Ce mai coace parlamentarul român: 3 ani de închisoare pentru ofensarea drapelului și imnului
Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
APADOR-CH cere Parlamentului respingerea proiectului de lege prin care mai mulți parlamentari PMP vor să instituie pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani pentru profanarea sau ofensarea unor însemne naționale.
APADOR-CH consideră că este o veritabilă afectare a libertăţii de exprimare iniţiativa unui număr de 14 parlamentari (dintre care 12 de la PMP) de reintroducere a infracţiunii de ofensă adusă unor însemne, sub forma sancţionării penale a defăimării drapelului sau imnului ţării.
Noua infracţiune, propusă de cei 14 parlamentari are următorul conţinut:
Profanarea drapelului României, intonarea inmului naţional al României cu alt text sau cu altă partitură decât cele stabilite de lege, precum şi orice manifestare publică săvârşită cu intenţia de a defăima drapelul României sau imnul naţional al României, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.”
O infracţiune similară exista în vechiul Cod penal (adoptat în 1973), dar în noul Cod penal (adoptat în 2009) infracţiunea nu a mai fost prevăzută. Motivele pentru care infracţiunea nu a mai fost prevăzută în noul Cod penal sunt: numărul extrem de redus al faptelor de acest gen, jurisprudenţa fiind practic inexistentă în această materie şi caracterul vădit disproporţionat al unei sancţiuni penale (prin consecinţele pe care le atrage o condamnare) faţă de gravitatea unei astfel de fapte.
În prezent, defăimarea drapelului sau imnului sunt sancţionate contravenţional, conform HG 1157/2001, cu amenzi între 500 şi 5000 lei, actualul regim sancţionatorii fiind suficient pentru această categorie de fapte.
Dacă ar fi adoptată iniţiativa celor 14 parlamentari, există pericolul de a se întocmi câte un dosar penal pentru fiecare cuvânt, glumă, caricatură sau gest care ar putea fi interpretate ca lipsite de respect faţă de drapel sau imn.
În urmă cu cinci ani a mai existat o inițiativă similară, a 36 de parlamentari PSD și UNPR. În urma protestelor societății civile aceasta a fost abandonată. Citește protestul APADOR-CH de atunci.
Cum e la alții
În jurisprudenţa ţărilor europene cu tradiţie democratică şi a Curţii Supreme a SUA, problema respectului datorat simbolurilor naţionale a fost rezolvată în sensul că acest respect nu poate fi asigurat prin aplicarea de sancţiuni penale. Chiar dacă astfel de prevederi legale mai există în unele state europene, ele nu sunt aplicate, fiind desuete.
În Germania: Curtea Constituţională a Germaniei a decis, încă din 1990, că atacurile împotriva simbolurilor naţionale, cum ar fi cele împotriva steagului, stemei sau imnului, chiar dacă sunt dure sau satirice, trebuie tolerate datorită protejării constituţionale a discursului, presei şi artelor (a se vedea: U. Karpen, Freedom of the press in Germany <Liberatatea presei în Germania>, în Press Law and Practice, p.88).
În SUA: Curtea Supremă a SUA a decis în mod similar, încă din anul 1943. Astfel, în cazul West Virginia State Board of Education vs. Barnette, în care este vorba despre refuzul unui elev de a participa la ceremonia zilnica de salut al steagului ţării, Curtea a decis că stabilirea obligaţiei de a saluta steagul ţării constituie o restrângere neconstituţională a libertăţii de exprimare, sub forma constrângerii unei persoane de a se exprima într-un anumit mod. Curtea a reţinut că justificarea potrivit căreia salutul steagului ţării este necesar pentru a afirma unitatea naţională nu constituie un „temei serios şi absolut necesar” pentru restrângerea dreptului la libera exprimare.
O altă hotărâre relevantă este Texas vs. Johnson, pronunțată de Curtea Supremă a SUA în anul 1989. În speță, în timpul unui marş de protest împotriva guvernului SUA, dl Johnson a dat foc drapelului american, în timp ce alţi manifestanţi scandau lozinci de protest. Curtea Supremă a SUA a decis achitarea dlui Johnson, cu motivarea că fapta de a arde steagul constituie exprimarea unei opinii politice, iar o condamnare i-ar încălca libertatea de exprimare.
Curtea Supremă a SUA a considerat că răspunsul potrivit pentru fapta de a arde steagul nu este sancţionarea penală. Cităm:
Modalitatea de a proteja semnificaţia specială a steagului nu constă în pedepsirea celor care au alte opinii cu privire la aceasta, ci de a-i convinge că greşesc. Nu ne putem imagina un răspuns mai potrivit arderii unui steag decât fluturarea altuia identic, nu există o cale mai bună de a contracara mesajul transmis prin arderea steagului decât salutul adresat steagului care arde, nu este un mijloc mai sigur de a apăra demnitatea, chiar şi pentru steagul care a fost ars, decât – aşa cum a şi făcut unul dintre martori – îngroparea rămăşiţelor sale cu solemnitatea specifică unei ceremonii funerare. Noi nu asigurăm respectul faţă de steag prin pedepsirea celor care-l profanează, deoarece dacă am face astfel am lipsi de conţinut tocmai ideea de libertate pe care acest simbol păstrat cu grijă o reprezintă.”
Ce spune CEDO
De asemenea, APADOR-CH precizează că o condamnare a unei persoane în baza noii infracţiuni propuse de cei 14 parlamentari va încălca articolul 10 din CEDO, care garantează dreptul la liberă exprimare, pentru că, în primul rând, nici drapelul şi nici imnul nu se regăsesc printre valorile pe care un stat le poate proteja prin sancţionarea libertăţii de exprimare (aceste valori sunt enumerate limitativ în articolul 10 alineatul 2 din CEDO). În plus, nici o astfel de sancţiune nu ar putea fi considerată ca o măsură „necesară într-o societate democratică”, aşa cum cere articolul 10 alineatul 2 din CEDO, fiind în mod vădit o sancţiune disproporţionat de gravă.
În consecinţă, APADOR-CH solicită public Parlamentului Românei – Senatului şi Camerei Deputaţilor – să respingă proiectul de lege prin care se urmăreşte reintroducerea infracţiunii de ofensă adusă unor însemne. Dragostea de ţară declamată de mulţi parlamentari trebuie să cunoască şi alte modalităţi de exprimare decât pedepsirea cu închisoarea a vocilor critice sau nonconformiste.