asociații și fundații

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH propune eliminarea avocatului sau a notarului din circuitul înregistrării actelor unui ONG, pentru simplificarea birocrației ce sufocă asociațiile și fundațiile; Propunerile au fost transmise la proiectul de lege inițiat de mai mulți senatori USR și PSD

APADOR-CH salută iniţiativa unui grup de parlamentari USR şi PSD (înregistrată la Senat cu numărul B411/2020), de simplificare a procedurilor ce trebuie urmate de ONG-uri în cazul înfiinţării sau modificărilor ulterioare de statut, componenţă etc.

În prezent, ONG-urile sunt prezumate prin lege ca fiind de rea-credinţă şi, de aceea, actele încheiate de organele de conducere ale asociaţiilor şi fundaţiilor nu au „valabilitate” pentru a putea fi înscrise în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor dacă nu sunt autentificate/atestate de un notar sau un avocat.

Din cauza acestei prezumţii de rea-credinţă, în practică, la fiecare adunare generală a unei asociaţii sau la fiecare şedinţă a consiliului director în care se adoptă hotărâri sau decizii, ar trebui să asiste un notar sau un avocat, care să certifice apoi, prin autentificare sau atestare, că hotărârea adunării generale sau decizia consiliului director sunt reale şi nu false.

În practică, acest lucru nu este posibil, marea majoritate a asociaţiilor şi fundaţiilor neavând posibilităţile financiare de a îndeplini o condiţie la limita absurdului.

APADOR-CH consideră că înlăturarea avocatului sau a notarului din aceste proceduri ar duce la o reală debirocratizare a vieții asociative, sau dacă nu se poate elimina complet această prevedere, măcar să se limiteze la etapa înființării asociației, și nu să vizeze și celelalte etape ulterioare din viața de zi cu zi a asociației.

Prin urmare, APADOR-CH a transmis Parlamentului două propuneri concrete de îmbunătățire a proiectului de lege inițiat, ce necesită modificarea mai multor articole din OG 26/2000:

VARIANTA 1

Cerinţa autentificării sau atestării avocaţiale a statutului sau a hotărârilor adunării generale ori ale consiliului director este înlocuită, atât la înscrierea înființării, cât și la înscrierea modificărilor ulterioare, cu cerinţa certificării actului ce trebuie înregistrat, făcută de către persoana împuternicită cu procedurile de înscriere a înfiinţării sau, după caz, a modificării.

VARIANTA 2

Rămâne neschimbată cerinţa autentificării sau a atestării statutului numai pentru faza înfiinţării asociaţiei sau fundaţiei, urmând ca modificările ulterioare ale statutului să poată fi înregistrate fără a mai fi necesară autentificarea sau atestarea lor de către avocat, fiind suficientă simpla certificare facută de persoana împuternicită.

Pentru a consulta propunerile APADOR-CH de modificare a articolelor de lege, integral, ne puteți scrie pe adresa office@apador.org

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a amendat azi România pentru implementarea târzie a Directivei europene privind combaterea spălării banilor; Dintr-o „simpatie” politică pentru societatea civilă, ONG-urile au fost introduse suplimentar în legea autohtonă, deși Directiva europeană nu se referă la ele;

Telenovela implementării în legislația română a Directivei europene privind prevenirea spălării banilor sau finanțării terorismului a înregistrat azi un episod dureros la Curtea de Justiție a Uniunii Europene – unde România a fost amendată cu 3 milioane de euro. Decizia dată de judecători a venit ca urmare a reclamației Comisiei Europene, din august 2018, pentru că țara noastră și Irlanda au întârziat să transpună Directiva 849/2015.

Directiva trebuia transpusă din iunie 2016, iar România a făcut-o abia în 2019 (prin Legea 129/2019) și atunci destul de prost, adăugând printre entitățile raportoare și unele la care Directiva nu se referă, cum ar fi ONG-urile care nu administreaza si nu distribuie fonduri (=bani). Pentru aceste ONG-uri, reprezentând de fapt marea majoritate a formelor de asociere, nu există o rațiune ce ține de scopul directivei, pentru introducerea obligației de a-si raporta beneficiarii..

Mai concret, s-a făcut o confuzie, poate neintenționată, între asociațiile și fundațiile asimilate fiduciilor – adică cele care distribuie fonduri, rulează sume de bani – și restul asociațiilor și fundațiilor cu scop nepatrimonial, organizații neguvernamentale care derulează activități sociale, culturale sau sportive și care sunt recunoscute mai degrabă pentru lipsa fondurilor necesare decât pentru rularea unor sume de bani.

Confruntate cu spectrul unei noi poveri birocratice – raportarea lunară sau trimestrială a „beneficiarilor” – unele organizații neguvernamentale, printre care și APADOR-CH, au transmis în mai multe rânduri Guvernului și Parlamentului că în legea de transpunere a directivei s-a strecurat o greșeală. S-a purtat astfel, din 2018 încoace, de când proiectul de lege a fost înaintat de Guvern către Parlament, un dialog al surzilor, soldat în cele din urmă cu promulgarea unei legi proaste care a supratranspus Directiva europeană, târziu și cu adăugiri românești.

După promulgarea Legii 129/2019 dialogul surzilor a continuat, de data asta între ONG-urile nedumerite, care cereau o definire exactă a noțiunii de beneficiar, și Ministerul Justiției și Oficiul Național pentru Prevenirea Spălării Banilor. Cele două instituții, probabil la fel de nedumerite de noua lege ca și sectorul neguvernamental, și-au pasat răspunderea una alteia preț de încă un an de zile, până de curând (iulie 2020) când au catadicsit să transmită că în cazul asociațiilor și fundațiilor raportările trebuie făcute pentru fiecare membru în parte, și pentru organismele de conducere.

Însă numele membrilor unei asociații și organele ei de conducere sunt deja raportate, și deci cunoscute de Ministerul Justiției, pentru că OG 26/2000, care reglementează funcționarea ONG-urilor, prevede că aceste date sunt raportate periodic în Registrul asociațiilor și fundațiilor, gestionat de amintitul minister. Prin noua lege care vizează combaterea spălării banilor practic se cere dublarea datelor din respectivul registru, cu prețul încărcării birocratice atât a organizațiilor neguvernamentale, cât și al unor funcționari ai statului care trebuie să primească aceste acte.

Nu se combate astfel spălarea banilor, ci se consumă efort, energie și bani, inutil, pentru a dubla numărul hârtiilor. Este încă o dovadă a modului prostesc în care s-a legiferat în această chestiune, de politicieni preocupați nu de îndeplinirea angajamentelor europene de către România, ci mai degrabă mânați de o dorință absurdă de a îngreuna și mai mult viața organizațiilor neguvernamentale.

După ce că a întârziat trei ani ca să transpună Directiva și deci să înceapă să combată spălarea banilor, România pretinde că acum vânează și banii care nu există.

Citiți comunicatul CJUE pe acest subiect

*sursa foto Curtea de Justiție a Uniunii Europene

Posts

Propuneri pentru simplificarea vieții asociative

Combaterea spălării banilor în România – începută târziu și făcută prost

Tag Archive for: asociații și fundații

Posts