Posts

Drepturile omului în România 2023

26/02/2024/in Anuale /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

La finalul anului 2022, atrăgeam atenția că drepturile omului au fost eclipsate în discursul public de informațiile despre războiul din Ucraina și că acesta era un fel de a ni se spune că se poate și mai rău, dar să zicem mersi că suntem în UE și că încă mai avem drepturi și libertăți, așa cum sunt ele, și mai ales pace. Din acest punct de vedere, 2023 a fost o copie fidelă a anului precedent: războiul la graniță a continuat, ba au apărut și alte confruntări la granițele altora, oamenii au obosit și au devenit aproape imuni la imagini atroce și știri despre crime de război, iar discursul public despre înarmare, pregătirea populației pentru ce e mai rău și importanța stabilității cu orice preț, inclusiv cu încălcarea unor principii ale statului de drept, s-au normalizat.

În timp ce 2023 ne obișnuia cu noua normalitate, autoritățile și politicienii și-au văzut de business as usual. La mijlocul anului am avut parte de o „rotativă guvernamentală”, premierul PNL a fost înlocuit de colegul de coaliție, premierul PSD. Un președinte de consiliu județean a fost prins în flagrant cu o mită de 250.000 de euro în portbagaj, lângă oala cu ciorbă, un primar a fugit din țară uzând de pașaportul unei rude, exact în ziua condamnării sale pentru corupție, iar directorul de mulți ani al SRI a demisionat invocând dorința de a nu se pietrifica în funcție.

Justiția s-a remarcat și prin închiderea la foc automat a câtorva mii de dosare de corupție, pe motiv de prescriere a faptelor; o explozie la un centru de cisterne cu gaz, care funcționa ilegal de ani de zile lângă Capitală, a omorât câțiva oameni și le-a distrus casele; mai multe azile pentru bătrâni, care funcționau tot ilegal, au fost închise în urma unor anchete de presă care arătau tratamentele inumane care se petreceau acolo; iar un accident făcut de un șofer beat și drogat, soldat cu moartea a doi tineri, a arătat că poliția – care îl lăsase să conducă mai departe, deși îl oprise inițial în trafic – are mai multe deficiențe de funcționare decât se credea.

Deasupra acestui cuib de cuci, în care legea pare opțională, s-a învârtit în avioane private excesiv de scumpe, dar ale căror costuri sunt ținute la secret, președintele țării, care a făcut în 2023 mai multe turnee externe în zone exotice precum Asia, America de Sud sau Africa. În restul timpului a tăcut asurzitor.

APADOR-CH a derulat proiecte și activități de advocacy legislativ și de monitorizare a respectării drepturilor omului, așa cum face de peste 30 de ani, cu vizite în penitenciare, cu propuneri de modificări legislative sau cu luări de poziție față de abuzuri. Am atras atenția asupra modificării regimului armelor și munițiilor, am cerut Parchetului general să-și facă datoria în anchetarea abuzurilor la adresa jurnalistei Emilia Șercan și am cerut Avocatului poporului să ne apere de intruziunea serviciilor de informații în procesul electoral. Din păcate, în tabloul general descris mai sus, puține dintre demersurile noastre au avut vreun rezultat satisfăcător. O activitate anuală a fost și contribuția la Raportul Comisiei Europene privind statul de drept, care ne-a dat ocazia să semnalăm, alături de alte organizații similare din UE, principalele încălcări are drepturilor omului în România. În 2023 au fost următoarele:

Presa, între politicieni, pariuri și amenințări – Finanțarea politică a presei cu milioane de euro anual de la partidele parlamentare a continuat să sape la independența și credibilitatea presei. În plus în 2023 a mai apărut scandalul dintre patronat și angajați în compania Ringier, în care jurnaliștii de la Libertatea și GSP au acuzat cenzura ca urmare a unor presiuni făcute de patronii unor firme de pariuri. Scandalul s-a finalizat cu concedierea jurnaliștilor. De asemenea, saga jurnalistei Emilia Șercan a continuat în 2023, când Parchetul a închis toate dosarele privind discreditarea ei, după ce a publicat investigația despre plagiatul fostului premier Nicolae Ciucă. În vara anului 2023, APADOR-CH a înaintat un memoriu către procurorul general, la Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ), prin care i-a solicitat să ia măsurile necesare pentru a se asigura că instituțiile din subordine respectă legea în cazul Emilia Șercan. Din păcate nici în acest caz nu am avut o rezoluție;
Anul prescrierilor – Deoarece Parlamentul nu și-a făcut treaba timp de 4 ani (2018-2022), și nu a adus modificările cerute de CCR la Codul penal, multe dosare de corupție au fost închise ca urmare a prescrierii termenelor. Presa a raportat că numărul cazurilor „soluționate” în acest mod s-a ridicat la peste 5.000 și a inclus politicieni și oameni de afaceri acuzați de corupție.
Avertizori neapărați – Prin Legea avertizorilor de integritate (Legea 361/2022), la adoptarea căreia a pus umărul și APDOR-CH în 2021-2022, avertizorii de integritate ar trebui să primească asistență juridică gratuită pentru a se apăra împotriva hărțuirii la care sunt supuși ca urmare a avertizărilor făcute. În practică legea a avut nevoie de ajutor pentru a fi respectată. Un avertizor din Bacău ne-a sesizat că Baroul avocaților din județ i-a refuzat asistența juridică gratuită, și nu a fost singurul. La solicitarea APADOR-CH, Uniunea Națională a Baroului de Avocați a decis să informeze toate Barourile din România cu privire la prevederile noii legi și aplicarea ei unitară;
Condamnat pentru o faptă care nu există – Primarul sectorului 5 din Capitală, Cristian Popescu Piedone, condamnat initial în procesul Colectiv la 8 ani de închisoare, a fost achitat de Curtea Supremă, pe motiv că infracțiunea de care era învinuit nu a existat. Condamnarea pentru o infracțiune inexistentă este una dintre cele mai mari greșeli ale sistemului judiciar și este de natură să afecteze grav încrederea publicului în sistemul judiciar. În plus, în acest caz condamnatul fusese și încarcerat mai mult de un an;
Drept de vot cu voie de la SRI – Legea Securității Naționale (L51/1991) a fost modificată la începutul anului 2023 prin Legea 58/2023 privind Securitatea Cibernetică. Modificările au inclus și o formulare ambiguă ce dă dreptul SRI să cenzureze orice opinii, politice sau nu, dacă instituția le consideră „amenințări la securitatea națională”. APADOR-CH a cerut Avocatului Poporului să conteste legea la Curtea Constituțională, dar instanța a decis că legea este constituțională. Ulterior, declarațiile publice ale unui general SRI au arătat că temerile APADOR-CH erau întemeiate. El a spus că inclusiv discursul politic al partidelor de opoziție în timpul campaniilor electorale poate fi calificat drept o amenințare pentru securitatea națională, dacă acest discurs poate schimba ordinea constituțională, și voința alegătorilor, arătând cât de pregătit este SRI să intervină în „contracararea” acestor noi tipuri de amenințări, prin operațiuni de supraveghere sau cenzură a Internetului. Din păcate a doua intervenție pe lângă AVP, pentru a sesiza din nou CCR în acest sens, s-a lovit de un refuz, iar AVP a întrebat chiar SRI dacă există garanții legale că nu va abuza de noua lege. SRI a răspuns că aceste garanții… există. Rămânem, așadar, cu aceste garanții că în super-anul electoral 2024 SRI nu ne va încălca drepturi constituționale ca: libertatea de exprimare, dreptul la informare, dreptul de vot, dreptul de a fi ales și dreptul de asociere;
Condamnarea la moarte a ONG-urilor din cauza pierderii unor procese de interes public – Asociația Salvați Bucureștiul și Miliția Spirituală sunt două ONG-uri care, de-a lungul anilor, au contestat în instanță diverse acte de urbanism emise de autoritățile locale din București în legătură cu mai multe dezvoltări imobiliare. În 2017 a început o serie de procese în care organizațiile contestau avize de mediu și acte emise de autoritățile publice, în cazul unor construcții. În procese au intervenit și beneficiarii acelor construcții, companii puternice din piață, care au angajat firma de avocatură a unui fost ministru de justiție și au câștigat procesele, punând în sarcina organizațiilor contestatoare cheltuieli de judecată exorbitante, pe care acestea nu le-au putut plăti. Rezultatul a fost că ambele organizații au fost dizolvate în justiție, în 2022 și 2023, ca urmare a incapacității de plată. Acest gen de intimidare prin cheltuieli de judecată mari este un mijloc prin care atât autoritățile statului cât și firmele puternice au reușit să le închidă gura cetățenilor și organizațiilor civice care s-au opus unor proiecte controversate din mediu, urbanism și chiar din domeniul informării publice. APADOR-CH a făcut o propunere de modificare a Codului de procedură civilă, prin care cheltuielile de judecată în astfel de procese de interes public să fie suportate de fiecare parte, și nu doar de cea care pierde procesul. Dizolvarea unor organizații civice, care în acest caz au încercat să oblige autoritățile să-și facă datoria față de cetățeni, privează spațiul civic de actori esențiali în orice democrație;
Finanțarea presei de către partide – Jumătate din subvențiile de stat primite de partidele politice sunt cheltuite pentru mass-media și propagandă politică, dar cui anume și pentru ce se dau acești bani nu se știe. APADOR-CH a propus modificarea legii astfel încât să crească transparența acestui proces și să sporească astfel încrederea în media. Un proiect de lege în acest sens se afla la finele anului 2023 în parlament, în dezbatere. Proiectul este un pas către o mai bună transparență, dar nu ajută la dezvăluirea lanțului complet de furnizori de servicii plătiți de partidele politice din subvenții de stat, de aceea APADOR-CH a propus ca raportările făcute de partide pentru cheltuirea subvențiilor să includă fiecare beneficiar final al acestor bani;
Secretul plimbărilor prezidențiale – Pe tot parcursul anului 2023, organizațiile societății civile și mass-media au încercat să determine costul public al deplasărilor președintelui în străinătate, prin transmiterea unor cereri de informații către instituțiile publice, conform Legii 544/2001. Aceste informații de interes public au devenit un secret național bine păzit, deși nu există nicio bază legală pentru secretizarea costurilor de zbor (și nici un motiv de securitate națională). Corespondența dintre APADOR-CH și Administrația Prezidențială și Secretariatul General al Guvernului României (SGG) pe această temă a fost ridicolă și absurdă, întrucât cele două instituții au dat vina una pe alta pentru autoratul încadrării documentelor publice în secrete de stat. Această situație face din România o țară din UE în care costul vizitelor prezidențiale este ținut secret printr-un document care este clasificat de instituții secrete, al cărui secret este și nejustificat întrucât este imposibil de aflat cine a emis acest document, de ce a fost ținut secret și ce conține. Jurnaliștii de la Recorder au estimat călătoriile președintelui în ultimul an, calculând toate aeronavele private de lux în raport cu costurile pentru alți omologi din UE, și au invitat publicul să trimită prin e-mail o petiție către Administrația Prezidențială prin care solicită publicarea acestor cheltuieli. Inițiativa a adunat peste 40.000 de semnatari, dar în ciuda presiunii publice, președintele – aflat la sfârșitul anului într-un turneu în mai multe țări africane, unde a zburat cu mai multe avioane private – a refuzat să dezvăluie informațiile.
Azilele care-și torturau beneficiarii – La începutul anului 2023, mai multe anchete de presă au scos la iveală abuzuri grave, rele tratamente și încălcări ale drepturilor omului comise pe o perioadă lungă de timp în mai multe aziluri de bătrâni și persoane cu nevoi speciale din apropierea Capitalei. Centrele erau private, dar primeau finanțare publică pentru serviciile prestate, iar investigațiile jurnaliştilor, care au continuat în lunile următoare, au scos la iveală și legături între managerii centrelor și politicienii de la putere. Investigațiile mass-media au fost determinate de mai multe rapoarte ale Centrului de Resurse Juridice (CRJ), o organizație neguvernamentală care efectuează vizite de monitorizare inopinate în astfel de centre, și care semnalase deja situația de la sfârșitul anului 2022, dar autoritățile nu au luat măsuri, preferând să se prefacă uimite abia când situația a fost expusă în media, iar organele de cercetare penală s-au autosesizat și au descins în respectivele azile. Pacienții au fost transferați la spitale și 24 de persoane implicate în schemă au fost arestate. În ciuda scandalului imens, problema a dispărut de pe agenda publică în mai puțin de câteva luni, astfel că până la sfârșitul anului 2023 nu existau informații despre evoluția anchetei, iar politicienii acuzați au început să revină în viața publică, susținând că nu au nimic de-a face cu asta.

Anul s-a încheiat cu punerea sub acuzare a unor foști miniștri ai sănătății și a unui fost prim ministru, în ceea ce s-a numit scandalul vaccinării COVID, pentru cumpărarea unui număr prea mare de doze de vaccin față de cât ar fi avut nevoie România. Toți acuzații sunt persoane aflate în afara partidelor de la putere, și au acuzat un proces politic în preajma alegerilor. Un fapt incontestabil este că modul în care autoritățile vremii au gestionat activitatea de achiziționare a vaccinurilor și de vaccinare a populației a fost și rămas un mare secret, în ciuda eforturilor societății civile de a transparentiza acest proces de importanță vitală pentru orice democrație.

În ultimele zile ale anului 2023, România a primit în sfârșit dreptul de a fi în Schengen, dar numai cu granițele aeriene și maritime. Un drept european care ni se refuză, ca țară, ne-a fost recunoscut parțial după prea îndelungi insistențe, în condițiile în care toate autoritățile europene afirmă că îndeplinim condițiile. Un mod în care bătrâna Europă îi vorbește despre drepturi și respectarea lor unei tinere democrații, în care oamenii au început să se îndoiască de valoarea lor.

Georgiana Gheorghe

Director executiv APADOR-CH

Citiți raportul de activitate al APADOR-CH în 2023.

Human Rights in Romania 2022

10/03/2023/in Anuale /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Doi ani de pandemie s-ar fi cerut urmați măcar de un an de pauză, pentru ca lucrurile să se reașeze într-o oarecare normalitate. În loc de asta, 2022 a debutat în forță printr-un război la graniță, cu mii de refugiați, cu declarații belicoase, cu teama că ar putea fi mai rău și, previzibil deja, cu încercări de modificări legislative dubioase, sub pretextul pregătirii patriei, în contextul geo-strategic sensibil. 2022 a fost, așadar, un an cu noi „normalități”: războiul și criza energetică (criza facturilor la energie).

APADOR-CH a continuat să facă ce știe mai bine: monitorizarea respectării drepturilor omului în spațiile de deținere, advocacy legislativ pentru transpunerea unor directive europene în legislația națională și încercarea de a ține o privire permanentă asupra procesului legislativ intern, în care s-a înregistrat o concentrație mai mare decât de obicei de testosteron militar. De exemplu, anul a debutat cu un proiect de lege în domeniul securității naționale, care a circulat neoficial în spațiul public și a stârnit rumoare. Apoi a fost bagatelizat de autorități, sub pretextul lipsei de actualitate. Rețeta a devenit deja o normă în România. Deși avem legi care prevăd procese de consultare publică, autoritățile preferă să scoată „pe surse” câte un proiect cu care testează opinia publică, apoi se prefac surprinse că „un draft a fost scurs prematur în spațiul public”. Așa s-a întâmplat cu:

proiectul care inventa o nouă stare excepțională – adică „situația de criză în domeniul securității și apărării naționale”, stare care putea fi declarată doar de către Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT). Parlamentul ar fi fost eludat astfel din schema care parafa intrarea țării într-un eventual război;
legile care vizau organizarea serviciilor de informații, „scăpate” în spațiul public, neasumate și ulterior „uitate” pentru o vreme
legea securității cibernetice, care dă Internetul civil pe mâinile capabile ale armatei și SRI.

În pofida luărilor de poziție multiple din societate, legea securității cibernetice a trecut până la urmă prin Parlament într-o formă pe care s-a pronunțat și Curtea Constituțională. A găsit-o constituțională.

Au existat totuși și cazuri „fericite” în care, după demersuri care au durat doi ani de zile, am reușit să îndreptăm o lege strâmbă. Cazul Legii poliției, adoptată în 2020, care prevedea că un cetățean poate fi condus și ținut la poliție pe o perioadă nedeterminată, a fost un exemplu școală de cât de greu se îndreaptă o eroare într-o lege adoptată greșit de la bun început. Nu la fel de bine au mers lucrurile în privința legii privind răspunderea magistraților, pentru care APADOR-CH a făcut câteva propuneri de clarificare și îmbunătățire, dar fără succes. Celebrul pachet al legilor justiției a fost adoptat în ultima lună a lui 2022 fără ca recomandările venite din partea societății civile să fie luate în considerare de Ministerul Justiției și Parlament. Nu ni s-a oferit vreo explicație, așa cum prevede legea. Unele aspecte mai controversate au fost contestate în fața Curții Constituționale de partidele politice și de Avocatul Poporului, dar CCR nu a găsit nimic neconstituțional nici acolo. Rămâne de văzut cum vor funcționa în practică aceste legi.

Experiența din 2022 a APADOR-CH, alături de alte organizații ale societății civile, în cadrul proceselor legislative a trei mari proiecte de lege (Legile justiției, Legea securității cibernetice și Legea privind protecția avertizorilor de integritate) a arătat eșecul net al consultărilor publice în materie de elaborare de legi. Aceste consultări, atunci când există, sunt formale și nu influențează deloc modul în care parlamentarii văd și adoptă respectiva lege.

În privința activității multianuale, APADOR-CH a continuat sau finalizat în 2022 proiectele începute în anii din urmă:

1.SOLID, un program de consolidare a protecției avertizorilor de integritate – a vizat conștientizarea publică asupra rolului avertizorilor de integritate în societatea românească și a monitorizat procesul legislativ de transpunere în legislația românească a Directivei europene privind avertizorii.

2.Egalitatea în sistemele de justiție penală în UE – a presupus intervievarea a peste 1.000 de deținuți din toată țara, în cadrul primei cercetări cantitative făcute în România, despre modul în care deținuții au perceput trecerea prin procesul penal și gradul în care sunt respectate drepturile procedurale în justiția penală din România și nu numai.

3.Drepturile în secția de poliție – de la lege la practică – Deși la nivel național au fost adoptate legi care implementează directivele europene în domeniu, practica arată că există diferențe de abordare și de respectare a drepturilor procedurale ale suspecților și inculpaților în secțiile de poliție, cum ar fi: dreptul la un avocat, informarea suspecților și inculpaților, privind drepturile pe care le au, iar audierile sunt rareori înregistrate audio-video.

O altă activitate importantă a asociației a fost contribuția la raportul Comisiei Europene privind statul de drept în 2022. Printre informațiile transmise Comisiei, vizând disfuncționalitățile statului de drept în România anului 2022 s-au numărat:

Aspecte problematice cuprinse în legile justiției, cum ar fi nesancționarea magistraților pentru nerespectarea deciziilor CCR sau ICCJ (inclusiv a celor care nu intră în conflict cu hotărârile CJUE) sau răspunderea patrimonială (financiară) a acestora pentru daunele cauzate de erori judiciare;
Percepția publicului asupra independenței justiției și asupra Curții Constituționale, în urma deciziei acesteia referitoare la întreruperea prescripției, decizie care a aruncat în aer dosare mari de corupție ale unor politicieni;
Existența unor prevederi discutabile în noua lege privind protecția avertizorilor (care transpune Directiva europeană în domeniu), adoptată cu greu de Parlament în decembrie 2022;
Subminarea rolului presei într-o democrație, prin finanțarea masivă a presei mainstream, de către partidul unic (coaliția stânga-dreapta aflată la guvernare), cu bani din subvențiile bugetare. La asta se adaugă intimidarea jurnaliștilor de investigație independenți, prin metode de kompromat care au implicat instituții ale statului;
Limitarea libertății de exprimare prin adoptarea unei legi privind securitatea cibernetică, prin care o opinie contrară celei oficiale a statului ar putea fi considerată atingere adusă securității naționale și chiar incriminată ca infracțiune;
Restricționarea accesului la justiție prin proiecte de legi care încearcă să împiedice ONG-urile să conteste în instanță acte administrative problematice.

La 10 decembrie 2022, zi în care se celebrează Ziua Internațională a Drepturilor Omului, APADOR-CH a făcut un bilanț al condamnărilor României la CEDO, pentru încălcarea diverselor drepturi: protecția proprietății, dreptul la viață, la un proces echitabil, dreptul de a nu fi supus unui tratament inuman și degradant, dreptul de a nu fi judecat și pedepsit de două ori pentru aceeași faptă, dreptul la viață privată, dreptul de a te exprima liber și a nu fi discriminat – peste 60 de condamnări și un million de euro daune pe care le-am plătit cu toții, de la buget.

Drepturile omului au fost, în 2022, aparent eclipsate în discursul public de informațiile și dezbaterile despre războiul din Ucraina și de criza energetică și economică. Un fel de a ni se spune că se poate și mai rău, deci să zicem mersi că suntem în UE și că încă mai avem drepturi și libertăți, așa cum sunt ele, și mai ales pace.

Georgiana Gheorghe

Director executiv APADOR-CH

Citiți mai multe despre activitățile APADOR-CH în raportul de activitate 2022.

Raportul de activitate al APADOR-CH 2022

Raportul de activitate al APADOR-CH 2020

15/02/2021/in Anuale /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Drepturile omului în România 2020

Debutând sub auspicii normale, cu discuții despre alegeri anticipate, în contextul schimbării majorității din Parlament, cu un nou guvern instalat și cu un nou mandat prezidențial, anul 2020 s-a dovedit în scurtă vreme unul complicat, cu provocări neașteptate și greu de gestionat de toate guvernele lumii.

Pandemia de Covid-19 a afectat toate economiile, a restrâns drepturile tuturor cetățenilor într-un mod greu de imaginat până atunci și a trecut în plan secund orice alte preocupări care nu aveau legătură cu protecția populației împotriva coronavirusului.

Ca și alte state, România a fost prinsă nepregătită pentru o astfel de situație, atât din punct de vedere medical, dar și legislativ și logistic. Președintele țării a instituit starea de urgență la 16 martie 2020, pentru o perioadă de 30 de zile, apoi aceasta a fost prelungită cu încă un termen. Ulterior s-a trecut la starea de alertă, iar restricțiile au continuat, într-o formă mai relaxată, pe toată durata anului.

Printre drepturile fundamentale care au fost restrânse temporar s-au numărat: libertatea de circulație, dreptul la învățătură, la viață privată, la întrunire – iar România a notificat și CEDO privind derogarea temporară de la Convenție, pe perioada stării de urgență.

Au fost închise școlile, restaurantele, mall-urile, circulația a fost interzisă pe timp de noapte, iar pe timp de zi oamenii aveau nevoie de o declarație pe proprie răspundere, privind deplasarea pentru motive esențiale în afara locuinței. Patrule mixte formate de poliția națională și poliția locală au asigurat pe străzi respectarea noilor reguli care au stârnit, firește, neliniște în rândul populației. Pentru scurt timp, în prima zi de stare de urgență, au fost scoase pe străzi chiar și câteva tancuri și militari au fost văzuți alături de polițiștii care verificau documentele cetățenilor surprinși pe străzi.

Au existat unele incidente soldate cu abuzuri ale forțelor de ordine la adresa unor cetățeni care au încălcat noile reguli și zeci de mii de persoane au fost amendate pentru diverse abateri de la regimul nou impus.

Starea de urgență a avut un impact major și asupra libertății de exprimare, deși oficial aceasta nu a fost restrânsă. Totuși, au fost interzise mitingurile și protestele, a fost dublată perioada de răspuns la solicitările de informații publice și au apărut sancțiuni noi pentru propagarea de informații false, sancționată prin cenzurarea site-urilor care găzduiesc astfel de informații.

Noul guvern PNL, instalat în luna noiembrie 2019, a gestionat această perioadă dificilă prin ordonanțe militare și de urgență, adoptate fără o minimă consultare publică și cu aceeași lipsă de transparență manifestată de majoritatea guvernelor dinaintea pandemiei. Codul penal a fost modificat. Au fost prevăzute noi infractiuni unele fapte de îngreunare sau împiedicare a combaterii pandemiei, au fost majorate unele pedepse. De asemenea, în materie contravențională, au fost majorate substanțial amenzile pentru încălcarea regimului carantinei sau a altor măsuri de prevenire și combatere a pandemiei.

Avocatul Poporului a atacat la Curtea Constituțională unele acte normative emise pe durata pandemiei și a obținut invalidarea unora, cel mai cunoscut caz fiind cel al declarării neconstituționale, pe motiv de neclaritate și descriere incompletă, a prevederilor legale care stabileau contravențiile pentru nerespectarea măsurilor instituite pe durata stării de urgență. Astfel că, la ieșirea din starea de urgență s-a pus problema anulării amenzilor neconstituționale. APADOR-CH a cerut o amnistie fiscală, pentru a nu aglomera și mai mult instanțele judecătorești cu contestarea amenzilor, însă în cele din urmă nu s-a făcut nici una nici alta, cetățenii amendați fiind nevoiți să-și susțină singuri în instanță solicitările de anulare a amenzilor. Au existat și câteva cazuri de cetățeni condamnați la închisoare pentru fuga din carantină, în general pedepse cu suspendare, dar și una cu executare, în primă instanță.

După dezbateri aprinse, în iulie 2020 Parlamentul a votat în cele din urmă o nouă lege a carantinei și izolării, la care APADOR-CH a avut câteva contribuții importante.

Din punct de vedere al urmăririi agendei proprii, APADOR-CH a fost la fel de afectată ca și alte organizații, și ca societatea în ansamblu, de restricțiile impuse de pandemie, așa că multe din proiectele și activitățile derulate în mod normal de asociație au fost restrânse, amânate sau realizate online.

Un domeniu care a suferit mult din acest punct de vedere a fost cel privind monitorizarea condițiilor de detenție, care nu a mai putut fi făcut în mod tradițional, prin vizite în aresturi și penitenciare. Asociația a continuat să monitorizeze stadiul realizării promisiunilor guvernamentale în privința îmbunătățirii condițiilor de detenție, mai ales după abrogarea Legii recursului compensatoriu, la finele anului 2019. Concomitent, am urmărit și modul în care Administrația Națională a Penitenciarelor a gestionat pandemia de Covid-19.

Au existat, de asemenea, reușite importante de advocacy legislativ ale asociației pe anul 2020, ce merită amintite:

– Decizia CCR prin care a fost declarată neconstituțională ordonanța de urgență care voia să schimbe statutul cartelelor telefonice preplătite – fusese adoptată în 2019 după cazul Caracal și era încă o tentativă de restrângere a dreptului la viață privată printr-o ordonanță de urgență.

– Corectarea Legii poliției în Parlament, la cererea APADOR-CH și a Avocatului poporului, în sensul introducerii duratei maxime a privării de libertate – o scăpare în noua lege făcea ca șederea la poliție, fie și numai pentru o simplă legitimare, să dureze atât cât voia polițistul.

– Adoptarea de către Parlament a propunerilor APADOR-CH pentru simplificarea vieții ONG-urilor – am scos avocatul și notarul din circuitul birocratic al avizării actelor asociațiilor și fundațiilor.

– Am cerut Avocatului Poporului să atace la CCR opt din cele 25 de ordonanțe de urgență adoptate de Guvernul Orban într-o seară, înainte de demitere. Trei dintre ele au fost declarate neconstituționale.

– Am cerut ministrului de interne o anchetă în cazul amenzii pentru o postare pe Facebook, primită de o studentă din Florești, Cluj, care îl criticase pe primarul localității. Ministrul a pasat răspunderea tot la primărie, iar amenda a fost în cele din urmă anulată în instanță, dar acest demers ne-a arătat că Poliția locală, autoarea abuzului, are nevoie de reformare, poate chiar prin desființare.

O altă activitate tradițională a APADOR-CH, militarea pentru transparență instituțională, s-a derulat și în pandemie, prin solicitări de informații publice conform Legii 544/2001 și prin apeluri la transparență în privința datelor și a persoanelor care gestionează combaterea pandemiei. Din păcate, deși apelurile noastre au fost dublate și de ale altor organizații neguvernamentale sau instituții media, comunicarea publică la nivelul statului în anul 2020 a rămas deficitară și chiar militarizată.

După luni de restricții, viața nu a revenit la normal, însă o altfel de „normalitate” i-a luat locul. În toamna anului 2020 au avut loc și alegeri locale, apoi alegeri parlamentare care au schimbat majoritatea în Parlament și au instalat un nou guvern.

Anul 2020 a fost dificil și provocator. A arătat că drepturile omului sunt construcții fragile, sacrificate adesea în numele unor deziderate înălțătoare precum protecția populației în fața unor amenințări diverse. Unii au învățat în acest fel cât de importante sunt drepturile, mai ales atunci când le pierzi. Destul de mulți au ratat și lecția asta, invocând drepturile exact atunci când nu era cazul, și dovedind că în continuare e nevoie de educație în acest domeniu, pentru a înțelege ce înseamnă drepturile omului cu adevărat.

Nu în ultimul rând, pandemia și provocările ei ne arată că drepturile omului, așa cum le știm din 1950 încoace, încep să-și arate limitele și poate că va fi nevoie în viitorul apropiat să discutăm despre aducerea lor în vremurile pe care le trăim. Anul 2020 s-a încheiat cu promisiunea vaccinului care va pune capăt acestei pandemii și ne va întoarce la normalitate, dar rămâne de văzut cât de „normală” va fi viața mai departe.

Georgiana Gheorghe,

Director executiv

Citește raportul de activitate al APADOR-CH pe anul 2020

APADOR-CH report 2018

19/02/2019/in Anuale /by Rasista

Human Rights in Romania 2018

After a 2017 marked by political turmoil and street protests, 2018 started with a governmental crisis – the 2^nd in only six months’ time – and continued to deepen the lack of trust in society. Not only between the competing political parties, but also in the citizen’s mentality, who became more doubtful and disoriented after the recent years filled with socio-political upheaval, deceptions and disappointments. An INSCOP survey made in the autumn of 2018 shows that 74% of the Romanians believed the country was heading towards a wrong direction.

The second government of the governing coalition, installed in the first month of 2018, remained unchanged over the course of the entire year. Nonetheless, the social stability of the country was still absent, having been shaken by two major street protests, contradictory statements, the dismissal of several key people from the justice system, everything under the close supervision of the European Union.

The Judiciary has caught the public discourse and attention again in 2018, overshadowing other topics that influence the everyday life, which in turn have been affected by last-minute decisions, having lacked the appropriate debates between the power, the opposition and society. The Parliament and the Government continued to work in order to change the basic legislation of the judiciary system. The following issues have been on the agenda:

Changing leadership in important prosecutors’ offices – the most infamous having been the chief prosecutor of NAD (The National Anticorruption Directorate);
Elaborating a normative act which would allow for the review of sentences issued on the basis of intelligence services interceptions;
The operationalisation of the section for investigating justice offences;
new random draws for the 5 judges panels of the High Court of Cassation and Justice (ICCJ), panels which, when it comes to criminal matters, judge (ultimately) the people with the most important public functions; MPs, ministers, etc.

The latter was based on the Constitutional Court’s (CCR’s) decision number 685/2018 which determined that the ICCJ panels of 5 judges established between 2014-2018 were illegally created and also lacked impartiality and independence. As a result, CCR declared that all papers drafted by the panels, including court orders through which the criminal files have reached a conclusion, are invalid. As a consequence of CCR’s decision, multiple prison sentences have been suspended, allowing the inmates to be free. After a retrial, the individuals can be either released or convicted (including prison time).

CCR’s decision created strong disagreements within society, especially since according to current provisions ofthe Criminal Procedure Code (CPP), only certain individuals judged by the panels of 5 – which have been declared illegally constituted and lacking impartiality – can challenge the null decisions. This is because the Criminal Procedure Code stipulates a very short term for challenging such decisions, a term which had already expired in the majority of casefiles (solved between 2014-2018) to challenging such decisions, time limit which already expired in most files (which reached a settlement between 2014-2018) by the time the Constitutional Court declared the unlawful character of the 5 judge panels.

There have been voices in the public space which claimed that the decision regarding the illegal composition of the panel of 5 judges should be maintained, even if it is hit by absolute nullity, as there is the risk of applying the prescription of criminal liability for that person if a retrial occurs, resulting in “freedom” for the above-mentioned individual. These opinions are debatable, since the prescription of criminal liability is a legal benefit and it is a consequence of culpable conduct of the state’s agents (not of the person sent to court) – who could not finalize a trial, in the conditions of the law and within the maximum period fixed by the law. By the end of 2018, there was no legislative solution for this problem.

In the Parliament, the parliamentary majority has been consistently modifying the Criminal Codes, despite receiving warnings both from the judicial system and from various surveillance European supervision mechanisms. Close to the end of the year, over one hundred modified articles have been declared unconstitutional by the Constitutional Court, while the Venice and European Commission have recommended a return to the pre-2017 legislation.

In December 2018, the Social Democratic Party has insistently demanded for both Penal Codes to be adopted by the Government through an emergency Ordinance and for the adoption of the infamous government ordinance on amnesty and pardon which continued to be a hot topic on the publics’ agenda in 2018 and will most likely continue in 2019, as long as over the winter holidays the Government did not issue any of the controversial ordinances.

Two major protests took place on 20^th January and 10^th August 2018, the latter resulting in the use of force by the authorities which ultimately triggered a series of criminal investigations and resulted in a Resolution of the European Parliament which addresses the way Romania respects fundamental rights, such as freedom of expression, the right to peaceful protests, etc.

In terms of street protests, 2018 has been marked by a controversial decision of the High Court of Cassation and JusticeJ. The panelassigned to solve the appeal in the interest of the law (RIL) decided, through decision number 19/2018, that there is an obligation to declare in advance (‘prior notification’) any assembly, each time it is going to going to manifest itself in squares or in public places (public road, roadways and pavements) or in any other outdoor setting which is situated in close proximity to the headquarters/residence of legal entities of public or private interest. Therefore, any public gathering will have to be declared in advance. The supreme court’s decision remained definitive and mandatory starting with 13^th December 2018 (when it was published in the Official Gazette) and will have to be respected by all courts when solving cases in relation to public assembly gatherings. APADOR-CH published a perspective regarding the regime that should be applicable for the spontaneous public gatherings (‘spontaneous rally’), given that there is no such regulation provided by the law.

Another reason for major dissensions in society, at least at the level of public debates, was the referendum for modifying the Constitution and redefinition of marriage. Although it involved significant actors from society, was supported and promoted by important parties, by the Orthodox Church and by other known cults, the referendum recorded only 21,2% turnout, a new low since ’89.

It still is to be seen whether all these issues, which have characterised 2018 will be reflected in the electoral ballots in 2019 (Euro parliamentary and presidential elections) and in their outcomes. A higher turnout – compared to the 40% registered at the last elections in 2016 – would be the real achievement of these years, during which people should have understood that active citizenship requires voting turnouts, but also monitoring the chosen politicians. Doing only one would bring frustrations both to the people who voted, as well as to those who chose not to vote.

Therefore, similarly to the 2017’s conclusion, the loss of this year is that given the civic activation doubled by a tremendous flow of information, a general state of confusion appeared within society. Caused by the special nature, hardly accessible by the masses, of the legal, technical data spread in the public space, but endorsed by fake news, misinformation campaigns, manipulation and propaganda, the general state of confusion is harmful even for the civic spirit and demobilised a big part of the population. As a result, the Romanian society finds itself more and more radicalised, with moderate opinions and factual information being often rejected or overlooked by all the actors involved.

In its activism for civil rights, APADOR-CH has advocated again this year for organising public debates regarding any amendments to the legislation, has elaborated proposals for the improvement of the Criminal Codes and has been involved in the prevention campaign against those measures which aimed to limit limit the right to free association and abusive control of the NGOs, and on an European level has been part of civic coalitions that aimed to stop the Copyright directive.

In 2018 there have been at least 3 attempts to adopt certain regulations that would substantially affect (in a negative way) the normal functioning of NGOs:

Under the pretext of applying the national Directive against money laundering, a new law was adopted, which stipulates that all NGOs have the obligation to declare/report to the authorities any ‘real beneficiaries’, hence, nominal lists containing the personal data of every individual who benefits – in any form – from the activity of an NGO. It is worth mentioning that, in the European directive that needs to be applied, the obligation to declare real beneficiaries lies with the banks and financial institutions, not with NGOs. The law has been declared unconstitutional, but only due to a minor reason (the wrongful exclusion of national minorities’ organisations from the reporting obligation), not on the basis that it improperly adds to the European Directive. On that account, it is highly possible that in 2019, after the minor correction required by the Constitutional Court, this law will be adopted, thus, affecting the smooth running of any NGO.
Under the pretext of transparent funding of the NGOs (objective which, in its core, is appropriate), the majority party has initiated in 2017 a draft law which contained disproportionate obligations and sanctions for the NGOs, in relation to reporting each funding and grant maker , no matter how small the sum was. The mandatory activity would have required such a great level of involvement, that each NGO would have needed to allocate one person (out of the already small staff) to conduct financial reports only. Additionally, the stipulated sanctions for non-reporting and even late reporting were heavily disproportionate, ultimately leading to the decomposition of the organisation. This draft law was passed tacitly in the Senate. Until it was debated into the decisional chamber (Chamber of Deputies), the draft law was examined by the Venice Commission and OSCE which, in a shared opinion, have brought numerus critics. At the end of the year, the draft law was ‘pending’ in the Chamber of Deputies since it did not constitute a priority. However, it can be brought into debate at any given time, and even adopted.
Under the pretext of caring about the spending of public money, a new initiative was promoted at governmental level (Ministry of Finance): establishing regular inspections in NGOs in order to check how funds (from sponsorship and from redirecting the 2% from the annual income tax) are being spent. This step has been materialised through Ordinance number 18/2018 regarding the regulation of several measures in the economic-financial inspection field carried by the Ministry of Public Finance and for the completion of particular normative acts. Although there have been various complaints from the authorities regarding the insufficient personnel in the economic-financial inspection bodies, the governors have decided to continue redirecting the staff’s activity towards scrutinising the NGOs, instead of focusing on the relevant economic-financial entities.

At the beginning of September 2018, APADOR-CH has asked the Ombudsman to raise a constitutionality question to the Constitutional concerning the nature of Court Ordinance number 18/2018, since it endangers the good functioning of the NGOs and, implicitly, affects the freedom of association. The Ombudsman’s reply was that notifying the Constitutional Court is not required. Nevertheless, through the same answer, the Ombudsman has made a few essential remarks regarding the necessity of retroactive non-application of the civil law (namely of the Ordinance number 18/2018).

The only reasonable explanation for the series of anti-NGO measures that have been initiated by the Government in 2018 is that, at the level of the majority coalition, there was a desire to burden the activity of the non-governmental sector, mainly for the purpose of decreasing the reaction capacity (which, in many cases, was rather critical).

At an organisational level, APADOR-CH continued to pursue its ongoing projects, has ran multiannual projects in partnership with other European organisations and has pursued activities such as legal advice and representing strategic cases before the European Court of Human Rights.

Read APADOR-CH’s extensive activity report in 2018.

Georgiana Gheorghe

Executive Director of APADOR-CH

Raportul de activitate al APADOR-CH 2016

14/02/2017/in Anuale /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Drepturile omului în România anului 2016

Cu două runde de alegeri – locale și generale – și un guvern tehnocrat, instalat la finele anului 2015, ca urmare a protestelor masive de stradă de după incendiul din Colectiv, anul 2016 s-a consumat între promisiuni electorale și măsuri de guvernare luate în general prin ordonanțe de urgență.

Alegerile locale din iunie 2016 au fost un preludiu la cele parlamentare din decembrie. PSD s-a reașezat în aproape toată țara, la cârma primăriilor, a consiliilor locale și generale, și într-o majoritate confortabilă în Parlament, alături de ALDE, care i-a permis să formeze guvernul.

Câștigul acestui an a fost intrarea pe scena politică a unor partide noi, formate după promovarea unei legi ce simplifică într-o oarecare măsură accesul cetățenilor în politică. APADOR-CH a contribuit încă din 2014 la crearea noii legislații electorale (prin „Politică fără bariere”), dar legislația rămâne în continuare departe de a fi perfectă. Unele lacune s-au făcut observate chiar în timpul procesului electoral din vară, când au existat suspiciuni de fraude electorale în dauna unor partide noi, suspiciuni pe care Biroul Electoral Central a refuzat să le înlăture prin renumărarea voturilor. Un partid nou (USB), încurajat de scorul neașteptat de bun obținut în Capitală, s-a extins la nivel național și a reușit să intre chiar în Parlament, obținând un onorant loc trei, după numărul de voturi.

Pierderile sunt legate tot de procesul electoral: absenteismul masiv (aproape 60% dintre cetățenii cu drept de vot nu s-au prezentat la urne) și discursul naționalist, xenofob, incitarea la ură practicate în timpul campaniei electorale, difuzarea de informații false și lipsa de reacție a instituțiilor publice menite să sancționeze astfel de derapaje.

Guvernul tehnocrat a avut mai multe inițiative legislative pe parcursul anului și a excelat din păcate, ca și precedentele guverne politice, în emiterea de ordonanțe de urgență în domenii deloc urgente, adoptând acte normative numeroase fără dezbatere publică. În acest fel s-au luat, totuși, și măsuri necesare, cum ar fi ordonanța pentru limitarea zilelor câștig acordate deținuților care scriu cărți în penitenciare sau normele de aplicare a legii privind executarea pedepselor privative de libertate. Dar au existat și modificări ale Condului fiscal sau ale Condului penal ce încălcau drepturi civile.

În vara anului 2016, pe fondul unor incitări publice și a unor condiții de detenție cronic proaste, au avut loc mai multe proteste în câteva penitenciare din România. APADOR-CH a apreciat atunci faptul că Ministerul justiției a refuzat să ia măsuri populiste și pompieristice (cum ar fi grațierile masive cerute pe diverse canale) și a preferat să se concentreze pe alte măsuri necesare pentru reducerea supraaglomerării și pentru ameliorarea condițiilor de detenție. Bugetele penitenciarelor au fost majorate substanțial în 2015 și 2016 și asta s-a reflectat în anumite schimbări vizibile în privința condițiilor de detenție, pe care APADOR-CH le-a constatat de-a lungul anului în vizitele făcute în penitenciare.

În plan legislativ, Guvernul a mai avut o tentativă de reimpunere a unei legi a securității cibernetice, după ce în 2015 Curtea Constituțională se pronunțase asupra neconstituționalității proiectului precedent, votat „accidental” în Parlament. APADOR-CH a monitorizat procesul și a făcut demersuri, în cadrul dezbaterilor publice, pentru contestarea prevederilor neconstituționale din acest proiect. În final proiectul a fost „uitat” de guvern. Tot în domeniul „Big Brother”, însă, Serviciul Român de Informații a reușit să acceseze fonduri europene pentru achiziționarea unui sistem de monitorizare generalizată a cetățenilor, sub pretextul eGuvernării.

Maria-Nicoleta Andreescu

Director executiv APADOR-CH

Descarcă raportul pe 2016 în format PDF

Din cuprins:

Cunoaște-ți și revendică-ți drepturile

Avocatului Poporului i se pregătește ceva – poporul îl vrea înapoi

Cu ochii pe abuzurile forțelor de ordine

O societate incluzivă prin reforma închisorilor

Reprezentanții societății civile în organismele colegiale

Monitorizarea condițiilor de detenție

Acțiuni în justiție

Consultanță & Reprezentare CEDO

Procese în instanțele naționale

Cum ne puteți susține

Tag Archive for: raport activitate

Posts

Human Rights in Romania 2018

Drepturile omului în România anului 2016