Guvernul instituie controlul politic al comunicării online în campania electorală
Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
Unele considerații privind regimul eliminării/blocării[1] materialelor neconforme de publicitate politică de pe platformele online; Cu prima ordonanță de urgență din 2025, executivul copiază puțin din legislația europeană, dar o adaptează românește, legiferând eliminarea postărilor politice care nu sunt pe placul birourilor electorale, înainte ca o instanță să decidă dacă e corect sau nu
Prin ordonanța de urgență (OUG) nr. 1/2025, Guvernul a dorit să reglementeze anumite aspecte privind desfășurarea alegerilor prezidențiale, care ar urma să aibă loc, în reluare (după anularea celor de anul trecut), la 4 mai 2025.
O atenție deosebită a fost acordată de Guvern campaniei electorale desfășurate online, atât pe platformele obișnuite, cât și pe „platformele mari”.
Este posibil ca această atenție a Guvernului, deloc prietenoasă, pentru platformele online, să fi fost stimulată și de Regulamentul (UE) 2024/1083 al Parlamentului European și al Consiliului, din 11 aprilie 2024, de stabilire a unui cadru comun pentru serviciile mass-media în cadrul pieței interne (denumit si Regulamentul european privind libertatea mass-mediei), care, la pct. 4 din preambul conține aprecieri deloc măgulitoare la adresa platformelor online, în special cele mari. Cităm din pct. 4 al preambului la Regulament:
„În primul rând, platformele online globale acționează ca puncte de acces la conținutul mediatic, cu modele de afaceri care tind să dezintermedieze accesul la serviciile mass-media și să amplifice polarizarea conținutului și dezinformarea. Respectivele platforme sunt, de asemenea, furnizori esențiali de publicitate online, deturnând resurse financiare de la sectorul mass-mediei, afectând sustenabilitatea sa financiară și, prin urmare, diversitatea conținutului oferit”.
Odată stabilit, oficial, faptul că platformele online sunt dușmanul de moarte al mass-mediei, pentru că polarizează și dezinformează, spre deosebire de mass-media, care unește și informează cu maximă corectitudine (dacă n-ar fi așa, la noi, partidele nu ar mai finanța substanțial mass-media „tradițională”), Guvernul a urmat trendul și a procedat la adoptarea unor reglementări care să taie în dușmani.
Astfel, OUG 1/2025 conține o reglementare drastică privind sancționarea abaterilor comise în campania electorala desfăsurată online.
În primul rând, va trebui ca materialele de publicitate politică să poarte pe ele mai multe acccesorii informativ-declarative decât un pom de Crăciun. Sunt cerute, în art. 16, diverse mențiuni despre chestiuni indicate ambiguu în actul normativ, astfel încât nimeni nu va fi sigur că nu a încălcat legea. Cine nu se conformează, comite o gravă contravenție, care se sancționează cu amendă mare, între 15.000 și 50.000 lei.
Partea mai rea abia urmează.
Cu cine vor ține birourile electorale?
Potrivit art. 17 al. 5 si 6 din OUG 1/2025, deciziile BEC si ale celorlalte birouri electorale prin care sunt admise plângerile privind campania electorală online sunt executorii și reprezintă ordine de a acţiona împotriva conţinutului ilegal în sensul art. 9 din Regulamentul (UE) 2022/2.065 (Regulamentul serviciilor digitale – DSA).
Cu alte cuvinte, aceste decizii, emise de entități eminamente politice (birouri electorale), vor fi puse în executare chiar dacă nu sunt definitive, adică pot fi executate mai înainte de a fi supuse controlului de temeinicie și legalitate, care poate fi exercitat exclusiv de instanțele de judecată.
Această soluție legislativă este diametral opusă față de cea prevăzută în art. 42 al. 5 din Legea 370/2004, privind alegerile prezidențiale, potrivit căreia contestațiile formulate împotriva deciziilor birourilor electorale suspendă de drept executarea. Și este de menționat că în art. 17 din OUG 1/2025 nu se prevede nicio derogare de la art. 42 al. 5 din Legea 370/2024, articol care prevede suspendarea de drept a executării deciziilor birourilor electorale care sunt contestate.
Deci, dacă un organism politic, de genul biroului electoral, nu agrează o postare de campanie online, el va putea decide eliminarea/blocarea imediată a acelei postări, chiar dacă decizia organismului politic nu e definitivă și poate fi anulată în căile de atac.
În mod similar, folosind logica din reglementarea Guverului, s-ar putea trece la demolarea unei clădiri în baza unei decizii adminsitrative, nedefinitive, fără a se mai aștepta contestarea acestei decizii în instanță și soluționarea contestației de către instanța de judecată.
Caracterul politic al BEC rezultă din compunerea sa, în care intră:
- 5 judecători
- 3 membri ai Autorității Electorale Permanente (președintele și cei 2 vicepreședinți). Președintele AEP este numit de Parlament, la propunerea grupurilor parlamentare, un vicepreședinte este numit de Preşedintele României, iar celălalt de prim-ministru. Cei care i-au ales/numit în funcție îi pot și revoca din funcție, pentru „motive temeinice”, deci cei aleși/numiți depind cu funcția integral de bunăvoința politicienilor care i-au ales/numit.
- 10 reprezentanți ai partidelor politice (politicieni).
Deci, din 18 membri, 13 sunt politicieni, iar 5 judecători. Este ușor observabil că majoritățile pentru luarea unei decizi BEC nu pot fi influențate de judecători, întrucât aritmetica votului este clar în favoarea politicienilor, mult mai numeroși în compunerea BEC.
În mod corelativ, Biroul electoral judeţean, respectiv Biroul electoral al sectorului și municipiului Bucureşti si Biroul electoral pentru secţiile de votare din străinătate sunt constituite din 3 judecători, un reprezentant al Autorităţii Electorale Permanente şi din cel mult 7 reprezentanţi ai formaţiunilor politice care au propus candidaţi. Deci, din 11 membri ai acelor birouri electorale, 3 sunt judecători, iar restul de 8 (marea majoritate) sunt politicieni (după cum am precizat mai sus, AEP este un organism politic – controlat, prin numiri și revocări din funcție, de către politicieni).
Birourile electorale ale secţiilor de votare din ţară sunt alcătuite din cel mult 9 membri, din care un preşedinte, un locţiitor al acestuia şi cel mult 7 membri propuşi de formaţiunile politice care participă la alegeri. Deci, din 9 membri, 7 (marea majoritate) sunt numiți de partide. Caracterul politic al compunerii biroului electoral al secției este evident.
Faptul că aceste entități, eminamente politice, pot dispune eliminarea/blocarea de conținut de pe platformele online, fără a se mai aștepta hotărârea unei instanțe de judecată, adică a unui organism independent și imparțial, cu privire la temeinicia și legalitatea decizei de eliminare/blocare, reprezintă o ingerință grosoloană a politicului în exercitarea dreptului la liberă exprimare.
Soluția e în mâna Parlamentului
În mod rezonabil, pentru a proteja și dreptul la liberă exprimare, nu doar dreptul la imagine al candidaților sau interesele grupurilor politice, eliminarea/blocarea conținutului online nu ar trebui pusă în executare decât după exercitarea căilor de atac împotriva deciziei de eliminare/blocare, deci numai după rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești care să se pronunțe cu privire la temeinica și legalitatea deciziei de eliminare/blocare.
Desigur, s-a putea obiecta că o judecată în instanță dureză mult. Această problemă nu este însă fără soluții. Deja există reglementări în legislația electorală prin care durata soluționării de către instanțe a litigiilor electorale este redusă la câteva zile, cel mult. O astfel de prevedere ar fi putut fi introdusă și în cazul deciziilor de eliminare/blocare de conținut online.
De asemenea, trebuie precizat că Regulamentul (UE) 2022/2.065 nu obligă la punerea în executare a unor decizii nedefinitive. În art. 9 din Regulament, articol dedicat ordinului de a acționa împotriva conținutului ilegal, se prevede la alineatul 6:
„Condițiile și cerințele prevăzute la prezentul articol nu aduc atingere cerințelor prevăzute de dreptul intern procesual civil și penal.”
Or, regula din sistemul nostru juridic este că executarea are loc nu înainte, ci după ce dispoziția de executare a rămas definitivă, în urma contestării sau a expirării termenului de contestare.
Rezolvarea acestei probleme este, din păcate, de competența Parlamentului. Cu ocazia adoptării legii de aprobare a OUG 1/2025, Parlamentul ar putea introduce prevederi în sensul că deciziile privind eliminarea/blocarea de conținut online să poată fi puse în executare numai după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești prin care se soluționează calea de atac împotriva acestor decizii. Tot Parlamentul va putea stabili, cu aceeași ocazie, termene foarte scurte pentru soluționarea litigiilor de această natură de către instanțele judecătorești.
[1] La pct. 22 din preambulul Regulamentului (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale se prevede: „Pentru a beneficia de exonerarea de răspundere pentru serviciile de găzduire, furnizorul ar trebui, din momentul în care ia cunoștință efectiv sau conștientizează activitățile sau conținutul ilegal, să acționeze prompt pentru a elimina conținutul respectiv sau pentru a bloca accesul la acesta.”
