Articole

Drepturile omului în România 2023

26/02/2024/în Anuale /de Rasista

La finalul anului 2022, atrăgeam atenția că drepturile omului au fost eclipsate în discursul public de informațiile despre războiul din Ucraina și că acesta era un fel de a ni se spune că se poate și mai rău, dar să zicem mersi că suntem în UE și că încă mai avem drepturi și libertăți, așa cum sunt ele, și mai ales pace. Din acest punct de vedere, 2023 a fost o copie fidelă a anului precedent: războiul la graniță a continuat, ba au apărut și alte confruntări la granițele altora, oamenii au obosit și au devenit aproape imuni la imagini atroce și știri despre crime de război, iar discursul public despre înarmare, pregătirea populației pentru ce e mai rău și importanța stabilității cu orice preț, inclusiv cu încălcarea unor principii ale statului de drept, s-au normalizat.

În timp ce 2023 ne obișnuia cu noua normalitate, autoritățile și politicienii și-au văzut de business as usual. La mijlocul anului am avut parte de o „rotativă guvernamentală”, premierul PNL a fost înlocuit de colegul de coaliție, premierul PSD. Un președinte de consiliu județean a fost prins în flagrant cu o mită de 250.000 de euro în portbagaj, lângă oala cu ciorbă, un primar a fugit din țară uzând de pașaportul unei rude, exact în ziua condamnării sale pentru corupție, iar directorul de mulți ani al SRI a demisionat invocând dorința de a nu se pietrifica în funcție.

Justiția s-a remarcat și prin închiderea la foc automat a câtorva mii de dosare de corupție, pe motiv de prescriere a faptelor; o explozie la un centru de cisterne cu gaz, care funcționa ilegal de ani de zile lângă Capitală, a omorât câțiva oameni și le-a distrus casele; mai multe azile pentru bătrâni, care funcționau tot ilegal, au fost închise în urma unor anchete de presă care arătau tratamentele inumane care se petreceau acolo; iar un accident făcut de un șofer beat și drogat, soldat cu moartea a doi tineri, a arătat că poliția – care îl lăsase să conducă mai departe, deși îl oprise inițial în trafic – are mai multe deficiențe de funcționare decât se credea.

Deasupra acestui cuib de cuci, în care legea pare opțională, s-a învârtit în avioane private excesiv de scumpe, dar ale căror costuri sunt ținute la secret, președintele țării, care a făcut în 2023 mai multe turnee externe în zone exotice precum Asia, America de Sud sau Africa. În restul timpului a tăcut asurzitor.

APADOR-CH a derulat proiecte și activități de advocacy legislativ și de monitorizare a respectării drepturilor omului, așa cum face de peste 30 de ani, cu vizite în penitenciare, cu propuneri de modificări legislative sau cu luări de poziție față de abuzuri. Am atras atenția asupra modificării regimului armelor și munițiilor, am cerut Parchetului general să-și facă datoria în anchetarea abuzurilor la adresa jurnalistei Emilia Șercan și am cerut Avocatului poporului să ne apere de intruziunea serviciilor de informații în procesul electoral. Din păcate, în tabloul general descris mai sus, puține dintre demersurile noastre au avut vreun rezultat satisfăcător. O activitate anuală a fost și contribuția la Raportul Comisiei Europene privind statul de drept, care ne-a dat ocazia să semnalăm, alături de alte organizații similare din UE, principalele încălcări are drepturilor omului în România. În 2023 au fost următoarele:

Presa, între politicieni, pariuri și amenințări – Finanțarea politică a presei cu milioane de euro anual de la partidele parlamentare a continuat să sape la independența și credibilitatea presei. În plus în 2023 a mai apărut scandalul dintre patronat și angajați în compania Ringier, în care jurnaliștii de la Libertatea și GSP au acuzat cenzura ca urmare a unor presiuni făcute de patronii unor firme de pariuri. Scandalul s-a finalizat cu concedierea jurnaliștilor. De asemenea, saga jurnalistei Emilia Șercan a continuat în 2023, când Parchetul a închis toate dosarele privind discreditarea ei, după ce a publicat investigația despre plagiatul fostului premier Nicolae Ciucă. În vara anului 2023, APADOR-CH a înaintat un memoriu către procurorul general, la Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ), prin care i-a solicitat să ia măsurile necesare pentru a se asigura că instituțiile din subordine respectă legea în cazul Emilia Șercan. Din păcate nici în acest caz nu am avut o rezoluție;
Anul prescrierilor – Deoarece Parlamentul nu și-a făcut treaba timp de 4 ani (2018-2022), și nu a adus modificările cerute de CCR la Codul penal, multe dosare de corupție au fost închise ca urmare a prescrierii termenelor. Presa a raportat că numărul cazurilor „soluționate” în acest mod s-a ridicat la peste 5.000 și a inclus politicieni și oameni de afaceri acuzați de corupție.
Avertizori neapărați – Prin Legea avertizorilor de integritate (Legea 361/2022), la adoptarea căreia a pus umărul și APDOR-CH în 2021-2022, avertizorii de integritate ar trebui să primească asistență juridică gratuită pentru a se apăra împotriva hărțuirii la care sunt supuși ca urmare a avertizărilor făcute. În practică legea a avut nevoie de ajutor pentru a fi respectată. Un avertizor din Bacău ne-a sesizat că Baroul avocaților din județ i-a refuzat asistența juridică gratuită, și nu a fost singurul. La solicitarea APADOR-CH, Uniunea Națională a Baroului de Avocați a decis să informeze toate Barourile din România cu privire la prevederile noii legi și aplicarea ei unitară;
Condamnat pentru o faptă care nu există – Primarul sectorului 5 din Capitală, Cristian Popescu Piedone, condamnat initial în procesul Colectiv la 8 ani de închisoare, a fost achitat de Curtea Supremă, pe motiv că infracțiunea de care era învinuit nu a existat. Condamnarea pentru o infracțiune inexistentă este una dintre cele mai mari greșeli ale sistemului judiciar și este de natură să afecteze grav încrederea publicului în sistemul judiciar. În plus, în acest caz condamnatul fusese și încarcerat mai mult de un an;
Drept de vot cu voie de la SRI – Legea Securității Naționale (L51/1991) a fost modificată la începutul anului 2023 prin Legea 58/2023 privind Securitatea Cibernetică. Modificările au inclus și o formulare ambiguă ce dă dreptul SRI să cenzureze orice opinii, politice sau nu, dacă instituția le consideră „amenințări la securitatea națională”. APADOR-CH a cerut Avocatului Poporului să conteste legea la Curtea Constituțională, dar instanța a decis că legea este constituțională. Ulterior, declarațiile publice ale unui general SRI au arătat că temerile APADOR-CH erau întemeiate. El a spus că inclusiv discursul politic al partidelor de opoziție în timpul campaniilor electorale poate fi calificat drept o amenințare pentru securitatea națională, dacă acest discurs poate schimba ordinea constituțională, și voința alegătorilor, arătând cât de pregătit este SRI să intervină în „contracararea” acestor noi tipuri de amenințări, prin operațiuni de supraveghere sau cenzură a Internetului. Din păcate a doua intervenție pe lângă AVP, pentru a sesiza din nou CCR în acest sens, s-a lovit de un refuz, iar AVP a întrebat chiar SRI dacă există garanții legale că nu va abuza de noua lege. SRI a răspuns că aceste garanții… există. Rămânem, așadar, cu aceste garanții că în super-anul electoral 2024 SRI nu ne va încălca drepturi constituționale ca: libertatea de exprimare, dreptul la informare, dreptul de vot, dreptul de a fi ales și dreptul de asociere;
Condamnarea la moarte a ONG-urilor din cauza pierderii unor procese de interes public – Asociația Salvați Bucureștiul și Miliția Spirituală sunt două ONG-uri care, de-a lungul anilor, au contestat în instanță diverse acte de urbanism emise de autoritățile locale din București în legătură cu mai multe dezvoltări imobiliare. În 2017 a început o serie de procese în care organizațiile contestau avize de mediu și acte emise de autoritățile publice, în cazul unor construcții. În procese au intervenit și beneficiarii acelor construcții, companii puternice din piață, care au angajat firma de avocatură a unui fost ministru de justiție și au câștigat procesele, punând în sarcina organizațiilor contestatoare cheltuieli de judecată exorbitante, pe care acestea nu le-au putut plăti. Rezultatul a fost că ambele organizații au fost dizolvate în justiție, în 2022 și 2023, ca urmare a incapacității de plată. Acest gen de intimidare prin cheltuieli de judecată mari este un mijloc prin care atât autoritățile statului cât și firmele puternice au reușit să le închidă gura cetățenilor și organizațiilor civice care s-au opus unor proiecte controversate din mediu, urbanism și chiar din domeniul informării publice. APADOR-CH a făcut o propunere de modificare a Codului de procedură civilă, prin care cheltuielile de judecată în astfel de procese de interes public să fie suportate de fiecare parte, și nu doar de cea care pierde procesul. Dizolvarea unor organizații civice, care în acest caz au încercat să oblige autoritățile să-și facă datoria față de cetățeni, privează spațiul civic de actori esențiali în orice democrație;
Finanțarea presei de către partide – Jumătate din subvențiile de stat primite de partidele politice sunt cheltuite pentru mass-media și propagandă politică, dar cui anume și pentru ce se dau acești bani nu se știe. APADOR-CH a propus modificarea legii astfel încât să crească transparența acestui proces și să sporească astfel încrederea în media. Un proiect de lege în acest sens se afla la finele anului 2023 în parlament, în dezbatere. Proiectul este un pas către o mai bună transparență, dar nu ajută la dezvăluirea lanțului complet de furnizori de servicii plătiți de partidele politice din subvenții de stat, de aceea APADOR-CH a propus ca raportările făcute de partide pentru cheltuirea subvențiilor să includă fiecare beneficiar final al acestor bani;
Secretul plimbărilor prezidențiale – Pe tot parcursul anului 2023, organizațiile societății civile și mass-media au încercat să determine costul public al deplasărilor președintelui în străinătate, prin transmiterea unor cereri de informații către instituțiile publice, conform Legii 544/2001. Aceste informații de interes public au devenit un secret național bine păzit, deși nu există nicio bază legală pentru secretizarea costurilor de zbor (și nici un motiv de securitate națională). Corespondența dintre APADOR-CH și Administrația Prezidențială și Secretariatul General al Guvernului României (SGG) pe această temă a fost ridicolă și absurdă, întrucât cele două instituții au dat vina una pe alta pentru autoratul încadrării documentelor publice în secrete de stat. Această situație face din România o țară din UE în care costul vizitelor prezidențiale este ținut secret printr-un document care este clasificat de instituții secrete, al cărui secret este și nejustificat întrucât este imposibil de aflat cine a emis acest document, de ce a fost ținut secret și ce conține. Jurnaliștii de la Recorder au estimat călătoriile președintelui în ultimul an, calculând toate aeronavele private de lux în raport cu costurile pentru alți omologi din UE, și au invitat publicul să trimită prin e-mail o petiție către Administrația Prezidențială prin care solicită publicarea acestor cheltuieli. Inițiativa a adunat peste 40.000 de semnatari, dar în ciuda presiunii publice, președintele – aflat la sfârșitul anului într-un turneu în mai multe țări africane, unde a zburat cu mai multe avioane private – a refuzat să dezvăluie informațiile.
Azilele care-și torturau beneficiarii – La începutul anului 2023, mai multe anchete de presă au scos la iveală abuzuri grave, rele tratamente și încălcări ale drepturilor omului comise pe o perioadă lungă de timp în mai multe aziluri de bătrâni și persoane cu nevoi speciale din apropierea Capitalei. Centrele erau private, dar primeau finanțare publică pentru serviciile prestate, iar investigațiile jurnaliştilor, care au continuat în lunile următoare, au scos la iveală și legături între managerii centrelor și politicienii de la putere. Investigațiile mass-media au fost determinate de mai multe rapoarte ale Centrului de Resurse Juridice (CRJ), o organizație neguvernamentală care efectuează vizite de monitorizare inopinate în astfel de centre, și care semnalase deja situația de la sfârșitul anului 2022, dar autoritățile nu au luat măsuri, preferând să se prefacă uimite abia când situația a fost expusă în media, iar organele de cercetare penală s-au autosesizat și au descins în respectivele azile. Pacienții au fost transferați la spitale și 24 de persoane implicate în schemă au fost arestate. În ciuda scandalului imens, problema a dispărut de pe agenda publică în mai puțin de câteva luni, astfel că până la sfârșitul anului 2023 nu existau informații despre evoluția anchetei, iar politicienii acuzați au început să revină în viața publică, susținând că nu au nimic de-a face cu asta.

Anul s-a încheiat cu punerea sub acuzare a unor foști miniștri ai sănătății și a unui fost prim ministru, în ceea ce s-a numit scandalul vaccinării COVID, pentru cumpărarea unui număr prea mare de doze de vaccin față de cât ar fi avut nevoie România. Toți acuzații sunt persoane aflate în afara partidelor de la putere, și au acuzat un proces politic în preajma alegerilor. Un fapt incontestabil este că modul în care autoritățile vremii au gestionat activitatea de achiziționare a vaccinurilor și de vaccinare a populației a fost și rămas un mare secret, în ciuda eforturilor societății civile de a transparentiza acest proces de importanță vitală pentru orice democrație.

În ultimele zile ale anului 2023, România a primit în sfârșit dreptul de a fi în Schengen, dar numai cu granițele aeriene și maritime. Un drept european care ni se refuză, ca țară, ne-a fost recunoscut parțial după prea îndelungi insistențe, în condițiile în care toate autoritățile europene afirmă că îndeplinim condițiile. Un mod în care bătrâna Europă îi vorbește despre drepturi și respectarea lor unei tinere democrații, în care oamenii au început să se îndoiască de valoarea lor.

Georgiana Gheorghe

Director executiv APADOR-CH

Citiți raportul de activitate al APADOR-CH în 2023.

Drepturile omului în România 2022

10/03/2023/în Anuale /de Rasista

Doi ani de pandemie s-ar fi cerut urmați măcar de un an de pauză, pentru ca lucrurile să se reașeze într-o oarecare normalitate. În loc de asta, 2022 a debutat în forță printr-un război la graniță, cu mii de refugiați, cu declarații belicoase, cu teama că ar putea fi mai rău și, previzibil deja, cu încercări de modificări legislative dubioase, sub pretextul pregătirii patriei, în contextul geo-strategic sensibil. 2022 a fost, așadar, un an cu noi „normalități”: războiul și criza energetică (criza facturilor la energie).

APADOR-CH a continuat să facă ce știe mai bine: monitorizarea respectării drepturilor omului în spațiile de deținere, advocacy legislativ pentru transpunerea unor directive europene în legislația națională și încercarea de a ține o privire permanentă asupra procesului legislativ intern, în care s-a înregistrat o concentrație mai mare decât de obicei de testosteron militar. De exemplu, anul a debutat cu un proiect de lege în domeniul securității naționale, care a circulat neoficial în spațiul public și a stârnit rumoare. Apoi a fost bagatelizat de autorități, sub pretextul lipsei de actualitate. Rețeta a devenit deja o normă în România. Deși avem legi care prevăd procese de consultare publică, autoritățile preferă să scoată „pe surse” câte un proiect cu care testează opinia publică, apoi se prefac surprinse că „un draft a fost scurs prematur în spațiul public”. Așa s-a întâmplat cu:

proiectul care inventa o nouă stare excepțională – adică „situația de criză în domeniul securității și apărării naționale”, stare care putea fi declarată doar de către Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT). Parlamentul ar fi fost eludat astfel din schema care parafa intrarea țării într-un eventual război;
legile care vizau organizarea serviciilor de informații, „scăpate” în spațiul public, neasumate și ulterior „uitate” pentru o vreme
legea securității cibernetice, care dă Internetul civil pe mâinile capabile ale armatei și SRI.

În pofida luărilor de poziție multiple din societate, legea securității cibernetice a trecut până la urmă prin Parlament într-o formă pe care s-a pronunțat și Curtea Constituțională. A găsit-o constituțională.

Au existat totuși și cazuri „fericite” în care, după demersuri care au durat doi ani de zile, am reușit să îndreptăm o lege strâmbă. Cazul Legii poliției, adoptată în 2020, care prevedea că un cetățean poate fi condus și ținut la poliție pe o perioadă nedeterminată, a fost un exemplu școală de cât de greu se îndreaptă o eroare într-o lege adoptată greșit de la bun început. Nu la fel de bine au mers lucrurile în privința legii privind răspunderea magistraților, pentru care APADOR-CH a făcut câteva propuneri de clarificare și îmbunătățire, dar fără succes. Celebrul pachet al legilor justiției a fost adoptat în ultima lună a lui 2022 fără ca recomandările venite din partea societății civile să fie luate în considerare de Ministerul Justiției și Parlament. Nu ni s-a oferit vreo explicație, așa cum prevede legea. Unele aspecte mai controversate au fost contestate în fața Curții Constituționale de partidele politice și de Avocatul Poporului, dar CCR nu a găsit nimic neconstituțional nici acolo. Rămâne de văzut cum vor funcționa în practică aceste legi.

Experiența din 2022 a APADOR-CH, alături de alte organizații ale societății civile, în cadrul proceselor legislative a trei mari proiecte de lege (Legile justiției, Legea securității cibernetice și Legea privind protecția avertizorilor de integritate) a arătat eșecul net al consultărilor publice în materie de elaborare de legi. Aceste consultări, atunci când există, sunt formale și nu influențează deloc modul în care parlamentarii văd și adoptă respectiva lege.

În privința activității multianuale, APADOR-CH a continuat sau finalizat în 2022 proiectele începute în anii din urmă:

1.SOLID, un program de consolidare a protecției avertizorilor de integritate – a vizat conștientizarea publică asupra rolului avertizorilor de integritate în societatea românească și a monitorizat procesul legislativ de transpunere în legislația românească a Directivei europene privind avertizorii.

2.Egalitatea în sistemele de justiție penală în UE – a presupus intervievarea a peste 1.000 de deținuți din toată țara, în cadrul primei cercetări cantitative făcute în România, despre modul în care deținuții au perceput trecerea prin procesul penal și gradul în care sunt respectate drepturile procedurale în justiția penală din România și nu numai.

3.Drepturile în secția de poliție – de la lege la practică – Deși la nivel național au fost adoptate legi care implementează directivele europene în domeniu, practica arată că există diferențe de abordare și de respectare a drepturilor procedurale ale suspecților și inculpaților în secțiile de poliție, cum ar fi: dreptul la un avocat, informarea suspecților și inculpaților, privind drepturile pe care le au, iar audierile sunt rareori înregistrate audio-video.

O altă activitate importantă a asociației a fost contribuția la raportul Comisiei Europene privind statul de drept în 2022. Printre informațiile transmise Comisiei, vizând disfuncționalitățile statului de drept în România anului 2022 s-au numărat:

Aspecte problematice cuprinse în legile justiției, cum ar fi nesancționarea magistraților pentru nerespectarea deciziilor CCR sau ICCJ (inclusiv a celor care nu intră în conflict cu hotărârile CJUE) sau răspunderea patrimonială (financiară) a acestora pentru daunele cauzate de erori judiciare;
Percepția publicului asupra independenței justiției și asupra Curții Constituționale, în urma deciziei acesteia referitoare la întreruperea prescripției, decizie care a aruncat în aer dosare mari de corupție ale unor politicieni;
Existența unor prevederi discutabile în noua lege privind protecția avertizorilor (care transpune Directiva europeană în domeniu), adoptată cu greu de Parlament în decembrie 2022;
Subminarea rolului presei într-o democrație, prin finanțarea masivă a presei mainstream, de către partidul unic (coaliția stânga-dreapta aflată la guvernare), cu bani din subvențiile bugetare. La asta se adaugă intimidarea jurnaliștilor de investigație independenți, prin metode de kompromat care au implicat instituții ale statului;
Limitarea libertății de exprimare prin adoptarea unei legi privind securitatea cibernetică, prin care o opinie contrară celei oficiale a statului ar putea fi considerată atingere adusă securității naționale și chiar incriminată ca infracțiune;
Restricționarea accesului la justiție prin proiecte de legi care încearcă să împiedice ONG-urile să conteste în instanță acte administrative problematice.

La 10 decembrie 2022, zi în care se celebrează Ziua Internațională a Drepturilor Omului, APADOR-CH a făcut un bilanț al condamnărilor României la CEDO, pentru încălcarea diverselor drepturi: protecția proprietății, dreptul la viață, la un proces echitabil, dreptul de a nu fi supus unui tratament inuman și degradant, dreptul de a nu fi judecat și pedepsit de două ori pentru aceeași faptă, dreptul la viață privată, dreptul de a te exprima liber și a nu fi discriminat – peste 60 de condamnări și un million de euro daune pe care le-am plătit cu toții, de la buget.

Drepturile omului au fost, în 2022, aparent eclipsate în discursul public de informațiile și dezbaterile despre războiul din Ucraina și de criza energetică și economică. Un fel de a ni se spune că se poate și mai rău, deci să zicem mersi că suntem în UE și că încă mai avem drepturi și libertăți, așa cum sunt ele, și mai ales pace.

Georgiana Gheorghe

Director executiv APADOR-CH

Citiți mai multe despre activitățile APADOR-CH în raportul de activitate 2022.

Raportul de activitate al APADOR-CH 2022

Raportul de activitate al APADOR-CH 2020

15/02/2021/în Anuale /de Rasista

Drepturile omului în România 2020

Debutând sub auspicii normale, cu discuții despre alegeri anticipate, în contextul schimbării majorității din Parlament, cu un nou guvern instalat și cu un nou mandat prezidențial, anul 2020 s-a dovedit în scurtă vreme unul complicat, cu provocări neașteptate și greu de gestionat de toate guvernele lumii.

Pandemia de Covid-19 a afectat toate economiile, a restrâns drepturile tuturor cetățenilor într-un mod greu de imaginat până atunci și a trecut în plan secund orice alte preocupări care nu aveau legătură cu protecția populației împotriva coronavirusului.

Ca și alte state, România a fost prinsă nepregătită pentru o astfel de situație, atât din punct de vedere medical, dar și legislativ și logistic. Președintele țării a instituit starea de urgență la 16 martie 2020, pentru o perioadă de 30 de zile, apoi aceasta a fost prelungită cu încă un termen. Ulterior s-a trecut la starea de alertă, iar restricțiile au continuat, într-o formă mai relaxată, pe toată durata anului.

Printre drepturile fundamentale care au fost restrânse temporar s-au numărat: libertatea de circulație, dreptul la învățătură, la viață privată, la întrunire – iar România a notificat și CEDO privind derogarea temporară de la Convenție, pe perioada stării de urgență.

Au fost închise școlile, restaurantele, mall-urile, circulația a fost interzisă pe timp de noapte, iar pe timp de zi oamenii aveau nevoie de o declarație pe proprie răspundere, privind deplasarea pentru motive esențiale în afara locuinței. Patrule mixte formate de poliția națională și poliția locală au asigurat pe străzi respectarea noilor reguli care au stârnit, firește, neliniște în rândul populației. Pentru scurt timp, în prima zi de stare de urgență, au fost scoase pe străzi chiar și câteva tancuri și militari au fost văzuți alături de polițiștii care verificau documentele cetățenilor surprinși pe străzi.

Au existat unele incidente soldate cu abuzuri ale forțelor de ordine la adresa unor cetățeni care au încălcat noile reguli și zeci de mii de persoane au fost amendate pentru diverse abateri de la regimul nou impus.

Starea de urgență a avut un impact major și asupra libertății de exprimare, deși oficial aceasta nu a fost restrânsă. Totuși, au fost interzise mitingurile și protestele, a fost dublată perioada de răspuns la solicitările de informații publice și au apărut sancțiuni noi pentru propagarea de informații false, sancționată prin cenzurarea site-urilor care găzduiesc astfel de informații.

Noul guvern PNL, instalat în luna noiembrie 2019, a gestionat această perioadă dificilă prin ordonanțe militare și de urgență, adoptate fără o minimă consultare publică și cu aceeași lipsă de transparență manifestată de majoritatea guvernelor dinaintea pandemiei. Codul penal a fost modificat. Au fost prevăzute noi infractiuni unele fapte de îngreunare sau împiedicare a combaterii pandemiei, au fost majorate unele pedepse. De asemenea, în materie contravențională, au fost majorate substanțial amenzile pentru încălcarea regimului carantinei sau a altor măsuri de prevenire și combatere a pandemiei.

Avocatul Poporului a atacat la Curtea Constituțională unele acte normative emise pe durata pandemiei și a obținut invalidarea unora, cel mai cunoscut caz fiind cel al declarării neconstituționale, pe motiv de neclaritate și descriere incompletă, a prevederilor legale care stabileau contravențiile pentru nerespectarea măsurilor instituite pe durata stării de urgență. Astfel că, la ieșirea din starea de urgență s-a pus problema anulării amenzilor neconstituționale. APADOR-CH a cerut o amnistie fiscală, pentru a nu aglomera și mai mult instanțele judecătorești cu contestarea amenzilor, însă în cele din urmă nu s-a făcut nici una nici alta, cetățenii amendați fiind nevoiți să-și susțină singuri în instanță solicitările de anulare a amenzilor. Au existat și câteva cazuri de cetățeni condamnați la închisoare pentru fuga din carantină, în general pedepse cu suspendare, dar și una cu executare, în primă instanță.

După dezbateri aprinse, în iulie 2020 Parlamentul a votat în cele din urmă o nouă lege a carantinei și izolării, la care APADOR-CH a avut câteva contribuții importante.

Din punct de vedere al urmăririi agendei proprii, APADOR-CH a fost la fel de afectată ca și alte organizații, și ca societatea în ansamblu, de restricțiile impuse de pandemie, așa că multe din proiectele și activitățile derulate în mod normal de asociație au fost restrânse, amânate sau realizate online.

Un domeniu care a suferit mult din acest punct de vedere a fost cel privind monitorizarea condițiilor de detenție, care nu a mai putut fi făcut în mod tradițional, prin vizite în aresturi și penitenciare. Asociația a continuat să monitorizeze stadiul realizării promisiunilor guvernamentale în privința îmbunătățirii condițiilor de detenție, mai ales după abrogarea Legii recursului compensatoriu, la finele anului 2019. Concomitent, am urmărit și modul în care Administrația Națională a Penitenciarelor a gestionat pandemia de Covid-19.

Au existat, de asemenea, reușite importante de advocacy legislativ ale asociației pe anul 2020, ce merită amintite:

– Decizia CCR prin care a fost declarată neconstituțională ordonanța de urgență care voia să schimbe statutul cartelelor telefonice preplătite – fusese adoptată în 2019 după cazul Caracal și era încă o tentativă de restrângere a dreptului la viață privată printr-o ordonanță de urgență.

– Corectarea Legii poliției în Parlament, la cererea APADOR-CH și a Avocatului poporului, în sensul introducerii duratei maxime a privării de libertate – o scăpare în noua lege făcea ca șederea la poliție, fie și numai pentru o simplă legitimare, să dureze atât cât voia polițistul.

– Adoptarea de către Parlament a propunerilor APADOR-CH pentru simplificarea vieții ONG-urilor – am scos avocatul și notarul din circuitul birocratic al avizării actelor asociațiilor și fundațiilor.

– Am cerut Avocatului Poporului să atace la CCR opt din cele 25 de ordonanțe de urgență adoptate de Guvernul Orban într-o seară, înainte de demitere. Trei dintre ele au fost declarate neconstituționale.

– Am cerut ministrului de interne o anchetă în cazul amenzii pentru o postare pe Facebook, primită de o studentă din Florești, Cluj, care îl criticase pe primarul localității. Ministrul a pasat răspunderea tot la primărie, iar amenda a fost în cele din urmă anulată în instanță, dar acest demers ne-a arătat că Poliția locală, autoarea abuzului, are nevoie de reformare, poate chiar prin desființare.

O altă activitate tradițională a APADOR-CH, militarea pentru transparență instituțională, s-a derulat și în pandemie, prin solicitări de informații publice conform Legii 544/2001 și prin apeluri la transparență în privința datelor și a persoanelor care gestionează combaterea pandemiei. Din păcate, deși apelurile noastre au fost dublate și de ale altor organizații neguvernamentale sau instituții media, comunicarea publică la nivelul statului în anul 2020 a rămas deficitară și chiar militarizată.

După luni de restricții, viața nu a revenit la normal, însă o altfel de „normalitate” i-a luat locul. În toamna anului 2020 au avut loc și alegeri locale, apoi alegeri parlamentare care au schimbat majoritatea în Parlament și au instalat un nou guvern.

Anul 2020 a fost dificil și provocator. A arătat că drepturile omului sunt construcții fragile, sacrificate adesea în numele unor deziderate înălțătoare precum protecția populației în fața unor amenințări diverse. Unii au învățat în acest fel cât de importante sunt drepturile, mai ales atunci când le pierzi. Destul de mulți au ratat și lecția asta, invocând drepturile exact atunci când nu era cazul, și dovedind că în continuare e nevoie de educație în acest domeniu, pentru a înțelege ce înseamnă drepturile omului cu adevărat.

Nu în ultimul rând, pandemia și provocările ei ne arată că drepturile omului, așa cum le știm din 1950 încoace, încep să-și arate limitele și poate că va fi nevoie în viitorul apropiat să discutăm despre aducerea lor în vremurile pe care le trăim. Anul 2020 s-a încheiat cu promisiunea vaccinului care va pune capăt acestei pandemii și ne va întoarce la normalitate, dar rămâne de văzut cât de „normală” va fi viața mai departe.

Georgiana Gheorghe,

Director executiv

Citește raportul de activitate al APADOR-CH pe anul 2020

Raportul de activitate al APADOR-CH 2018

19/02/2019/în Anuale /de Rasista

Drepturile omului în România anului 2018

După un 2017 marcat de frământări politice și proteste de stradă, anul 2018 a debutat printr-o criză guvernamentală, a doua în numai șase luni, și a continuat să adâncească zona de neîncredere din societate. Atât între taberele concurente din politică, dar și în mentalitatea cetățeanului, devenit tot mai neîncrezător și debusolat după ultimii ani de frământări socio-politice, amăgiri și dezamăgiri. Un sondaj INSCOP realizat în toamna lui 2018 arăta că 74% dintre români credeau că țara se îndreaptă într-o direcție greșită.

Cel de-al treilea guvern al coaliției de guvernare, instalat chiar în prima lună a anului 2018, a rezistat neschimbat pe tot parcursul anului. Totuși stabilitatea socială a țării a lipsit, fiind zdruncinată de două proteste de stradă majore, de declarații contradictorii, de demiterea unor personaje cheie din justiție, toate sub atenția manifestă a Uniunii Europene.

Justiția a acaparat și în 2018 discursul public și atenția, eclipsând alte subiecte care influențează viața cotidiană, și care au fost astfel afectate de luarea unor măsuri pripite, în lipsa unor dezbateri necesare între putere, opoziție și societate. Parlamentul și Guvernul au continuat să lucreze la modificarea legislației de bază a sistemului de justiție și au fost vizate:

schimbarea conducerii în parchetele importante – cea mai răsunătoare a fost aceea a șefei DNA;
elaborarea unui act normativ care să permită revizuirea sentințelor pronunțate pe baza unor interceptări SRI;
operaționalizarea secției de investigare a magistraților;
noi trageri la sorți a completelor de 5 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție, complete care, în materie penală, judecă, în ultimă instanţă, persoanele cu cele mai importante funcţii publice: parlamentari, miniştri etc.

Această din urmă măsură a venit pe fondul deciziei Curții Constituţionale (CCR) nr. 685/2018 prin care a declarat ca nelegal constituite şi lipsite de imparţialitate şi independență completele de 5 judecători de la ICCJ, constituite în perioada 2014-2018. Drept consecinţă, CCR a stabilit că toate actele întocmite de acele complete, inclusiv hotărârile judecătoreşti prin care au fost finalizate respectivele dosare penale, sunt lovite de nulitate absolută. Ca urmare a acestei decizii a CCR, executarea unor pedepse cu închisoarea a fost suspendată, iar cei deţinuţi au fost puşi în libertate. După rejudecarea procesului, aceştia vor putea fi achitaţi sau condamnaţi (inclusiv la închisoare).

Această decizie a CCR a creat dispute puternice în societate, în special legate de faptul că, potrivit reglementărilor în vigoare din Codul de procedură penală (cpp), doar unele persoane dintre cele judecate de completele de 5, declarate ca nelegal compuse şi ca lipsite de imparţialitate, pot contesta hotărârile lovite de nulitate absolută. Aceasta deoarece cpp prevede un termen foarte scurt pentru atacarea unor astfel de hotărâri, termen care expirase în majoritatea dosarelor (soluţionate în perioada 2014-2018) la data la care CCR a constatat existenţa nelegalităţii compunerii completelor.

Au fost opinii în spaţiul public conform cărora o hotărâre nelegală a completului de 5 judecători ar trebui menţinută, chiar dacă este lovită de nulitate absolută, atunci când există riscul ca, în urma rejudecării, să se ajungă la situaţia în care se va aplica prescripţia răspunderii penale pentru acea persoană, care, astfel „va scăpa”. Opinii criticabile, întrucât prescrierea răspunderii penale este un beneficiu legal şi este consecinţa conduitei culpabile a agenţilor statului (nu a persoanei trimise în judecată), care nu au putut definitiva un proces, în condiţii legale şi în termenul maxim fixat de lege. Până la finele anului 2018, nu s-a ajuns la o rezolvare legislativă a acestei probleme.

În Parlament, majoritatea parlamentară a modificat consistent Codurile penale, în pofida avertismentelor făcute atât de sistemul de justiție cât și de diversele mecanisme europene de supraveghere. Spre finalul anului, peste o sută dintre articolele modificate au fost declarate neconstituționale de către CCR, iar Comisia de la Veneția și Comisia Europeană au recomandat revenirea la legislația dinainte de 2017.

În decembrie 2018, conducerea PSD a cerut insistent ca ambele Coduri penale să fie adoptate de Guvern prin Ordonanță de urgență și să se adopte deja celebra ordonanță a amnistiei și grațierii, care a continuat să tensioneze climatul public și în 2018 și probabil va continua în 2019, câtă vreme pe perioada sărbătorilor de iarnă Guvernul nu a emis niciuna dintre ordonanțele controversate.

Două proteste majore au avut loc pe 20 ianuarie și pe 10 august 2018, cel din urmă fiind soldat cu violențe ale forțelor de ordine, pentru care au fost declanșate o serie de anchete și au prilejuit o rezoluție a Parlamentului European la adresa României și a modului în care respectă drepturi fundamentale cum ar fi libertatea de exprimare, libertatea de a protesta pașnic etc.

În materie de proteste de stradă, anul 2018 a fost marcat de o decizie controversată a ICCJ. Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (RIL) a stabilit, prin decizia nr. 19/2018, faptul că există obligația de declarare prealabilă („notificare”) a adunărilor publice ori de câte ori adunările urmează să se desfășoare în piețe ori pe căile publice (drum public, parte carosabilă și trotuar) sau în alte locuri în aer liber, situate în imediata vecinătate a sediilor ori imobilelor persoanelor juridice de interes public său privat. Deci, practic, toate adunările publice trebuie declarate în prealabil. Decizia instanţei supreme a rămas definitivă şi obligatorie de la data de 13 decembrie 2018 (data publicării în Monitorul Oficial) și va trebui respectată şi de toate instanţele, la soluţionarea cauzelor privind adunările publice. APADOR-CH a publicat un punct de vedere cu privire la regimul ce ar trebui să fie aplicabil adunărilor publice spontane („mitingul spontan”), în condiţiile în care din legislaţie lipseşte o astfel de reglementare.

Încă un motiv de disensiuni majore în societate, cel puțin la nivel de dezbatere publică, a fost referendumul pentru modificarea Constituției și redefinirea căsătoriei. Deși a antrenat mari părți din societate, a fost susținut și promovat de partidele importante, de Biserica Ortodoxă și de celelalte culte recunoscute, referendumul a înregistrat o prezență la vot de doar 21,2%, record absolut de absenteism la vot din ’89 încoace.

Rămâne de văzut dacă toate aceste frământări, care au caracterizat și anul 2018, se vor reflecta în vreun fel în prezența la scrutinurile electorale din 2019 (alegerile europarlamentare și prezidențiale) și în rezultatele acestora. O prezență mai mare la vot, față de 40% cât s-a înregistrat la ultimele alegeri din 2016, ar reprezenta cu adevărat câștigul acestor ani, în care oamenii ar fi trebuit să învețe că cetățenia activă presupune atât prezența la urne, cât și monitorizarea politicienilor aleși. Doar una fără alta fiind de natură să nască frustrări atât de partea celor care au votat, cât și a celor care nu au făcut-o.

Altfel, așa cum remarcam și în 2017, pierderea rămâne faptul că pe fondul activării civice a tot mai multor cetățeni și a fluxului uriaș de informație generat, în societate s-a instalat o stare de confuzie generală. Cauzată de natura specială, greu accesibilă maselor, a informațiilor juridice vehiculate în spațiul public, dar întreținută și de știrile false, de campaniile de dezinformare, manipulare și propagandă, debusolarea generală dăunează chiar spiritului civic și demobilizează o mare parte a populației. În final societatea românească se găsește tot mai radicalizată, punctele de vedere moderate și informațiile factuale fiind adesea respinse sau trecute cu vederea de toate taberele.

În planul activismului pentru drepturile civile, APADOR-CH a militat și în acest an pentru dezbaterea publică a oricăror demersuri de modificare a legislației, a formulat propuneri de îmbunătățire a Codurilor penale sau a legilor justiției, s-a implicat în campania de prevenire a legiferării unor măsuri de natură a limita dreptul la liberă asociere și de control abuziv al ONG-urilor, iar la nivel european a făcut parte din coaliții civice de stopare a directivei privind copyright-ul.

În anul 2018 au existat cel puţin 3 încercări de adoptare a unor reglementări de natură să îngreuneze substanţial funcţionarea normală a ONGurilor:

Sub pretextul transpunerii în legislaţia naţională a Directivei împotriva spălării banilor, a fost adoptată o lege care prevede obligaţia ONG-urilor de a declara/raporta autorităţilor toţi „beneficiarii reali”, deci tabele nominale cu datele personale ale fiecărei persoane care beneficiază în vreun fel de activităţile ONG-urilor. Este de menţionat că, în directiva europeană ce trebuie transpusă, obligaţia declarării beneficiarilor reali există numai cu privire la bănci şi instituţii financiare, nu şi cu privire la ONG-uri. Legea a fost declarată neconstituţională, dar numai pentru un motiv minor (greşita excludere a organizaţiilor minorităţilor naţionale de la obligaţia raportării), nu şi pe motivul că adaugă în mod nepermis la Directiva europeană. Deci, este foarte probabil că în anul 2019, după efectuarea corecturii minore cerute de Curtea Constituţională, această lege să intre în vigoare şi să afecteze bună desfăşurare a activităţii ONG-urilor.
Sub pretextul transparentizării finanţării ONG-urilor (obiectiv corect, în sine), partidul majoritar a iniţiat în 2017 un proiect de lege prin care prevedea obligaţii şi sancţiuni disproporţionate în sarcina ONG-urilor, cu privire la raportarea fiecărei finanţări şi a fiecărui finanţator, indiferent cât de mică era suma în discuţie. Activitatea impusă era atât de împovărătoare, încât ar fi trebuit ca ONG-urile să aloce o persoană, din personalul oricum redus, care să se ocupe numai de raportările privind finanţarea. De asemenea, sancţiunile prevăzute în caz de neraportare sau chiar de întârziere a raportării erau vădit disproporţionate, constând în dizolvarea organizaţiei. Acest proiect de lege a fost adoptat tacit în Senat. Până la dezbaterea sa în camera decizională, el a fost examinat de Comisia de la Veneţia şi de OSCE, care, într-o opinie comună, au adus numeroase critici acestui proiect. La finalul anului, proiectul de lege era „în aşteptare” la Camera Deputaţilor, nefiind printre priorităţile zilei, dar oricând poate fi luat în dezbaterea camerei şi adoptat.
Sub pretextul grijii cu privire la cheltuirea banului public, la nivel guvernamental (Ministerul Finanţelor) a fost promovată o iniţiativă de a institui controale la toate ONG-urile pentru a verifica modul în care au fost cheltuite sumele primite ca sponsorizări sau prin redirecţionarea cotei de 2% din impozitul anual pe venit. Această iniţiativă s-a concretizat în Ordonanţa nr.18/2018 privind reglementarea unor măsuri în domeniul inspecţiei economico-financiare efectuate de Ministerul Finanţelor Publice şi pentru completarea unor acte normative. Deşi, în mod repetat, autoritățile s-au plâns că personalul din structurile de control economico-financiar este insuficient, preocuparea guvernanţilor a fost redirecţionarea activităţii acestui personal spre controlarea ONG-urilor, în loc de a se concentra pe entităţile economico-financiare cu adevărat relevante.

La începutul lunii septembrie 2018, APADOR-CH a cerut Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituţională pentru declararea neconstituţionalităţii Ordonanţei nr. 18/2018, întrucât ea pune în pericol buna funcţionare a ONG-urilor și implicit lezează libertatea de asociere. Răspunsul Avocatului Poporului a fost că nu se impune sesizarea Curţii Constituţionale. Cu toate acestea, prin acelaşi răspuns, Avocatul Poporului a făcut unele precizări importante în legătură cu necesitatea neaplicării retroactive a legii civile (în speţă, a Ordonanţei nr. 18/2018).

Singura explicaţie rezonabilă pentru această serie de măsuri anti-ONG iniţiate de guvernanţi în 2018, este că la nivelul coaliţiei majoritare s-a dorit o îngreunare a activităţii ONG-urilor, în scopul diminuării capacităţii de reacţie, desigur, critică, a multora dintre acestea.

În plan organizațional, APADOR-CH și-a continuat proiectele curente, a derulat programe multianuale în parteneriat cu organizații europene și a continuat activități precum consilierea juridică și reprezentarea la CEDO a unor cazuri strategice.

Citiți pe larg raportul activității APADOR-CH din 2018.

Georgiana Gheorghe

Director executiv APADOR-CH

Descarcă Raportul de activitate al APADOR-CH 2018

Cuprins

Drepturile omului în România anului 2018 3-5

Proiecte finalizate 7-8

Proiecte în derulare 9

Procese 10-12

În derulare 10

Condamnări ale României la CEDO 11

Reacții și implicări publice 13-14

Advocacy legislativ 15

Comunicare și apariții în presă 16

Blogging 17

Finan țatori 18

Raportul de activitate al APADOR-CH 2016

14/02/2017/în Anuale /de Rasista

Drepturile omului în România anului 2016

Cu două runde de alegeri – locale și generale – și un guvern tehnocrat, instalat la finele anului 2015, ca urmare a protestelor masive de stradă de după incendiul din Colectiv, anul 2016 s-a consumat între promisiuni electorale și măsuri de guvernare luate în general prin ordonanțe de urgență.

Alegerile locale din iunie 2016 au fost un preludiu la cele parlamentare din decembrie. PSD s-a reașezat în aproape toată țara, la cârma primăriilor, a consiliilor locale și generale, și într-o majoritate confortabilă în Parlament, alături de ALDE, care i-a permis să formeze guvernul.

Câștigul acestui an a fost intrarea pe scena politică a unor partide noi, formate după promovarea unei legi ce simplifică într-o oarecare măsură accesul cetățenilor în politică. APADOR-CH a contribuit încă din 2014 la crearea noii legislații electorale (prin „Politică fără bariere”), dar legislația rămâne în continuare departe de a fi perfectă. Unele lacune s-au făcut observate chiar în timpul procesului electoral din vară, când au existat suspiciuni de fraude electorale în dauna unor partide noi, suspiciuni pe care Biroul Electoral Central a refuzat să le înlăture prin renumărarea voturilor. Un partid nou (USB), încurajat de scorul neașteptat de bun obținut în Capitală, s-a extins la nivel național și a reușit să intre chiar în Parlament, obținând un onorant loc trei, după numărul de voturi.

Pierderile sunt legate tot de procesul electoral: absenteismul masiv (aproape 60% dintre cetățenii cu drept de vot nu s-au prezentat la urne) și discursul naționalist, xenofob, incitarea la ură practicate în timpul campaniei electorale, difuzarea de informații false și lipsa de reacție a instituțiilor publice menite să sancționeze astfel de derapaje.

Guvernul tehnocrat a avut mai multe inițiative legislative pe parcursul anului și a excelat din păcate, ca și precedentele guverne politice, în emiterea de ordonanțe de urgență în domenii deloc urgente, adoptând acte normative numeroase fără dezbatere publică. În acest fel s-au luat, totuși, și măsuri necesare, cum ar fi ordonanța pentru limitarea zilelor câștig acordate deținuților care scriu cărți în penitenciare sau normele de aplicare a legii privind executarea pedepselor privative de libertate. Dar au existat și modificări ale Condului fiscal sau ale Condului penal ce încălcau drepturi civile.

În vara anului 2016, pe fondul unor incitări publice și a unor condiții de detenție cronic proaste, au avut loc mai multe proteste în câteva penitenciare din România. APADOR-CH a apreciat atunci faptul că Ministerul justiției a refuzat să ia măsuri populiste și pompieristice (cum ar fi grațierile masive cerute pe diverse canale) și a preferat să se concentreze pe alte măsuri necesare pentru reducerea supraaglomerării și pentru ameliorarea condițiilor de detenție. Bugetele penitenciarelor au fost majorate substanțial în 2015 și 2016 și asta s-a reflectat în anumite schimbări vizibile în privința condițiilor de detenție, pe care APADOR-CH le-a constatat de-a lungul anului în vizitele făcute în penitenciare.

În plan legislativ, Guvernul a mai avut o tentativă de reimpunere a unei legi a securității cibernetice, după ce în 2015 Curtea Constituțională se pronunțase asupra neconstituționalității proiectului precedent, votat „accidental” în Parlament. APADOR-CH a monitorizat procesul și a făcut demersuri, în cadrul dezbaterilor publice, pentru contestarea prevederilor neconstituționale din acest proiect. În final proiectul a fost „uitat” de guvern. Tot în domeniul „Big Brother”, însă, Serviciul Român de Informații a reușit să acceseze fonduri europene pentru achiziționarea unui sistem de monitorizare generalizată a cetățenilor, sub pretextul eGuvernării.

Maria-Nicoleta Andreescu

Director executiv APADOR-CH

Descarcă raportul pe 2016 în format PDF

Din cuprins:

Cunoaște-ți și revendică-ți drepturile

Avocatului Poporului i se pregătește ceva – poporul îl vrea înapoi

Cu ochii pe abuzurile forțelor de ordine

O societate incluzivă prin reforma închisorilor

Reprezentanții societății civile în organismele colegiale

Monitorizarea condițiilor de detenție

Acțiuni în justiție

Consultanță & Reprezentare CEDO

Procese în instanțele naționale

Cum ne puteți susține

Arhiva tag-ul pentru: raport activitate

Articole

Drepturile omului în România anului 2018

Drepturile omului în România anului 2016