Justiție 2020: executat silit pentru o datorie inexistentă
Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
Dincolo de îngrijorările privind independența justiției, exprimate de cele mai înalte foruri europene sau politice, în România te omoară nevinovat (in)justiția măruntă, făcută de executori judecătorești care-ți pun popriri pe conturi apoi te întreabă dacă ai vreo legătură cu datoria respectivă
La mijlocul lunii septembrie, în corespondența APADOR-CH s-a aflat și o dispoziție ciudată, primită de la un executor judecătoresc. Inițial am crezut că e vorba de o confuzie, cu atât mai mult cu cât organizația noastră nu datorează nimănui nicio sumă de bani, însă confuzia s-a adâncit și transformat în ditamai abuzul, în urma unei corespondențe kafkiene purtate prin email cu executorul amintit.
Concret, executorul judecătoresc A.T. a transmis prin poștă, pe adresa APADOR-CH, o dispoziție de înființare a unei popriri pe „toate sumele de care dispune organizația”, în numele unei pretinse datorii pe care APADOR-CH ar avea-o către Asociaţia Forumul pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Omului. Această organizație fusese obligată de instanță să achite către o firmă de taxi suma de 6.850 de lei, din care 5.000 de lei cheltuieli de judecată.
Întrucât nici măcar nu auzisem vreodată de această organizație, chit că din titulatură pare că împărțim același domeniu de activitate, i-am scris executorului judecătoresc, anunțând că a comis o eroare pe care îi ceream să o îndrepte.
În loc de răspuns, executorul ne-a întrebat dacă datorăm sau nu sume de bani debitorului urmărit. I-am comunicat imediat că nu datorăm vreo sumă de bani debitorului urmărit şi i-am solicitat să ne excludă din această procedură de executare silită în care am fost introduşi fără niciun temei real şi fără vreo verificare prealabilă din partea executorului. De asemenea, i-am cerut să anuleze acea dispoziţie prin care a înfiinţat poprirea pe numele nostru. Executorul a refuzat, pretinzând că de fapt nici nu există vreo poprire, deși e contrazis de documentul pe care ni-l trimisese prin poștă.
Prin urmare, iată-ne în postura care legal se cheamă „terţ poprit” într-o procedură de executare silită cu care nu avem nicio legătură în mod real. Asta în timp ce legea îl obligă pe executor, așa cum e și firesc, să facă verificări înainte de a pune poprire, și nu după. Adică să ne întrebe dacă avem vreo relație comercială cu respectiva organizație, așa cum ne-a întrebat după ce a ne-a trimis înștiințarea de poprire.
Am transmis Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București o plângere la adresa executorului amintit și așteptăm un punct de vedere argumentat de la forul superior al acestor „profesioniști ai justiției”. Până atunci, din discuțiile cu alți avocați am aflat că în branșă ar exista și erori mai grave, cum ar fi cazul unei femei a cărei casă era la un pas să fie vândută de un executor judecătoresc care îi confundase numele.
Astfel de acte aparent mărunte de insjutiție, generate de grabă sau de incompetență, știrbesc iremediabil încrederea oamenilor în actul de justiție, pentru că îi sâcâie, le consumă timpul și nu de puține ori și banii, punându-i inutil pe drumuri, silindu-i să-și angajeze avocați ca să-și facă dreptate acolo unde justiția le-a făcut o nedreptate pe mâna unor amatori.
P.S. Dacă știți și alte cazuri similare vă invităm să le împărtășiți cu noi printr-un comentariu la acest articol sau printr-un email la adresa office@apador.org