cenzură – APADOR-CH

Posts

Cât costă „reperarea” onoarei primarului de la Florești, Cluj

03/09/2020/in Buna guvernare, Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Instanța a anulat amenda dată de Poliția locală din Florești, Cluj, unei tinere, pentru o postare critică pe Facebook, obligând primăria să-i restituie acesteia banii și să-i achite cheltuieli de judecată de 1020 de lei

O postare pe Facebook, critică la adresa primarului din Florești, Cluj, s-a transformat pentru Iulia Ungureanu într-o amendă de 1000 de lei, primită prin poștă de la Poliția locală din localitate, pe motiv că i-ar fi lezat demnitatea primarului. Lucrurile s-au întâmplat în martie anul acesta, în timpul stării de urgență și au fost rapid popularizate în condițiile în care pandemia ne restrânsese destul de multe drepturi, dar nu și pe cel la exprimare.

APADOR-CH i-a cerut atunci ministrului Marcel Vela o anchetă internă privind activitatea noilor săi subordonați – polițiștii locali – care s-au comportat în acest caz ca un aparat de „reperat onoarea” primarului și de intimidare a cetățenilor. În loc să cerceteze serios situația, MAI a pasat răspunderea tot la primarul din Florești, șeful pe care polițiștii locali încercau astfel să-l impresioneze. La rândul său, primarul, ne-a răspuns că s-a simțit jignit de postarea tinerei, deși aceasta nu conținea un limbaj injurios, dar a pasat și el răspunderea înapoi la MAI, pentru eventuala anchetare a polițiștilor locali.

Între cele două instituții plătite din bani publici ca să lucreze pentru cetățeni (poliția și primăria), dreptul la exprimare al Iuliei Ungureanu a fost până la urmă restabilit de instanță. Judecătoria Cluj Napoca a admis cererea tinerei și a decis, în ședința de ieri, 2 septembrie, anularea procesului verbal de amendă, restituirea sumei plătite de petentă și obligarea Primăriei comunei Florești la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 1020 de lei. Soluția nu este definitivă, putând fi atacată cu apel în 30 de zile.

Este un exemplu clasic de cheltuire abuzivă a banilor publici, când angajați ai statului încalcă legile și drepturile civile, însă pentru greșelile lor plătește întreaga comunitate. Întrucât, așa cum ne-a răspuns și nouă, primarul s-a simțit jignit de critica de pe facebook, cel mai probabil Primăria Florești nu se va îndrepta împotriva polițiștilor pentru a recupera banii, ci va achita cheltuielile de judecată de 1020 de lei de la buget, făcând astfel părtașă toată comunitatea la acțiunea jenantă a polițiștilor locali de apărare a demnității așa zis lezate a primarului.

Iulia Ungureanu a salutat decizia instanței și a anunțat că e dispusă să ajungă și la CEDO dacă va fi cazul:

În cazul în care se va face apel și aș pierde procesul voi merge la CEDO, pentru a apăra drepturile și libertățile noastre. Acest proces nu este despre mine, ci este despre noi. Doresc să mulțumesc avocatei mele, presei, APADOR-CH ( Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România Comitetul Helsinki), Avocatului Poporului și tuturor celor care au susținut această cauză.

Eu voi rămâne în continuare un cetățean pro-activ în comunitatea în care trăiesc, cu mențiunea că sunt adepta dialogului civilizat. Democrația reprezintă pentru mine mai mult decât alegeri libere, iar participarea cetățenilor nu trebuie să se limiteze doar la vot. Esența guvernării democratice este cu, despre și pentru oameni. Cetățenii au dreptul să se implice în viața social-politică, să vină cu propuneri, soluții, să fie consultați, să candideze, dar și să conteste deciziile aleșilor sau să critice persoanele ce dețin funcții publice atunci când se pun în discuție chestiuni de interes public.

Oare ce s-ar întâmpla dacă toți cetățenii care critică în mediul online ar fi amendați?! Nu cumva prin astfel de sancțiuni se induce cetățenilor teama de a dezbate, de a critica, de a participa?! Nu cumva determinăm cetățenii să nu își folosească numele real pe online, de teama că orice ar comenta ar putea fi folosit împotriva lor?!”

Postarea de la care a pornit totul:

Comandantul paraseste ultimul nava, domnule primar. Dvoastra ati parasit-o primul!

In vremuri de criza si urgente se…

Publicată de Iulia Ungureanu pe Miercuri, 25 martie 2020

Citește și demersurile făcute de APADOR-CH în acest caz și răspunsurile primite de la autorități:

MAI – pasează răspunderea la primarul din Florești

Dacă nu poți, de ce te mai dai mare? Sau „operaționalizarea neputinței” la Poliția română

Ce spune primarul din Florești – că s-a simțit jignit, dar că poliția locală e, mai nou, în subordinea MAI

Poliția Cluj trimite cazul la Parchet

Starea de urgență pentru toți: ce mai poate face Parlamentul? Dar noi?

16/03/2020/in Buna guvernare, Comunicate, , Resurse Utile /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Cum poate fi atacat în instanță decretul prezidențial; Va fi cenzurată presa? Forța majoră și respectarea obligațiilor civile

Azi, 16 martie 2020, Preşedintele României a instituit, prin decret, stare de urgenţă pe întreg teritoriul ţării, pe o durată de 30 de zile. Durata se poate prelungi, cu cel mult 30 de zile de fiecare dată, până când vor dispărea temeiurile care justifică această măsură. În speţă, este vorba despre pandemia de coronavirus (Covid-19).

Decretul intră în vigoare (îşi produce efectele) imediat ce este publicat în Monitorul Oficial, chiar dacă instituirea stării de urgenţă trebuie încuviinţată ulterior de către Parlament.

În decretul de instituire a stării de urgenţă sunt prevăzute două categorii de măsuri urgente (denumite „măsuri de primă urgenţă”), ambele având ca scop prevenirea răspândirii şi combaterea efectelor coronavirsului (Covid-19), și anume:

Măsuri cu aplicabilitate directă
Măsuri cu aplicabilitate graduală

1. Măsurile cu aplicabilitate directă

Aplicabilitatea directă a măsurilor înseamnă că ele au devenit efective, se pot aplica în practică încă de la data publicării decretului în Monitorul Oficial, fără a mai fi nevoie de adoptarea unui act normativ special pentru punerea lor în aplicare/practică. Desigur, aceasta nu înseamnă că, pentru aplicarea acestor măsuri, nu mai pot fi emise şi acte normative suplimentare.

Aceste măsuri sunt enumerate în Anexa 1 a decretului, anexă care conţine 7 capitole şi 53 articole. Măsurile se referă la domeniile: ordine publică, economie, sănătate, muncă şi protecţie socială, justiţie, afaceri externe, precum şi la unele chestiuni punctuale (capitolul VII – „Alte măsuri”)

La categoria „Alte măsuri” au fost incluse, spre exemplu:

– suspendarea cursurilor pentru toate unităţile şi instituţiile de învăţământ (art. 49)

– obligaţia autorităților și instituțiilor publice, precum şi a organelor de conducere ale profesiilor (avocat, notar etc.) de a stabili măsurile care se impun pentru asigurarea desfășurării optime a activității, cu respectarea regulilor de disciplină sanitară stabilite, în principal, prin hotărârile Comitetului Național privind Situațiile Speciale de Urgența (art. 51)

– efectuarea de rechiziții de bunuri și chemarea persoanelor fizice pentru prestări de servicii în interes public în scopul rezolvării problemelor materiale de orice natură și asigurarea forței de muncă (art. 52 al. 2). Desigur, rechizițiile de bunuri si chemările de persoane vor trebui sa respecte Legea nr. 132/1997 privind rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public

– dublarea termenelor în care autorităţile/instituţiile publice trebuie să răspundă la petiţii (deci, de la 30 la 60 zile) sau la cererile de informaţii de interes public (deci de la 10/30 zile, la 20/60 zile)

– combaterea răspândirii de informaţii false în mediul on-line cu privire la evoluția pandemiei de coronavirus și la măsurile de protecție și prevenire, prin eliminarea la sursă a conținutului fals sau, după caz, prin blocarea imediată a accesului utilizatorilor la conținutul care promovează știri false. Aceste măsuri pot fi luate numai în urma unei decizii motivate a Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (art. 54). Din păcate, nicăieri nu este prevăzută o cale eficientă de atac împotriva deciziei de eliminare/blocare. Iar, dacă s-ar merge pe dreptul comun, contestarea deciziei în contencios administrativ s-ar putea soluţiona după 1-2 ani. Această prevedere privind mediul on-line a stârnit deja unele controverse, existând temerea că, uneori, poate cu prea mare uşurinţă, unele afirmaţii critice despre funcţionarea autorităţilor ar putea fi calificate drept ştiri false şi, astfel, eliminate sau blocate. Rămâne de văzut cum se va aplica în practică această măsură, care necesită din partea celui care o aplică multă înţelepciune şi, desigur, bună-credinţă. Este de remarcat faptul că în cazul unor informaţii false privind coronavirusul, difuzate în mass-media tradiționale, nu se prevăd măsuri la fel se severe („scoatere din priză”) ca în cazul ştirilor false difuzate on-line. Potrivit art. 54 al. 2 din Anexa nr. 1 a decretului prezidențial, în cazul ştirilor false difuzate prin mass-media, singura măsură aplicabilă este ca instituțiile și autoritățile publice să-şi ia măsurile necesare pentru a informa în mod corect și obiectiv populația. Dar, trebuie reamintit faptul că, dacă prin difuzarea ştirilor false a fost pusă în pericol securitatea naţională, se va putea aplica, ca şi înainte de instituirea stării de urgenţă, Codul penal, care prevede în art. 404, infracţiunea de comunicare de informaţii false. Iar, în caz de stare de urgenţă instituită în urma unei pandemii în plină evoluţie, cu mii de cazuri mortale, noţiunea de punere în pericol a securităţii naţionale poate fi interpretată altfel, ceva mai larg, decât în vremurile normale.

2. Măsurile cu aplicabilitate graduală necesită un act separat: ordonanța militară

Aplicabilitatea graduală înseamnă, potrivit art. 4 din decret, că nu se aplică imediat şi direct, ci numai dacă măsurile luate până atunci se dovedesc insuficiente şi dacă noile măsuri sunt dispuse printr-un act separat.

Pentru dispunerea măsurilor, ministrul afacerilor interne va emite un act denumit „ordonanţă militară”. Doar în cazul în care va fi necesară reevaluarea priorităţilor în cazul internărilor în spitale, măsura va putea fi dispusă de către şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă (departament care există în cadrul Ministerului Afacerilor Interne), care va emite un „ordin” în acest sens.

Când pot fi dispuse măsurile cu aplicabilitate graduală?

Potrivit art. 4 al. 4 din decret, măsurile cu aplicabilitate graduală se dispun pe baza unei evaluări realizate de Comitetul Național pentru Situații de Urgență, cu acordul prim-ministrului, pe baza anumitor criterii: creşterea transmiterii bolii, apariţia de noi focare, creşterea numărului bolnavilor, necesităţile privind carantina, evoluţia/degradarea stării de ordine publică, corelarea cu măsurile luate de alte state.

Măsurile ce se pot dispune doar gradual sunt prevăzute în Anexa nr. 2 la decret:

Izolarea și carantina persoanelor provenite din zonele de risc, precum și a celor care iau contact cu acestea; măsuri de carantinare asupra unor clădiri, localități sau zone geografice;
Închiderea graduală a punctelor de trecere a frontierei de stat;
Limitarea sau interzicerea circulației vehiculelor sau a persoanelor în/spre anumite zone ori între anumite ore, precum și ieșirea din zonele respective;
Interzicerea graduală a circulației rutiere, feroviare, maritime, fluviale sau aeriene pe diferite rute și a metroului;
Închiderea temporară a unor restaurante, hoteluri, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociațiilor și ale altor localuri publice;
Asigurarea pazei și protecției instituționale a stațiilor de alimentare cu apă, energie, gaze, a operatorilor economici care dețin capacități de importanță strategică la nivel național;
Identificarea și rechiziționarea de stocuri, capacități de producție și distribuție, de echipamente de protecție, dezinfectanți și medicamente utilizate/utilizabile în tratarea COVID-19;
Limitarea activității spitalelor publice la internarea și rezolvarea cazurilor urgente:

urgențe de ordin I – pacienți internați prin Unități de primiri urgențe/Compartimente de primiri urgențe care își pot pierde viața în 24 de ore;
urgențe de ordin II – pacienți care trebuie tratați în cadrul aceleiași internări (odată diagnosticați nu pot fi externați);
pacienții infectați cu virusul SARS-CoV-2, respectiv diagnosticați cu COVID-19.

Ce trebuie aprobat de Parlament?

Potrivit art. 93 din Constituţie (și, în aceleaşi sens, art. 12 din OUG nr. 1/1999), după ce instituie starea de urgenţă, Preşedintele României solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.

Din aceste texte legale (care se referă, la singular, la „măsura” instituită, nu la „măsurile” concrete din decret) rezultă că ceea ce se supune încuviinţării Parlamentului este măsura în sine (instituirea stării de urgenţă), nu şi măsurile concrete prevăzute, detaliat sau nu, în decretul prin care se instituie starea de urgenţă. Deci, s-ar putea susţine că Parlamentul nu poate modifica aceste măsuri prevăzute în decret, ci doar poate aproba sau respinge măsura de instituire a stării de urgenţă. Dar, cum teoriile rezistă doar până în momentul în care intră în coliziune cu practica, va fi interesant de văzut cum va proceda Paramentul peste 5 zile, în această situaţie cu totul inedită (dacă va încuviinţa „măsura” sau va interveni – discutabil – şi pe „măsuri”).

Decretul poate fi atacat în instanţă?

Pentru doritori, precizăm că decretul prezidenţial este un act administrativ supus controlului judecătoresc, în condiţiile legii contenciosului administrativ (Legea nr. 554/2004). El nu este exceptat de lege de la controlul judecătoresc, nefiind menţionat printre excepţiile de la art. 5 din Legea nr. 554/2004. Desigur, dacă o persoană consideră că o prevedere din anexele la decret îi aduce prejudicii, persoana respectivă poate ataca acea prevedere din anexă, întrucât anexele fac parte integrantă din decret.

De asemenea, să nu uităm că, potrivit art. 3 indice 2 lit. d din OUG 1/1999, pe durata stării de urgenţă nu poate fi restrâns accesul liber la justiţie.

Competenţa în primă instanţă revine curţii de apel de la domiciliul reclamantului, persoană fizică sau juridică. Sigura diferenţă faţă de alte acte administrative este că decretul prezidenţial prin care se instituie starea de urgenţă nu poate fi suspendat de instanţa de judecată sesizată. Doar la finalul procesului (procesul se termină la Înalta Curte de Casație și Justiție), decretul, în intregul său sau în parte, poate fi anulat sau menținut de către instanță. Astfel art. 5 din Legea 554/2004 prevede:

Art. 5. – (1) Nu pot fi atacate în contenciosul administrativ:

a) actele administrative ale autorităţilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul;

b) actele de comandament cu caracter militar.

(2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

(3) În litigiile referitoare la actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de asediu sau al celei de urgenţă, cele care privesc apărarea şi securitatea naţională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum şi pentru înlăturarea consecinţelor calamităţilor naturale, epidemiilor şi epizootiilor nu sunt aplicabile prevederile art. 14.”(=nu pot fi suspendate)

Forţa majoră şi respectarea obligaţiilor civile

Declararea stării de urgenţă nu suspendă automat executarea tuturor obligaţiilor de plată/executare a „datoriilor” pe care le are fiecare. Ce nu este exceptat sau amânat de la executare prin anexele la decretul de instituire a stării de urgnță, rămâne la fel ca înainte. Pe durata stării de urgenţă, viaţa „civilă” rămâne aşa cum era şi înainte, cu toate obligaţiile (financiare, economice etc.) şi neplăcerile ce rezultă pentru debitor din îndeplinirea acestor obligaţii.

Forţa majoră, ca justificare pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale, nu operează automat. În ce măsură pandemia de coronavirus poate fi considerată sau nu ca forţă majoră care justifică neexecutarea unei obligaţii contractuale este o chestiune care va trebui apreciată de la caz la caz, iar ultimul cuvânt îl va avea, în caz de neînţelegere între părţi, doar instanţa de judecată.

Article 13 – Monitoring and Filtering of Internet Content is Unacceptable

16/10/2017/in Comunicate /by Rasista

Open letter

Dear President Juncker,

Dear President Tajani,

Dear President Tusk,

Dear Prime Minister Ratas,

Dear Prime Minister Borissov,

Dear Ministers,

Dear MEP Voss, MEP Boni

The undersigned stakeholders represent fundamental rights organisations.

Fundamental rights, justice and the rule of law are intrinsically linked and constitute core values on which the EU is founded. Any attempt to disregard these values undermines the mutual trust between member states required for the EU to function. Any such attempt would also undermine the commitments made by the European Union and national governments to their citizens.

Article 13 of the proposal on Copyright in the Digital Single Market include obligations on internet companies that would be impossible to respect without the imposition of excessive restrictions on citizens’ fundamental rights.

Article 13 introduces new obligations on internet service providers that share and store user-generated content, such as video or photo-sharing platforms or even creative writing websites, including obligations to filter uploads to their services. Article 13 appears to provoke such legal uncertainty that online services will have no other option than to monitor, filter and block EU citizens’ communications if they are to have any chance of staying in business.

Article 13 contradicts existing rules and the case law of the Court of Justice. The Directive of Electronic Commerce (2000/31/EC) regulates the liability for those internet companies that host content on behalf of their users. According to the existing rules, there is an obligation to remove any content that breaches copyright rules, once this has been notified to the provider.

Article 13 would force these companies to actively monitor their users‘ content, which contradicts the ‘no general obligation to monitor‘ rules in the Electronic Commerce Directive. The requirement to install a system for filtering electronic communications has twice been rejected by the Court of Justice, in the cases Scarlet Extended (C 70/10) and Netlog/Sabam (C 360/10). Therefore, a legislative provision that requires internet companies to install a filtering system would almost certainly be rejected by the Court of Justice because it would contravene the requirement that a fair balance be struck between the right to intellectual property on the one hand, and the freedom to conduct business and the right to freedom of expression, such as to receive or impart information, on the other.

In particular, the requirement to filter content in this way would violate the freedom of expression set out in Article 11 of the Charter of Fundamental Rights. If internet companies are required to apply filtering mechanisms in order to avoid possible liability, they will. This will lead to excessive filtering and deletion of content and limit the freedom to impart information on the one hand, and the freedom to receive information on the other.

If EU legislation conflicts with the Charter of Fundamental Rights, national constitutional courts are likely to be tempted to disapply it and we can expect such a rule to be annulled by the Court of Justice. This is what happened with the Data Retention Directive (2006/24/EC), when EU legislators ignored compatibility problems with the Charter of Fundamental Rights. In 2014, the Court of Justice declared the Data Retention Directive invalid because it violated the Charter.

Taking into consideration these arguments, we ask the relevant policy-makers to delete Article 13.

Civil Liberties Union for Europe (Liberties)

European Digital Rights (EDRi)

Access Info

ActiveWatch

Article 19

Associação D3 – Defesa dos Direitos Digitais

Associação Nacional para o Software Livre (ANSOL)

Association for Progressive Communications (APC)

Association for Technology and Internet (ApTI)

Association of the Defence of Human Rights in Romania (APADOR-CH)

Associazione Antigone

Bangladesh NGOs Network for Radio and Communication (BNNRC)

Bits of Freedom (BoF)

BlueLink Foundation

Bulgarian Helsinki Committee

Center for Democracy & Technology (CDT)

Centre for Peace Studies

Centrum Cyfrowe

Coalizione Italiana Libertà e Diritti Civili (CILD)

Code for Croatia

COMMUNIA

Culture Action Europe

Electronic Frontier Foundation (EFF)

epicenter.works

Estonian Human Rights Centre

Freedom of the Press Foundation

Frënn vun der Ënn

Helsinki Foundation for Human Rights

Hermes Center for Transparency and Digital Human Rights

Human Rights Monitoring Institute

Human Rights Watch

Human Rights Without Frontiers

Hungarian Civil Liberties Union

Index on Censorship

International Partnership for Human Rights (IPHR)

International Service for Human Rights (ISHR)

Internautas

JUMEN

Justice & Peace

La Quadrature du Net

Media Development Centre

Miklos Haraszti (Former OSCE Media Representative)

Modern Poland Foundation

Netherlands Helsinki Committee

One World Platform

Open Observatory of Network Interference (OONI)

Open Rights Group (ORG)

OpenMedia

Panoptykon

Plataforma en Defensa de la Libertad de Información (PDLI)

Reporters without Borders (RSF)

Rights International Spain

South East Europe Media Organisation (SEEMO)

South East European Network for Professionalization of Media (SEENPM)

Statewatch

The Right to Know Coalition of Nova Scotia (RTKNS)

Xnet

CC: Permanent and Deputy Permanent Representatives of the Members States to the EU

CC: Chairs of the JURI and LIBE Committees in the European Parliament

CC: Shadow Rapporteurs and MEPs in the JURI and LIBE Committees in the European Parliament

CC: Secretariats of the JURI and LIBE Committees in the European Parliament

CC: Secretariat of the Council Working Party on Intellectual Property (Copyright)

CC: Secretariat of the Council Working on Competition

CC: Secretariat of the Council Research Working Party

A început oficial cenzura Internetului în România

19/08/2015/in Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

De ce încalcă drepturile omului și nu ar trebui să o acceptăm

O instituție administrativă (Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, ONJN) și-a luat rolul de cenzor al site-urilor web pe care utilizatorii români le pot accesa.

La 12 iunie 2015 a fost promulgată Legea nr. 124/2015 care aduce modificări Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc. Articolul 10(7) stipulează: „[…] Furnizorii de rețele și servicii de comunicații electronice […], sunt obligați să respecte deciziile Comitetului de Supraveghere al O.N.J.N. referitoare la restricționarea accesului către site-urile de jocuri de noroc neautorizate în România*, precum și cele referitoare la reclama și publicitatea acelor jocuri de noroc organizate de către un operator de jocuri de noroc nelicențiat în România”.

La 24 iunie 2015, ONJN a adoptat, fără dezbatere publică, o decizie, publicată pe site-ul instituției de abia după o lună de la adoptare, decizie care nu numai că obligă furnizorii să blocheze accesul la unele site-uri prin DNS, ci și să redirecționeze utilizatorii către un site găzduit de STS. La sfârșitul lui iulie 2015 ONJN deja a trimis o somație în acest sens la adresa furnizorilor de Internet prin care îi obligă să implementeze această decizie.

ApTI împreună cu alte 5 organizații non-guvernamentale au avertizat de anul trecut ONJN că măsurile propuse încalcă drepturile fundamentale, dar instituția respectivă a ignorat pur și simplu demersul nostru, inclusiv cererea de dezbatere publică înainte de adoptarea actului normativ. Astăzi am trimis o nouă cerere către ONJN, sperând că în ceasul al 12-lea decidenții din această instituție vor înțelege că nu este vorba despre o simplă chestiune tehnică, ci despre o măsură cu efecte nebănuite.

Ce înseamnă decizia ONJN?

Furnizorii de servicii de Internet vor fi obligați să implementeze un sistem de filtrare a site-urilor, obligatoriu, pentru toți clienții lor. Aceștia vor deveni practic cenzorii informației accesate de orice utilizator român.

De asemenea, conform deciziei ONJN din 24.06.2015, aceasta înseamnă și că STS, cel puțin, va putea colecta toate adresele IP ale utilizatorilor de Internet de pe teritoriul României care încercă să acceseze acele site-uri.

Care sunt problemele?

1. Este instituită cenzura conținutului pe Internet

2. Este încălcată viața privată prin alterarea confidențialității comunicației electronice

3. Interceptarea unei transmisii de date informatice este o infracțiune

4. Blocarea prin DNS creează o serie de probleme indirecte tehnice de securitate informatică

5. Măsurile sunt tehnic inutile și pot fi ușor depășite

1. Cenzura conținutului pe Internet

Uniunea Europeană a inclus în directiva privind comunicațiile electronice obligația pentru statele membre ca accesul la Internet să nu poată fi blocat sau limitat în mod abuziv. Articolul 1 alin. (3a) din Directiva 2002/21/CE prevede în mod explicit că „Măsurile luate de statele membre cu privire la accesul utilizatorilor finali la serviciile și aplicațiile prin rețele de comunicații electronice sau cu privire la utilizarea acestor servicii și aplicații de către utilizatorii finali trebuie să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor fizice, astfel cum sunt garantate de Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și principiile generale ale dreptului comunitar.”

Problema fundamentală este că blocarea site-urilor web prin intermediul furnizorului de servicii Internet constituie o măsură de cenzură a conținutului online, măsură ce ridică probleme serioase în ceea ce privește respectarea drepturilor omului în general și a dreptului la liberă exprimare în particular.

Internetul și site-urile web sunt unanim recunoscute ca mijloace de comunicare în masă, astfel blocarea acestora în mod arbitrar riscă să contravină Constituției României Art. 30 aliniatul (2) „Cenzura de orice fel este interzisă” și aliniatul (4) „Nici o publicație nu poate fi suprimată”.

Faptul că o autoritate administrativă, și nu o instanță de judecată poate să decidă, fără posibilitate de apelare, că un anumit site nu trebuie să fie accesat de către utilizatori ridică probleme ale constituționalității deciziei.

Raportorul ONU cu privire la libertatea de exprimare concluzionează cu privire la acest subiect că: “Măsurile de blocare constituie o modalitate inutilă și disproporționată de a atinge scopul declarat”.

Din punct de vedere tehnic, sunt deja documentate cazuri la nivel mondial în care, în funcție de metoda tehnică folosită, blocarea a dus la imposibilitatea accesului la site-uri 100% legale, dar găzduite pe același IP, sau la blocarea unui site întreg (de ex. Wikipedia sau Instagram) pentru un singur conținut discutabil.

Aceste aspecte sunt cu atât mai importante cu cât se dorește nu numai crearea unei liste negre cu societăți neautorizate care va fi transmisă furnizorilor de Internet, dar și identificarea site-urilor care în cadrul unor activități de marketing, reclamă, publicitate sau alte activități cu caracter promoțional, oferă legături către jocurile de noroc neautorizate în România. Aici există un real pericol de apariție a unor decizii arbitrare cauzate de interpretabilitatea acestei prevederi.

O pagină de Facebook este un site? Un videoclip pe Youtube.com este promovare? Dar pe Trilulilu.ro? Dacă Google.ro afișează rezultate care promovează site-uri de pariuri neautorizate va fi blocat? Dar Google.com?

Mai mult decât atât, implementarea unui astfel de sistem de blocare a site-urilor de către furnizorii de servicii Internet înseamnă că sunt create și puse în funcțiune o serie de instrumente de cenzură care pot fi extinse foarte ușor la alte domenii. Odată acceptată blocarea Internetului și odată ce este pus la punct un sistem tehnic pentru implementarea acesteia, din ce în ce mai mulți vor cere ca din ce în ce mai multe lucruri să fie cenzurate.

De exemplu, sistemul de blocare a Internetului din Italia a fost creat, inițial, tot pentru a împiedica accesul la jocuri de noroc online neautorizate. În ciuda acestor intenții inițiale s-a ajuns la blocarea Internetului în multiple scopuri, de către multiple agenții și cu și fără protecțiile cerute de Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De la o listă simplă în domeniul jocurilor neautorizate de noroc din 2006, s-a ajuns astăzi la o listă complexă de site-uri care include și:

– peste 900 site-uri adăugate de poliția italiană fără intervenție judiciară;

– site-uri care facilitează cumpărarea de țigări din afara țării;

– un site împotriva mafiei (accadeinsicilia.net – în momentul de față nu mai există) care a fost considerat că este o publicație de presă neautorizată;

– site-ul unei organizații de protecție a consumatorilor (aduc.it) pentru defăimare;

– un site de publicitate gratuită online (bakeca.it) pentru facilitarea prostituției;

– un site pentru transferul de fișiere (thepiratebay.com);

– un site care conține informații despre utilizarea steroizilor;

– site-ul unei universități coreene;

– site-ul unei organizații a homosexualilor.

Din păcate, Italia nu este singurul astfel de exemplu. Un alt exemplu este și Franța, care a urmat o traiectorie similară pornind tot de la blocarea site-urilor pentru jocuri de noroc online.

2. Încălcarea vieții private prin alterarea confidențialității comunicației electronice

Furnizorii de servicii Internet (ISP – Internet Service Provider) au obligații de asigurare a confidențialității comunicațiilor electronice, pe care doar le intermediază din punct de vedere tehnic.

O decizie de blocare și redirectare prin ISP a unui site intervine în comunicarea dintre utilizatorul de Internet și site-ul respectiv, și îl retrimite, fără a-l anunța în prealabil, către un alt site, în cazul nostru – unul operată de o instituție militarizată.

Prin această acțiune ISP-ul transmite STS toate datele de trafic care pot identifica un utilizator de Internet, încălcând Art. 4 din legea 506/2004 privind viața privată în sectorul comunicațiilor electronice, dar și Legea 677/2001 prin transmiterea unor date personale (cum ar fi adresa IP) unor terți, fără informarea sau consimțământul utilizatorului.

Respectând principiul ierarhiei actelor normative, un ordin al unei autorități administrative nu poate încălca dispoziții imperative ale unei legi sau să încalce drepturile fundamentale.

Site-ul spre care ONJN vrea sa redirecteze utilizatorii.

3. Interceptarea unei transmisii de date informatice este o infracțiune

Interceptarea unei transmisii de date informatice este o infracțiune conform Art. 361 din noul Cod penal. Incriminarea penală a unei astfel de fapte este impusă de faptul că o astfel de activitate reprezintă în practică o alterare a funcționării corecte a sistemelor și rețelelor informatice.

Or, decizia ONJN se pare că îi obligă pe ISP să desfășoare o activitate tipic infracțională, în condițiile unui cadru juridic nereglementat unitar. Dacă orice altă persoană fizică sau juridică ar face exact aceleași acțiuni ca cele mandatate de ONJN, ar fi cu siguranță un infractor conform codului penal român în vigoare.

Reamintim că, respectând principiul ierarhiei actelor normative, un ordin al unei autorități administrative nu poate încălca dispoziții imperative ale unei legi sau să încalce drepturile fundamentale.

4. Blocarea prin DNS creează o serie de probleme indirecte tehnice de securitate informatică

Conform studiilor publicate de ICANN, principala autoritate care administrează resursele Internetului, blocarea site-urilor și blocarea prin DNS, în special, împiedică implementarea unor mecanisme de securizare a DNS-ului (DNSSEC) care sunt esențiale pentru funcționarea corectă a Internetului.

5. Măsurile sunt tehnic inutile și pot fi ușor depășite

Ca orice măsură de cenzură a Internetului, măsurile propuse de ONJN sunt tehnic inutile și pot fi ușor depășite de orice utilizator de Internet care știe să caute pe orice motor de căutare cuvinte ca: OpenDNS, alternative DNS, Google DNS, VPN, Tor sau altele.

În schimb măsurile ONJN vor crea infrastructura de cenzura a conținutului pe Internet care probabil va fi folosită și de alții pentru alte scopuri (vezi de ex. recentele măsuri de blocare a conținutului în Portugalia pentru presupuse încalcălcări ale drepturilor de autor ).

DNS-uri alternative publicate pe ziduri în Turcia pentru a depăși blocarea guvernamentală.

Semnatari:

APADOR-CH

ActiveWatch

Asociația pentru Tehnologie și Internet (ApTI) –

Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI)

Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)

Fundația Ceata

Tag Archive for: cenzură

Posts

Instanța a anulat amenda dată de Poliția locală din Florești, Cluj, unei tinere, pentru o postare critică pe Facebook, obligând primăria să-i restituie acesteia banii și să-i achite cheltuieli de judecată de 1020 de lei

MAI – pasează răspunderea la primarul din Florești

Ce spune primarul din Florești – că s-a simțit jignit, dar că poliția locală e, mai nou, în subordinea MAI

Când pot fi dispuse măsurile cu aplicabilitate graduală?

Ce trebuie aprobat de Parlament?

Decretul poate fi atacat în instanţă?

Forţa majoră şi respectarea obligaţiilor civile

Ce înseamnă decizia ONJN?

Care sunt problemele?

1. Cenzura conținutului pe Internet

2. Încălcarea vieții private prin alterarea confidențialității comunicației electronice

3. Interceptarea unei transmisii de date informatice este o infracțiune

4. Blocarea prin DNS creează o serie de probleme indirecte tehnice de securitate informatică

5. Măsurile sunt tehnic inutile și pot fi ușor depășite