România „sărbătorește” prin multiple condamnări la CEDO condițiile proaste din închisori

Organizaţia Naţiunilor Unite aniversează în fiecare an la 26 iunie Ziua Internaţională pentru Susţinerea Victimelor Torturii. România a ratificat în 1990 Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, și s-a angajat, din 2009 când a ratificat Protocolul Opţional la Convenţia Împotriva Torturii, că va înființa un Mecanism Național pentru Prevenirea Torturii (MNPT), care ar trebui să monitorizeze condițiile din spațiile de deținere.

Au trecut patru ani de atunci și statul român continuă să fie condamnat la CEDO pentru condițiile proaste din închisori, o problemă devenită deja sistemică după cum au observat judecătorii europeni. În ultimul deceniu, sumele plătite de România ca despăgubiri pentru rele tratamente aplicate deținuților au depășit 600.000 de euro. 

Chiar luna trecută statul român a fost obligat să-i plătească 3000 de euro despăgubiri unui fost deținut care a stat 53 de zile în arestul din Craiova (detalii găsiți aici )

Cel mai recent ultimatum acordat României pentru înființarea unui astfel de mecanism a fost la Geneva, la întrunirea specială a Comitetului Împotriva Torturii (CAT) din cadrul ONU, din 13 mai 2013. Ne aflăm deja în al doilea termen acordat de CAT pentru instituirea Mecanismului Național pentru Prevenirea Torturii (MNPT), după ce în 2009 am obținut o amânare de trei ani. Anul trecut, când primul termen a expirat, am mai cerut și primit o prelungire de doi ani. MNPT ar trebui să existe și să funcționeze până în noiembrie 2014. De aceea, reprezentanții CAT s-au arătat îngrijorați de lipsa de acțiune a României chiar și în acest al doilea termen, pentru că până la această dată Guvernul ar fi trebuit deja să prezinte CAT un calendar de acțiuni pe care le întreprinde pentru atingerea obiectivului la termen.

În lipsa mecanismului național, una din puţinele organizații independente care monitorizează condițiile din închisori și respectarea drepturilor omului este APADOR-CH. Din rapoartele făcute publice de reprezentanții organizației după fiecare vizită reiese că în continuare condițiile din închisorile românești încalcă drepturile fundamentale și pot constitui suficiente temeiuri pentru alte condamnări ale României la CEDO.

Principalele aspecte avute în vedere de Curtea Europeană în procesele de până acum au fost cele referitoare la supraaglomerare, la precaritatea condiţiilor de igienă sau la lipsa unor îngrijiri medicale adecvate. Curtea Europeană analizează caracterul sistemic al problemei condiţiilor de deţinere din penitenciarele româneşti în eventualitatea demarării unei proceduri-pilot împotriva României. APADOR-CH a acţionat ca terţ intervenient în această procedură în cazurile Sasu c. României şi Stanciu c. României, argumentând în favoarea demarării procedurii-pilot că problemele legate de condiţiile de detenţie în penitenciare sunt cvasigenerale şi structurale şi că, trăind în acele condiţii, deţinuţii sunt victime ale unor rele tratamente. În prezent România se confruntă cu o supraaglomerare cronică a penitenciarelor, dat fiind că numărul deținuților a ajuns în ultimii ani de la 27.000 la peste 33.000 în prezent.

Dacă ar fi funcțional, mecanismul național ar presupune o monitorizare susținută a spaţiilor privative de libertate și a tratamentului aplicat persoanelor deținute, în scopul prevenirii torturii. MNPT va avea competenţe de monitorizare nu doar în penitenciare, ci în orice loc în care se află o persoană privată de libertate în sensul definit în art. 4 al Protocolului OPCAT – spitale de psihiatrie, centre pentru minori, aresturi, sedii ale jandarmilor, centre pentru străini și chiar dube ale poliției și jandarmeriei.

Dată fiind cronicizarea condițiilor proaste din închisori, pe fondul supraaglomerării acestora, și pentru preîntâmpinarea altor condamnări la CEDO, APADOR-CH solicită autorităților române să acorde atenţia cuvenită prevenirii oricăror forme de tortură şi, în acest sens, să urgenteze demersurile pentru instituirea unui mecanism naţional eficient de prevenire a torturii.