arestați – APADOR-CH

Posts

Report on the APADOR-CH visit at the Pre-Trial Arrest and Detention Center under the supervision of the Galati Police County Inspectorate

07/06/2019/in Aresturi /by Rasista

On the 21st of May 2019, two APADOR-CH representatives visited the Galati Police County Inspectorate detention center. Previously, this center had been visited by APADOR-CH in 2012, according to the report on the APADOR-CH site.

Detention spaces – location and amenities

The pre-trial arrest and detention center is located within the inspectorate and takes up three levels in one of the wings of the building. The wing in which the jail is currently situated in underwent a series of renovation and modernization works (paintwork, modernization and sterilization of the sanitary facilities, new furniture, mattresses, air conditioning, surveillance cameras), which were finalized in 2018.

Right from the beginning, the director of the detention center mentioned that there are some non-functional aspects at the center, reasoning that the project holds a two-year warranty period, in which time no changes or improvements are allowed to be made that would affect the original renovation plan.

The building’s basement features a library, several administrative chambers, as well as a washing machine and a laundry room for the detainees. The ground floor features six cells, a visitation booth including a divider, a medical facility and two yards meant for walking. On the first floor there are six cells and a cell for solitary confinement.

The 12 cells feature two or four bunk beds. The cells featuring two bunk beds hold one prisoner, while the cells with four bunk beds hold three prisoners. According to management, the center has a maximum detention capacity of 28 people. Dimensions for the two-bed cells range between 7.10 and 7.77 square meters (excluding the sanitation facility, which takes up approximately 1 square meter), while the four-bed cells range between 10.32 and 10.67 square meters (excluding the sanitation facility – 1 square meter). As not every bed was occupied, at the time of the visit each prisoner held in the center was allotted an average 3.5 square meters (in case of the four-bed cells), less than the standard 4 square meters, which should be the minimum allocated to a prisoner, according to the European Committee for the Prevention of Torture and Inhuman pf Degrading Treatment of Punishment (CPT) norms.

Management claims that the “extra” beds cannot be removed due to the project warranty, which doesn’t allow for considerable changes to be made on the building. The Association considers that the project could have forecasted the placement of a smaller number of beds from the beginning in order to respect space standards, since the center modernization was undertaken precisely align the center with CPT norms. Therefore, the Galati Police County Inspectorate detention center is somewhat crowded, related to the number of beds and persons, however, APAPDOR-CH notes that the situation is much improved compared to the 2012 visit, when, according to the management from that time, there had been situations when two people shared one bed.

The sanitation facilities in each cell feature approximately 1 square meter, they are tiled and include a Turkish toilet with a shower placed above each one. In the visited cells, the detainees had plugged up the toilets with plastic bottles (PET) filled with water in order to block the sewage smell—a similar situation to the one in 2012. The cells each feature one sink along with a mirror made of damage-proof material, placed outside the sanitary facility. The cells have also been fitted with large double-glazed and fixed windows, inclinable only on the upper section. This allows for natural light and fresh air to enter, an obvious improvement compared to 2012. The sanding on the glass of the windows doesn’t allow for any visual contact with the outside world. The cells aren’t equipped with tables. In addition to bunk beds, some cells feature functional television sets (some brought in by prisoners, others from the center’s equipment base). In the two-bed cells (one-person cell) there aren’t any television sets. Asked whether he would want a television set, one inmate confessed that he had requested one but was told it wasn’t possible. The center manager reasoned that there’s a risk for the persons quartered alone to use the television cord for suicidal purposes. However, the Association considers that the prisoners’ right to information must be respected and a television set is necessary, especially in one-person cells.

The solitary confinement cell features one bed, but it does not comply with the conditions of a standard solitary chamber, and it cannot be fitted earlier than 2020 due to the same project warranty reason. This cell wasn’t being used at the time of the visit and there are plans for upcoming adjustments to be made following the expiration date of the two-year warranty period, the manager said.

Concentration and staff

At the time of the visit, the center held a total of 20 male prisoners, out of which 3 were minors. Other detainees had been transferred to neighboring centers, as follows: one person transferred to the Tulcea Pre-Trial Arrest and Detention Center, three persons transferred to the Vrancea Pre-Trial Arrest and Detention Center and six transferred to the Braila Pre-Trial Arrest and Detention Center. The center manager declared that it is preferred to maintain a number of available spots at the center, in case of emergencies. The Galati Pre-Trial Arrest and Detention Center occasionally hosts female prisoners, but only for short periods of time. They are usually transferred to nearby penitentiaries or jails, which are fitted with dedicated female wards. The Galati Pre-Trial Arrest and Detention Center’s staff includes female employees who can ensure security and surveillance in case of female detainees. When there are no female detainees, female agents mostly handle administrative tasks, packages and visitation.

The center’s staff is made up of the manager and 28 agents (6 are female agents), assigned to security and surveillance, escort, rights assurance (packages, visitation) departments.

For transportation purposes, the center has three D category vans at disposal (the maxi-taxi type) and a modified Dacia Logan featuring a ramp and bars. The center is set to receive another of this kind. The center isn’t equipped for video questioning/hearing.

Meals, medical assistance, hygiene

The medical facility is situated on the ground floor, in a chamber measuring 7.10 square meters, equipped with a bed and a medicine cabinet. It does not feature a sanitary facility. The medical staff comprises three nurses and a doctor, who is also the chief of the County Medical Center, which is under the authority of the Medical Directorate of the Defense Ministry and provides services to the Pre-Trial Arrest and Detention Center staff and inmates. There is no permanent medical assistance at the jail. A nurse is present at the center for four hours and a doctor is present for 2 hours on a daily basis. The 112-emergency number is called in case of emergencies. The doctor and nurse the APADOR-CH representatives talked to said that another doctor will be hired at the end of the year.

All inmates are medically examined upon being taken into custody. The center has a protocol with the Saint Andrew County Hospital, which also ensures medical services for inmates, in case necessary. Dental ailments and more complex health issues are treated at public hospitals. The center doesn’t cover complex dental interventions, inmates pay for those. As medical assistance isn’t provided during nights, the physician and nurses leave the medicine, which is to be distributed during the night, with the guards. According to the medical personnel, there haven’t been any situations when inmates needed medicine and didn’t receive any.

The most common afflictions encountered with inmates are behavior disorders and psychoactive substance addictions. However, the center hasn’t had any cases involving inmates under methadone substitute treatment. In case of withdrawal, procedure requires informing and putting the inmate in touch with the National Antidrug Agency (NAA).

There is no psychologist/psychiatrist available for the prisoners. Primarily, the physicians are the ones who call attention upon a prisoner who might need psychological counseling—he is directed to the psychologist catering to the needs of the center’s staff. In psychiatric instances, inmates are examined at the Galati Military Hospital. For psychiatric cases, inmates are examined at the Galati Military Hospital. Inmates do not receive condoms, because the center manager considers them unnecessary, as all prisoners are male. There has been only one inmate who stated to be homosexual and he was quartered alone in a cell. However, the Association considers it useful to supply inmates with condoms in order to prevent sexually transmitted diseases. Upon being taken into custody, prisoners are tested for TBC trough the national healthcare act. No HIV tests are carried out, but there has been one person who stated to be HIV-positive and he was quartered alone in a cell. The center manager stated that a bactericidal sterilization lamp has been purchased for instances of TBC and hepatitis.

Bedding is provided upon entering jail and it is comprised of blankets, bedsheet, pillow and hygiene products. Nevertheless, after talking to some of the inmates, it seems that they received insufficient hygiene products (only paper and soap) or none at all. The center manager stated that oftentimes detainees bring their own products from home but are asked if they also require the products provided by the center. Most stated that they received, upon request, products for cleaning and sanitizing the cells. Some mentioned that the blankets are small and very old, insanitary and they weren’t able to use them. Prisoners have access to one washing machine located in the staff sanitary facility, where prisoners can also dry their clothes.

One of the issues identified by APADOR-CH representatives was regarding hot water. The center currently has two water-heating boilers. Following conversations with the prisoners, inmates on the ground floor said they always have hot water, while inmates on the first floor said they only have hot water for 30 minutes in the morning due to a malfunction in one of the boilers. The center manager stated that all rooms have hot water at all times, except for when the boilers are empty and need to heat water again. He says that in those instances the water is lukewarm, but not cold. Regardless, as it is not clear whether the inmates rightfully complained, or they just didn’t think of checking for hot water later, the center manager revealed that the situation will improve this year because 14 heating stations will be acquired and installed, which will also ensure heating throughout the jail in the winter, as the city’s district heating went bankrupt.

Meals are provided by the Galati Penitentiary and transported with the center vehicle. The inmates with whom the APADOR-CH talked to stated that meals are satisfactory, but they prefer to eat food from home.

Contact with the exterior, other rights

There is a mailbox on the ground floor, in the hallway providing access to the two yards, where inmates have the option to mail their own letters. Prisoners’ correspondence is registered at the registrar’s office. The detainee opens their letters in the presence of the supervisor.

There are two telephone terminals without being separated by an isolation board at the disposal of the prisoners, also on the ground-floor hallway. APADOR-CH considers that placing the telephones on a circulated access corridor, nearby the supervisor’s office, doesn’t provide enough privacy in regard to respecting the prisoners’ right to confidentiality.

The visitation room equipped with a separator is the place where packages are opened by the agent, in the presence of the detainee and the visitor, with the package being handed over through an opening in the separator. Minors benefit form visits on one side of the visitation room, without the separator. There is no room for private visitations and there haven’t been any requests for this kind of visitations. Management mentioned that in case of requests, they will be transferred to units that include this amenity.

The yards (one of 19.89 square meters and the second of 14.94 square meters) are more like walking chambers, as the center manager describes them. These are spaces with cement walls taller than 2 meters, featuring an empty section on the upper part, right under the roof, to facilitate air circulation. The yards are completely covered with a grid and plexiglass, which almost completely prevents detainees from seeing the sky. The Association considers that this is more likely a hermetically sealed space, which doesn’t provide favorable conditions for the prisoners’ walks nor for carrying out any other activities than walking. APADOR-CH recommends a refurbishment and equipping of the yards, perhaps with a sporting device (a basketball hoop, horizontal poles for pull-ups. Additionally, the placement of a clock on the yard wall would be useful. A detainee recently taken into custody was visibly disoriented about everything happening to him and told the APADHOR-CH representatives that since being in jail he never knows what time it is since he only had the time on his cell phone. Walks take place daily, for an hour, per rooms.

The center’s library is situated in the basement and features approximately 100 books (fiction, adventure novels, poetry volumes). The room measures roughly 7 square meters, featuring a small window and a desk. The detainee can request to be brought down to the library or he can ask the police agent for a book he would like to borrow. APADOR-CH representatives did not identify copies of the Penal Code, although the manager said it is one of the most requested books. In fact, one of the detainees stated that he would like to purchase a copy. The smell of fresh paint and the stuffy air indicates that this chamber hasn’t been used very often following the renovation. The Association considers it necessary to replenish the library’s book base, especially with law books.

The center doesn’t feature a store. In the extent to which the inmates have money, once every two weeks each inmate has the right to compile a shopping list of up to 21 liquids, 20 kg of groceries, 6 kg of fruit/vegetables. These are purchased in the city by the staff. There is one functional refrigerator on each floor, at the prisoners’ disposal. The center manager mentioned the fact that there is indeed an issue with this supply method through the staff, because it runs the risk that agents may lose some authority over the inmates and be seen as couriers. There have been discussions about turning to commercial operators, but that’s not possible as the inmates’ budget is unpredictable, and operators impose consistency and stability. Moreover, there is no criteria for selecting a commercial operator, there are no stipulations in this regard. The center manager stated that it would be useful to establish an economic entity or a unitary solution on a national level through a decree.

At the time of the visit, three minors in total were quartered with adults. According to the center manager’s explanation, one of the minors specifically asked for this, while the other two were detained for the same deed and couldn’t be quartered together. According to article 117 from Law 254/2013 regarding the execution of sentences and of measures involving deprivation of liberty ordered by judicial authorities during criminal proceedings, minors must be quartered together and separate from adults.

In the backdrop of the European Parliament elections, the center manager stated that there was an informing process for the prisoners, but no one expressed the willingness to vote. In other years, the center got in touch with BEC (Central Electoral Bureau), submitted the list of persons who wanted to vote and made the ballot box available to the inmates.

Discussions with the inmates

APADHOR-CH visited and talked to inmates from four cells. In one of the ground-floor cells, APADHOR representatives talked to three people, who stated that they were content with the conditions as they were quartered in a renovated cell, they always have running hot water, agents ask them every morning if they need to see the physician, their bed sheets are washed when necessary, they received cleaning and sanitizing products for the cell, and the walk schedule is kept.

In another cell there was only one person who requested to be quartered alone due to health reasons. The detainee was also content with the conditions, except for the lack of hot water, the fact that he can’t purchase cooked food and the small dimensions of the yard. He stated that he received medical treatment when necessary and that he only received paper and soap, without any other hygiene products, upon being taken into custody.

In one of the cells on the first floor there were two people, one of them a minor, at the time of the visit. The minor stated that his rights were explained to him upon arrival and he was examined by the physician. The other inmate stated that conditions at the Galati Pre-Trial Arrest and Detention Center are better compared to other centers and that he gets along well with the minor and regards him as his son. The cells are fitted with a doorbell system that inmates can use to call the supervising agent on the floor, who generally responds quickly to requests.

Other inmates were encountered in the walking chamber. They also stated that they were examined by a physician upon being taken into custody (one of them, a minor, had dental issues and received painkillers until he was to be taken to the dentist—he put in a request for this), they were read their rights upon arrival, the staff displayed a professional attitude. Two prisoners said that they didn’t receive hygiene products, so they had to purchase them.

Procedural matters—handcuffing and body search

When asked by the APADOR-CH representatives regarding the detainees’ handcuffing procedure, the center manager stated that prisoners are cuffed every time they leave the jail (for court and other criminal proceedings), in compliance with the Regulation related to the setup and operation of pre-trial arrest and detention centers, as well as necessary safety measures for these, approved through the Ministry of Internal Affairs Decree nr. 14/2018. The Regulation allows handcuffing “while traveling to judicial authorities or during transfer, as a measure of preventing escape, in thoroughly warranted instances”. The center manager stated that the inmates qualify for these thoroughly warranted instances as most of them are “carrying out some form of measure involving deprivation of liberty ordered based on assessing the: severity of the deed; the manner and circumstances of committing the deed; criminal history and other circumstances regarding the inmate, when taking into account the fact that liberty deprivation is necessary in order to remove any sense of danger toward public security.” Consequently, the Regulation is somewhat lenient with regard to handcuffing.

The shift manager’s chamber, situated on the ground floor, is the one where the body search is carried out on detainees upon arrival. The room features a surveillance camera, same as every corridor and the yards. The center manager stated that the detainee’s privacy and dignity is respected during the body search.

<strong>Conclusions and recommendations</strong>

The center is evidently different compared to APADOR-CH’s previous visit—recently renovated, modernized sanitary facilities, double-glazed windows, ventilation system installed in the hallway and the cells. Inmates confess that they are content with conditions for the most part.

APADOR-CH appreciates every improvement made as well as the staff’s effort in ensuring detention conditions, while reiterating the recommendations mentioned throughout the report:

Telephones to be placed in an area that ensures conversation privacy;
Hygiene products to be guaranteed for all detainees upon arrival;
Cells to be equipped with a table each;
A clock to be placed in the yards;
Copies of the Penal Code and Criminal procedure code, as well as other books to be added to the library’s book base;
Television sets to be placed in the one-person cells;
The yards to be remodeled in order for the roof to feature at least an open portion;
The yards to be fitted with minimal sports equipment for physical activity.

And last but not least, APADOR-CH draws attention on this visit as well to an unresolved systematic issue: the limited access to medical services for persons suffering from mental disorders. We remind the Romanian state that solutions must be found to implement the ruling of the European Court of Human Rights in the case of Ticu v. Romania, where the Court established that the lack of access to medical treatment and services for inmates suffering from mental illnesses constitutes a breach of article 3 of the Convention (the right of not being subjected to torture, punishment and inhumane and degrading treatment).

Dollores Benezic

Livia Popa

Translator: Timea Papp

Învoirea deținuților și arestaților, pentru înmormântări în familie, a devenit un drept

14/06/2018/in Articole, /by APADOR-CH

Parlamentul a adoptat modificările la Legea 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate. Printre modificări se regăsesc câteva amendamente susținute de APADOR-CH privind învoirea din motive umanitare a persoanelor arestate și condamnate.

APADOR-CH a cerut Parlamentului încă din martie 2017 să modifice legislația astfel încât să preîntâmpine situații din nefericire apărute în ultima vreme, în care unii deținuți s-au sinucis pentru că nu li s-a dat voie să participe la înmormântarea unui membru din familie.

Principalul obstacol era în art. 171 care nu prevedea un drept al deţinutului de a fi învoit din penitenciar în această situaţie specială, ci doar o posibilitate, asupra căreia trebuia să decidă conducerea penitenciarului. Iar uneori conducerea nu aproba astfel de învoiri mai degrabă din motive biocratice. Pentru a spera la învoire, deţinutul trebuia să depună la conducerea penitenciarului copia certificatului de deces. Or, fiind în penitenciar, deţinutului îi era greu să producă şi să depună acea copie, mai ales în situaţia în care deţinutul rămâne fără familie în urma cazului de deces sau cei din familia sa nu se pot deplasa suficient de repede la penitenciar.

Concret, modificările aduse legii stipulează că învoirea din motive umanitare devine un drept, nu doar o posibilitate, drept garantat atât condamnaților cât și arestaților, care până acum nu aveau nici măcar posibilitatea de a cere învoire. Un astfel de caz a fost al Danielei Tarău, arestată și condamnată pe nedrept în 2001, și care nu a putut participa la înmormântarea tatălui ei deoarece legea interzicea învoirea arestaților.

[box]

Modificările aduse legii

7. La articolul 68, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alin. (7), cu următorul cuprins:
„(7) Persoanele condamnate au dreptul de a participa, în condiţiile legii, la înhumarea sau incinerarea soţului sau soţiei, a unui copil, părinte, frate sau soră, ori bunic sau bunică.”

8. După articolul 80 se introduce un nou articol, cu următorul cuprins: „Dreptul de a participa la ceremonia funerară Art. 80
(1) Permisiunea de ieşire din penitenciar se acordă pentru participarea pe teritoriul ţării, a persoanei condamnate la înhumarea sau incinerarea soţului sau soţiei, a unui copil, părinte, frate sau soră, ori bunic sau bunică.
(2) Solicitarea pentru ieşirea din penitenciar pentru cazul prevăzut la alin. (1) va fi însoţită de precizarea, de către deţinut, a locului din ţară unde urmează să se deplaseze şi a itinerarului urmat. Verificările privind existenţa cazului de deces invocat în cererea de acordare a permisiunii de ieşire se efectuează de conducerea penitenciarului, în cel mult 24 de ore de la formularea cererii. Dacă verificările nu se finalizează în termenul de 24 de ore, permisiunea va fi acordată.
(3) Permisiunea de ieşire din penitenciar pentru cazul prevăzut la alin. (1) se acordă, pe o durată de cel mult 5 zile, tuturor persoanelor condamnate. Conducerea penitenciarului va asigura pază pe toată durata permisiunii de ieşire pentru condamnatul cu privire la care apreciază că prezintă un pericol pentru ordinea publică în cazul ieşirii din penitenciar.
(4) Formularea cu rea-credinţă de cereri pentru cazul prevăzut la alin. (1) constituie abatere disciplinară foarte gravă.”

13. La articolul 110, după alineatul (1) se introduc două noi alineate, alin. (11) şi (12), cu următorul cuprins:
„(11) Persoanele arestate preventiv au dreptul, în aceleaşi condiţii ca şi persoanele condamnate, de a participa la înhumarea soţului sau soţiei, a unui copil, părinte, frate sau soră, ori bunic sau bunică. Nu beneficiază de acest drept persoanele arestate preventiv pentru participarea la săvârşirea faptei care a produs decesul pentru care se solicită permisiunea de ieşire din arest.
(12) Pe durata învoirii sunt interzise contactarea sau purtarea de discuţii cu orice persoană implicată, în orice calitate, în cauza în care s-a dispus arestarea preventivă, precum şi orice acţiune care ar duce la îngreunarea, tergiversarea sau zădărnicirea urmăririi penale. Încălcarea acestei interdicţii constituie abatere disciplinară foarte gravă.”
14. La articolul 162, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (11), cu următorul cuprins:
„(11) Persoanele internate au dreptul, în aceleaşi condiţii ca şi persoanele condamnate, de a participa la înhumarea sau incinerarea soţului sau soţiei, a unui copil, părinte, frate sau soră, ori bunic sau bunică.”

[/box]

Din păcate o categorie de arestați tot a fost omisă de la acest drept, și anume arestații pentru ucidere din culpă. Actualul text de la articolul 13 nu face distincția între uciderea din culpă și uciderea cu intenție, prin urmare dreptul la învoirea din motive umanitare nu le este acordat persoanelor arestate pentru săvârșirea faptei care a produs decesul, chiar dacă de exemplu acea persoană a fost autorul unui accident auto din culpă în urma căruia i-a murit o persoană din familie. APADOR-CH va milita în continuare pentru introducerea acestui drept în lege și pentru astfel de cazuri.

Modificările legislative propuse de APADOR-CH privind recunoaşterea unui nou drept al persoanelor private de libertate au fost adoptate de Parlament printr-o lege care mai cuprinde şi alte noi prevederi legate de executarea pedepselor, care nu au ca iniţiator asociaţia (de exemplu, introducerea posibilităţii executării pedepsei la domiciliu). Cu privire la regimul executării pedepsei la domiciliu (“detenţia la domiciliu”) legea recent adoptată a fost atacată la Curtea Constituţională, ceea ce face ca intrarea în vigoare a întregii legi să se amâne până la soluţionarea acestei probleme.

Circa o mie de arestați respiră aerul condiționat din cele 51 de aresturi ale poliției în România

03/10/2016/in Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Condițiile din aresturi și modul în care este aplicată legislația în domeniu au fost discutate săptămâna trecută la București, în cadrul unei întâlniri organizate de APADOR-CH, cu sprijinul Ambasadei Olandei

Centrele de reținere și arestare preventivă din România mai au nevoie de investiții pentru a asigura respectarea drepturilor omului pentru arestați, deși au beneficiat în ultimii ani de fonduri pentru diverse îmbunătățiri. Condițiile din aresturi și modul în care este aplicată legislația în domeniu au fost discutate săptămâna trecută la București, în cadrul unei întâlniri organizate de APADOR-CH, cu sprijinul Ambasadei Olandei, la care au participat reprezentanți ai IGPR, Avocatului poporului, politicieni, jurnaliști, reprezentanți ai societății civile. Evenimentul a încheiat un proiect în cadrul căruia APADOR-CH a vizitat mai multe penitenciare și aresturi din țară, monitorizând condițiile de trai și respectarea noilor prevederi legislative intrate în vigoare în acest an.

După doi ani de tergiversări, în martie 2016 a fost adoptat Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate. Acest regulament a adus o serie de drepturi noi pentru persoanele private de libertate în centre de reținere și arestare preventivă, cum ar fi dreptului la comunicare online (articolul 253) dreptul la vizită intimă (articolul 249) dreptul de acces la biblioteca (articolul 265) și dreptul de a presta o muncă neremunerată în cadrul Centrului (articolul 257).

Înainte de a respecta aceste drepturi, însă, aresturile românești mai au încă nevoie de investiții în asigurarea condițiilor minime de igienă. Rapoartele Avocatului poporului, făcute după vizitele efectuate în diverse aresturi din țară, menționează că adesea camerele de deținere sunt iluminate necorespunzător, nu au grupuri sanitare proprii, au o igienă precară, au mobilier vechi sau curțile de plimbare nu sunt amenajate. Magda Constanța Ștefănescu, adjunct al Avocatului Poporului pentru domeniul privind prevenirea torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante în locurile de detenție, a mai menționat și că ar mai fi loc de îmbunătățire a comunicării cu reprezentanții IGPR, care uneori refuză să ofere documentele cerute de reprezentanții Avocatului poporului, în momentul în care vizitează aresturile.

Concluziile Avocatului poporului după vizitele în aresturi sunt similare cu cele din rapoartele APADOR-CH. În plus, Maria Nicoleta Andreescu, director executiv APADOR-CH, a vorbit și despre lipsa corelări legislației cu posibilitățile reale de implementare a acesteia în sistem, precum și despre aplicarea selectivă a prevederilor legale secundare în activitatea de zi cu zi din aresturi.

Vedem că există investiții, unele serioase, unele insuficiente. La nivel declarativ există intenții de a merge mai departe, de exemplu la Cluj se fac demersuri pentru un arest nou, dar este nevoie de mai multă atenție cu privire la modul în care se adoptă și se aplică legislația. Trebuie să existe legislație terțiară, dar și resursele necesare ca să aplici prevederile respective. Există practica de a legifera fără a vedea dacă acele reglementări au cum să fie puse în practică, din punct de vedere al resurselor.”, a spus Maria Nicoleta Andreescu.

Directorul APADOR-CH a dat de exemplu cadrul legal care prevede că încătușarea arestaților la scoaterea din arest este o excepție, în timp ce practica cotidiană arată că polițiștii încă aplică un ordin intern din 2005, care spune că încătușarea se face la fiecare scoatere din arest.

O altă necorelare între legislație și practică este imposibilitatea foștilor consumatori de droguri de a primi tratament cu metadonă cât timp se află în arest. Spre deosebire de penitenciare, unde acest lucru este permis, personalul din aresturi refuză de ani de zile, inexplicabil, distribuirea de metadonă, în condițiile în care Agenția Națională Antidrog, care gestionează tratamentele substitutive, se află tot cadrul în Ministerul de Interne ca și aresturile.

Maria Nicoleta Andreescu a punctat și despre necesitatea transparenței poliției: , „La nivelul poliției, comparativ cu Administrația Națională a Penitenciarelor, există o lipsă de transprență, spre exemplu noi nu știm, putem doar să estimăm numărul arestaților din țară, în timp ce ANP publică aceste cifre periodic. Nu știm nici care sunt procedurile prin care persoanele arestate sunt transferate dintr-un arest în altul, nu știm cât ne costă un arestat, știm cât costă hrana pentru că e furnizată tot de penitenciare, dar nu știm în rest cheltuielile cu aresturile”, a conchis directorul APADOR-CH. (urmăriți aici discursul doamnei Andreescu)

Subcomisarul Marius Claudiu Iaru, reprezentat al IGPR, a declarat că

există 51 de centre de reținere și arestare în toată țara, câte unul în fiecare județ și 11 în București. Circa 1000 de arestați sunt custodiați în prezent, ceea ce reprezintă 61% din capacitatea centrelor de reținere și arestare.”

Subcomisarul Iaru a amintit că datorită programului de investiții derulat în ultimii ani în centrele de reținere, în prezent toate camerele de arest din țară au aparate de aer condiționat și că până la finele anului se vor mai face investiții și reparații ale rețelelor de utilități din aresturi, igienizări și înlocuiri de cazarmament. „Pentru asigurarea unui spațiu de 4 mp de persoană, la nivelul IGPR s-a creat un mecanism de monitorizare a centrelor și în funcție de situație se dispune transferarea persoanelor la centrele limitrofe astfel încât să nu fie afectată buna desfășurare a procesului penal.”, a conchis subcomisarul Iaru. (urmăriți aici înregistrarea discursului domnului Iaru)

Atât APADOR-CH cât și Avocatul poporului au ținut să puncteze că deși camerele de deținere sunt dotate cu aparate de aer condiționat, acestea nu funcționează în unele locuri, deoarece rețelele electrice ale aresturilor nu sunt dimensionate pentru noile consumatoare. Subcomisarul Iaru a admis că asta este o situație în curs de remediere, cauzată de faptul că aparatere de aer condiționat au fost achiziționate din fonduri norvegiene, dar aceste cheltuieli nu au fost corelate la timp și cu investițiile din fonduri interne, pentru redimensionarea rețelelor electrice. În privința lipsei corelărilor legislative, subcomisarul Iaru a dat asigurări că acestea se află în diverse stadii de rezolvare.

Deputatul PNL Gabriel Andronache, prezent la dezbatere, a declarat că pentru îmbunătățirea legislației referitoare la măsurile alternative de detenție, PNL a depus deja un proiect de lege care să îmbunătățească legislația existentă. De asemenea, deputatul Andronache a îndemnat IGPR să solicite fondurile necesare pentru îmbunătățirea condițiilor din aresturi și pentru achiziția de echipamente necesare în implementarea noilor măsuri legislative – de exemplu achiziția de brățări electronice pentru arestații la domiciliu.

Subcomisarul Iaru a primit în timpul dezbaterii mai multe sugestii de la reprezentanți ai serviciilor de mediere sau de la specialiști în protecția copilului, interesați de condițiile de arest pentru minori, și a promis că le va transmite mai departe.

Dezbaterea despre condițiile din aresturi precum și proiectul de vizitare a aresturilor s-au realizat cu sprijin financiar olandez. Myrthe Feddema, reprezentanta Ambasadei Olandei la București, a explicat că a finanțat proiectul APADOR-CH deoarece Olanda, ca țară membră UE, prețuiește schimburile profesionale între specialiștii din cele două țări, în domeniul respectării drepturilor omului în spațiile de deținere. „Munca polițiștilor, atât în România, cât și în Olanda, este încărcată de responsabilitate, deoarece persoanele care ajung în aresturile poliției sunt de regulă persoane necondamnate și deci beneficiază de prezumția de nevinovăție”, a spus doamna Myrthe Feddema.

Pentru detalii, consultați rapoartele APADOR-CH despre condițiile din aresturi și penitenciare.

Report on the follow up visit at the Center for Pre-Trial Arrest and Detention no. 12

09/09/2014/in Aresturi, Monitorizare condițiilor de detenție /by Rasista

On August 12, 2014, two representatives of APADOR-CH visited the Center for Pre-Trial Arrest and Detention (CPAD) no. 12, located in the Bucureşti Regional Railway Police Section. It was a follow up visit, after the one made on September 11, 2012, as part of the EU-funded project Children Deprived of Liberty in Central and Eastern Europe.

The general situation, as compared to the previous visit

The situation was different from the one encountered during the previous visit in that the facility could now accommodate only 15 detainees, male minors or young men, in its 5 rooms. A set of bunks had been removed from each room, so that there were now only 3 beds on about 12 sq. m of space (including the lavatory) – amounting to 4 sq. meters per detainee. All 15 beds were occupied at the time of the visit (12 minors and 3 young detainees). The chief of the facility said that detainees were never accepted beyond that capacity and if more than 15 minors were under arrest in Bucureşti and Ilfov, they were taken to CPAD 1 in Bucureşti, where they had a special room organized for them. Minors stayed at the facility for an average of 1-3 months.

The staff included 11 agents and the chief of the facility, who worked in shifts. The chief said there were 4 shifts, with 3 agents on each, except one, which only had two agents. He also mentioned that the two-agent shift posed no problem.

The chief of the facility said that minors and young detainees were only taken in after a medical exam at the central arrest unit. Detainees were also taken there for routine medical checkups, but in case of emergency an ambulance was called.

In some cases, it was difficult to obtain IDs for minors because their legal guardians could not be identified. In such cases, CPAD 12 co-operated with the General Direction of the Child Protection Agency, in charge with social investigations that could identify a parent or relative and assist in the release of ID papers.

As during the previous visit, detainees had no activities other than spending 1-2 hours per day in the exercise yard, watching TV or reading one of the few books available for borrowing in the hall of the facility. The exercise yard was unchanged (it had been whitewashed), and still uncovered, so that no activities could take place there in rain or snow. While at the center, the detainees were unable to go on with their studies.

Every month, each detainee was entitled to a bar of soap, a razor and a roll of toilet paper. There was no budget for buying envelopes and stamps, in order to guarantee the right to correspondence/petitioning, but the chief of the facility said that the staff provided the items themselves when a minor could not afford them. The payphone was located on the corridor and required special cards. There was no phone booth to ensure the confidentiality of the conversations and the agent stood right beside the detainees who used the phone. The Association asks for this problem to be remedied by the installation of a proper phone booth. In the meanwhile, the confidentiality can still be maintained by having the agents keep a reasonable distance from the detainees, so they cannot overhear what is being said.

The alert system had been repaired, which was an improvement. The bells were now functional, allowing detainees to inform their supervisors if they had any problem. According to the chief of the facility, detainees were no longer handcuffed by default whenever they were taken out of the facility – rather, each case was analyzed on its own merits. Detainees later confirmed that they were not handcuffed when taken outside the facility.

Upon their arrival, detainees were handed a file containing a set of documents regarding the rights and obligations of persons deprived of freedom. The representatives of the Association were able to see such a file. If a detainee was unable to read, he was informed of the contents of the file by members of the staff.

A negative aspect was that the room used for visits and meetings with the attorneys had no see-through door, so the agents had to stay inside during these meetings. The confidentiality of legal conversations was therefore not observed.

The representatives of the Association noted that the registries for in-coming and out-going mail were no longer in use.

Security cameras were still installed on the corridors, at the entrance and in the exercise yard, but the footage was not archived, for technical reasons, as the chief of the facility explained. The cameras were only used to monitor what was happening in real time.

Food was brought in from Rahova Penitentiary and detainee helped themselves from the kitchen and had their meals in the rooms. The kitchen had a microwave oven at the disposal of detainees, two fridges where they could keep the food they received, and one fridge for food samples. The staff made lists of things detainees needed to buy and did the shopping for them. According to the chief of the facility, such requests were rare, because in general the minors and young detainees did not have any money.

Clothes and bedding could be washed in house, in the washing machine, as often as needed.

The representatives of the Association visited room no. 5, occupied by three minors. The windows were still covered in double wire nets, both inside and outside, so that natural light was insufficient and the electric light was on at all times. The minors confirmed that they had been seen by a doctor prior to being detained, that they had been seen by a psychologist, that they received the file with documents listing their rights and obligations and that they went out to the exercise yard every day. The room had no TV set (apparently, it had been broken by the minors), but did have an improvised radio set. None of the occupants of the room had ID papers, so they waited for their documents to be released. The minors said that hot running water was available around the clock, but the lavatory was unclean and, since it was separated from the room merely by a curtain, the urine stench filled the room.

Room no. 1 accommodated the three young men held at the facility. They confirmed that their meetings with family and attorneys took place in the presence of an agent. Their room had a TV set, provided by the facility. The lavatory here was also unclean and the walls were damp, although they had been recently whitewashed, like the rest of the facility.

Conclusions and recommendations:

– The Association recommends, as a priority, that a see-through door should be installed in the visitation room, in order to ensure the confidentiality of meetings.

– The lavatories in the rooms need to be sanitized and dampness needs to be removed from the walls, where it occurs.

– APADOR-CH recommends that the exercise yards should be properly equipped.

Adelina Boboşatu Nicoleta Popescu

Raport asupra vizitei în Centrul de reținere și arestare preventivă din subordinea Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova

04/04/2014/in Aresturi /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

La data de 4 aprilie 2014, reprezentanți ai APADOR-CH și RHRN au vizitat Centrul de reținere și arestare preventivă (CRAP) din județul Prahova.

Aspecte generale

Centrul funcționează la demisolul poliției municipiului Câmpina, fiind singurul de acest fel din județul Prahova (din decembrie 2005). Toți arestații sunt plimbați între Câmpina și Ploiești pentru cercetări, vizite medicale etc. (conform afirmației șefului de arest, cheltuielile pe nouă ani de transport ar fi putut contribui la construirea unui nou centru în Ploiești. De altfel, IPJ Prahova are în proiect construirea unui asemenea centru pe terenul unei foste unități militare).

Perioada de şedere în arest este în medie de o lună – o lună și jumătate (maximum legal este de 180 de zile). Cu o capacitate de 34 de locuri, la momentul vizitei erau găzduite 20 de persoane (18 arestați preventiv și doi condamnați definitiv, toți bărbați) în șase camere (cinci dintre ele cu șase paturi și una cu patru paturi) separat pentru fumători și nefumători. Suprafața fiecărei camere este de aproximativ 18-20 m. APADOR-CH semnalează faptul că suprafața per deținut este sub standardul de 4 mp deci camerele ar fi supraglomerate dacă toate paturile sunt ocupate. (Ar reveni cam 3,5 mp per deţinut.) De precizat că, în aresturile poliţiei, norma de cazare este tot cea veche de 6 mc per deţinut, cu toate că CPT a insistat, în raportul său după vizita din 2010, să se adopte norma de 4 mp.

Efective, spații de deținere, igienă, hrană

Personalul centrului este compus din 28 de agenți (un șef de arest, patru șefi de schimb, trei conducători auto, 20 de agenți de pază).

La depunerea în arest, pentru îndeplinirea procedurii de depunerere, persoanei arestate i se efectuează un examen medical la spitalul din Ploiești. a În situația în care persoana este reținută noaptea, aceasta este dusă întâi pentru un consult medical la spitalul civil de urgențe și apoi adusă în arest.

Există o cameră mică, curată, în care funcționează frizeria, dar arestații s-au plâns că nu se pot tunde, cererile în aceste sens fiind respinse, printre altele ,pentru că mașina de tuns este stricată. De asemenea arestații nu ai voie să dețină o mașină de tuns în camera. .

În fiecare cameră există un WC turcesc al cărui orificiu este acoperit cu un recipient din plastic umplut cu apă pentru a împiedica mirosul să se răspândească în cameră și pentru a preveni intrarea șobolanilor în camere. Salubrizarea grupurilor sanitare trebuie făcută de urgență.

Paravanul care separă grupul sanitar de restul camerei este o pânză prinsă în cuie de către cei din camere. Nu există mobilier în cameră – rafturi sau dulapuri, lucrurile fiind ținute pe jos în pungi (sub pat).

Arestații își cumpără din bani proprii materiale pentru curățenie și asigură igiena în cameră. Unul dintre arestați afirma că nu a primit hârtie igienică sau săpun de când a fost arestat (36 de zile), ci doar lenjeria de pat pe care nu o folosea din cauza mirosului. Saltelele au un grad de uzură vizibil, sunt subțiri și au căptușeala ruptă. Cele două asociaţii consideră că se impune asigurarea unui cazarmament nou.

Arestații pot face duș de două ori pe săptămână. Sala de dușuri are robinete vechi şi emană un miros neplăcut. Arestații își spală singuri hainele la duș pentru că nu au acces la maşina de spălat a centrului care se foloseşte doar pentru curăţarea lenjeriei de pat. În camere nu există televizoare. De altfel, ar fi imposibil să funcționeze din cauza lipsei prizelor ceea ce face ca arestații să folosească doar aparate pe baterii. În schimb există:

– bec aprins permanent (obișnuința cu lumina produsă de acesta provoacă o senzație de amețeală în contactul cu lumina naturală); APADOR-CH şi RHRN atrag atenţia că în locuri de deţinere este obligatoriu să se asigure pătrunderea luminii naturale. Iluminatul artificial permanent poate dăuna vederii iar poliţia este direct răspunzătoare de starea de sănătate a persoanelor aflate în custodia sa; Pentru aceste motive considerăm că se impune stingerea luminii pe timpul nopții și asigurarea unui iluminat decent pe timpul zile;

– cameră video cu funcționare permanentă în proximitatea becului. Conform declarațiilor angajaților din Centrul de reținere, camerele video sunt utile „pentru protecția arestaților”. Ele au fost montate după ce în 2001 „un arestat a murit în urma agresiunilor unui coleg de cameră”; APADOR-CH şi RHRN consideră prezenţa camerelor video drept o imixtiune inacceptabilă în intimitatea persoanelor private de libertate şi cer eliminarea acestor echipamente;

– difuzor cu funcționare între orele 6 și 22 (arestații nu pot schimba postul sau da mai încet, fiind obligați să asculte în acest interval orar un post de radio ales de către angajați). Este necesară montarea în fiecare cameră a unui întrerupător pentru difuzor la care să aibă acces arestaţii.

– geamuri deschise permanent – nu se ştie dacă și noaptea (sub ușa uneia dintre camere erau puse ziare pentru a împiedica curenții de aer);

– gratii la geamuri cu ochiuri foarte dese, astfel încât lumina naturală este practic inexistentă, arestul fiind plasat la demisol.

O practică generalizată în centrele de reținere și arestare preventivă este ca angajații să facă cumpărături pentru persoanele private de libertate, dar această cutumă nu se aplică și la Câmpina, unde reprezentanții au găsit o metodă care nu naște suspiciuni și nu creează o dependență a persoanei private de libertate de un angajat de la arest.

Cumpărăturile sunt făcute de o firmă care le transportă la sediu, după ce angajații Centrului strâng listele de la arestați cu solicitările acestora. La data vizitei erau mai multe pungi cu produse aduse de firma respectivă și care avea fiecare un bon fiscal al produselor alături de lista solicitantului.

Cele două asociaţii apreciază soluția găsită de angajații arestului și consideră că ideea poate fi preluată ca bună practică și în alte centre de deținere. Limita de bani ce poate fi folosită la cumpărături este de 400 de RON pe lună.

Mâncarea este adusă de la școala de poliție din Câmpina (în ziua vizitei, prânzul încă nu venise la 14.30, oră destul de târzie pentru servirea mesei ). Arestații spuneau că mâncarea de la prânz este bună. În bucătărie există trei frigidere și o mașină de spălat, dar arestații nu au acces decât la frigidere.

2. Asistența medicală

Există un punct medical (înființat în martie 2014) unde este prezent un asistent medical între orele 8.00 şi 16.00. Medicul vine doar dacă există cereri de consult. Punctul medical nu este dotat cu pansamente sau alte medicamente de strictă necesitate în caz de urgență. Practic, în afară de eventuale consultări, aici doar se distribuie medicamente pentru tratamentul curent prescris de un medic specialist.

Arestații se plâng de calitatea asistenței medicale (sunt consultați din privire; la vizitele trecute în registru se menționează în multe cazuri „educație medicală”, aceasta însemnând că li se dau explicații arestaților despre medicația pe care o iau).

Un tânăr, A.M., închis pentru trafic de droguri (pe baza art. 16 din Legea nr. 143/2000) ia zilnic „medicamente ușoare de liniștire” (trei, printre care alprazolam și zolpidem, conform asistentului medical). Acesta nu știa că are posibilitatea de a beneficia de consiliere psihologică.

Același tânăr a declarat că a fost dus la spital pentru un control de specialiate la o săptămână după ce a făcut cerere și a primit medicamentele la două zile după vizita la medicul specialist psihiatru care i-a prescris tratamentul adecvat. Cele două asociaţii consideră că întârzierea de aproape 10 zile în a administra un tratament de specialitate unei persoane aflate într-o stare care necesită medicaţie psihiatrică este de neacceptat având în vedere consecinţele medicale ce pot apărea la pacientul arestat.

3. Activități

În incinta arestului este amenajată o „camera de socializare” care conține o masă și două scaune. Această cameră este folosită ca spațiu de depozitare pentru dosare și nu pentru activitățile arestaților.

Există două mini-curți de plimbare cu acoperiș de plexiglas (una de aproximativ 4 m², cealaltă de 2-3 m²). Durata ieşirii la aer variază între 30 şi 60 de minute zilnic.

4. Corespondență și vizite

Telefonul este separat de biroul supraveghetorului de un paravan de sticlă. Arestaţii au dreptul la 10 minute de convorbiri telefonice pe săptămână. Nu mai există cartele Romtelecom pe piață , prin urmare telefonul este practic imposibil de utilizat ceea ce înseamnă o reducere substanţială a dreptului de a comunica cu exteriorul atâta timp cât arestaţii nu pot achiziţiona în prezent cartele telefonice. Supraveghetorul stă în imediata apropiere (la 1 m) chiar și în timpul discuțiilor dintre arestați și avocați, astfel că nu se respectă dreptul la confidențialitatea convorbirilor, fie cu familia, fie cu avocatul.

Sunt asigurate din oficiu plicuri pentru corespondență pentru cei care nu au posibilități financiare.

Regulamentul intern prevede înregistrarea scrisorilor într-un registru (cu data primirii/trimiterii, destinatar, expeditor).

Asociaţiile consideră că dreptul la corespondenţă al arestaţilor este îngrădit atâta timp cât sunt înregistate scrisorile trimise.

Camera de vizite (de aproximativ 10 m²) este dotată cu două mese și câteva scaune – nu există geam ori altă modalitate de separare, astfel că vizitele se fac cu supraveghetorul alături (30 de minute pe săptămână).

În mod evident, se încalcă principiul confidenţialităţii. APADOR-CH şi RHRN cer CRAP Câmpina să pună la dispoziţia arestaţilor şi vizitatorilor un spaţiu amenajat corespunzător cu precizarea expresă că supravegherea trebuie să fie exclusiv vizuală (supraveghetorii trebuie să stea la o distanţă de la care să vadă dar nu să şi audă ce se discută).

Arestatul nu este de față la primirea pachetului, care are loc într-o altă încăpere. Angajatul îi aduce pachetul arestatului după desfacere şi control. Pentru evitarea unor posibile suspiciuni, APADOR-CH şi RHRN cer CRAP Câmpina ca desfacerea şi controlul pachetului să aibă loc în prezenţa arestatului şi vizitatorului care l-a adus, aşa cum se procedează în sistemul penitenciar.

5. Discuții cu deținuții

Au fost vizitate camerele 1 și 4. Aici erau afișate la intrare informații despre regulile arestului și despre Legea nr.275/2006 (abrogată). Arestații s-au plâns că semnăturile la intrarea în arest sunt puse în grabă, fără a fi citit ceea ce semnează: în principal, o lege abrogată ( Legea nr.275/2006) și aproximativ cinci foi cu drepturi pe care nu și le cunosc. Angajații au precizat că nu au modificat mapa cu noua lege a executării pedepselor fiindcă așteaptă apariția regulamentului; până atunci, arestații semnează că au luat la cunoștință de o lege abrogată.

Concluzii:

1. APADOR-CH şi RHRN cer eliminarea aparaturii de supraveghere video din camerele de deținere. Prezența lor înseamnă o încălcare vădită a dreptului la viață privată, drept ce trebuie respectat chiar și în cazul privării de libertate.

2. Asociațiile solicită măsuri concrete pentru asigurarea dreptului la confidențialitatea discuţilor dintre arestaţi şi avocaţi, corespondenței scrise și a apelurilor telefonice.Se impune, de urgenţă, reamenajarea camerei de vizită astfel încît să fie posibilă supravegherea vizuală

3. Schimbarea afișelor cu legislația aflate în interiorul camerelor și modificarea procesului verbal de înștiințare la introducerea în arest. Asigurarea unui timp suficient ca persoanele private de libertate să ia la cunoștință de drepturile lor.

Dragoş Roşca Nicoleta Popescu

RHRN APADOR-CH

Raspuns IJP Prahova

Tag Archive for: arestați

Posts

Detention spaces – location and amenities

Concentration and staff

Meals, medical assistance, hygiene

Contact with the exterior, other rights

Discussions with the inmates

Procedural matters—handcuffing and body search