Media – Page 3 – APADOR-CH

Cum poți fi condamnat a doua oară pentru aceeași faptă, și fără proces

08/04/2024/in Buna guvernare, Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH a cerut azi Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituțională în privința Legii 118/2019, cea prin care se înființează registrul agresorilor sexuali. Conform acestei legi, trebuie să figureze în acest registru orice persoană condamnată pentru infracțiuni sexuale, chiar dacă a fost amnistiată sau reabilitată între timp.

Este cazul unui bărbat de 63 de ani care a făcut un viol în tinerețe, în urmă cu 45 de ani. Atunci a ispășit condamnarea pentru fapta sa, între timp a fost eliberat, reabilitat, și-a văzut de viață, și-a întemeiat o familie, are copii și se apropie de pensie. El este înscris acum în registrul abuzatorilor sexuali, obligat să vină la fiecare trei luni la poliție și să anunțe ori de câte ori pleacă din localitate mai mult de două săptămâni. Așa cum spune chiar el, consideră că este din nou condamnat, dar fără proces. Deși a sesizat problema tuturor instituțiilor competente, bărbatul a primit numai ridicări din umeri, toată lumea invocând prevederile noii legi 118/2019.

APADOR-CH consideră că problema stă în articolul 10 din Legea 118/2019, care prevede că:

Grațierea, prescripția executării pedepsei, amnistia sau reabilitarea intervenită cu privire la persoanele fizice înscrise în Registru nu conduc la scoaterea acestora din evidența Registrului.”

Asta contravine Codului penal, care spune că amnistia sau reabilitarea înlătură toate consecințele condamnării, inclusiv decăderi, interdicții, incapacități. Cu alte cuvinte, cel amnistiat sau reabilitat ar trebui să beneficieze de un tratament similar celui pe care îl au persoanele care nu au comis vreo infracțiune. Drept urmare, nu ar trebui să fie înscris în niciun registru al celor condamnați pentru vreo infracțiune.

Același articol 10 al. 2 din Legea 118/2019 spune că în cazul unei condamnări definitive, scoaterea din registru se face doar după ce au trecut 20 de ani de la data înscrierii, dacă pedeapsa aplicată este de cel mult 5 ani sau la împlinirea vârstei de 85 de ani, dacă pedeapsa aplicată este mai mare de 5 ani.

Așadar, în cazul amintit, bărbatul mai are de „ispășit” încă 20 de ani de aici încolo, o „pedeapsă complementară” apărută din senin, care îl obligă să facă vizite periodice la poliție și să fie monitorizat acasă de organele legii, deși în cazul lui a intervenit reabilitarea și are cazierul curat.

APADOR-CH a cerut Avocatului poporului să sesizeze Curtea Constituțională pentru neconstituționalitatea prevederii din Legea 118/2019 care permite ca si cei amnisitiați sau reabilitați să fie înscriși în Registru.

O astfel de prevedere încalcă art. 152 și art. 169 din Codul penal, în care se prevede că singura excepție de la efectele amnisitiei sau reabilitării o reprezintă măsurile de siguranță (prevăzute în art. 108 Cod penal), măsuri printre care nu este menționată și înscrierea în Registrul prevăzut de Legea nr. 118/2019.

Considerăm că este încălcat astfel art. 16 al. 1 din Constituție, prin supunerea celor amnistiați sau reabilitați unui regim restrictiv de drepturi discriminatoriu față de restul persoanelor.

Citiți sesizarea adresată Avocatului poporului

AVP consideră că registrul violatorilor e o simplă listă, fără urmări juridice

În răspunsul transmis APADOR-CH la această sesizare, Avocatul Poporului susține că înscrierea în registrul violatorilor este doar „o măsură administrativă cu caracter preventiv, care nu atrage vreo răspundere juridică”, deoarece registrul ar fi o simplă evidență centralizată a persoanelor care au săvrâșit înfracțiunile prevăzute de lege.

APADOR-CH consideră șocantă această afirmație și vădit incorectă, întrucât înscrierea în registru creează obligații juridice pentru cei înscriși (prezentarea periodică la poliție, anunțarea prealabilă a unor deplasări etc), iar încălcarea acestor obligații atrage răspunderea juridică a persoanei, întrucât încălcarea obligațiilor constituie infracțiune pedepsită cu maximum 2 ani închisoare (art. 21 din lege).

AVP nu va sesiza CCR înrucât aceasta este deja sesizată în câteva dosare, pentru a se pronunța asupra constituționalității articolelor 1-26 din Legea 118/2019. În plus, Avocatul Poporului consideră că oricine se consideră lezat în drepturi de „conduita organelor statului implicate în aplicarea legii” se poate adresa unui avocat înscris în barou, pentru îndrumare.

APADOR-CH va urmări cum se va pronunțat CCR în aceste cazuri individuale pe Legea 118/2019.

Citiți răspunsul AVP la sesizarea APADOR-CH

Ce ni se mai pregătește: duetul președinte – premier ne poate băga în război, MApN ne ia cu arcanul la oaste

04/04/2024/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH a transmis câteva propuneri de clarificare a proiectului de lege privind apărarea națională; Sunt cel puțin trei probleme: posibilitatea reinstituirii stagiul militar obligatoriu, excluderea Parlamentului din decizia de intrare în război a țării și lipsa unei defintii legale a „amenințărilor hibride”

Ministerul Apărării Naționale (MApN) a pus în dezbatere publică un proiect de lege pentru apărarea patriei. APADOR-CH a identificat în acest text cel puțin trei probleme, care se cer clarificate:

Intrăm în război fără să știm de ce – Noțiunea de „amenințări hibride” nu este definită în lege (la art. 4 alin. 3 din proiect), deși acest soi de amenințări permit Parlamentului să angajeze capabilităţi militare şi nonmilitare pe teritoriul ţării sau în afara ţării. Adică să ne bage în război. Pe site-ul MApN există o trimitere către o descriere a acestui termen, de pe site-ul Comisiei Europene, însă o țară nu poate fi băgată în război pe baza unui link, ci pe baza unor definiții clare prevăute de lege, de care parlamentarii să țină cont atunci când decid dacă ne bagă în război sau nu. Pentru a implica ţara în război, este necesar ca Parlamentul să cunoască în mod foarte clar, să aibă reprezentarea corectă şi completă a ceea ce înseamnă „ameninţarea hibridă” pe care doreşte să o anihileze, chiar cu riscul declanşării unui război;
Președintele și premierul ne pot băga în război fără acordul Parlamentului – Art.4 alin. 4 permite ca două persoane, prim-ministrul şi preşedintele ţării, să angajze ţara într-un război, deşi, potrivit Constituţiei, doar Parlamentul poate decide intrarea într-un război. Redactarea neclară a alin. 4 permite preşedintelui să dispună orice „măsuri necesare”, adică şi măsuri care pot fi calificate ca acte de agresiune (intervenţii armate împotriva/pe teritoriul altei ţări), dacă le consideră necesare pentru protecţia cetăţenilor români dintr-o ţară străină. Această atribuţie ar trebui să revină exclusiv Parlamentului, nu preşedintelui, deoarece potrivit art. 65 din Constituie, numai Parlamentul poate declara starea de război. Ca atare, la art. 4 alin. 4 din proiect ar trebui înlocuită sintagma „Preşedintele României” cu „Parlamentul României”.
Armata obligatorie se întoarce. Pe șest – Art. 28 lit. d din proiect prevede că Ministerul Apărării Naţionale „organizează, cu caracter permanent, pregătirea populaţiei pentru apărare…”. Modul ambiguu în care este redactată această atribuţie nu exclude posibilitatea instituirii unui stagiu obligatoriu de pregătire militară pentru populaţie. Mai ales că în expunerea de motive la actualul proiect de lege, printre motivele care au creat probleme pentru apărarea naţională, este enumerată, pe primul loc, legea care suspendă stagiul militar obligatoriu (Legea nr. 395/2005 privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu şi trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat). Este discutabil dacă introducerea unei astfel de atribuţii a MApN, care poate afecta destul de sever viaţa obişnuită a populaţiei, nu ar trebui supusă, pe lângă o dezbatere publică extinsă şi sinceră, şi unui referendum naţional. Ca atare, atribuţia prevăzută în art. 28 lit. d din proiect ar trebui ori eliminată ori reformulată mult mai precis şi previzibil, pentru a oferi certitudinea că această prevedere legală, prin ambiguitatea ei, nu va sta la baza reintroducerii stagiului militar obligatoriu.

Citiți recomandările făcute de APADOR-CH pentru clarificarea proiectului legii apărării naționale

După registrul violatorilor și cel al traficanților de droguri, de ce nu avem și un registru al corupților?

02/04/2024/in , Buna guvernare, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

În țara dosarului cu șină și a secretizărilor de tot felul au apărut în ultimii ani două registre naționale. Unul al ofensatorilor sexuali și, mai recent, s-a dat o lege pentru înființarea registrului traficanților de droguri. Cele două forme cu fond discutabil seamănă. Legile prevăd că greșiții trebuie înscriși în aceste registre, ca să se știe de ei, chit că cel mai probabil, la cum nu funcționează statul nostru de drept, asta nu-i va împiedica deloc să-și desfășoare „activitatea” infracțională nestingheriți, dacă au chef.

Violatorii și traficanții vor sta acolo, în registrele astea naționale, timp de 20 de ani de la înscriere – dacă au avut o condamnare la cel mult 5 ani de închisoare – sau până la împlinirea vârstei de 85 de ani – dacă au avut condamnări mai mari de 5 ani.

Una dintre probleme pare să fie, deocamdată, soarta acelora dintre foștii infractori care au fost deja reabilitați și încearcă să-și vadă de viață, dar se află acum brusc, din nou, în atenția „organelor”. Pentru că inclusiv reabilitații vor fi înscriși în registrul ăsta care-i face de rușine. Așa au decis parlamentarii și președintele țării.

Sigur, tentația de a pedepsi până la moarte, cu supra-măsură, pe altul e mare la specia sapiens, căci se știe că omul e mai iertător doar cu sine însuși. Dar nu despre cât de drepte sau nedrepte sunt registrele astea două vrem să discutăm aici, ci despre oportunitatea înființării unui al treilea registru național, pe care noi îl credem chiar mai benefic decât celelalte două: registrul corupților.

Fără să minimalizăm gravitatea și urmările pe care le au traficul de droguri sau infracțiunile sexuale, ne permitem să afirmăm totuși că fenomenul corupției ne afectează pe toți în foarte mare măsură. În plus, dependența de șpagă e la fel de persistentă ca și aia de sex sau de droguri și netratată riscă să-i infecteze și pe alții. Ca și în cazul infracțiunilor sexuale sau cele care implică droguri, infracțiunile de corupție sunt repetitive. Cu cât furi mai mult cu atât îți place mai tare. În combinație cu puterea politică, dependența asta e mortală. Pentru noi, ceilalți.

Dependenții de șpagă trebuie luați în evidență, chemați periodic la poliție să li se amintească faptul că nu e bine să iei spagă, trebuie să urmeze periodic cursuri în care să fie învățați să trăiască fără să ia șpagă. Iată, deci, că utilitatea registrului corupților este la fel de justificată ca și utilitatea registrului ofensatorilor sexuali sau al traficanților de droguri.

De ce să nu avem un registru al corupților, în care să fie trecuți și șpăgarii condamnați în trecut, chiar reabilitați, iar ștergerea din registru să se facă la fel: după 20 de ani de la înscriere – pentru cei condamnați pentru mici delapidări sau abuzuri în serviciu și după vârsta de 85 ani, pentru cei condamnați pentru fapte de corupție mai grave, cum ar fi subminarea economiei naționale sau evaziune mai mare de un milion de euro. Că furtul până la un milion de euro tocmai a fost legalizat.

E nevoie de un registru al corupților, pentru că, paradoxal, față de corupți oamenii sunt mai înclinați spre iertare decât față de violatori sau traficanții de droguri. Pe corupți îi aleg sau realeg în funcții, le trec păcatele cu vederea – a furat, dar a și făcut ceva – ba înclină chiar să dezvolte un cult pentru ei, un soi de admirație, că uite ăla ce tare e, fură și nu-l prinde nimeni, ia să fac și eu ca el…

Pe când dacă am avea această listă – care ar trebui să fie accesibilă, la un click distanță – am putea foarte ușor să o suprapunem peste listele electorale ale partidelor, ca pe o grilă. Și unde se potrivesc numele, pac, aplicăm o ștampilă în dreptul candidatului: Apare în registrul corupților! Acest candidat a furat, a încheiat contracte cu dedicație, și-a angajat neamurile în funcții publice, a favorizat anumite firme care i-au plătit parandărăt. Votul dat unui astfel de candidat dăunează grav sănătății noastre și statului de drept!

Desigur, legiferarea unui astfel de registru nu va fi o treabă ușoară, dat fiind că ar trebui făcută exact de cei cărora li se va aplica mai mult. Cum spuneam mai sus, omul e degrabă vărsător de sânge de vinovat, iar parlamentarul s-a dovedit, iată, drastic cu violatorii și traficanții de droguri, dar a fost tare iertător cu ridicările de imunitate, când i s-a cerut, pentru ca aproapele lui să nu poată fi judecat ca orice muritor. Cât de dispus să fie, oare, parlamentul, să legifereze contra propriilor membri?

Apoi, rămâne de văzut dacă nu cumva tocmai o listă împănată cu corupți nu va fi votată mai abitir. Judecând după cum arată clasa noastră politică de 30 de ani încoace, ieșită totuși din urne, nu pogorâtă din înalturi, pare că avem o plăcere vinovată să-i alegem tocmai pe cei mai sensibili la acest „flagel”. Iar alegerile noastre spun ceva chiar despre noi înșine. Poate că până la urmă nu am mai rămas suficienți în țara asta care să aprecieze utilitatea unui registru al corupților. Ce spuneți, ați fi de acord cu înființarea registrului corupților? Votați aici:

Loading…

War, what is it good for?

31/03/2024/in , Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Este începutul unui hit din 1970, al grupului Temptation. După cum rezultă din versurile cântecului, autorul nu vrea război. Azi, ar putea trece drept un individ dubios.

Cincizeci și patru de ani mai târziu, în 2024, avem un alt grup, Temptation of War, format din diferiți decidenți de înalt nivel, național și internațional, care cânta o melodie modificată genetic: War, isn’t it good? For?

Thierry Breton, comisarul european pentru industrie, a declarat în aceasta lună: „Trebuie să schimbăm paradigma și să trecem la modul economiei de război.”

Recolta generoasă, ca loboda, de generali români, pensionari sau pre-pensionari, tot declară vitejeste, la TV, că ar doborî drone străine, în afara teritoriului țării, dar încă nu au găsit o lege care să-i acopere. Ce va fi dacă o vor găsi?

Premierul Poloniei, cu o compasiune senină, de parcă asta e un dat natural și el nu ar putea sa facă nimic, fiind un simplu spectator, declară public faptul că „…a început o nouă eră: era pre-război.”

Serviciul de cercetări al Bundestagului (camera inferioară a parlamentului federal german) a întocmit un raport în care concluzionează că desfăşurarea de către o ţară din NATO a unor forţe terestre în Ucraina nu ar însemna în mod automat că alte ţări din NATO devin părţi la conflict. OK, atunci înseamnă și că metoda cea mai bună de a stinge un incendiu este stropirea cu gaz a focului.

Avem un președinte. Care a reușit să ne convingă că avem un sistem de alegere a președintelui profund viciat. A rostit vreodată cuvântul „pace”, în legatură cu acest război? Dar nu ca un apel, ca un îndemn la pace, ci doar că pacea nu e treba lui, ci a uneia dintre părțile din război.

Nicio preocupare pentru pace. Aparent, chiar o frică indusă de a rosti cuvântul pace. Papa însă a făcut, de mai multe ori, apel la pace. Singurul efect este că s-a trezit cu eticheta de „controversat”. Și înca a scăpat ieftin…

La 7 octombrie 2023, aproximativ 3.000 de militanți HAMAS au străpuns bariera Gaza-Israel și au atacat comunitățile israeliene vecine și bazele militare. În timpul acestui atac au fost uciși peste 1.200 de israelieni, dar și persoane de alte naționalități. Au urmat apoi represaliile armatei israeliane, soldate cu moartea a aproximativ 1.600 de persoane în Fâșia Gaza (cifră valabilă la 13 octombrie 2023). Conflictul Israel-Hamas continuă și în prezent.

La 29 februarie 2024, ministrul american al apărării, Lloyd Austin, a declarat în Congresul SUA că „peste 25.000 de femei şi copii au fost ucişi în operaţiunea militară lansată de Israel în Fâşia Gaza, de la începutul războiului pe 7 octombrie”, adăugând că Israelul poate şi ar trebui să facă mai mult pentru a proteja civilii. Potrivit ultimului bilanț oferit de ministerul local al Sănătăţii, controlat de Hamas, numărul morţilor din Fâşia Gaza de la începutul războiului a depăşit 30.000.

La 28 martie 2024, Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ), cel mai înalt organ judiciar al ONU, a ordonat Israelului să ofere „asistenţă umanitară de urgenţă” în Fâşia Gaza, în faţa „foametei care se instalează” pe teritoriul palestinian. Se preconiza un armistițiu, care nu s-a realizat. Războiul continuă.

Papa Fancisc a făcut și în cazul acestui război mai multe apeluri la pace. Cel mai recent, la 20 martie 2023, papa a cerut să se depună „toate eforturile de negociere” pentru a pune capăt „ororii războiului” din Gaza şi Ucraina. „Nu putem continua războiul. Trebuie să facem tot ce putem pentru a discuta, pentru a negocia, pentru a pune capăt războiului”, a spus papa Francisc.

Pare că ne aflăm într-o nebunie generală, în care pacienții au trecut la conducerea spitalului de nebuni.
Chiar nimeni nu mai are reprezentarea a ceea ce înseamnă un conflct global, după ce unul, mai nervos, din această horă de întărâtați, va ceda psihic și va trimite prima nucleară? Trebuie neapărat să ajungem acolo și să ne lamentăm atunci? Ne va mai folosi la ceva? Drepturile omului și semeția civilizației rafinate vor mai însemna ceva sub ploaia de cenușă radioactivă?

They say we must fight to keep our freedom

But Lord knows there’s got to be a better way, oh

Manifest pentru o campanie electorală sănătoasă

21/03/2024/in Buna guvernare, Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Alături de membrii coaliției „ONG-uri pentru cetățean”, de organizațiile și persoanele semnatare, solicităm competitorilor politici și instituțiilor publice responsabile cu organizarea alegerilor să acționeze cu responsabilitate, decență, moderație și bun simț pentru o campanie electorală sănătoasă.

Anul 2024 va fi unul „super-electoral”, cu patru runde de alegeri (europarlamentare, parlamentare, locale și prezidențiale) și patru campanii electorale care se vor succeda într-un ritm suficient de rapid încât să ne lase impresia unei campanii electorale continue.

Amintim partidelor politice că democrația în România este amenințată de un nivel scăzut de încredere socială și de un grad ridicat de polarizare. În acest context, așteptăm ca toate părțile implicate să își îndeplinească misiunea cu responsabilitate și în interes public.

Riscul unei mobilizări scăzute a alegătorilor la urne și a unor rezultate slab reprezentative poate fi contracarat prin consolidarea încrederii în principiile și instituțiile democrației reprezentative, în transparența și integritatea proceselor electorale și în autoritățile însărcinate cu garantarea echilibrului pe durata întregului an electoral.

Recurgem la acest manifest pentru că ne dorim:

1Reprezentare politică echitabilă

Din respect pentru diversitate și pentru a garanta (auto)reprezentarea intereselor tuturor grupurilor sociale, în special a celor tradițional ignorate, e necesar ca partidele politice să desemneze, pe poziții eligibile, candidați reprezentativi pentru aceste grupuri. În special, solicităm:

– Prezență egală a femeilor și bărbaților pe listele de candidați, cu reprezentare echitabilă pe pozițiile eligibile. În scrutinele electorale care folosesc sistemul de reprezentare proporțională, partidele politice vor include pe liste candidați, femei și bărbați, dispuși alternativ;

– Promovarea candidaților din toate etniile, minoritățile sexuale și categoriile sociale (inclusiv persoane cu dizabilități), pe locuri eligibile pe listele electorale ale tuturor partidelor politice.

2Integritate și moralitate

Încrederea cetățenilor în clasa politică, și chiar în democrație, a fost erodată de nenumăratele scandaluri de corupție, cazuri de plagiat, abuz de putere și lipsa unei delimitări clare între structurile de forță și instituțiile civile. Oamenii devin cu atât mai sceptici cu cât văd că aleșii lor își pun interesul privat mai presus de interesul pentru bunăstarea societății. În 2024, partidele politice au șansa să încerce să recâștige încrederea cetățenilor luând măsuri interne de filtrare a candidaților pe criterii de profesionalism, etică și integritate prin:

– adoptarea statutară de către formațiunile politice a unor criterii de etică și integritate și aplicarea lor transparent la selecția internă a tuturor candidaților;

– publicarea voluntară, de către toate formațiunile politice, respectiv de către candidații independenți, a CV-urilor profesionale actualizate ale tuturor candidaților;

– eliminarea de pe liste a candidaților care au fost condamnați pentru corupție, abuz în serviciu sau alte fapte prevăzute de Codul Penal, în special dacă acestea au adus atingere interesului public;

– asumarea deciziei politice de a nu desemna candidați în cazul cărora există decizii finale judecătorești care îi împiedică să își preia mandatul, respectiv nu mai pot ocupa funcții publice, dar care nu se află sub interdicția de a candida;

– asumarea voluntară a unei perioade de activitate non-electorală, echivalentă cel puțin cu durata unui ciclu electoral, pentru persoanele care au făcut parte din structurile militare (e.g. armată, poliție, jandarmerie, servicii speciale), pentru a preveni militarizarea instituțiilor democratice și a păstra controlul civil.

3Garantarea libertății de exprimare și a liberei asocieri politice

Libertatea de exprimare și de asociere sunt drepturi fundamentale. Invităm instituțiile și partidele aflate la guvernare să reziste tentației de a-și folosi puterea pentru a combate opoziția civică și politică și solicităm autorităților publice:

– protejarea libertății de manifestare politică, indiferent ce partid sau grup organizează acțiunile și încetarea oricăror acțiuni de intimidare a partidelor politice de opoziție de către autorități publice;

– respectarea libertății de exprimare a candidaților și formațiunilor politice și renunțarea la amenințări sau măsuri de blocare a unor site-uri sau limitare a accesului publicului la informații, în lipsa unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile;

– protejarea și respectarea independenței mass-media și asigurarea accesului la informații de interes public;

– publicarea din oficiu, de către Biroul Electoral Central, a tuturor informațiilor relevante din dosarele de candidatură;

– publicarea din oficiu și la timp, de către Autoritatea Electorală Permanentă, a informațiilor detaliate privind cheltuielile partidelor politice din subvenția publică, și cheltuielile competitorilor electorali în timpul campaniilor electorale.

4Respect, echilibru și moderație

Extremismul, populismul și discursul instigator la ură nu fac decât să crească tensiunea din societate, să îi îndepărteze de politică pe cetățeni și să submineze șansele la dialog constructiv post alegeri. Oricât ar fi de tentate să atragă voturile unor cetățeni ce rezonează la astfel de discurs, cerem partidelor politice să își asume o campanie electorală responsabilă și moderată:

– adoptarea unui discurs politic fără ură, fără incitare la violență, orientat către pace socială;

– evitarea extremismului, a populismului de orice formă și a demagogiei;

– respectarea tuturor cetățenilor, indiferent de opiniile lor și evitarea unei campanii care polarizează, care împarte cetățenii în susținători și oponenți;

– conformarea la regulile privind respectarea vieții private a cetățenilor și utilizarea datelor personale în cadrul campaniei electorale, cu atenție la respectarea măsurilor specifice în publicitatea electorală online privind categoriile de date cu caracter special și care interzic micro-targetarea.

5Campanie relevantă pentru cetățeni

Adeziunea la discursul populist și extremist este generată inclusiv de lipsa unor dezbateri reale și de sentimentul de abandon de care suferă numeroase comunități și grupuri sociale ale căror probleme sunt ignorate. Soluțiile pe care le au la dispoziție partidele aflate în campanie electorală pentru a crește încrederea cetățenilor sunt:

– programe politice și discursuri bazate pe date și analize factuale, ancorate în realitate, care țin cont de agenda europeană, națională, respectiv locală;

– programe și dezbateri concentrate asupra problemelor cu care se confruntă cetățenii, orientate pe identificarea de soluții;

– participarea activă și deschisă a actorilor politici relevanți la dezbaterile organizate de membri ai societății civile și oferirea unor răspunsuri autentice și angajante la problemele abordate.

6Transparența finanțării politice și a campaniilor electorale în tot anul electoral 2024

Nu putem vorbi despre alegeri corecte în lipsa transparenței finanțării politice și a conformării la regulile în vigoare. Invităm candidații și formațiunile politice la:

– prezentarea voluntară, într-un timp rezonabil, de către candidați și formațiunile politice, a tuturor cheltuielilor efectuate în anul electoral, atât în campanie cât și în afara ei, incluzând furnizorii de bunuri și servicii;

– publicarea, de către toți actorii politici, a tuturor contractelor încheiate cu instituții mass-media, direct sau prin terți;

– folosirea resurselor partidelor politice strict pentru promovare și acțiuni electorale, și nu pentru coruperea alegătorilor;

– declararea voluntară, de către toți competitorii electorali, a tuturor formelor de sprijin, financiar sau de altă natură, primite de la persoane, instituții și state străine.

De asemenea, invităm candidații care au și funcții publice și pe echipele lor de campanie să evite cu scrupulozitate folosirea oricăror resurse publice și a pozițiilor lor în campania electorală.

Manifest susținut de:

ActiveWatch

Centrul pentru Inovare Publică

CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică

ApTI – Asociația pentru Tehnologie și Internet

Miliția Spirituală

Asociația Respiro Human Rights Research Centre

Asociația CIVICA

Asociația Rădăuțiul Civic

Asociația MozaiQ LGBT

Fundația Greenpeace România

Institutul Român pentru Pace – PATRIR

Centrul FILIA

FONSS- Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale

Asociația Sprijinirea Integrării Sociale (ASIS)

Fundatia Corona

Asociatia Unic

Asociatia Ecovas

Expert Forum

Asociatia Reaching Out

Asociația Parcul Natural Văcărești

Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile

Asociația Átlátszó Erdély/Transilvania Transparentă

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki

Statul de drept în România a mai murit câte puțin și în 2023

18/03/2024/in Buna guvernare, Comunicate, Slider, Speciale /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Drept de vot cu voie de la SRI și sub supravegherea tehnică a STS
Închisoare pentru fapte care nu există, prescrieri la foc automat, condamnări la moarte pentru ONG-uri „obraznice”
Presă cumpărată de partide cu bani publici, jurnaliști intimidați și denigrați chiar de către organele statului care ar fi trebuit să-i apere
Secrete prezidențiale pe bani mulți, torturi și tratamente inumane pentru bătrânii cu bani puțini
Aceasta este contribuția României (relatată de APADOR-CH) la Raportul privind statul de drept transmis Comisiei Europene, alături de alte 36 de organizații neguvernamentale din UE

Statul de drept în UE a continuat să se deterioreze și în 2023, pe fondul slăbirii mecanismelor democratice de control, chiar sub bagheta guvernelor, conform celui mai recent Raport privind statul de drept publicat astăzi de Liberties. Este cea de-a cincea ediție, din 2019 încoace, și identifică cele mai flagrante probleme ce vizează justiția, combaterea corupției, libertatea presei, siguranța jurnaliștilor, controlul și echilibrul puterilor în stat, spațiul civic și preocupările sistemice privind drepturile omului în Uniunea Europeană în 2023. Analiza este rezultatul colaborării între 37 de organizații pentru drepturile omului care acoperă 19 țări UE și este cel mai aprofundat exercițiu de „raportare din umbră” cu privire la statul de drept de către o rețea independentă de organizații civice. Comisia Europeană ia în considerare aceste constatări în monitorizarea anuală a statului de drept, confirmând relevanța internațională a raportului.

În democrațiile mai vechi, precum Franța, Germania, Belgia, Raportul dezvăluie provocări ocazionale, dar nu endemice, la adresa statului de drept. Adevărata îngrijorare apare atunci când există posibilitatea ca un partid extremist să preia puterea, deoarece acest lucru ar putea transforma aceste probleme sporadice într-o problemă sistemică în viitor. În alte democrații mai vechi, de exemplu Italia, Suedia, unde extrema-dreapta a ajuns la putere și erodează treptat statul de drept, degradarea pare să fie un proces treptat. Această situație ar putea fi atribuită rezistenței instituțiilor democratice din aceste țări.

În democrațiile emergente ale UE, traiectoria statului de drept poate vira rapid – fie spre redresare, fie spre declin. Un exemplu este Slovacia, unde guvernul recent instalat, inspirat de modelul Ungariei, demontează sistematic structurile democratice. Între timp, în Slovenia, noua administrație pro-democrație lucrează pentru a remedia situația. Experiența Poloniei evidențiază cât de complicată este restabilirea statului de drept. Iar Ungaria ne arată și care sunt limitele presiunilor și sancțiunilor UE pentru reformă.

Și în România fragilul stat de drept s-a degradat înainte de a apuca să se consolideze cu adevărat. Contributor cu tradiție la acest exercițiu de raportare, APADOR-CH a identificat și semnalat pentru 2023 următoarele slăbiciuni ale statului de drept în România:

Condamnat pentru o faptă care nu există – Primarul sectorului 5 din Capitală, Cristian Popescu Piedone, condamnat initial în procesul Colectiv la 8 ani de închisoare, a fost achitat de Curtea Supremă, pe motiv că infracțiunea de care era învinuit nu a existat. Condamnarea pentru o infracțiune inexistentă este una dintre cele mai mari greșeli ale sistemului judiciar și este de natură să afecteze grav încrederea publicului în sistemul judiciar. În plus, în acest caz condamnatul fusese și încarcerat mai mult de un an;
Avertizori neapărați – Prin Legea avertizorilor de integritate (Legea 361/2022), la adoptarea căreia a pus umărul și APDOR-CH în 2021-2022, avertizorii de integritate ar trebui să primească asistență juridică gratuită pentru a se apăra împotriva hărțuirii la care sunt supuși ca urmare a avertizărilor făcute. În practică legea a avut nevoie de ajutor pentru a fi respectată. Un avertizor din Bacău ne-a sesizat că Baroul avocaților din județ i-a refuzat asistența juridică gratuită, și nu a fost singurul. La solicitarea APADOR-CH, Uniunea Națională a Baroului de Avocați a decis să informeze toate Barourile din România cu privire la prevederile noii legi și aplicarea ei unitară;
Anul prescrierilor – Deoarece Parlamentul nu și-a făcut treaba timp de 4 ani (2018-2022), și nu a adus modificările cerute de CCR la Codul penal, o mulțime de dosare de corupție au fost închise ca urmare a prescrierii termenelor. Presa a raportat că numărul cazurilor „soluționate” în acest mod s-a ridicat la peste 5.000 și a inclus politicieni și oameni de afaceri acuzați de corupție. Încă un motiv de scădere a încrederii populației în justiție;
Presa, între politicieni, pariuri și amenințări – Finanțarea politică a presei cu milioane de euro anual de la partidele parlamentare a continuat să sape la independența și credibilitatea presei. În plus în 2023 a mai apărut scandalul dintre patronat și angajați în compania Ringier, în care jurnaliștii de la Libertatea și GSP au acuzat cenzura ca urmare a unor presiuni făcute de patronii unor firme de pariuri. Scandalul s-a finalizat cu concedierea jurnaliștilor. De asemenea, saga jurnalistei Emilia Șercan a continuat în 2023, când Parchetul a închis toate dosarele privind discreditarea ei, după ce a publicat investigația despre plagiatul fostului premier Nicolae Ciucă. În vara anului 2023, APADOR-CH a înaintat un memoriu către procurorul general, la Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ), prin care i-a solicitat să ia măsurile necesare pentru a se asigura că instituțiile din subordine respectă legea în cazul Emilia Șercan. Din păcate nici în acest caz nu am avut o rezoluție;
Drept de vot cu voie de la SRI – Legea Securității Naționale a României (L51/1991) a fost modificată la începutul anului 2023 prin Legea 58/2023 privind Securitatea Cibernetică. Modificările au inclus și o formulare ambiguă ce dă dreptul SRI să cenzureze orice opinii, politice sau nu, dacă instituția le consideră „amenințări la securitatea națională”. APADOR-CH a cerut Avocatului Poporului să conteste legea la Curtea Constituțională, dar instanța a decis că legea este constituțională. Ulterior, declarațiile unui general SRI în cadrul unui podcast au arătat că temerile APADOR-CH erau întemeiate. El a spus că inclusiv discursul politic al partidelor de opoziție în timpul campaniilor electorale poate fi calificat drept o amenințare pentru securitatea națională, dacă acest discurs poate schimba ordinea constituțională, și voința alegătorilor, arătând cât de pregătit este SRI să intervină în „contracararea” acestor noi tipuri de amenințări, prin operațiuni de supraveghere sau cenzură a Internetului. Din păcate a doua intervenție pe lângă Avocatul poporului, pentru a sesiza din nou CCR în acest sens, s-a lovit de un refuz, iar AVP a întrebat chiar SRI dacă există garanții legale că nu va abuza de noua lege. Serviciul Român de Informații a răspuns că aceste garanții legale există. Noi rămânem, așadar, cu aceste garanții că în super-anul electoral 2024 SRI nu ne va încălca următoarele drepturi constituționale: libertatea de exprimare (art. 30), dreptul la informare (art. 31), dreptul de vot (art. 36), dreptul de a fi ales (art. 37-). 38) și dreptul de asociere (art. 40);
Finanțarea presei de către partide – Jumătate din subvențiile de stat primite de partidele politice sunt cheltuite pentru mass-media și propagandă politică, dar cui anume și pentru ce se dau acești bani nu se știe. APADOR-CH a propus modificarea legii astfel încât să crească transparența acestui proces și să sporească astfel încrederea în media. Un proiect de lege în acest sens se afla la finele anului 2023 în parlament, în dezbatere. Proiectul este un pas către o mai bună transparență, dar nu ajută la dezvăluirea lanțului complet de furnizori de servicii plătiți de partidele politice din subvenții de stat, de aceea APADOR-CH a propus ca raportările făcute de partide pentru cheltuirea subvențiilor să includă fiecare beneficiar final al acestor bani;
Secretul plimbărilor prezidențiale – Pe tot parcursul anului 2023, organizațiile societății civile și mass-media au încercat să determine costul public al deplasărilor președintelui în străinătate, prin transmiterea unor cereri de informații către instituțiile publice, conform Legii 544/2001. Aceste informații de interes public au devenit un secret național bine păzit, deși nu există nicio bază legală pentru secretizarea costurilor de zbor (și nici un motiv de securitate națională). Corespondența dintre APADOR-CH și Administrația Prezidențială și Secretariatul General al Guvernului României (SGG) pe această temă a fost ridicolă și absurdă, întrucât cele două instituții au dat vina una pe alta pentru autoratul încadrării documentelor publice în secrete de stat. Această situație face din România o țară din UE în care costul vizitelor prezidențiale este ținut secret printr-un document care este clasificat de instituții secrete, al cărui secret este și nejustificat întrucât este imposibil de aflat cine a emis acest document, de ce a fost ținut secret și ce conține. Jurnaliștii de la Recorder au estimat călătoriile președintelui în ultimul an, calculând toate aeronavele private de lux în raport cu costurile pentru alți omologi din UE, și au invitat publicul să trimită prin e-mail o petiție către Administrația Prezidențială prin care solicită publicarea acestor cheltuieli. Inițiativa a adunat peste 40.000 de semnatari, dar în ciuda presiunii publice, președintele – aflat la sfârșitul anului într-un turneu în mai multe țări africane, unde a zburat cu mai multe avioane private – a refuzat să dezvăluie informațiile. APADOR-CH a inițiat proceduri judiciare pentru declasificarea acestor informații;
Condamnarea la moarte a ONG-urilor din cauza pierderii unor procese de interes public – Asociația Salvați Bucureștiul și Miliția Spirituală sunt două ONG-uri care, de-a lungul anilor, au contestat în instanță diverse acte de urbanism emise de autoritățile locale din București în legătură cu mai multe dezvoltări imobiliare. În 2017 a început o serie de procese în care organizațiile contestau avize de mediu și acte emise de autoritățile publice, în cazul unor construcții pe care locuitorii zonei vizate le contestau. În procese au intervenit și beneficiarii acelor construcții, companii puternice din piață, care au angajat firma de avocatură a unui fost ministru de justiție și au câștigat procesele, punând în sarcina organizațiilor contestatoare cheltuieli de judecată exorbitante, pe care acestea nu le-au putut plăti. Rezultatul a fost că ambele organizații au fost dizolvate în justiție, în 2022 și 2023, ca urmare a incapacității de plată. Acest gen de intimidare prin cheltuieli de judecată mari este un mijloc prin care atât autoritățile statului cât și firmele puternice au reușit să le închidă gura cetățenilor și organizațiilor civice care s-au opus unor proiecte controversate din mediu, urbanism și chiar din domeniul informării publice. APADOR-CH a făcut o propunere de modificare a Codului de procedură civilă, prin care cheltuielile de judecată în astfel de procese de interes public să fie suportate de fiecare parte, și nu doar de cea care pierde procesul. Dizolvarea unor organizații civice, care în acest caz au încercat să oblige autoritățile să-și facă datoria față de cetățeni, privează spațiul civic de actori esențiali în orice democrație;
Azilele care-și torturau beneficiarii – La începutul anului 2023, mai multe anchete de presă au scos la iveală abuzuri grave, rele tratamente și încălcări ale drepturilor omului comise pe o perioadă lungă de timp în mai multe aziluri de bătrâni și persoane cu nevoi speciale din apropierea Capitalei. Centrele erau private, dar primeau finanțare publică pentru serviciile prestate, iar investigațiile jurnaliştilor, care au continuat în lunile următoare, au scos la iveală și legături între managerii centrelor și politicienii de la putere. Investigațiile mass-media au fost determinate de mai multe rapoarte ale Centrului de Resurse Juridice (CRJ), o organizație neguvernamentală care efectuează vizite de monitorizare inopinate în astfel de centre, și care semnalase deja situația de la sfârșitul anului 2022, dar autoritățile nu au luat măsuri, preferând să se prefacă uimite abia când situația a fost expusă în media, iar organele de cercetare penală s-au autosesizat și au descins în respectivele azile. Pacienții au fost transferați la spitale și 24 de persoane implicate în schemă au fost arestate. În ciuda scandalului imens, problema a dispărut de pe agenda publică în mai puțin de câteva luni, astfel că până la sfârșitul anului 2023 nu existau informații despre evoluția anchetei, iar politicienii acuzați au început să revină în viața publică, susținând că nu au nimic de-a face cu asta.

Georgiana Gheorghe, director executiv APADOR-CH, a declarat:

Am adunat aici câteva dintre cele mai flagrante încălcări ale drepturilor omului în România anului 2023, și constatăm că în continuare statul de drept în România e pe mâini sigure: două servicii de informații, militarizate și opace pentru public, vor gestiona alegerile din 2024. Serviciul Român de Informații (SRI) va veghea ca să votăm doar cu cine trebuie, iar Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS) va asigura securitatea informatică a voturilor. Totul pentru democrație și, firește, statul de drept!”

Balazs Denes, director executiv al Uniunii Libertăților Civile pentru Europa (Liberties), a declarat:

Raportul Liberties Rule of Law 2024 arată că vătămarea intenționată sau neglijarea de a remedia încălcările statului de drept de către guverne, dacă nu sunt abordate, pot evolua în probleme sistemice în timp. Extrema dreaptă în creștere, bazându-se pe aceste abuzuri, va desființa foarte rapid democrația europeană dacă Comisia Europeană nu folosește instrumentele pe care le are la dispoziție, inclusiv procedurile de încălcare a dreptului comunitar sau înghețarea condiționată a fondurilor UE, într-un mod mult mai asertiv. Nu este nevoie să așteptați până când un stat captiv ca cel al Ungariei va apărea cu un regim antidemocratic inamovibil.”

Raportul privind statul de drept în România 2024

și

Raportul privind statul de drept în UE 2024

Update iulie 2024 – Raportul Comisiei Europene privind statul de drept în România 2024

După Roșia Montană, ce ar face o țară normală cu un guvern ca al nostru?

11/03/2024/in /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

România a câștigat procesul în cazul Roșia Montană, contrar pozițiilor publice de neexplicat ale mai multor guvernanți români, auzite în spațiul public cu precădere în zilele premergătoare anunțării verdictului. La 9 martie 2024 a devenit publică decizia Tribunalului de Arbitraj de la Washington în litigiul în care pârât era statul român și care avea ca obiect concesiunea minieră de la Roșia Montană. Paradoxal, totuși, victoria pare că încurcă planurile guvernanților.

Spectacolul dat în media de unii membri ai Guvernului, cu două săptămâni-o lună înainte de pronunțarea decizei tribunalului de arbitraj în cazul Roșia Montană a fost de-a dreptul halucinant. Numai vaiete și jelanii, că aoleu, ce ne facem că pierdem procesul/arbitrajul și avem miliarde de plătit. Nicio intervenție publică din partea guvernanților în care să se spună că România poate și trebuie să câștige litigiul, pentru că are dreptate și a acționat legal. Doar mesaje publice excesiv de defensive și autoacuzatoare la nivel de țară, prin care se căutau vinovații pentru piederea iminentă a procesului și se stabileau variantele optimiste ale răului cel mai mic: poate reușim să-i convingem să plătim în rate despăgubirile, și nu toate odată, poate renunțăm la UNESCO și îi invităm să înceapă exploatarea, poate reușim să nu fim obligați la milarde, ci doar la milioane etc, etc. Varianta câștigării procesului era exclusă categoric.

În plus, în perioada declarațiilor guvernamentale ultrapesimiste, s-a dublat și valoarea acțiunilor firmei care a inițiat litigul împotriva statului român. Presa a relatat că „Dacă pe 31 ianuarie 2024, valoarea unei acțiuni Gabriel Resources valora 0,45 dolari canadieni, pe 7 martie, cu o zi înainte de verdict, acestea ajunseseră la 0,87 dolari canadieni”. Dacă este o coincidență sau nu, ar avea cine să stabilească, după cum vom arăta mai jos.

Cum era de așteptat, însă, după aflarea verdictului, televiziunile care, anterior deciziei, consacraseră ore întregi dezbaterilor despre cine e vinovat pentru pierderea iminentă a procesului privind Roșia Montană și despre cum să facem să plătim despăgubirile la care sigur vom fi obligati – „cine știe, poate o să avem norocul să ne lase să plătim în rate și nu într-o singură tranșă, despăgubirile la care vom fi obligați – eh, dar pentru asta e nevoie de abilitatea de a negocia a guvernanților noștri” – au trecut știrea câștigării procesului la „si altele”, dând prioritate faptului divers, de genul unui incendiu survenit la o magazie, unei bătăi între interlopi, unui accident auto soldat cu rănirea unei persoane.

Ce spune legea în astfel de cazuri?

Capitolul III, intitulat „Manipularea pieței”, din Legea nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni de piaţă, începe cu art. 120, care, la alin. 1 lit.c) prevede că următorul tip de activități se încadrează la „manipularea pieţei”:

c) diseminarea de informații prin mijloace de comunicare în masă, inclusiv pe Internet sau prin orice alte mijloace, care dă sau este probabil să dea semnale false sau înșelătoare referitoare la oferta, cererea sau prețul unui instrument financiar, al unui contract spot pe mărfuri conex sau al unui produs licitat având la bază certificate de emisii sau care fixează prețul unuia sau mai multor instrumente financiare, al unui contract spot pe mărfuri conex sau al unui produs licitat având la bază certificate de emisii la un nivel anormal sau artificial, inclusiv diseminarea de zvonuri, atunci când persoanele care au realizat diseminarea obțin, pentru sine sau pentru altă persoană, foloase sau beneficii ca urmare a diseminării informațiilor în cauză și cu condiția ca aceste persoane să fi știut sau să fi trebuit să știe că acestea sunt false sau înșelătoare;”

Art. 134 al. 5 din aceeași lege prevede că manipularea pieţei constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani.

Iar art. 135 al. 1 din lege prevede că tentativa la infracţiunea de manipulare a pietei se pedepseşte.

Având în vedere că faptele care pot fi încadrate la manipularea pieței au avut loc pe teritoriul țării, iar persoanele care au acționat sunt cetățeni ai acestei țări, nimic nu ar împiedica organele de urmărire penală din această țară să înceapă o investigație penală. Se pot sesiza și din oficiu.

Până atunci, nu ar fi deloc exagerat dacă Guvernul ar demisiona. Se poate pune întrebarea: de ce să demisioneze un guvern al unei țări care tocmai a câștigat un important litigiu internațional? Răspunsul e simplu: pentru că țara a câștigat tocmai acel litigu pe care Guvernul părea foarte pregătit să-l piardă.

Cum s-au raportat guvernanții, în public, la acest litigiu, în care era vorba de interese importante ale țării, este totuși fără precedent.

Cerem AVP să atace la CCR ordonanța de comasare a alegerilor

11/03/2024/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH a transmis azi Avocatului Poporului solicitarea de a ataca OUG 21/8 martie 2024, care comasează alegerile europene cu cele locale, întrucât aceasta încalcă drepturi electorale, cum ar fi dreptul la alegeri libere și informate, nu îndeplinește condițiile adoptării unei OUG, așa cum au fost ele stabilite în multe alte decizii ale Curții Constituționale, și contravine recomandărilor Comisiei de la Veneția, privind modificarea legislației electorale cu mai puțin de un an înaintea alegerilor.

Guvernul și membrii săi știau de acum 4 ani că în 2024 vor fi alegeri și ar fi avut destul timp să adopte o legislație pentru asta, din timp, prin procedurile normale de legiferare, adică prin Parlament. În loc de asta, guvernanții au confundat interesul public cu interesul lor politic și au decis în ultimul moment comasarea a două feluri de alegeri care nu au nicio legătură, scurtând astfel perioada legală de campanie electorală aferentă fiecărui tur de alegeri și îngreunând procesul electoral.

Proiectul contravine și recomandărilor Comisiei de la Veneția – că legislația electorală nu trebuie modificată cu mai puțin de un an înaintea alegerilor – și încalcă drepturi fundamentale ale cetățenilor, cum ar fi dreptul la alegeri libere și informate, garantat de art. din 3 Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Citește solicitarea APADOR-CH transmisă Avocatului Poporului

Ce ne-a răspuns Avocatul Poporului

Interesul politic al Guvernului contravine interesului public

04/03/2024/in Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH cere retragerea ordonanței de urgență privind comasarea alegerilor, întrucât încalcă Constituția și drepturile electorale

APADOR-CH a transmis azi Ministerului Afacerilor Interne solicitarea de retragere a proiectului ordonanței de urgență privind comasarea alegerilor, aflat în consultare publică. Proiectul nu este justificat de o urgență reală, așa cum prevede Constituția și cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională în repetate rânduri, pe marginea altor ordonanțe la fel de „urgente”.

Proiectul contravine și recomandărilor Comisiei de la Veneția – că legislația electorală nu trebuie modificată cu mai puțin de un an înainte alegerilor – și încalcă drepturi fundamentale ale cetățenilor, cum ar fi dreptul la alegeri libere și informate, garantat de art. din 3 Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Printre altele, CCR spune că una din condițiile adoptării unei OUG este aceea că în lipsa ei interesul public ar fi grav prejudiciat. APADOR-CH consideră că prin retragerea proiectului de ordonanță privind comasarea alegerilor nu numai că interesul public nu ar fi prejudiciat, ci chiar ar fi protejat.

Citiți pe larg problemele de legalitate și constituționalitate ale ordonanței de urgență prin care Guvernul vrea să ne prejudicieze dreptul de a alege în 2024

Ce le datorăm președinților?

28/02/2024/in /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Casă, bani, pază, consilieri și analize medicale premium, până la moarte. Le datorăm toate astea foștilor președinți, e normal să-i tratăm ca supercetățeni și după încheierea mandatului? O astfel de lege, care presupune mari cheltuieli, mai este necesară în România lucrului bine făcut?

O investigație jurnalistică a ajuns la concluzia că amenajrea imobilului în care va locui actualul președinte, după încetarea mandatului, va costa circa 9 milioane de euro. De aceea, nu strică să ne reamintim puțin cum s-a ajuns la situația de acum, în care președinții ne costă foarte mult și după ce nu mai sunt președinți.

La data de 10 iulie 2001, în timpul președintelui Ion Iliescu (care fusese reales, în decembrie 2000), Parlamentul, condus de Valer Dorneanu (Camera Deputaților) și Nicolae Văcăroiu (Senat) a adoptat Legea nr. 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de şef al statului român.

Potrivit art. 2 din această lege, foștii Președinți ai României beneficiază, pe durata vieții, de următoarele drepturi:

a) folosinţa gratuită a unei locuinţe de protocol şi a unui spaţiu pentru organizarea cabinetului de lucru, încadrat cu un post de consilier şi un post de secretar, ambele atribuite cu destinaţia de reşedinţă;
b) o indemnizaţie lunară în cuantum egal cu 75% din indemnizaţia acordată Preşedintelui României în exerciţiu;
c) pază şi protecţie, precum şi folosinţa gratuită a unui autoturism, asigurate permanent de Serviciul de Protecţie şi Pază, potrivit reglementărilor în vigoare.
d) folosinţa gratuită pe o perioadă de maximum 12 luni a unei locuinţe, cu destinaţia de reşedinţă, în suprafaţă de maximum 200 mp, în perioada executării lucrărilor de reparaţii capitale la imobilul atribuit cu destinaţia de reşedinţă.
e) efectuarea, la cerere, a unui control medical complet anual, în cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central «Dr. Carol Davila».

După cum se vede, sunt ceva mai generoase decât privilegiile pe care le primește un fost președinte al Statelor Unite, de exemplu (americanii nu le dau și case foștilor lor și le mai și plafonează cheltuielile, or fi mai săraci decât noi, aci la porțile Orientului). Iar un exemplu și mai prost este cel al fostului președinte uruguaian, Jose Mujica.

Dar să revenim la împărații noștri. Se pune întrebarea de ce presedintele țării trebuie să primească o indemnizație specială și nu ar putea să primeasca și el doar pensie, ca toți cetățenii, pe baza contribuției sale la asigurările sociale, de-a lungul timpului? În cazul contribuției pentru pensie, poate fi luată în calcul și perioada în care a contribuit din indemnizația de președinte.

De ce să-i mai dai o locuință unuia care mai are una (sau două, sau trei, sau șase)? Avem supercetățeni? Dacă nu are în proprietate nicio locuință (ghinion!), să facă o cerere, cum fac și simplii cetățeni, să i se repartizeze una. Ce, sunt probleme, adică statul nu are grijă de cetățenii săi care nu au locuință? Exclus! De ce să-i dai cabinet de lucru, dacă acum nu mai lucrează și dacă nu a prea lucrat nici când era în funcție? De ce să-i dai consiler, de ce să-i dai secretar? Să-l consilieze despre cum să se descurce după ce nu mai e prețedinte? Să-i țină evidența plății facturilor? Să-i ia hainele de la curățat?

De ce să-i dai pază și protecție, dacă nu are nevoie? Dacă are nevoie, dacă se simte în pericol, poate face o solcitare la SPP, dar nu este normal să i se dea pază și protecție din oficiu, chiar dacă nu e nevoie. Doar prețedintele este printre românii pe care i-a reprezentat, nu printre dușmani.

De ce să-i dai autoturism, pe care să-l foloseasca în mod gratuit? Nu poate merge la supermarket cu autoturismul propriu sau cu taxiul?

Controlul medical, ar trebui să și-l faca exact în condițiile în care și-l fac cetățenii de rând. Poate, atunci, chiar dacă e târziu, ar lua contact și cu realitățile sistemului medical de care se lovesc simplii cetățeni.

Întrebarea care se pune este dacă o astfel de lege, care presupune mari cheltuieli, mai este necesară. Dacă tot facem economii, prin comasarea alegerilor și, în curând, a partidelor, de ce nu am face economii și prin abrogarea unei legi care face din președinți cetățeni de categoria A+, plini de privilegii?

Este adevărat că art. 101 din Constituție prevede că indemnizaţia şi celelalte drepturi ale Preşedintelui României se stabilesc prin lege. Dar, în art. 101 este vorba despre indemnizația si drepturile președintelui în funcție, nu ale unui fost președinte, adică ale unei persoane care nu mai îndeplinește funcția de președinte, care nu mai este Președintele României. Astfel că Legea 406/2001 nu se poate justifica prin existența art. 101 din Constituție.

S-ar destabiliza țara și s-ar încuraja extremismul dacă Legea 406/2001 ar fi aborgată? Dacă legea ar fi abrogată azi, nu ar fi afectați cei care au beneficiat de ea până în momentul abrogării, care ar rămâne cu dreptul câștigat. Dar, cei care nu au primit nimic până în momentul abrogări legii (de exemplu, președintele în funcție), nu vor mai primi nimic. Și nici cei de după ei.

Rămâne de văzut dacă și ce partid ar avea curajul să inițieze o procedură de aborgare a Legii 406/2001. Până atunci haide să vedem ce părere au plătitorii de taxe despre asta:

Loading…

*sursa foto