directivei europene privind prezumția de nevinovăție.

Asociația constată că unele dintre propunerile de modificare sunt redactate deficitar, necorelat și superficial. Spre exemplu, în cazul modificării art. 4 din CPP, privind prezumţia de nevinovăţie, se prevede că încălcarea unor obligaţii privind comunicarea publică a informațiilor din dosare penale constituie infracţiune. Or, în codul de procedură penală nu pot fi prevăzute infracţiuni (nici prin norme de trimitere la Codul penal). Dacă se doreşte incriminarea încălcării unor obligaţii din CPP, aceasta se poate face doar prin modificarea/completarea Codului penal, din care să rezulte în mod clar care este infracţiunea în care se încadrează fapta respectivă.

Cu privire la incriminarea propusă prin modificarea art.4, APADOR-CH atrage atenția că o interdicţie absolută de a comunica orice informaţie privind o cauză penală este în mod vădit excesivă şi denotă lipsă de realism. Este adevărat că dosarele penale nu trebuie dezbătute la televizor, cum se mai întâmplă în prezent, dar trebuie prevăzuta în textul de lege posibilitatea comunicării, în mod neutru, a unui minimum de informaţii privind autorul, fapta comisă şi posibila încadrare juridică. De asemenea, comunicarea unor astfel de informaţii ar trebui permisă atunci când, în interesul urmăririi penale sau al prezervării ordinii publice ori pentru prevenirea infracţiunilor este necesară informarea opiniei publice cu privire la faptele comise de o anumită persoană (incidentul de la metrou, de săptămâna aceasta, soldat cu decesul unei persoane, este un exemplu în acest sens). Astfel, interdicția absolută de a comunica informații propusă sub pretextul prezumției de nevinovăție poate afecta atât activitatea de combatere a infracțiunilor cât și dreptul publicului de a fi informat, parte a libertății de exprimare.

APADOR-CH face un apel public către ambele părţi, „organe judiciare” şi Parlament, implicate într-un dialog din ce în ce mai greu de realizat, să-şi tempereze excesele şi idiosincraziile, existente din partea fiecăruia, destul de vizibile la dezbaterea privind „legile justiţiei” şi să coopereze loial, pentru adoptarea unor reglementări echilibrate. Legislația penală nu trebuie să creeze nici posibilitatea sau aparenţa încurajării unor abuzuri de putere din partea anchetatorilor, dar nici posibilitatea împiedicării sau zădărnicirii activităţii de descoperire şi combatere a infracţiunilor.

Institutul Român pentru Drepturile Omului, obligat de instanță să respecte legea

/in , , /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

După doi ani de procese, justiția a obligat IRDO să-și facă publice bugetele, activitățile și numele șefilor, informații publice pe care le ține la secret de 26 de ani

10 decembrie 1948, ziua adoptării de către ONU a Declarației universale a drepturilor omului, se sărbătorește în fiecare an, de mai bine de 60 de ani, ca o ocazie perfectă pentru a verifica dacă mai avem toate drepturile garantate de Constituție sau ne-au mai dispărut din ele. În anul care a trecut câteva dintre drepturile noastre civile au fost puse la încercare, de exemplu dreptul de a protesta pașnic sau libertatea de exprimare. Ca organizație neguvernamentală  cu rol de „câine de pază” al drepturilor omului, APADOR-CH a făcut și anul ăsta ce știe mai bine:

 

Ce a făcut pentru drepturile noastre o instituție plătită de 26 de ani de la buget, însă, n-am reușit să aflăm. Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO), înființat în 1991, își ține secrete atât activitatea, cât și cheltuielile, colaboratorii, ba chiar și numele persoanelor din conducere, numite de Parlament. Plătit ca să ne apere drepturile, IRDO încalcă legile și refuză să divulge numele celor din conducere, pe motiv că sunt date cu caracter personal, iar acele persoane nu și-au dat acordul pentru asta.

În 2016 am dat în judecată IRDO pentru că a refuzat să ne răspundă legal la o solicitare conform Legii 544/2001 și abia acum am câștigat definitiv procesul. A durat doi ani și încă nu avem informațiile. IRDO are 60 de zile la dispoziție ca să ni le ofere. Un detaliu care dă culoare acestei istorii este faptul că IRDO nu a fost capabil nici măcar să respecte procedurile judiciare în acest proces, avocatul instituției a făcut recus la decizia de fond peste termenul legal prevăzut pentru asta, iar instanța, firește, l-a respins ca tardiv.

Ce vrem să știm de la IRDO:

Întrebările pe care APADOR-CH le-a pus IRDO au fost generate de faptul că pe site-ul instituției informațiile sunt puține și vechi. După o documentare proprie am reușit să aflăm că: IRDO există încă din 1991, cu scopul de a informa autoritățile publice, ONG-urile și cetățenii cu privire la drepturile omului, că este condus de un consiliu general, cuprinzând reprezentanți ai grupurilor parlamentare, precum şi oameni de ştiinţă şi reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale din domeniul drepturilor omului.

Nu am reușit să aflăm nici din lege, nici de pe site-ul instituției: ce buget anual are; cine conduce IRDO, pe ce durată, cine sunt membrii din consiliul general, ce anume a făcut instituția și câte persoane au beneficiat de serviciile sale.

La cererea de informații trimisă conform Legii 544/2001 IRDO ne-a răspuns persiflant: bugetul s-a încadrat în limitele legii, am făcut atâtea documentări câte ni s-au cerut și organigrama instituției este aia din anexa Legii 9/1991.

Pe timpul procesului, IRDO s-a apărat spunând că se află în fața unui abuz de drept, că nu e normal să ne răspundă la toate întrebările și că volumul de muncă presupus de răspunsurile la toate întrebările ar fi atât de mare încât nu au personal suficient pentru asta. Instanța nu a fost impresionată și ne-a dat câștig de cauză. Așteptăm data de 11 ianuarie 2018, ca să vedem dacă IRDO respectă măcar decizia instanței sau va trebui s-o mai dăm o dată în judecată pentru executarea hotărârii.

Așadar, ca în fiecare an, de Ziua internațională a drepturilor omului vă spunem din nou: cunoașteți-vă drepturile și luptați pentru ele! Chiar dacă sunt scrise în legi, realitatea ne demonstrează că legile nu sunt respectate chiar de către instituțiile statului. Drepturile omului se câștigă greu și se pot pierde din neatenție.

APADOR-CH
Str. Nicolae Tonitza 8A
Sector 3 – Bucuresti
030113 Romania

Telefon: (40) 0733.078.720
e-mail: office@apador.org

Utilizarea și distribuirea informațiilor de pe acest site sunt libere, cu citarea sursei.