Finalizate – Page 5

Drug users in prisons and police arrest

16/01/2014/in Finalizate /by Rasista

In this project, APADOR-CH works together with the Romanian Harm Reduction Network (RHRN) to assess the general situation regarding drug users in prisons and police arrests.

In recent years APADOR-CH witnessed a rise in the number of drug users behind bars, in Romania. This might be explained by existing criminal policies but also by a rise in drug users in the general population.

In this project APADOR-CH and RHRN want to evaluate the scale of the problem and to see to what extent the Romania prisons/police system is able to meet the specific needs of drug users, such as access to treatment, medical services and psychological services.

Children Deprived of Liberty in Central and Eastern Europe: Between Legacy and Reform

16/01/2014/in Finalizate /by Rasista

APADOR-CH is taking part in an international project focused on children deprived of liberty. The project is being implemented in Romania, Hungary, Bulgaria and Poland and it seeks to analyse the legal framework and the way it is applied in practice with respect to the deprivation of the liberty of children. Through this project, the implementing organizations want to see to what extent the legal framework and the practice of participating countries is in line with applicable international standards. The project also seeks to collate and compare the policies of the participating countries.

As a first step in implementing the project, APADOR-CH carries out a legal analysis of the laws and regulations governing deprivation of liberty of children. The analysis is available in Romanian at:

Legal Analysis in Romanian

As part of this project, APADOR-CH staff carries out monitoring visits in places where children are deprived of liberty: prisons, police arrests, juvenile prisons and re-education centres. During these unannounced visits, APADOR-CH staff looks at detention conditions and to what extent the rights of the children are respected in practice. During these visits, APADOR-CH staff members speak with the children, visit the children’s rooms and meet with the staff of the detention facility. Based on these visits, APADOR-CH writes and publishes a report of the visits. This report is available in the „Reports” section of the APADOR-CH website.

Based on the legal analysis and the monitoring reports, APADOR-CH will write a final study outlining the legislation and practice in regard to children deprived of liberty in Romania. This study will be part of a wider one which will include information from Bulgaria, Poland and Hungary as well as international standards. This study will make it possible to analyse and compare the policies of the 4 participating countries. Based on this study, the project team will develop common recommendations for improving the system by which children are deprived of liberty.

Consiliul Național de Integritate – ce este și ce ar trebui să fie

15/09/2013/in Finalizate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH a derulat în 2013 proiectului “Consiliul Național de Integritate – ce este și ce ar trebui să fie?” în care a monitorizat timp de câteva luni activitatea CNI, a analizat legislația în baza căreia funcționează instituția și a formulat o serie de propuneri de modificare a legii pentru îmbunătățirea activității.

Proiectul și-a propus să contribuie la creșterea nivelului de informare cu privire la activitatea CNI și facilitarea unui dialog între ONG-uri în vederea armonizării perspectivelor privind rolul reprezentantului societății civile în CNI.

Citește raportul de monitorizare

În timpul proiectului, ca urmare a monitorizării derulate de APADOR-CH asupra activității CNI, s-au desprins următoarele concluzii majore cu privire la activitatea CNI:

Accesul publicului larg este liber la ședințele CNI
Ședințele se desfășoară periodic cu respectarea cerințelor legale
Ședințele funcționează în special ca sesiuni de informare, în perioada de monitorizare nu a fost adoptată vreo decizie, hotărâre sau recomandare
Pe site sunt anunțate ședințele în timp util dar procesele verbale ale ședințelor apar cu întârzieri semnificative
O altă deficiență privind informarea cu celeritate a publicului, provenită tot din faptul că CNI este un organism nepermanent, este faptul că răspunsurile la cererile de informații de interes public sunt formulate și expediate solicitantului doar după ce sunt discutate în plen deși cel puțin unele dintre răspunsuri se referă la date concrete pe care secretariatul agenției le-ar putea furniza rapid.
Senatul nu a cerut niciun audit independent asupra activității ANI și CNI
CNI adopta fără completări rapoartele ANI
Din 2008 CNI a analizat doar 4 sesizări împotriva personalului ANI și nu a găsit nicio încălcare a regimului juridic al incompatibilităților și nici diferențe semnificative între averea dobândită și veniturile realizate de către persoanele evaluate.

Citește și recomandările APADOR-CH de modificare a legislației ANI-CNI

* Proiect realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile

Care sunt formele de privare de libertate

20/08/2013/in Finalizate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Conform definiției date de OPCAT, privarea de libertate are un sens mai larg decât perceptia clasică asupra locurilor de detenţie, din penitenciare şi aresturi

Prin loc de detenţie se înţelege orice loc , în care persoanele sunt private de libertate în baza deciziei unei autorităţi, indiferent de natura acesteia .
În acest caz sunt vizate de reglementările protocolului toate acele locuri în care persoanelor le este în mod concret restrânsă libertatea de mişcare sau în care acestea nu se află ca un rezultat exclusiv al propriei voinţe.

Mecanismul Național va avea, așadar, în vedere, pe lângă penitenciare, centre de reţinere şi arestare preventivă ale poliţiei şi centre de reeducare, şi spitalele de psihiatrie în care pacienţii nu sunt internaţi ca urmare a propriei voinţe sau pe care nu le pot părăsi în urma propriei decizii, centrele de cazare pentru străini în care aceştia sunt în fapt privaţi de libertate pe perioada cazării, centrele de tranzit, în care persoanele se află în aceeaşi situaţie, precum şi diversele tipuri de stabilimente pentru minori, pe care aceştia nu le pot părăsi prin proprie voinţă sau cu încuviinţarea părinţilor.

Locuri de detenție existente în România:

penitenciarele, centrele de reeducare pentru minori, penitenciarele-spital
centrele de reţinere şi arestare preventivă, sediile unităţilor de poliţie
sediile unităţilor de jandarmi
camerele de triere şi reţinere administrativă pentru cetăţeni străini a căror situaţie juridică trebuie clarificată, spaţiile amenajate în punctele de trecere a frontierei din aeroporturi, sediile poliţiei de frontieră
centrele de cazare pentru străinii care au intrat ilegal în ţară, centrele de cazare pentru refugiaţi
spitalele de psihiatrie; centrele în care se acordă servicii de asistenţă pentru consumatorii de droguri, în regim închis
căminele pentru persoane vârstnice sau alte centre rezidenţiale destinate persoanelor vârstnice, centrele de plasament, centrele de primire a copilului în regim de urgenţă, centrele maternale, centrele pentru minorii care au săvârşit fapte penale şi nu răspund penal, instituţiile medico-sociale pentru personae cu dizabilităţi mintale
sediile poliţiei locale
locurile de executare a sancţiunilor disciplinare aplicate militarilor
vehiculele de orice tip în care sunt transportate persoane private de liberate
orice alt loc care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (1)

Penitenciare:

17 penitenciare de maximă siguranţă, regim închis şi arestare preventivă
15 penitenciare de regim deschis şi semi-deschis
4 penitenciare de minori şi tineri
1 penitenciar de femei
6 penitenciare-spital
3 centre de reeducare

Dube:
Zilnic, între 3.000 şi 4.000 de deţinuţi se află în mijloacele de transport ale ANP pentru a fi fie transferaţi, fie prezentaţi instanţelor.

Aresturi:

52 de centre de reţinere şi arestare preventivă (40 în subordinea inspectoratelor judeţene de poliţie şi 12 în Bucureşti care deservesc şi Judeţul Ilfov)

Locuri pentru imigranți:

4 puncte terestre de trecere a frontierei României de unde persoanele fără acte în regulă sunt trimise automat înapoi în ţara de origine
Pe aeroporturi oamenii sunt reţinuti într-un spaţiu special amenajat până li se verifică identitatea; aici nu li se asigură hrană. Rămân în acel spaţiu până sunt predaţi Oficiului Român pentru Imigrări (ORI) iar reţinerea se întinde pe perioada a câteva ore.

Se efectuează şi anchete cu cei care intră ilegal în ţară, acestea se desfăşoară la sediile poliţiei de frontieră. Chiar dacă în camerele de triere şi reţinere administrativă pentru cetăţeni străin oamenii sunt cazaţi și intră cu acordul lor, ei nu pot ieşi când vor.

ORI:
Deține centre închise, pentru străinii care au intrat ilegal în ţară:

centrul de la Otopeni (114 locuri capacitate de cazare)
centrul din Arad (48 locuri capacitate de cazare)

Reţinerea persoanelor în aceste centre se poate prelungi până la un an şi opt luni dar că la nivelul instituţiei se consideră că persoanele respective nu sunt private de libertate ci luate în custodie.

MS:
Centrul Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog are:

4 spitale de psihiatrie şi pentru măsuri de siguranţă
39 de spitale de psihiatrie
70 de secţii de psihiatrie din cadrul unor spitale

Mai există tortură în România?

20/08/2013/in Finalizate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Prevenirea încălcării drepturilor omului în locurile de deţinere din România – un proiect derulat de APADOR-CH în 2013

Ce-și propune proiectul

Înfiinţarea unui Mecanism Naţional de Prevenire (MNP) a Torturii în spațiile de deținere

Este o obligaţie pe care România şi-a asumat-o încă din 2009, în urma ratificării OPCAT – Protocolului Opţional la Convenţia Împotriva Torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptat la New York la 18 decembrie 2002.
Mecanismul, prin reprezentanții săi, ar urma să facă vizite periodic în diversele spații de deținere din România și să monitorizeze astfel respectarea drepturilor omului în acele locuri.

În 2009, prin legea de ratificare a OPCAT, termenul pentru înfiinţarea şi funcţionarea mecanismului a fost stabilit pentru 14 iulie 2012. România a cerut trei ani ca să-și îndeplinească această datorie, în loc de termenul uzual de doi ani. Acest termen a fost depășit, iar statul român a cerut și primit o nouă amânare. Comisia împotriva Torturii (CAT) a ONU a acceptat ca nou termen luna noiembrie 2014, iar Mecanismul Național ar trebui să funcționeze până la această dată.

În prezent un comitet de lucru interministerial lucrează la elaborarea unei legi pentru înființarea MNP. În acest proiect, Mecanismul Naţional de Prevenire a Torturii este inclus printre responsabilităţile Avocatului Poporului.

Minimul de atribuţii pe care OPCAT îl impune statelor care au ratificat acest act internațional vizează:

examinarea în mod regulat a tratamentului aplicat persoanelor private de libertate în locurile de detenţie
formularea unor recomandări către autorităţile competente, în vederea îmbunătăţirii tratamentului şi condiţiilor de viață ale persoanelor private de libertate, a prevenirii torturii şi pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante
formularea unor propuneri şi observaţii privind legislaţia existentă sau proiectele legislative

Structura mecanismului național:

Conform discuțiilor purtate pe marginea proiectului de lege, MNP va fi format din specialiști în diverse domenii, pentru a căror numire pot fi consultate diversele organizații profesionale. Mecanismul trebuie să fie o structură independentă și transparentă.
Protocolul presupune că membrii MNP vor face vizite regulate în spațiile de deținere și vor verifica respectarea drepturilor omului. Vizitele vor fi urmate de rapoarte cu recomandări către autorități.

Cererile APADOR-CH:

independența membrilor MNP
propunerea lor de către organizațiile profesionale și Avocatul Poporului: membrii MNP să fie selectaţi de o comisie independentă condusă de Avocatul Poporului; această comisie ar putea fi constituită din reprezentanţi ai instituţiilor implicate, reprezentanţi ai asociaţiilor şi organismelor profesionale (Colegiul medicilor, Colegiul psihologilor, Uniunea Naţională a Barourilor) precum şi reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale active în domeniu
vizitele să fie neanunțate, chiar dacă pot fi planificate ca număr și periodicitate

De ce e nevoie de monitorizarea spațiilor de detenție?

Statul român a pierdut peste 600.000 de euro în procese câştigate de deţinuţi la CEDO numai în ultimul deceniu.
Aceștia au reclamat diverse neajunsuri, de la rele tratamente în penitenciar, până la condițiile improprii de deținere, spații inadecvate, igienă precară sau mâncare de proastă calitate. Respectarea drepturilor omului în spațiile de deținere este o datorie legală a statului, dar și o garanție a faptului că bugetul public nu va mai fi grevat de astfel de cheltuieli (daune morale și/sau materiale) ce pot fi preîntâmpinate.

Unul dintre procesele câștigate recent de un deținut împotriva României la CEDO a fost „Cucu c. României (22362/06)”. Reclamantul, susţinut în demersurile sale de APADOR-CH, s-a plâns Curţii Europene de condiţiile de deţinere din penitenciarele Jilava şi Giurgiu. CEDO a condamnat statul român pentru încălcarea articolului 3 al Convenţiei – dreptul de a nu fi supus unui tratament degradant – precum şi a dreptului de a vota, protejat de articolul 3 Protocolul nr. 1 al Convenţiei.
Curtea a constatat că supraaglomerarea din penitenciare, existenţa unei igiene precare şi a condiţiilor generale de deţinere din aceste penitenciare, au reprezentat pentru reclamant un tratament inuman şi degradant.

Anterior cazului Cucu, Curtea Europeană s-a pronunţat în temeiul articolului 46 al Convenţiei Europene în cazul Iacov Stanciu c. României, cu privire la măsuri generale pe care România va trebui să le aplice pentru a remedia situaţia din locurile de deținere.

Conform unei declarații făcute în 2012 de directorul de la acea vreme al Administrației Naţionale a Penitenciarelor, Ioan Băla, citat de Mediafax, în ultimii 11 ani, România a pierdut peste 600.000 de euro în 57 de procese câştigate de deţinuţi la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO). Procesele intentate de deţinuţi la CEDO au vizat, în principal, condiţiile de detenţie: supraaglomerarea din penitenciare, lipsa serviciilor medicale adecvate şi agresivitatea din partea personalului.

Cele mai multe procese se referă la perioada de detenţie anterioară anului 2004, însă supraaglomerarea există și s-a accentuat în penitenciarele din România în ultimii ani.
Numărul deținuților a crescut în ultimii ani, de la 27.000, câți erau în 2010, la aproape 33.000 acum.

Care sunt formele de privare de libertate

Conform definiției date de OPCAT privarea de libertate are un sens mai larg decât perceptia clasică asupra locurilor de detenţie, din penitenciare şi aresturi.
Prin loc de detenţie se înţelege orice loc , în care persoanele sunt private de libertate în baza deciziei unei autorităţi, indiferent de natura acesteia . În acest caz sunt vizate de reglementările protocolului toate acele locuri în care persoanelor le este în mod concret restrânsă libertatea de mişcare sau în care acestea nu se află ca un rezultat exclusiv al propriei voinţe.

Recomandările OSCE privind reglementarea adunărilor publice

20/08/2012/in Finalizate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Dintotdeauna cei care au fost la putere au avut tendința de a reglementa cât mai strict manifestările publice de stradă. Asta a contribuit la o adâncire a disensiunilor între societatea civilă și guverne.
Directorul OSCE, Ambasadorul Christian Strohal, spune că legislația întâlnită în țările OSCE în această privință demonstrează că statele reglementează dreptul la liberă întrunire într-un mod care se transformă de fapt în negarea acestei libertăți.

OSCE consideră că libertatea de manifestare este importantă pentru că ea servește multor scopuri, printre care acelea de a exprima puncte de vedere diferite și a apăra diverse interese, de a dezvolta culturi sau a păstra identități minoritare. Dreptul la liberă întrunire este un fundament al societății democratice și protejarea acestei libertăți este crucială pentru crearea unei societăți tolerante.
De aceea OSCE a stabilit un set de principii pe care națiunile trebuie să le respecte atunci când fac legi ce reglementează manifestările publice:

Principiul 1 – Libertatea de manifestare fără aprobare

Ca drept fundamental al omului, dreptul de a manifesta pașnic ar trebui exercitat fără vreo reglementare din partea statului. Tot ce nu e expres interzis în lege ar trebui prezumat ca permis, iar cei care vor să manifesteze nu ar trebui să fie obligați să ceară o aprobare pentru asta. Libertatea de manifestare fără aprobare ar trebui stabilită clar prin lege.

Principiul 2 – Datoria statului de a proteja adunările publice pașnice

Statul este responsabil cu asigurarea mecanismelor și procedurilor prin care să se asigure că manifestările publice sunt o practică liberă și nu sunt sufocate de reglementări birocratice.

Principiul 3 – Legalitatea

Orice restricție impusă manifestărilor trebuie să aibă o bază legală. Legea trebuie să fie compatibilă cu carta internațională a drepturilor omului și să specifice clar dacă o conduită a unui cetățean încalcă sau nu legea.

Principiul 4 – Proporționalitatea

Orice restricție impusă dreptului la liberă întrunire trebuie să fie proporțională. Întotdeauna trebuie preferată cea mai puțin intruzivă metodă de a atinge anumite obiective din lege. Împrăștierea manifestanților trebuie să fie întotdeauna ultima soluție.

Principiul 5 – Buna administrare

Cetățenii trebuie să știe ce instituție este responsabilă cu luarea deciziilor despre reglementarea manifestațiilor, și aceste informații trebuie clar specificate în lege.

Notificarea

Legislația ar trebui să prevadă posibilitatea ca o manifestație să fie notificată autorităților. Notificarea nu ar trebui să fie o procedură birocratică și în niciun caz să se transforme în cerere de autorizare.

Adunările spontane

Legile ar trebui să prevadă explicit adunările spontane ca excepții de la procedura de notificare specifică manifestațiilor publice. O adunare spontană nu poate fi anunțată din timp, dar chiar și așa autoritățile ar trebui să protejeze și să faciliteze acest gen de manifestări, atâta timp cât ele sunt pașnice.

Manifestările simultane

Când notificările arată că în același timp și spațiu se anunță două sau mai multe manifestări, autoritățile trebuie să faciliteze cât se poate desfășurarea acestora și să prevină eventuale incidente.

Articolul 11 din Convenția Europeană pentru protecția Drepturilor Omului și Libertăți fundamentale

Orice persoană are dreptul la libertate de întrunire paşnică şi de asociere, inclusiv a constitui cu alţii sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.

Citeşte şi:

Ce și de ce trebuie schimbat în Legea nr. 60/1991

20/08/2012/in Finalizate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

1. Eliminarea obligativității declarării unei adunări publice, cu exceptia a două cazuri expres prevăzute de lege:

Pentru competiţiile/manifestările sportive internaţionale, indiferent de locul de desfăşurare a acestora.
În cazul în care există un organizator al adunării publice și acesta deține indicii temeinice sau dovezi că desfăşurarea adunării publice s-ar putea solda cu acte de dezordine ori că ar putea să ducă la manifestări violente.

2. Reglementarea situației în care numărul participanților la o adunare publică este mai mare decât capacitatea trotuarului:

Participanții pot staționa sau se pot deplasa în spațiile publice adiacente, precum și pe partea carosabilă, cu obligația de a asigura câte o bandă de circulație pe sens, în zona respectivă.

3. Definirea noțiunii de „organizator al adunării publice” ca:

„Persoana sau grup de persoane care planifică și coordonează desfășurarea unei adunări publice”

4. Eliminarea prevederii care permite ca desfășurarea unei adunări publice să fie împiedicată

Pe motiv că nu există sau nu poate fi identificat un organizator al acesteia

5. Înlocuirea interdicției absolute de desfășurare a unei adunări publice în anumite locații

În imediata apropiere a unor obiective (gări, porturi, aeroporturi, staţii de metrou, spitale, obiective militare)
Cu impunerea obligației de a permite/a nu împiedica accesul în și din incinta acestora

6. Permiterea adunărilor publice simultane

Dacă acestea se desfășoară în mod pașnic

7. Introducerea obligației pentru participanții la o adunare publică de a anunța unitatea de jandarmerie competentă, prin apelarea numărului unic de urgență (112)

În situația în care constată că, în același loc sau pe același traseu, se desfășoară o altă adunare (cazul adunărilor publice simultane)

8. Interzicerea/întreruperea desfășurării adunării publice nu se poate dispune

În cazul unei o conduite violente a unui număr redus de participanți, ci doar în situația în care numărul participanților violenți este atât de mare încât izolarea acestora de către forțele de ordine nu este posibilă.

9. Înlăturarea unor interdiciții caduce din lege privind scopul urmărit de adunările publice:

Pentru defăimarea țării și a națiunii
Pentru organizarea unei lovituri de stat sau a altei acțiuni contrare siguranței naționale
Pentru încălcarea moralității publice

10. Înlăturarea limitei orare fixată acum la ora 23.00

Simpla depășire a unui reper orar nu poate transforma automat o adunare publică într-un fapt ilicit.

11. Introducerea obligativității purtării uniformei de către toate organele de ordine(poliția și trupele de jandarmi) participante la intervenție (inclusiv de către cameramanii Jandarmeriei) și a purtării unei veste/ecuson cu număr de identificare vizibil:

Numărul de identificare va trebui să aibă minimum 15×15 cm.
Numărul de identificare este diferit de numărul matricol al jandarmului și va fi atribuit aleatoriu (prin tragere la sorți) înaintea fiecărei intervenții.
Șefului dispozitivului de ordine are obligația ca, înainte de intervenție, să consemneze într-un proces-verbal atribuirea aleatorie a numerelor de identificare și numele fiecărui jandarm care l-a primit.
Procesele verbale vor fi înregistrate într-un registru special al unității de jandarmerie.

12. Instituirea unor garanții, în lege, pentru respectarea regulilor privind desemnarea aleatorie a numerelor de identificare și pentru păstrarea evidenței acestor desemnări:

În cazul în care atribuirea aleatorie a numărului de identificare nu s-a realizat sau în cazul în care procesul-verbal nu este întregistrat în registrul special.
Răspunderea civilă pentru prejudiciile produse de oricare dintre membrii organelor de ordine revine șefului dispozitivului de ordine.

13. Reglementarea modului în care organele de ordine pot împiedica/neutraliza o adunare publică

Numai împotriva manifestanților violenți, nicidecum împotriva tuturor participanților la manifestare, inclusiv cei pașnici.
Jandarmeria/poliția poate folosi forța numai atunci când este necesar și în mod proporțional cu scopul legal urmărit.
Sarcina probei necesității și proporționalității intervenției în forță revine organelor de poliție și de jandarmi.

14. În cazul în care procesul-verbal de constatare a contravenției este întocmit la o altă dată decât cea a săvârșirii faptei

Sarcina probei privind existența faptei, persoana făptuitorului și vinovăția acestuia revine organului constatator.

Aceste propuneri fac parte din Proiectul „Pentru libertatea de exprimare NU trebuie autorizare – APADOR-CH 2011-2012

Modificări propuse pentru Legea adunărilor publice

20/08/2012/in Buna guvernare, Finalizate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Editează
Nr. crt.	Text iniţial	Text propus	Motivare
1	Art.1 alin.2 Adunările publice – mitinguri, demonstraţii, manifestaţii, competiţii sportive, procesiuni şi altele asemenea, ce urmează să se desfăşoare în pieţe, pe căile publice ori în alte locuri în aer liber, se pot organiza numai după declararea prealabilă prevăzută de prezenta lege.	Art.1 alin.2 Adunările publice – mitinguri, demonstraţii, manifestaţii, competiţii sportive, procesiuni şi altele asemenea, ce urmează să se desfăşoare în pieţe, pe căile publice ori în alte locuri în aer liber, se pot organiza fara declararea prealabilă, cu exceptia cazurilor prevăzute de prezenta lege.	Diminuarea substantiala a cazurilor de restrangere birocratica a libertatii de exprimare a opiniei.
2	Art.1 alin.3 Pentru competiţiile sportive internaţionale, precum şi pentru manifestările sportive internaţionale, declararea prealabilă este obligatorie, indiferent de locul de desfăşurare a acestora.	Se elimina	Textul se va regasi in cadrul Art.1/1
3	Se introduce Art.1/1	Art.1/1 Declararea prealabila a adunarilor publice este obligatorie: a) pentru competiţiile sportive internaţionale, precum şi pentru manifestările sportive internaţionale, indiferent de locul de desfăşurare a acestora b) in cazul în care exista un organizator al adunarii publice si acesta detine indicii temeinice sau dovezi că desfăşurarea adunarii publice s-ar putea solda cu acte de dezordine ori că ar putea să ducă la manifestări violente	Prevederea expresa si limitativa in lege a cazurilor in care declararea adunarilor publice este obligatorie.
4	Art.2 Adunările publice trebuie să se desfăşoare în mod paşnic şi civilizat, cu protecţia participanţilor şi a mediului ambiant, fără să stânjenească folosirea normală a drumurilor publice, a transportului în comun, cu excepţia celor autorizate, funcţionarea instituţiilor publice sau private, a celor de învăţământ, cultură şi sănătate, a unităţilor economice ori să degenereze în acţiuni turbulente de natură a pune în primejdie ordinea şi liniştea publică, siguranţa persoanelor, integritatea corporală, viaţa sau bunurile acestora ori ale domeniului public, şi nu pot fi continuate după ora 23,00, caz în care intră sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.	Art.2 alin.1 Adunările publice trebuie să se desfăşoare în mod paşnic, cu protecţia participanţilor şi a mediului ambiant, fără să impiedice folosirea drumurilor publice, a transportului în comun, funcţionarea instituţiilor publice sau private, a celor de învăţământ, cultură şi sănătate, a unităţilor economice ori să degenereze în acţiuni turbulente de natură a pune în primejdie ordinea şi liniştea publică, siguranţa persoanelor, integritatea corporală, viaţa sau bunurile acestora ori ale domeniului public.	Eliminarea termenului „civilizat” intrucat acesta permite interpretari contrare jurisprudentei CEDO in materia libertatii de exprimare, iar folosirea termenului „paşnic” este suficienta pentru calificarea ca legala a unei adunari publice permise – inlocuirea termenului „stânjenească” cu „impiedice”, pentru corelare cu prevederile Art.2 alin. 2 – eliminarea sintagmei „normală”, pentru corelare cu prevederile Art.2 alin. 2 – eliminarea sintagmei „cu excepţia celor autorizate” pentru corelare cu prevederile Art.1/1 – eliminarea sintagmei „şi nu pot fi continuate după ora 23:00, caz în care intră sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”, intrucat simpla depasire a unui reper orar nu poate transforma automat o adunare publica intr-un fapt ilicit; este posibil ca o adunare publica sa continue si dupa ora 23, in timpul noptii, fara ca prin insusi acest fapt sa constituie o tulburare a linistii si ordinii publice.
5	La Art.2 se introduce alin.2	Art.2 alin.2 Daca numarul de persoane participante la adunarea publica este mai mare decat decat capacitatea troturarului sau a zonei pietonale, participantii pot stationa sau se pot deplasa in spatiile publice adiacente, precum si pe partea carosabila, cu obligatia de a asigura cate o banda de circulatie pe sens.	Rezolvare legislativa a unei probleme des intalnita in practica.
6	Art.3 Nu trebuie declarate în prealabil adunările publice al căror scop îl constituie manifestările cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, cele ocazionate de vizite oficiale, precum şi cele care se desfăşoară în exteriorul sau în incinta sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat. În cazul în care organizatorii adunărilor publice nesupuse declarării prealabile deţin indicii sau date că desfăşurarea lor s-ar putea solda cu acte de dezordine ori că ar putea să ducă la manifestări violente, au obligaţia să solicite din timp primarilor, unităţilor de jandarmi competente teritorial şi poliţiei locale sprijin de specialitate.	Se elimina.	Text preluat partial in Art.1/1 Efect al corelarii cu Art.1 alin. 2 si cu Art. 1/1
7	Art.5 Organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice sunt interzise în imediata apropiere a gărilor, porturilor, aeroporturilor, staţiilor de metrou, spitalelor, obiectivelor militare, a unităţilor economice cu instalaţii, utilaje sau maşini cu grad ridicat de pericol în exploatare.De asemenea, este interzisă desfăşurarea simultană a două sau mai multe adunări publice distincte, în acelaşi loc sau pe aceleaşi trasee, indiferent de caracterul acestora.	Art.5 alin.1 Desfasurarea adunarilor publice nu poate impiedica accesul in si din incinta gărilor, porturilor, aeroporturilor, staţiilor de metrou, spitalelor, obiectivelor militare, a unităţilor economice cu instalaţii, utilaje sau maşini cu grad ridicat de pericol în exploatare.Art.5 alin.2 De asemenea, este permisa desfăşurarea simultană a două sau mai multe adunări publice distincte, în acelaşi loc sau pe aceleaşi trasee, cu respectarea caracterului pasnic al fiecarei adunari.	Inlocuirea interdictiei absolute de desfasurare a adunarilor publice in anumite zone cu obligatia de a permite accesul in acele zone, in timpul desfasurarii adunarilor publice Permiterea adunarilor publice simultane, daca acestea se desfasoara in mod pasnic, intrucat dupa mai bine de 20 de ani de stat democratic, nu se mai justifica prezumtia absoluta din actuala lege ca adunarile publice simultane conduc invariabil la ciocniri/violente.
8	La Art.5 se introduce alin.3	Art.5 alin.3 Participantii la o adunare publica au obligatia ca, imediat ce constata existenta unei adunari publice simultane, sa apeleze numarul unic de urgenta (112), in scopul instiintarii unitatii de jandarmi competente. Obligatia se considera indeplinita pentru toti participantii in momentul primului apel care semnaleaza existenta adunarii simultane.	Introducerea obligatiei de a instiinta imediat unitatea de jandarmi atunci cind au loc adunari publice simultane
9	La Art.5 se introduce alin.4	Art.5 alin.4 Conduita violenta a unor participanti poate duce la interzicerea/intreruperea adunarii publice numai daca numarul persoanelor cu conduita violenta este atat de mare incat izolarea acestora nu este posibila.	Introducerea in lege a unei prevederi in sensul ca o conduita violenta a unui numar nesemnificativ de participanti nu poate conduce la interzicerea/intreruperea desfasurarii adunarii publice.
10	Art.6 Pentru organizarea adunărilor publice solicitanţii se vor adresa, în scris, primarului unităţii administrativ-teritoriale pe a cărei rază urmează să se desfăşoare adunarea.	Art.6 In cazurile in care declararea adunarilor publice este obligatorie, solicitanţii se vor adresa, în scris, primarului unităţii administrativ-teritoriale pe a cărei rază urmează să se desfăşoare adunarea.	Corelarea textului cu Art.1 alin.2 si cu Art.1/1
11	Art.9 Sunt interzise adunările publice prin care se urmăreşte: a) propagarea ideilor totalitare de natură fascistă, comunistă, rasistă, şovină sau ale oricăror organizaţii terorist-diversioniste, defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la ură naţională sau religioasă, incitarea la discriminare, la violenţă publică şi la manifestări obscene, contrare bunelor moravuri; b) organizarea unei lovituri de stat sau altei acţiuni contrare siguranţei naţionale; c) încălcarea ordinii, siguranţei sau moralităţii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor ori punerea în pericol a sănătăţii acestora.	Art.9 Sunt interzise adunările publice prin care se urmăreşte: a) propagarea ideilor totalitare de natură fascistă, rasistă, şovină sau ale oricăror organizaţii terorist-diversioniste, îndemnul la ură naţională sau religioasă, incitarea la discriminare, la violenţă publică şi la manifestări obscene; c) încălcarea ordinii, siguranţei sau a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor ori punerea în pericol a sănătăţii acestora.	Eliminarea de la lit. a) a sintagmelor „comunista”, „defăimarea ţării şi a naţiunii” corespunzatoare unor interdictii caduce si a sintagmei “contrare bunelor moravuri” care contravine jurisprudentei CEDO in materia libertatii de exprimare Eliminarea integrala a lit b), care prevede interdictii caduce si partial comice Eliminarea sintagmei “moralităţii publice”, ambigua si lipsita de determinare, care contravine jurisprudentei CEDO in materia libertatii de exprimare.
12	Art.10 Primarul localităţii, la propunerea comisiei de avizare, poate interzice organizarea adunărilor publice atunci când: a) deţine date de la organele specializate, din care rezultă că desfăşurarea acestora ar duce la încălcarea prevederilor art. 2; b) în perioada, locul şi pe traseele unde acestea ar urma să se desfăşoare se execută lucrări edilitar-gospodăreşti de amploare. În termen de două zile primarul este obligat să comunice organizatorilor decizia de interzicere, care poate fi contestată în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare.	Art.10 In cazurile in care declararea adunarilor publice este obligatorie, primarul localităţii, la propunerea comisiei de avizare, poate interzice organizarea adunărilor publice atunci când: a) deţine date de la organele specializate, din care rezultă că desfăşurarea acestora ar duce la încălcarea prevederilor art. 2; b) în perioada, locul şi pe traseele unde acestea ar urma să se desfăşoare se execută lucrări edilitar-gospodăreşti de amploare. În termen de două zile primarul este obligat să comunice organizatorilor decizia de interzicere, care poate fi contestată în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.	Corelarea textului cu Art.1 alin.2, cu Art.1/1 si cu Art.2 alin.2 Actualizarea numarului legii contenciosului administrativ, din 29/1990 in 554/2004
13	Se introduce Art.11/1	Art.11/1 In intelesul prezentei legi, organizator al adunarii publice este persoana sau grupul de persoane care planifica si coordoneaza desfasurarea unei adunari publice.	Definirea legala a notiunii de „organizator al adunarii publice”
14	Se introduce Art.11/2	Art.11/2 Desfasurarea unei adunari publice nu poate fi impiedicata pe motiv ca nu exista sau ca nu poate fi identificat un organizator al acesteia.	Prevederea expresa in lege ca desfasurarea unei adunari publice nu poate fi impiedicata pe motiv ca nu exista sau ca nu poate fi identificat un organizator al acesteia. Textul este absolut necesar in raport de modificarile aduse prin Art.1 alin.2 si Art.1/1.
15	Art. 12 Organizatorii adunărilor publice sunt obligaţi: a) (…)	Art.12 In cazurile in care declararea adunarilor publice este obligatorie, organizatorii adunărilor publice sunt obligaţi: a) (…)	Corelarea textului cu Art.1 alin.2, cu Art.1/1
16	Art. 15 Primăriile municipale, orăşeneşti sau comunale sunt obligate: a) să stabilească prin decizie şi să aducă la cunoştinţă publică, în termen de 5 zile de la publicarea prezentei legi, locurile ce cad sub incidenţa dispoziţiilor art. 5; b) să asigure, contra cost, serviciile şi amenajările tehnice solicitate în vederea desfăşurării normale a adunărilor publice; c) să interzică desfacerea băuturilor alcoolice în locurile destinate desfăşurării adunărilor publice, în imediata apropiere sau, când consideră necesar, chiar în întreaga localitate, pe toată durata acestora; d) să întreprindă orice alte măsuri legale de natură a asigura caracterul paşnic şi civilizat al adunărilor publice; e) să restituie sumele avansate potrivit art. 12 lit. e), dacă adunarea publică a fost interzisă din alte motive decât cele prevăzute în art. 9 sau care nu sunt imputabile organizatorilor.	Art. 15 Primăriile municipale, orăşeneşti sau comunale sunt obligate: b) să asigure, contra cost, serviciile şi amenajările tehnice solicitate în vederea desfăşurării normale a adunărilor publice; c) să interzică desfacerea băuturilor alcoolice în locurile destinate desfăşurării adunărilor publice, în imediata apropiere sau, când consideră necesar, chiar în întreaga localitate, pe toată durata acestora; d) să întreprindă orice alte măsuri legale de natură a asigura caracterul paşnic al adunărilor publice; e) să restituie sumele avansate potrivit art. 12 lit. e), dacă adunarea publică a fost interzisă din alte motive decât cele prevăzute în art. 9 sau care nu sunt imputabile organizatorilor.	Eliminarea lit. a) ca efect al modificarii Art.5 Eliminarea de la lit. d) a temenului „civilizat”, intrucat acesta permite interpretari contrare jurisprudentei CEDO in materia libertatii de exprimare, iar folosirea teremnului „paşnic” este suficienta pentru calificarea ca legala a unei adunari publice permise.
17	Art.17 În cazul în care adunările publice îşi pierd caracterul paşnic şi civilizat, poliţia şi trupele de jandarmi vor interveni pentru împiedicarea sau neutralizarea manifestărilor ce tulbură grav ordinea şi liniştea publică, pun în pericol viaţa, integritatea corporală a cetăţenilor, a trupelor de ordine sau ameninţă cu devastări ori distrugeri de clădiri şi alte bunuri de interes public sau privat.	Art. 17 În cazul în care adunările publice îşi pierd caracterul paşnic, poliţia şi trupele de jandarmi vor interveni pentru împiedicarea sau neutralizarea manifestantilor ce tulbură grav ordinea şi liniştea publică, pun în pericol viaţa, integritatea corporală a cetăţenilor, a trupelor de ordine sau ameninţă cu devastări ori distrugeri de clădiri şi alte bunuri de interes public sau privat.	Eliminarea temenului „civilizat”, intrucat acesta permite interpetari contrare jurisprudentei CEDO in materia libertatii de exprimare, iar folosirea teremnului „paşnic” este suficienta pentru calificarea ca legala a unei adunari publice permise Inlocuirea termenului „manifestărilor” cu „manifestantilor”, pentru a se intelege mai clar ca actiunea de impiedicare/neutralizare poate avea loc numai impotriva manifestantilor violenti si nu impotriva „manifestarii”, adica a tuturor participantilor la manifestare, inclusiv cei pasnici.
18	Se introduce Art.18/1	Art.18/1 alin.1 In cazurile prevazute de art. 17, fiecare membru al organelor de ordine, inclusiv cameramanii din cadrul acestor organe, vor purta uniforme si veste/ecusoane cu numar de identificare vizibil de catre fiecare participant la interventie.Art.18/1 alin.2 Pentru ca numarul de identificare purtat pe vesta sau ecuson sa fie vizibil, fiecare cifra a numarului va avea dimensiunea minima de 15×15 cm. Art.18/1 alin.3 Numarul de identificare este diferit de numarul matricol al jandarmului/politistului si va fi atribuit, aleatoriu (prin tragere la sorti) inaintea fiecarei interventii. Seful dispozitivului de ordine are obligatia ca, inainte de interventie, sa consemneze intr-un proces-verbal atribuirea aleatorie a numerelor de identificare si numele fiecarui jandarm/politist corespunzator numarului de identificare atribuit. Fiecare proces-verbal se inregistreaza, in ziua intocmirii, intr-un registru special al unitatii de jandarmerie. Art.18/1 alin.4 In cazul unei interventii care s-a desfasurat fara atribuirea aleatorie a numerelor de identificare sau in cazul in care procesul-verbal aferent nu este inregistrat in registrul special ori in situatia in care cel putin un membru al echipei de interventie nu poarta vesta/ecuson cu numarul de identificare, raspunderea civila pentru prejudiciile produse de oricare dintre membrii organelor de ordine revine sefului dispozitivului de ordine.	Introducerea unei reglementari solicitate in mod repetat de societatea civila, cu scopul de a restrange posibilitatea abuzurilor in cazul interventiilor organelor de ordine.
19	Art.19 Intervenţia în forţă va fi aprobată de prefect sau de înlocuitorul acestuia la solicitarea comandantului forţelor de jandarmi care asigură măsurile de ordine publică la locul adunării publice. Aprobarea intervenţiei în forţă nu este necesară în cazul în care asupra forţelor de ordine se exercită violenţe care pun în pericol iminent viaţa, integritatea corporală sau sănătatea acestora ori a altor persoane sau când există indicii temeinice că participanţii pregătesc sau au comis o faptă ilegală.	Art.19 Intervenţia în forţă va fi aprobată de prefect sau de înlocuitorul acestuia la solicitarea comandantului forţelor de jandarmi care asigură măsurile de ordine publică la locul adunării publice. Aprobarea intervenţiei în forţă nu este necesară în cazul în care asupra forţelor de ordine se exercită violenţe care pun în pericol iminent viaţa, integritatea corporală sau sănătatea acestora ori a altor persoane sau când există indicii temeinice că participanţii pregătesc sau au comis o faptă prevazuta de legea penala.	La Art.19 alin.2, inlocuirea sintagmei „fapta ilegala” cu „faptă prevazuta de legea penala” pentru eliminarea arbitrariului atunci cand se decide folosirea fortei fara aprobarea prefectului. „Fapta ilegala” poate consta si intr-o simpla contraventie, de exemplu fapta unui manifestant de a-si uita acasa actul de identitate. Folosirea fortei fara o alta aprobare nu trebuie deconectata de necesitatea combaterii savarsirii unei infractiuni, iar nu a oricarei fapte ilegale.
20	La Art.19 se adauga alin.3	Art.19 alin.3 Folosirea fortei trebuie sa fie proportionala cu scopul legitim urmarit.	Punerea in acord cu jurisprudenta CEDO privind folosirea fortei de catre agentii statului. Se urmareste inlaturarea exceselor in folosirea fortei.
21	La Art.19 se adauga alin.4	Art.19 alin.4 Sarcina probei necesitatii si proportionalitatii interventiei in forta revine organelor de politie si de jandarmi.	Punerea in acord cu jurisprudenta CEDO privind folosirea fortei de catre agentii statului. Se urmareste inlaturarea exceselor in folosirea fortei.
22	Art.26 Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să întrunească elementele constitutive ale unor infracţiuni: a) organizarea şi desfăşurarea de adunări publice nedeclarate, neînregistrate sau interzise; b) nerespectarea orelor de desfăşurare, traseelor de deplasare sau locului şi perimetrului destinat adunării publice; c) neluarea de către organizatori a măsurilor de întrerupere a adunării publice, când constată că au intervenit fapte de natura celor prevăzute în art. 2; d) participarea la adunări publice nedeclarate sau interzise şi urmate de refuzul părăsirii locurilor de desfăşurare a acestora, la avertizările şi somaţiile organelor de ordine făcute potrivit legii; e) instigarea prin orice mijloace, iniţierea sau recurgerea la acţiuni violente sau alte manifestări, cu intenţia de zădărnicire ori tulburare, în orice mod, a adunărilor publice; f) refuzul de a părăsi imediat adunarea, dacă măsura a fost dispusă de conducătorii acţiunilor; g) organizarea sau participarea la contramanifestaţii desfăşurate în acelaşi timp şi în acelaşi loc cu adunările publice declarate, indiferent de modul lor de exprimare; h) introducerea sau desfacerea băuturilor alcoolice în locurile destinate desfăşurării adunărilor publice, pe toată durata acestora; i) refuzul de a părăsi imediat adunarea la solicitarea organelor de ordine, potrivit legii. Contravenţiile prevăzute la alin. 1 lit. a)-c) se sancţionează cu amendă de la 10.000.000 lei la 100.000.000 lei, iar cele prevăzute la lit. d), e), f), g), h) şi i), cu amendă de la 5.000.000 lei la 50.000.000 lei. Pentru contravenţiile de la lit. a)-c) se sancţionează, după caz, organizatorii sau persoanele fizice responsabile pentru conducerea adunărilor publice.	Art. 26 Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să întrunească elementele constitutive ale unor infracţiuni: a) organizarea şi desfăşurarea de adunări publice nedeclarate in cazurile prevazute de art. 1/1, neînregistrate sau interzise; b) impiedicarea accesului in si din incinta gărilor, porturilor, aeroporturilor, staţiilor de metrou, spitalelor, obiectivelor militare, a unităţilor economice cu instalaţii, utilaje sau maşini cu grad ridicat de pericol în exploatare; c) neluarea de către organizatori a măsurilor de întrerupere a adunării publice, când constată că au intervenit fapte de natura celor prevăzute în art. 2; d) participarea la adunări publice nedeclarate in cazurile prevazute de art. 1/1 sau interzise şi urmate de refuzul părăsirii locurilor de desfăşurare a acestora, la avertizările şi somaţiile organelor de ordine făcute potrivit legii; e) instigarea prin orice mijloace, iniţierea sau recurgerea la acţiuni violente sau alte manifestări, cu intenţia de zădărnicire ori tulburare, în orice mod, a adunărilor publice; f) refuzul de a părăsi imediat adunarea, dacă măsura a fost dispusă de conducătorii acţiunilor; h) introducerea sau desfacerea băuturilor alcoolice în locurile destinate desfăşurării adunărilor publice, pe toată durata acestora; i) refuzul de a părăsi imediat adunarea la solicitarea organelor de ordine, potrivit legii. Contravenţiile prevăzute la alin. 1 lit. a)-c) se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 10.000 lei, iar cele prevăzute la lit. d), e), f), g), h) şi i), cu amendă de la 500 lei la 5000 lei.Pentru contravenţiile de la lit. a) si c) se sancţionează organizatorii adunărilor publice.	La lit a) – corelarea textului cu Art.1 alin.2 si cu Art.1/1 La lit. b) – corelarea textului cu modificarea Art.2 alin.1 si Art.5 La lit d) – corelarea textului cu Art.1 alin.2 si cu Art.1/1 Lit. g) – se elimina, prin corelare cu modificarea Art.5 alin.2 Corelare cu trecerea de la leul vechi (ROL) la leul nou (RON) Corelare cu Art.11/1 in care a fost definita notiunea de „organizator al adunarii publice”
23	La Art.27 se introduce alin.2	Art. 27 alin. 2 In cazul in care procesul-verbal de constatare a contraventiei este intocmit la o alta data decat cea a savarsirii faptei, sarcina probei privind existenta faptei, persoana faptuitorului si vinovatia acestuia revine organului constatator.	Prin intocmirea proceselor-verbale de contraventie mai tirziu decat data savarsiri pretinsei fapte, persoana vizata este lipsita, practic, de posibilitatea de a se apara, deoarece nu mai poate identifica si conserva probele pe care le-ar fi putut folosi daca ar fi stiut, in timp real, ca ii este imputata savarsirea contraventiei.

Aceste propuneri fac parte din Proiectul „Pentru libertatea de exprimare NU trebuie autorizare – APADOR-CH 2011-2012

Pentru libertatea de exprimare NU trebuie autorizare!

20/08/2012/in Finalizate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) şi ActiveWatch – Agenţia de Monitorizare a Presei – propun modificarea Legii nr. 60/1991, privind organizarea si desfasurarea adunările publice, în sensul sincronizării ei cu evoluția societății.

Proiectul este sprijinit financiar de Fondul pentru Inovare Civică (program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile)

De ce trebuie schimbată Legea adunărilor publice

Legea 60/1991 a fost făcută imediat după mineriadele din 1990-91 și se dovedește neadecvată vremurilor pe care le trăim.
Manifestările publice au evoluat odată cu societatea, formele de protest și de exprimare actuale nu-și mai găsesc încadrarea în articolele unei legi vechi de 21 de ani și este necesară modificarea ei astfel încât prevederile învechite să fie înlăturate, iar unele noi să aducă în legalitate forme recent apărute de manifestare a dreptului la liberă întrunire şi la protest.

Legea are lacune sau conţine prevederi care nu sunt necesare într-o societate democratică, cum ar fi:

1Declararea prealabilă a adunărilor publice

2Lipsa oricărei referiri la manifestările spontane

3Interzicerea adunărilor publice prin care se urmăreşte organizarea unei lovituri de stat

În 2011, Ministerul Administrației și Internelor a avut o tentativă de modificare a Legii 60/1991, dar nu în sensul modernizării ei, ci invers, în scopul limitării și mai mult a dreptului la liberă întrunire.
Proiectul introducea restricţii nejustificate, menţinea prevederile criticabile din legea actuală (chiar şi pe cea cu lovitura de stat), complica procedurile şi înăsprea sancţiunile.

APADOR-CH a formulat comentarii în detaliu asupra proiectului, comentarii pe care cei interesaţi le pot găsi aici. Proiectul a ramas in stadiul de „tentativă”.

Rolul primăriilor în avizarea adunărilor publice 2011-2012

Studiul este făcut de APADOR-CH și ActiveWatch, pe baza răspunsurilor primite de la 31 de primării din România, și face parte din proiectul pentru modificarea Legii nr. 60/1991, privitoare la organizarea si desfasurarea adunărilor publice.
Studiul arată că numărul notificărilor pentru adunări publice, depuse în prima jumătate a lui 2012 la primăriile din orașele reședință de județ, depășește numărul total al notificărilor depuse în anul 2011 sau este sensibil egal.

Concluziile studiului:

Numărul adunărilor publice declarate a crescut semnificativ, cu aproximativ 37% în anul 2012 față de 2011.
Motivația cea mai frecventă a organizării unor adunări publice este aceea de a protesta împotriva unor măsuri ale Guvernului.
Practicile primăriilor în ce privește avizarea adunărilor publice, transformă deseori procedura legală dintr-una de avizare într-una de aprobare, aducând astfel atingere unui drept fundamental al cetățenilor.

Practici privind adunarile publice in Romania 2011/2012 – vezi studiu in format PDF

Din proiect:

Legislația țărilor din UE privind conducerea la secția de poliție

20/08/2011/in Finalizate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

În alte țări europene: între 4 și 6 ore de reținere la secție

APADOR-CH a susţinut constant că măsura conducerii la secție înseamnă privare de libertate deoarece persoana condusă nu poate părăsi sediul când doreşte.

Din păcate, Curtea Constituţională a decis că ar fi vorba de o măsură administrativă, şi deci nu ar presupune garanţii şi proceduri specifice privării de libertate.

Cu toate acestea, Codul de procedură penală prevede că durata conducerii se scade din durata reţinerii poliţieneşti, ceea ce înseamnă o recunoaştere implicită a naturii privative de libertate a conducerii.

Conducerea la secție înseamnă privare de libertate!

Câteva state au prevederi legale cu privire la durata conducerii în vederea stabilirii/verificării identităţii şi/sau cercetări preliminare.

Prevederi existente in țările UE

FRANTA

Poliţia poate conduce o persoană pe o durată de maximum 4 ore, după care persoana este fie pusă în libertate, fie plasată în garde a vue (reţinere).

OLANDA

Măsură se ia pe durata a 6 ore, cu posibilitatea de prelungire o singură dată pentru încă 6 ore. De menţionat că perioada dintre 12 noaptea şi 9 a.m. nu intră în calcul.
Pe de altă parte, persoana este informată din primul moment că are dreptul de a nu răspunde la întrebări care nu au legătură cu identitatea sa.
După expirarea de termenului de 6 sau 12 ore, persoana este fie pusă în libertate, fie introdusă în arest pe baza ordinului unui procuror sau unui ofiţer de poliţie superior.

SLOVENIA

Poliţia poate conduce la sediu persoane găsite la locul unde s-a comis o infracţiune sau despre care se crede că ar putea furniza informaţii necesare investigaţiei.
Durata este de maximum 6 ore.

ANGLIA

În Anglia şi Tara Galilor (Scoţia şi Irlanda de Nord au reglementări proprii, complet sau parţial diferite) trebuie amintite pentru introducerea în 2006 a unei măsuri numite street bail (cauţiune stradală) care înseamnă că o persoană care nu vrea să îşi decline identitatea (britanicii continuă să refuze introducerea cărţilor de identitate) este lăsată liberă în schimbul unei cauţiuni şi a unor condiţii (de obicei, prezentarea la poliţie la o dată şi o oră stabilite pe loc).
Desigur, cauţiunea nu funcţionează în toate situaţiile şi nu înlocuieşte, ca regulă, conducerea la poliţie, dar este o alternativă la privarea iniţială de libertate.

Una dintre cele mai puțin și vagi reglementate formele de privare de libertate în Europa este conducerea la secție/oprirea pentru interogare, practică relativ curentă în toate ţările UE. Este perioada în care persoanele pot fi expuse riscului de a fi constrânse – fizic şi/sau psihic – să dea informaţii poliţiştilor.
Dat fiind că polița are dreptul să identifice și chiar să interogheze o persoană în orice loc public – parc, mijloace de stransport în comun, stradă – se poate susține că nici conducerea la secție pentru același scop nu se încadrează la „privare de libertate”.

Totuși, privarea de libertate funcţionează din momentul împiedicării persoanei de a părăsi locul unde a fost oprită. Și din acest moment este nevoie de reglementări clare pentru poliţie şi de un minim de garanţii pentru persoana chestionată, în primul rând dreptul de a nu răspunde întrebărilor ce nu au legătură cu stabilirea identităţii.
Pentru acest gen de privare de libertate ar fi normal să funcţioneze unele garanţii pentru persoana condusă (registre de evidenţă, eventual înregistrări audio-video, adeverinţă la părăsirea sediului, interdicţia pentru poliţişti de a lua vreo declaraţie şi de a încerca să obţină informaţii de altă natură decât cele privind identitatea persoanei etc).

Acest articol face parte din proiectul Scoateți legea din dubă, derulat de APADOR-CH în 2011