Desemnarea candidatului la funcția de premier, o chestiune de interpretare constituțională care se cere clarificată prin lege
Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.
Cum ar trebui modificată legea de organizare a Guvernului pentru ca pe viitor să nu mai improvizăm pe marginea Constituției
În ultimele zile, spațiul public a fost dominat de dezbaterea privind constituționalitatea desemnării unui candidat pentru funcția de prim ministru, fără reluarea consultărilor cu partidele parlamentare, după ce un candidat anterior și-a depus mandatul înainte de a solicita votul Parlamentului.
Din perspectiva APADOR-CH, această controversă evidențiază mai degrabă o lacună legislativă, întrucât Constituția stabilește doar principiile generale, dar nu reglementează suficient de clar toate situațiile care pot apărea în practică. Potrivit art. 103 alin. (1) din Constituție, președintele desemnează un candidat la funcția de prim-ministru „în urma consultării” partidului cu majoritate absolută sau, în lipsa acesteia, a partidelor reprezentate în Parlament.
În cazul în care un candidat desemnat renunță înainte ca Parlamentul să se pronunțe asupra învestiturii („depunerea mandatului”), Constituția nu spune expres dacă procedura trebuie reluată de la zero și dacă este obligatorie o nouă rundă de consultări. Această lacună lasă loc unor interpretări diferite.
Astfel, există opinii în sensul că faza desemnării candiatului se încheie doar în momentul în care Parlamentul se pronunță prin vot, astfel că depunerea mandatului de către candidat, care este anterioară votului din Parlament, poate fi urmată de o nouă desemnare de candidat, pe baza acelorași consultari.
În sens contrar, există opinii, exprimate și în doctrină, în sensul că și în cazul depunerii mandatului de către candidat, desemnarea unui nou candidat nu poate avea loc decât după o nouă consultare cu partidele parlamentare.
Problema este că opiniile, exprimate în doctrină sau în social media, oricât de convigătoare ar părea, nu au valoare normativă (nu sunt obligatorii), ci au doar caracter orientativ. Legea, și nu doctrina, este cea care prevede reguli cu caracter obligatoriu.
Tocmai existența acestor interpretări diferite demonstrează necesitatea unei reglementări clare și detaliate, prin lege.
Ce ar trebui schimbat
APADOR-CH consideră că Parlamentul ar trebui să completeze legislația privind organizarea și funcționarea Guvernului, de exemplu prin modificarea Codului Administrativ pentru a introduce o procedură detaliată privind desemnarea candidatului la funcția de prim-ministru.
O asemenea lege ar putea stabili explicit:
- când și în ce condiții este obligatorie consultarea partidelor parlamentare;
- dacă retragerea unui candidat înaintea votului Parlamentului impune sau nu reluarea consultărilor;
- efectele juridice ale renunțării la mandatul de candidat desemnat;
- termene clare pentru fiecare etapă a procedurii;
- reguli privind funcționarea și durata mandatului unui guvern interimar, pentru a evita situațiile în care un executiv rămas fără sprijin politic continuă să administreze țara pe perioade nedeterminate.
În plus, legea ar trebui să clarifice și relația dintre retragerea unui candidat și procedura prevăzută de art. 89 din Constituție, privind dizolvarea Parlamentului. Retragerea voluntară a unui candidat nu este echivalentă cu respingerea unei solicitări de învestitură prin vot parlamentar, iar această distincție ar trebui făcută expres în lege.
APADOR-CH consideră că dezbaterea actuală nu arată neapărat că textul Constituției este încălcat, ci mai degrabă că anumite situații practice au rămas insuficient reglementate și trebuie clarificate prin lege, astfel încât soluțiile viitoare să rezulte din norme explicite, nu din interpretări generate de interesul politic de moment.
Într-un stat de drept, regulile esențiale privind formarea Guvernului nu ar trebui să depindă de interpretări conjuncturale sau de dispute politice. O procedură clară, previzibilă și completă ar reduce conflictele instituționale și ar întări încrederea publicului în funcționarea mecanismelor constituționale.