Comitetul pentru Prevenirea Torturii

Posts

CPT, după vizita în România: Condițiile din aresturile poliției rămân mediocre

24/09/2015/in Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Comitetul Consiliului Europei pentru Prevenirea Torturii și a tratamentelor inumane sau degradante (CPT) a publicat astăzi raportul asupra vizitei sale în România (din 5-17 iunie 2014). Delegația CPT a vizitat nouă aresturi, patru penitenciare și Spitalul Penitenciarului Rahova – pentru discuții cu arestații preventiv și deținuți – și a avut discuții cu personalul unor spitale de psihiatrie (Săpoca Iași și Centrul neuropsihiatric nr. 2 din București). Membrii CPT s-au întâlnit la București și cu reprezentanții APADOR-CH.

În raport sunt menționate evoluțiile pozitive constatate față de vizita precedentă a CPT (din 2010), ca exemplu de bune practici fiind dat medicul care se ocupă de aresturile din București și raportează ce constată după examinarea arestaților, consemnând inclusiv declarațiile acestora, chiar dacă nu există semne vizibile de violență pe corpurile lor. Totuși, CPT remarcă faptul că în ultimii cinci ani condițiile de detenție din aresturile poliției – care dețin arestații timp de câteva luni – “rămân mediocre, în special în ceea ce privește supraaglomerarea, stare proastă, insalubritate și accesul insuficient la lumină naturală și ventilație.”

În penitenciare, delegația a observat o teamă vizibilă a deținuților de a vorbi cu membrii CPT. Totuși, aceștia au primit numeroase informații despre rele tratamente (în special loviri aplicate deținuților de către mascații din grupurile de intervenții). În raport se spune că agresiunile au existat mai ales la deținuții de la regimul de maxima securitate sau închis, din închisorile Arad și Oradea. Delegația a avut acces și la dovezi medicale ale acestor agresiuni.

CPT se declară de acord cu existența grupelor de intervenție, dar menționează în raport că nu ar trebui ca ele să fie folosite ca substitut pentru lipsa cronică de personal de supraveghere. În plus, intervențiile acestor “mascați” ar trebui să fie mai bine reglementate, pentru prevenirea abuzurilor.

Și în penitenciare, CPT a constatat un grad mare de supraaglomerare, cu maximum 2m² de spațiu de persoană (în penitenciarul de femei Târgșor de exemplu), supraaglomerare agravată și de faptul că deținuții petrec în camere între 20 și 22 de ore pe zi. Raportul CPT recomandă creșterea numărului de penitenciare, a personalului medical alocat și implicarea deținuților în activități socio-educative și muncă, la regimurile de maximă securitate și închis

Raportul CPT face referire și la cazul Gabriel Dumitrache, mort în secția 10 de Poliție București, cerând autorităților române să informeze Comitetul despre mersul acțiunii în justiție împotriva polițistului acuzat că l-a omorât pe Dumitrache. CPT cere totodată autorităților să ia și măsuri disciplinare administrative la adresa polițiștilor, indiferent de mersul anchetei penale.

În același raport CPT a mai făcut recomandări cu privire la procedurile derulate în cazul examenelor medicale aplicate deținuților – să se facă cu respectarea confidențialității (nu în prezența unui polițist), dosarul medical să conțină un formular special pentru traume și să fie eliminată declarația pe care arestatul este obligat să o semneze, prin care îl exonerează pe polițist de răspunderea pentru un abuz.

APADOR-CH constată că raportul CPT conține fapte și situații semnalate de ani de zile de asociație, despre supraaglomerare și proastele condiții din aresturi. Din păcate, pe plan intern aceste probleme se discută public foarte rar, doar atunci când România mai primește o condamnare la CEDO pentru condițiile de detenție sau când o celebritate arestată se plânge de modul în care a fost tratată în timpul arestului. Drepturile civile sunt un subiect ignorat atât de autorități, cât și de simpli cetățeni, care au scuza că nu și le cunosc – conform studiului sociologic lansat recent de APADOR-CH.

Raportul complet CPT poate fi citit aici.

Mecanismul Național pentru Prevenirea Torturii, după șase ani de discuții încă nu ne-am lămurit cum să-l facem

01/10/2013/in Articole, /by APADOR-CH

Matthew Pringle ne explică cum funcționează mecanismele altor state

Mecanismul Național pentru Prevenirea Torturii (MNPT) în România, mai exact lipsa lui, a fost motivul care i-a reunit ieri la București pe reprezentanții statului român și pe cei ai organizațiilor internaționale în fața cărora România s-a angajat, în 2009, că îl va înființa.

Mari Amos, reprezentant al Subcomitetului ONU pentru Prevenirea Torturii, și Matthew Pringle, responsabil pentru Europa și Asia în cadrul Asociației pentru Prevenirea Torturii, au participat la conferința organizată de APADOR-CH în încheierea proiectului „Mai există tortură în România?”, derulat în ultimul an.

România se chinuie de patru ani să înființeze acest MNPT la care s-a angajat în urma ratificării OPCAT – Protocolului Opţional la Convenţia Împotriva Torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptat la New York la 18 decembrie 2002. Mecanismul, prin reprezentanții săi, ar urma să facă vizite periodic în diversele spații de deținere din România și să monitorizeze astfel respectarea drepturilor omului în acele locuri.

Inițial România a cerut trei ani ca să-și îndeplinească această datorie, în loc de termenul uzual de doi ani. Acest termen a fost depășit în 2012, iar statul român a cerut și primit o nouă amânare. Comisia împotriva Torturii (CAT) a ONU a acceptat ca nou termen luna noiembrie 2014, iar Mecanismul Național ar trebui să funcționeze până la această dată. Ca să ne încadrăm în acest ultim termen ar fi trebuit ca azi să avem deja depus în Parlament un proiect de lege.

Suntem singurul stat din lume care a cerut două amânări

Deși suntem singurul stat din lume care a cerut două amânări succesive pentru implementarea mecanismului, nici în ceasul al 12-lea nu dăm semne că ne vom achita de datorie. Încă din 2010 existau în lucru două variante posibile pentru MNPT:

– una în care mecanismul ar fi fost înființat ca instituție de sine stătătoare, sub control Parlamentar;

– una în care mecanismul ar fi încorporat în Instituția Avocatul Poporului, având însă buget și personal separate.

Azi, după trei ani, opțiunea între cele două variante nu a fost făcută, Guvernul având în lucru un proiect de lege de modificare a legii ce reglementează instituția Avocatului Poporului iar Parlamentul având în analiză un proiect de lege de instituire a MNPT ca organism nou sub control parlamentar.

Mari Amos a discutat despre modelul MNPT ca entitate separată

Atât Mari Amos cât și Matthew Pringle au prezentat câteva modele de astfel de instituții existente în alte țări, subliniind că ambele variante sunt posibile, fiecare țară având libertatea de a implementa ce fel de mecanism dorește, numai s-o facă.

Au fost prezentate modele de bună practică chiar în vecinătatea noastră, în țări ca Serbia sau Bulgaria, dar și modelul german, austriac și francez.

Conform explicațiilor lui Mari Amos, minimul de atribuţii pe care OPCAT îl impune statelor care au ratificat acest act internațional vizează:

– examinarea în mod regulat a tratamentului aplicat persoanelor private de libertate în locurile de detenţie;

– formularea unor recomandări către autorităţile competente, în vederea îmbunătăţirii tratamentului şi condiţiilor de viață ale persoanelor private de libertate, a prevenirii torturii şi pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante;

– formularea unor propuneri şi observaţii privind legislaţia existentă sau proiectele legislative.

Matthew Pringle:

[quote]acum șase ani am participat la conferința la care se discuta pentru prima dată înființarea MNPT în România. Dacă voi veni peste șase ani aici sigur veți avea un MNPT înființat, nu?[/quote]

În încheierea întâlnirii s-au făcut promisiuni de accelerare a procesului de adoptare a legii. Alina Ion, reprezentanta Ministerului Justiției la discuții, a declarat că va colabora îndeaproape cu Instituția Avocatului Poporului astfel încât să propună Guvernului „într-un timp cât mai scurt” un proiect pentru înființarea MNPT. Eugen Dinu, consilier la Avocatul Poporului, a confirmat și el disponibilitatea instituției pentru a îngloba noua structură pentru monitorizarea drepturilor omului.

Matthew Pringle, într-o notă optimistă, a încheiat evenimentul amintind că: „acum șase ani am participat la conferința la care se discuta pentru prima dată înființarea MNPT în România. Dacă voi veni peste șase ani aici sigur veți avea un MNPT înființat, nu?”.

România „sărbătorește” prin multiple condamnări la CEDO condițiile proaste din închisori

25/06/2013/in Articole, /by APADOR-CH

Organizaţia Naţiunilor Unite aniversează în fiecare an la 26 iunie Ziua Internaţională pentru Susţinerea Victimelor Torturii. România a ratificat în 1990 Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, și s-a angajat, din 2009 când a ratificat Protocolul Opţional la Convenţia Împotriva Torturii, că va înființa un Mecanism Național pentru Prevenirea Torturii (MNPT), care ar trebui să monitorizeze condițiile din spațiile de deținere.

Au trecut patru ani de atunci și statul român continuă să fie condamnat la CEDO pentru condițiile proaste din închisori, o problemă devenită deja sistemică după cum au observat judecătorii europeni. În ultimul deceniu, sumele plătite de România ca despăgubiri pentru rele tratamente aplicate deținuților au depășit 600.000 de euro.

Chiar luna trecută statul român a fost obligat să-i plătească 3000 de euro despăgubiri unui fost deținut care a stat 53 de zile în arestul din Craiova (detalii găsiți aici )

Cel mai recent ultimatum acordat României pentru înființarea unui astfel de mecanism a fost la Geneva, la întrunirea specială a Comitetului Împotriva Torturii (CAT) din cadrul ONU, din 13 mai 2013. Ne aflăm deja în al doilea termen acordat de CAT pentru instituirea Mecanismului Național pentru Prevenirea Torturii (MNPT), după ce în 2009 am obținut o amânare de trei ani. Anul trecut, când primul termen a expirat, am mai cerut și primit o prelungire de doi ani. MNPT ar trebui să existe și să funcționeze până în noiembrie 2014. De aceea, reprezentanții CAT s-au arătat îngrijorați de lipsa de acțiune a României chiar și în acest al doilea termen, pentru că până la această dată Guvernul ar fi trebuit deja să prezinte CAT un calendar de acțiuni pe care le întreprinde pentru atingerea obiectivului la termen.

În lipsa mecanismului național, una din puţinele organizații independente care monitorizează condițiile din închisori și respectarea drepturilor omului este APADOR-CH. Din rapoartele făcute publice de reprezentanții organizației după fiecare vizită reiese că în continuare condițiile din închisorile românești încalcă drepturile fundamentale și pot constitui suficiente temeiuri pentru alte condamnări ale României la CEDO.

Principalele aspecte avute în vedere de Curtea Europeană în procesele de până acum au fost cele referitoare la supraaglomerare, la precaritatea condiţiilor de igienă sau la lipsa unor îngrijiri medicale adecvate. Curtea Europeană analizează caracterul sistemic al problemei condiţiilor de deţinere din penitenciarele româneşti în eventualitatea demarării unei proceduri-pilot împotriva României. APADOR-CH a acţionat ca terţ intervenient în această procedură în cazurile Sasu c. României şi Stanciu c. României, argumentând în favoarea demarării procedurii-pilot că problemele legate de condiţiile de detenţie în penitenciare sunt cvasigenerale şi structurale şi că, trăind în acele condiţii, deţinuţii sunt victime ale unor rele tratamente. În prezent România se confruntă cu o supraaglomerare cronică a penitenciarelor, dat fiind că numărul deținuților a ajuns în ultimii ani de la 27.000 la peste 33.000 în prezent.

Dacă ar fi funcțional, mecanismul național ar presupune o monitorizare susținută a spaţiilor privative de libertate și a tratamentului aplicat persoanelor deținute, în scopul prevenirii torturii. MNPT va avea competenţe de monitorizare nu doar în penitenciare, ci în orice loc în care se află o persoană privată de libertate în sensul definit în art. 4 al Protocolului OPCAT – spitale de psihiatrie, centre pentru minori, aresturi, sedii ale jandarmilor, centre pentru străini și chiar dube ale poliției și jandarmeriei.

Dată fiind cronicizarea condițiilor proaste din închisori, pe fondul supraaglomerării acestora, și pentru preîntâmpinarea altor condamnări la CEDO, APADOR-CH solicită autorităților române să acorde atenţia cuvenită prevenirii oricăror forme de tortură şi, în acest sens, să urgenteze demersurile pentru instituirea unui mecanism naţional eficient de prevenire a torturii.

Cum s-a dus România nepregătită la ONU și a mințit că va lupta „cel mai bine” împotriva torturii

21/05/2013/in Articole, /by APADOR-CH

Proaspăt numitul șef peste penitenciarele din România, Cătălin Bejan, a fost trimis să reprezinte Guvernul la Geneva, la întrunirea specială a Comitetului Împotriva Torturii (CAT) din cadrul ONU, din data de 13 mai 2013. El ar fi trebuit să prezinte în fața CAT un plan concret de măsuri întreprinse de România pentru implementarea Mecanismului Național de Prevenire a Torturii – datorie la care țara noastră s-a angajat încă din 2009, dar pentru care nici până azi nu a făcut vreun demers concret.

În loc de planul de măsuri, Bejan s-a prezentat în fața CAT susținând verbal – nu a avut niciun discurs scris – că România va avea „cel mai bun mecanism din Europa împotriva torturii”, dar că mai durează un pic până va fi pus în practică.

La întrebările insistente ale comisarilor CAT privind motivele pentru care nici de data asta nu ne-am făcut temele, Bejan a dat vina pe numeroasele schimbări politice și pe criză. Dar a dat ca sigură luna septembrie 2013 pentru trecerea prin Parlament a legii de constituire a mecanismului.

De cinci ani nu reușim să facem o lege

România se află deja în al doilea termen acordat de CAT pentru instituirea Mecanismului Național pentru Prevenirea Torturii (MNPT), după ce în 2009 am obținut o amânare de trei ani, iar anul trecut când primul termen a expirat am mai cerut și primit o prelungire de doi ani. MNPT ar trebui să existe și să funcționeze până în noiembrie 2014. De aceea, reprezentanții CAT s-au arătat îngrijorați de lipsa de acțiune a României chiar și în acest al doilea termen, pentru că până la această dată Guvernul ar fi trebuit deja să prezinte CAT un calendar de acțiuni pe care le întreprinde pentru atingerea obiectivului la termen.

Trimiterea la Geneva, în acest context și complet nepregătit, a șefului penitenciarelor a fost o gafă a executivului. Era rolul Ministerului Justiției sau al Ministerului de Externe să trimită un reprezentant la această sesiune special dedicată audierii României de către comisarii CAT.

Realitatea care a stat la baza tergiversării constituirii MNPT este însă alta. Numeroasele schimbări politice prin care a trecut România anul trecut au afectat și structurile celor două ministere amintite, astfel că au dispărut din schemă sau au fost schimbați și funcționarii care știau despre ce e vorba în chestiunea MNPT și care lucraseră anterior la un proiect de lege pentru implementarea lui. Iar acum e greu de estimat dacă există măcar în lucru un proiect al legii pentru care domnul Bejan s-a angajat în fața CAT că va fi și trecută prin Parlament până în septembrie 2013.

Guvernul primește un ultimatum de șase săptămâni

În punctul de vedere remis CAT la Geneva, APADOR-CH a explicat că în ciuda ratificării Protocolului Opţional la Convenţia Împotriva Torturii și în pofida semnalelor din partea societății civile, România nu a făcut vreun pas în direcția introducerii în cadrul legal a garanțiilor privind respectarea drepturilor fundamentale pentru persoanele private de libertate. Dimpotrivă, un proiect de lege care introducea astfel de garanții în legile de funcționare ale poliției și jandarmeriei a fost respins de Guvern care a transmis Parlamentului avizul său negativ în octombrie 2012, astfel încât Parlamentul a respins propunerea de lege.

APADOR-CH a cerut ca România să ia toate măsurile legale pentru a garanta respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor private de libertate și pentru înființarea unui mecanism transparent de monitorizare a condițiilor din spațiile de detenție.

Raportorul pentru România din partea Consiliului Europei a declarat cu aceeași ocazie că va acorda tot sprijinul necesar României pentru implementarea MNPT, dar ar trebui ca măcar să ne demonstrăm bunele intenții elaborând un plan de lucru pe care să-l prezentăm CAT.

În final Guvernul României a fost somat de președintele CAT, Claudio Grossman, să elaboreze un astfel de plan concret de măsuri în cel mult șase săptămâni – adică până la finele lunii iunie. Citiți mai multe în comunicatul CAT.

De ce ne trebuie un Mecanism Național de Prevenire a Torturii

Statul român a pierdut peste 600.000 de euro în urma proceselor la CEDO prin care unii deținuți s-au plâns de condițiile improprii de detenție http://www.apador.org/blog/campanii/mai-exista-tortura-in-romania/de-ce-e-nevoie-de-monitorizarea-spatiilor-de-detentie/) Un Mecanism Național pentru Prevenirea Torturii are rolul de a monitoriza permament situația respectării drepturilor fundamentale în spațiile de detenție și, deci, de a preveni pe viitor atât încălcări ale acestor drepturi cât și condamnări ale României la CEDO.

Mai multe informații despre rolul și componența MNPT găsiți pe blogul APADOR-CH – http://www.apador.org/blog/

Ce garanții ar trebui să ofere statul persoanelor conduse la secție

16/02/2012/in Articole, /by APADOR-CH

[quote]Privarea de libertate funcţionează din momentul împiedicării persoanei de a părăsi locul unde a fost oprită. Și din acest moment este nevoie de reglementări clare pentru poliţie şi de un minim de garanţii pentru persoana chestionată, în primul rând dreptul de a nu răspunde întrebărilor ce nu au legătură cu stabilirea identităţii. [/quote]

Conducerea la secție pentru identificare este considerată o privare de libertate și de Protocolul Opţional la Convenţia Împotriva Torturii (OPCAT), adoptat în 2002 de Adunarea Generală a ONU și ratificat ulterior și de România.

OPCAT oferă o definiţie simplă şi explicită a privării de libertate şi anume împiedicarea unei persoane de a părăsi un loc atunci când doreşte, indiferent de autoritatea care ia această măsură. Dintre toate formele de privare de libertate cea mai puţin şi mai vag reglementată este conducerea la secție, practică relativ curentă în toate ţările UE. Este perioada în care persoanele pot fi expuse riscului de a fi constrânse – fizic şi/sau psihic – să dea informaţii poliţiştilor. Chiar dacă după verificări persoanei i se permite să plece, pentru acest gen de privare de libertate ar fi normal să funcţioneze unele garanţii pentru persoana condusă (registre de evidenţă, eventual înregistrări audio-video, adeverinţă la părăsirea sediului, interdicţia pentru poliţişti de a lua vreo declaraţie şi de a încerca să obţină informaţii de altă natură decât cele privind identitatea persoanei etc.) .

Medicii trec cu vederea agresiunile asupra personelor reținute

În urma vizitei efectuate în România, în septembrie 2010, Comitetul pentru Prevenirea Torturii (CPT) a făcut câteva recomandări Guvernului României, pentru sporirea garanțiilor acordate persoanelor private de libertate. Acestea vizează dreptul la asistență medicală pe perioada privării de libertate, cu asigurarea confidențialității examenului medical, asistență juridică și posibilitatea de a-și anunța familia.

În raportul asupra vizitei din 2006, CPT subliniase rolul important ce ar reveni personalului medical în prevenirea relelor tratamente din partea forţelor de ordine şi emisese o serie de recomandări vizând îmbunătăţirea procedurilor de depistare şi semnalare a rănilor observate la persoanele aflate în aresturile poliţiei.

Autorităţile române au afirmat atunci că s-au adoptat unele dispoziţii legale pe această temă.

Constatările din timpul vizitei CPT din 2010 au arătat că măsurile nu erau suficiente şi că mai erau multe de făcut. De exemplu, consultarea dosarelor a dovedit că informaţiile consemnate în fişe erau, în cel mai bun caz, succinte; de pildă, menţionarea unui traumatism nu era însoţită de nicio precizare a circumstanţelor în care s-ar fi produs. În plus, medicii nu semnalau autorităţilor judiciare competente semnele de violenţă şi agresiuni, dacă le observau, şi se mulţumeau să asigure îngrijiri de primă necesitate.

[quote]Puţine progrese s-au înregistrat în privinţa informării asupra drepturilor persoanelor private de libertate. Cel mai adesea, persoanele private de libertate erau informate asupra drepturilor lor în momentul primului interogatoriu, ce poate avea loc şi după câteva ore de la începutul privării de libertate. În plus, s-a mai constatat că unele persoane private de libertate nu au înţeles informaţiile furnizate cu privire la drepturile lor. CPT face apel la autorităţile române să ia măsurile necesare pentru a garanta că toate persoanele private de libertate de către poliţie, indiferent de motive, vor fi informate asupra drepturilor lor (în special: anunţarea rudelor, acces la avocat, acces la doctor) din chiar primul moment al privării de libertate (adică din momentul aducerii la sediul poliţiei), prin înmânarea unei note ce enumeră aceste drepturi într-o manieră simplă. Persoanele respective trebuie invitate să semneze o declaraţie ce atestă că au primit nota. În plus, este important ca funcţionarii poliţiei care remit nota să verifice dacă persoanele private de libertate au înţeles, efectiv, conţinutul[/quote] – se spune în raportul CPT privind România.

Drepturile ce ar trebui garantate indiferent de timpul petrecut în secție

[box type=”note”]

CPT reaminteşte că acordă o importanţă deosebită celor trei drepturi pentru persoanele private de libertate:

– dreptul de a informa o rudă sau o terţă persoană că se află în detenţie,

– dreptul la un avocat şi

– dreptul de a fi consultat de un medic.

[/box]

CPT mai reaminteşte că riscul intimidării şi relelor tratamente este cel mai ridicat în perioada imediat următoare privării de libertate.

Deși în raportul CPT se admite că majoritatea persoanelor reţinute de poliţie şi-au putut anunţa rapid – direct sau prin intermediari – rudele despre situaţia lor, Comitetul subliniază că acest drept nu este, încă, garantat în mod clar în cazul persoanelor private de libertate de către poliţie, prin conducerea la secție pentru identificare.

CPT face apel la autorităţile române să ia măsurile necesare pentru ca dreptul de a informa rudele sau un terţ să fie clar garantat oricărei persoane chiar din primul moment al privării de libertate.

Citiți aici întregul raport CPT pentru România.

Tag Archive for: Comitetul pentru Prevenirea Torturii

Posts

Suntem singurul stat din lume care a cerut două amânări

Medicii trec cu vederea agresiunile asupra personelor reținute

Drepturile ce ar trebui garantate indiferent de timpul petrecut în secție