Raportul de activitate APADOR-CH 2019

10/02/2020/în Anuale, Slider /de Dollo

Drepturile omului în România, context 2019

Două rânduri de alegeri – europarlamentare și prezidențiale – un referendum pe teme de justiție și o președinție a Consiliului Uniunii Europene au fost cele mai importante evenimente din România anului 2019. A fost încă un an cu convulsii politice și sociale, de luptă continuă între cele două tabere erijate în „apărători” și „reformatori” ai justiției și cu puține dezbateri despre nevoile reale ale societății.

Alegerile europarlamentare, din mai 2019, au fost pierdute de PSD, pe fondul erodării încrederii populației în partidul aflat la guvernare din 2016, dar și „ajutat” în bună măsură de convocarea, de către președintele țării, a unui referendum național pe teme de, cum altfel, justiție, concomitent cu alegerile. APADOR-CH a atras atenția atunci că practica amestecării temelor, deși constituțională, trebuie folosită mai degrabă pentru situații cu adevărat importante care necesită consultarea populației și nu pentru un simplu sondaj de opinie, așa cum s-a dovedit acest referendum, al cărui unic beneficiu a fost sporirea participării la vot – un soi de autobuz electoral – în favoarea anumitor partide și în detrimentul altora.

Condamnarea și închiderea, chiar a doua zi după alegeri, a liderului PSD Liviu Dragnea, a influențat soarta partidului și implicit parcursul evenimentelor electorale din toamnă, aducând în cursa pentru președinție candidați care nu au reușit să pună probleme președintelui în exercițiu. Acesta a fost reales cu un scor reconfortant. Campania electorală a fost marcată de refuzul îndârjit al președintelui de a participa la dezbateri electorale, în ciuda insistențelor contracandidaților săi și a semnalelor venite din societatea care cerea și avea dreptul la acest minim efort democratic.

O majoritate de conjunctură în Parlament a reușit, cu câteva săptămâni înainte de alegerile prezidențiale, să schimbe și guvernul PSD cu unul PNL și să relanseze discuțiile despre anticipate. PNL nu a promis nimic altceva decât repararea neajunsurilor provocate de fosta guvernare. Președinția Consiliului UE, deținută de România în prima jumătate a anului 2019, nu a ridicat problemele catastrofale prezise de opozanții puterii, mandatul fiind unul banal, în ton cu capacitatea României de a performa în colectivul european.

Dincolo de vânzoleala politică, România a fost zguduită în iulie 2019 de cazul revoltător petrecut la Caracal, unde o adolescentă de 15 ani a fost răpită și ucisă de un bărbat care o luase la ocazie. Adolescenta a reușit să sune de câteva ori la 112 de pe telefonul răpitorului, și să ceară ajutorul poliției, dar autoritățile au fost incapabile s-o găsească în timp util și s-o salveze. Moartea fetei și prinderea criminalului au scos la iveală alte victime și multe neajunsuri sistemice, generate de sărăcia din zonele rurale, de lipsa mijloacelor de transport adecvate între localități, de legături între capi ai rețelelor de trafic de carne vie și lideri locali și chiar cu reprezentanți ai sistemului de justiție.

Tabloul sumbru al României, relevat de cazul Caracal, a fost desăvârșit de incapacitatea tehnică și organizatorică a sistemului de urgențe 112 de a răspunde prompt nevoilor populației. Acest neajuns a fost „remediat” printr-o ordonanță de urgență dată pe genunchi, în iulie 2019 sub emoția momentului. Actul a instituit câteva măsuri, printre care o mai veche dorință a statului de a avea acces la datele cetățenilor: vânzarea cartelelor de telefon preplătite doar cu buletinul. Motivația a fost aceea că serviciul de urgență va reuși să-i repereze mai rapid pe cetățenii care-și dau datele din buletin atunci când cumpără o cartelă, putând de asemenea să-i și amendeze mai ușor dacă sună abuziv la 112.

APADOR-CH a atras atenția Avocatului Poporului asupra neconstituționalității noii prevederi, a transmis un Amicus curiae la CCR în sprijinul AVP și a transmis MAI câteva propuneri de îmbunătățire a legii privind căutarea persoanelor dispărute. La începutul anului 2020, Guvernul a amânat intrarea în vigoare a ordonanței, așteptând decizia CCR la contestația noastră.

O problemă recurentă și aparent greu de rezolvat a rămas și în 2019 situația aglomerării penitenciarelor. În ciuda eliberării a peste 14.000 de deținuți, prin Legea „recursului compensatoriu”, gradul de ocupare în penitenciare s-a menținut constant la 111% iar condițiile de detenție au fost parțiale ameliorate. În anul 2019, al doilea din cei șapte în care România ar fi trebuit să-și îndeplinească angajamentele față de CEDO, în urma condamnării în decizia pilot, Guvernul a făcut mai puțin de jumătate din ce a promis (pentru această etapă) în privința penitenciarelor.

În plan intern, APADOR-CH a cerut abrogarea legii recursului compensatoriu și adoptarea unei politici penale diferite, care să nu mai încurajeze infracţionalitatea, plus intensificarea eforturilor de construire de noi locuri de detenţie şi modernizarea celor existente. În decembrie 2019 Parlamentul a abrogat Legea „recursului compensatoriu”, urmând ca Guvernul să prezinte Comitetului de Miniștri un nou plan de acțiune pentru rezolvarea problemelor sistemice (inclusiv supraaglomerearea). În măsura în care Legea „recursului compensatoriu” a fost piesa centrală a planului de reducere a supraaglomerării din penitenciare, nedublată de măsurile complementare de reabilitare a locurilor de detenție și de construirea altora noi, rămâne de văzut cu ce alternative se va prezenta noul Guvern în fața Comitetului de Miniștri.

În plan extern, APADOR-CH a transmis către Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei (responsabil pentru supravegherea executării hotărârilor CEDO) o informare in cauza Rezmiveș c. României în care a menționat gravitatea situației și măsurile care se impun. De asemenea, în urma vizitelor în penitenciare efectuate pe parcursul anului 2019, APADOR-CH a comunicat Comitetului de Ministri în cauza Ticu c. României (comunicarea 1 și comunicarea 2) situația îngrijorătoare a serviciilor medicale pentru deținuții cu probleme de sănătate mintală, o altă lacună majoră a sistemului penitenciarelor pentru care Romania a suferit o serie de condamnari la CEDO.

2019 a adus și schimbări în legislația ce guvernează activitatea organizațiilor neguvernamentale, prin intrarea în vigoare a unor acte normative îndelung criticate în anii anteriori pentru atingerile pe care le aduc libertății de asociere. Sub pretextul transpunerii în legislaţia naţională a Directivei împotriva spălării banilor, a fost adoptată o lege care prevede obligaţia ONG-urilor de a declara/raporta autorităţilor toţi „beneficiarii reali”. În directiva europeană, obligaţia declarării beneficiarilor reali există numai pentru bănci şi instituţii financiare, nu şi pentru ONG-uri. Legea a fost declarată neconstituţională, dar numai pentru un motiv minor (greşita excludere a organizaţiilor minorităţilor naţionale de la obligaţia raportării), nu şi pe motivul că adaugă în mod nepermis la Directiva europeană. Legea a intrat în vigoare dar aplicarea ei este o nebuloasă. APADOR-CH a făcut demersuri atât la Ministerul Justiției, cât și la Oficiul Național Pentru Prevenirea Spălării Banilor, pentru a obține lămuriri cu privire la modalitatea concretă de raportare, dar niciuna dintre instituții nu a reușit să lămurească procedura, în vreme ce sancțiunea pentru neraportarea beneficiarilor reali este desființarea organizației.

În 2019 APADOR-CH și-a continuat activitatea în cadrul rețelelor internaționale LEAP și JUSTICIA. LEAP (Legal Experts Advisory Panel) reprezintă o rețea europeană de experți în justiție penală și drepturile omului și promovează dreptul la un proces echitabil în Europa. Rețeaua are aproximativ 200 de membri: avocați, organizații ale societății civile și instituții academice din toate cele 28 de state membre ale UE. JUSTICIA este o rețea de organizații neguvernamentale din Europa, în special organizații care se ocupă cu protejarea libertăților civile la nivel național, creată pentru promovarea dreptului la un proces echitabil în Europa. În context, APADOR-CH a derulat și în 2019 proiecte menite să întărească dreptul la un proces echitabil, a constituit câteva grupuri de lucru cu specialiști în justiție (polițiști, avocați, procurori) în care s-au elaborat propuneri concrete de îmbunătățire a legislației penale și a procedurilor de lucru în și între instituții pentru o mai bună informare a suspectului/inculpatului în procesul penal și pentru îmbunătățirea asistenței juridice din oficiu.

APADOR-CH a avut diverse implicări în viața publică, luări de poziție față de încălcări ale drepturilor civile, propuneri de modificări legislative, solicitări de informații și inițieri de acțiuni juridice în sprijinul unor acțiuni ale Avocatului Poporului etc. Printre acestea se numără: propunerile de modificare a legii privind persoanele dispărute (după cazul Caracal), propuneri de modificări ale legislației electorale, sesizarea Avocatului Poporului în privința neconstituționalității ordonanței privind achiziționarea cartelelor prepay sau a modului în care Primăria Capitalei a adoptat Taxa oxigen, impusă posesorilor cu autoturisme poluante.

Organizațional, în 2019 APADOR-CH și-a completat colectivul cu o nouă colegă – Livia Popa, și doi membri noi: Laura Orlescu și Ștefan Voinea.

Georgiana Gheorghe

Director executiv APADOR-CH

Citiți raportul de activitate al APADOR-CH în 2019

Raportul de activitate al APADOR-CH 2018

19/02/2019/în Anuale /de Dollo

Drepturile omului în România anului 2018

După un 2017 marcat de frământări politice și proteste de stradă, anul 2018 a debutat printr-o criză guvernamentală, a doua în numai șase luni, și a continuat să adâncească zona de neîncredere din societate. Atât între taberele concurente din politică, dar și în mentalitatea cetățeanului, devenit tot mai neîncrezător și debusolat după ultimii ani de frământări socio-politice, amăgiri și dezamăgiri. Un sondaj INSCOP realizat în toamna lui 2018 arăta că 74% dintre români credeau că țara se îndreaptă într-o direcție greșită.

Cel de-al treilea guvern al coaliției de guvernare, instalat chiar în prima lună a anului 2018, a rezistat neschimbat pe tot parcursul anului. Totuși stabilitatea socială a țării a lipsit, fiind zdruncinată de două proteste de stradă majore, de declarații contradictorii, de demiterea unor personaje cheie din justiție, toate sub atenția manifestă a Uniunii Europene.

Justiția a acaparat și în 2018 discursul public și atenția, eclipsând alte subiecte care influențează viața cotidiană, și care au fost astfel afectate de luarea unor măsuri pripite, în lipsa unor dezbateri necesare între putere, opoziție și societate. Parlamentul și Guvernul au continuat să lucreze la modificarea legislației de bază a sistemului de justiție și au fost vizate:

schimbarea conducerii în parchetele importante – cea mai răsunătoare a fost aceea a șefei DNA;
elaborarea unui act normativ care să permită revizuirea sentințelor pronunțate pe baza unor interceptări SRI;
operaționalizarea secției de investigare a magistraților;
noi trageri la sorți a completelor de 5 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție, complete care, în materie penală, judecă, în ultimă instanţă, persoanele cu cele mai importante funcţii publice: parlamentari, miniştri etc.

Această din urmă măsură a venit pe fondul deciziei Curții Constituţionale (CCR) nr. 685/2018 prin care a declarat ca nelegal constituite şi lipsite de imparţialitate şi independență completele de 5 judecători de la ICCJ, constituite în perioada 2014-2018. Drept consecinţă, CCR a stabilit că toate actele întocmite de acele complete, inclusiv hotărârile judecătoreşti prin care au fost finalizate respectivele dosare penale, sunt lovite de nulitate absolută. Ca urmare a acestei decizii a CCR, executarea unor pedepse cu închisoarea a fost suspendată, iar cei deţinuţi au fost puşi în libertate. După rejudecarea procesului, aceştia vor putea fi achitaţi sau condamnaţi (inclusiv la închisoare).

Această decizie a CCR a creat dispute puternice în societate, în special legate de faptul că, potrivit reglementărilor în vigoare din Codul de procedură penală (cpp), doar unele persoane dintre cele judecate de completele de 5, declarate ca nelegal compuse şi ca lipsite de imparţialitate, pot contesta hotărârile lovite de nulitate absolută. Aceasta deoarece cpp prevede un termen foarte scurt pentru atacarea unor astfel de hotărâri, termen care expirase în majoritatea dosarelor (soluţionate în perioada 2014-2018) la data la care CCR a constatat existenţa nelegalităţii compunerii completelor.

Au fost opinii în spaţiul public conform cărora o hotărâre nelegală a completului de 5 judecători ar trebui menţinută, chiar dacă este lovită de nulitate absolută, atunci când există riscul ca, în urma rejudecării, să se ajungă la situaţia în care se va aplica prescripţia răspunderii penale pentru acea persoană, care, astfel „va scăpa”. Opinii criticabile, întrucât prescrierea răspunderii penale este un beneficiu legal şi este consecinţa conduitei culpabile a agenţilor statului (nu a persoanei trimise în judecată), care nu au putut definitiva un proces, în condiţii legale şi în termenul maxim fixat de lege. Până la finele anului 2018, nu s-a ajuns la o rezolvare legislativă a acestei probleme.

În Parlament, majoritatea parlamentară a modificat consistent Codurile penale, în pofida avertismentelor făcute atât de sistemul de justiție cât și de diversele mecanisme europene de supraveghere. Spre finalul anului, peste o sută dintre articolele modificate au fost declarate neconstituționale de către CCR, iar Comisia de la Veneția și Comisia Europeană au recomandat revenirea la legislația dinainte de 2017.

În decembrie 2018, conducerea PSD a cerut insistent ca ambele Coduri penale să fie adoptate de Guvern prin Ordonanță de urgență și să se adopte deja celebra ordonanță a amnistiei și grațierii, care a continuat să tensioneze climatul public și în 2018 și probabil va continua în 2019, câtă vreme pe perioada sărbătorilor de iarnă Guvernul nu a emis niciuna dintre ordonanțele controversate.

Două proteste majore au avut loc pe 20 ianuarie și pe 10 august 2018, cel din urmă fiind soldat cu violențe ale forțelor de ordine, pentru care au fost declanșate o serie de anchete și au prilejuit o rezoluție a Parlamentului European la adresa României și a modului în care respectă drepturi fundamentale cum ar fi libertatea de exprimare, libertatea de a protesta pașnic etc.

În materie de proteste de stradă, anul 2018 a fost marcat de o decizie controversată a ICCJ. Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (RIL) a stabilit, prin decizia nr. 19/2018, faptul că există obligația de declarare prealabilă („notificare”) a adunărilor publice ori de câte ori adunările urmează să se desfășoare în piețe ori pe căile publice (drum public, parte carosabilă și trotuar) sau în alte locuri în aer liber, situate în imediata vecinătate a sediilor ori imobilelor persoanelor juridice de interes public său privat. Deci, practic, toate adunările publice trebuie declarate în prealabil. Decizia instanţei supreme a rămas definitivă şi obligatorie de la data de 13 decembrie 2018 (data publicării în Monitorul Oficial) și va trebui respectată şi de toate instanţele, la soluţionarea cauzelor privind adunările publice. APADOR-CH a publicat un punct de vedere cu privire la regimul ce ar trebui să fie aplicabil adunărilor publice spontane („mitingul spontan”), în condiţiile în care din legislaţie lipseşte o astfel de reglementare.

Încă un motiv de disensiuni majore în societate, cel puțin la nivel de dezbatere publică, a fost referendumul pentru modificarea Constituției și redefinirea căsătoriei. Deși a antrenat mari părți din societate, a fost susținut și promovat de partidele importante, de Biserica Ortodoxă și de celelalte culte recunoscute, referendumul a înregistrat o prezență la vot de doar 21,2%, record absolut de absenteism la vot din ’89 încoace.

Rămâne de văzut dacă toate aceste frământări, care au caracterizat și anul 2018, se vor reflecta în vreun fel în prezența la scrutinurile electorale din 2019 (alegerile europarlamentare și prezidențiale) și în rezultatele acestora. O prezență mai mare la vot, față de 40% cât s-a înregistrat la ultimele alegeri din 2016, ar reprezenta cu adevărat câștigul acestor ani, în care oamenii ar fi trebuit să învețe că cetățenia activă presupune atât prezența la urne, cât și monitorizarea politicienilor aleși. Doar una fără alta fiind de natură să nască frustrări atât de partea celor care au votat, cât și a celor care nu au făcut-o.

Altfel, așa cum remarcam și în 2017, pierderea rămâne faptul că pe fondul activării civice a tot mai multor cetățeni și a fluxului uriaș de informație generat, în societate s-a instalat o stare de confuzie generală. Cauzată de natura specială, greu accesibilă maselor, a informațiilor juridice vehiculate în spațiul public, dar întreținută și de știrile false, de campaniile de dezinformare, manipulare și propagandă, debusolarea generală dăunează chiar spiritului civic și demobilizează o mare parte a populației. În final societatea românească se găsește tot mai radicalizată, punctele de vedere moderate și informațiile factuale fiind adesea respinse sau trecute cu vederea de toate taberele.

În planul activismului pentru drepturile civile, APADOR-CH a militat și în acest an pentru dezbaterea publică a oricăror demersuri de modificare a legislației, a formulat propuneri de îmbunătățire a Codurilor penale sau a legilor justiției, s-a implicat în campania de prevenire a legiferării unor măsuri de natură a limita dreptul la liberă asociere și de control abuziv al ONG-urilor, iar la nivel european a făcut parte din coaliții civice de stopare a directivei privind copyright-ul.

În anul 2018 au existat cel puţin 3 încercări de adoptare a unor reglementări de natură să îngreuneze substanţial funcţionarea normală a ONGurilor:

Sub pretextul transpunerii în legislaţia naţională a Directivei împotriva spălării banilor, a fost adoptată o lege care prevede obligaţia ONG-urilor de a declara/raporta autorităţilor toţi „beneficiarii reali”, deci tabele nominale cu datele personale ale fiecărei persoane care beneficiază în vreun fel de activităţile ONG-urilor. Este de menţionat că, în directiva europeană ce trebuie transpusă, obligaţia declarării beneficiarilor reali există numai cu privire la bănci şi instituţii financiare, nu şi cu privire la ONG-uri. Legea a fost declarată neconstituţională, dar numai pentru un motiv minor (greşita excludere a organizaţiilor minorităţilor naţionale de la obligaţia raportării), nu şi pe motivul că adaugă în mod nepermis la Directiva europeană. Deci, este foarte probabil că în anul 2019, după efectuarea corecturii minore cerute de Curtea Constituţională, această lege să intre în vigoare şi să afecteze bună desfăşurare a activităţii ONG-urilor.
Sub pretextul transparentizării finanţării ONG-urilor (obiectiv corect, în sine), partidul majoritar a iniţiat în 2017 un proiect de lege prin care prevedea obligaţii şi sancţiuni disproporţionate în sarcina ONG-urilor, cu privire la raportarea fiecărei finanţări şi a fiecărui finanţator, indiferent cât de mică era suma în discuţie. Activitatea impusă era atât de împovărătoare, încât ar fi trebuit ca ONG-urile să aloce o persoană, din personalul oricum redus, care să se ocupe numai de raportările privind finanţarea. De asemenea, sancţiunile prevăzute în caz de neraportare sau chiar de întârziere a raportării erau vădit disproporţionate, constând în dizolvarea organizaţiei. Acest proiect de lege a fost adoptat tacit în Senat. Până la dezbaterea sa în camera decizională, el a fost examinat de Comisia de la Veneţia şi de OSCE, care, într-o opinie comună, au adus numeroase critici acestui proiect. La finalul anului, proiectul de lege era „în aşteptare” la Camera Deputaţilor, nefiind printre priorităţile zilei, dar oricând poate fi luat în dezbaterea camerei şi adoptat.
Sub pretextul grijii cu privire la cheltuirea banului public, la nivel guvernamental (Ministerul Finanţelor) a fost promovată o iniţiativă de a institui controale la toate ONG-urile pentru a verifica modul în care au fost cheltuite sumele primite ca sponsorizări sau prin redirecţionarea cotei de 2% din impozitul anual pe venit. Această iniţiativă s-a concretizat în Ordonanţa nr.18/2018 privind reglementarea unor măsuri în domeniul inspecţiei economico-financiare efectuate de Ministerul Finanţelor Publice şi pentru completarea unor acte normative. Deşi, în mod repetat, autoritățile s-au plâns că personalul din structurile de control economico-financiar este insuficient, preocuparea guvernanţilor a fost redirecţionarea activităţii acestui personal spre controlarea ONG-urilor, în loc de a se concentra pe entităţile economico-financiare cu adevărat relevante.

La începutul lunii septembrie 2018, APADOR-CH a cerut Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituţională pentru declararea neconstituţionalităţii Ordonanţei nr. 18/2018, întrucât ea pune în pericol buna funcţionare a ONG-urilor și implicit lezează libertatea de asociere. Răspunsul Avocatului Poporului a fost că nu se impune sesizarea Curţii Constituţionale. Cu toate acestea, prin acelaşi răspuns, Avocatul Poporului a făcut unele precizări importante în legătură cu necesitatea neaplicării retroactive a legii civile (în speţă, a Ordonanţei nr. 18/2018).

Singura explicaţie rezonabilă pentru această serie de măsuri anti-ONG iniţiate de guvernanţi în 2018, este că la nivelul coaliţiei majoritare s-a dorit o îngreunare a activităţii ONG-urilor, în scopul diminuării capacităţii de reacţie, desigur, critică, a multora dintre acestea.

În plan organizațional, APADOR-CH și-a continuat proiectele curente, a derulat programe multianuale în parteneriat cu organizații europene și a continuat activități precum consilierea juridică și reprezentarea la CEDO a unor cazuri strategice.

Citiți pe larg raportul activității APADOR-CH din 2018.

Georgiana Gheorghe

Director executiv APADOR-CH

Descarcă Raportul de activitate al APADOR-CH 2018

Cuprins

Drepturile omului în România anului 2018 3-5

Proiecte finalizate 7-8

Proiecte în derulare 9

Procese 10-12

În derulare 10

Condamnări ale României la CEDO 11

Reacții și implicări publice 13-14

Advocacy legislativ 15

Comunicare și apariții în presă 16

Blogging 17

Finan țatori 18

Raportul de activitate al APADOR-CH 2017

07/02/2018/în Anuale /de Dollo

Drepturile omului în România anului 2017

Anul 2017 poate fi caracterizat prin accentuarea radicalizării, atât la nivel de discurs, cât şi de atitudine. În majoritatea chestiunilor de real interes pentru opinia publică, taberele pro şi contra s-au aflat pe poziţii ireductibile, iar dialogul rezonabil, bazat pe argumente, a fost lăsat în plan secund. Practic, fiecare parte a considerat că „ceilalţi” sunt de partea răului absolut, care trebuie combătut cu orice preţ.

Din păcate, la fenomenul radicalizării au contribuit atât partidele politice parlamentare, care nu au găsit mijloacele necesare pentru a purta un dialog calm şi argumentat, precum şi o mare parte a mass-media, care a înlocuit dezbaterile obiective şi echilibrate în legătură cu chestiunile de interes public major, cu susţinerea vădit debalansată, chiar necondiţionată, a unor teze.

Debutul anului 2017 a fost marcat prin ample manifestaţii, în faţa sediului Guvernului, împotriva Ordonanţei de urgenţă nr. 13/2017 (cunoscută şi ca „Ordonanţa 13”), despre care participanţii la proteste au susţinut că ar fi fost „dată cu dedicaţie”, în favoarea preşedintelui partidului care câştigase alegerile parlamentare de la finele anului 2016.

Ordonanţa 13, care prevedea, printre altele, introducerea unui prag valoric pentru infracţiunea de abuz în serviciu şi limitarea la 6 luni de la comiterea faptei a termenului în care trebuie făcut un denunţ/autodenunţ pentru ca (auto)denunţătorul să „scape” de răspunderea penală, a făcut obiectul unei epopei de natură juridică, care s-a aflat în atenţia opiniei publice. Astfel:

– înainte de a fi abrogată, Ordonanţa 13 a fost atacată de Avocatul Poporului la Curtea Constituţională,

– pe fondul protestelor stradale de amploare, Ordonanţa 13 a fost abrogată, prin Ordonanţa 14 (Ordonanţa de urgenţă nr. 14/2017). Ordonanţele 13 şi 14 au fost emise, la interval de 6 zile, de către acelaşi Guvern,

– Curtea Constituţională, care fusese sesizată de Avocatul Poporului privind Ordonanţa 13, a respins sesizarea, pe motiv că Ordonanţa 13 a fost abrogată prin Ordonanţa 14 şi nu mai era în vigoare (decizia nr. 64/2017),

– parchetul a deschis o anchetă penală împotriva Guvernului pentru adoptarea Ordonanţei 13,

– anchetarea Guvernului de către parchet a fost atacată de preşedintele Senatului la Curtea Constituţională, care a decis că Guvernul nu poate fi anchetat penal pentru legalitatea şi oportunitatea adoptării Ordonanţei 13, întrucât adoptarea de ordonanţe de urgenţă intră în competenţa constituţională a unui guvern (decizia nr. 68/2017).

Pe durata epopeii juridice a Ordonanţei 13, nivelul ridicat de radicalizare la nivelul societăţii a îngreunat foarte mult comunicarea dintre taberele pro şi contra precum şi o dezbatere substanţială şi lipsită de patimă în legătură cu problemele de fond ce ţin de modificarea unor texte din Codul penal şi Codul de procedură penală (spre exemplu: lămurirea opiniei publice cu privire la diferenţa dintre infracţiunea de abuz în serviciu şi infracţiunea de furt, raportul dintre deciziile Curţii Constituţionale şi necesitatea stabilirii unui prag valoric pentru abuzul în serviciu, stabilirea unui cuantum rezonabil pentru pragul valoric al abuzului în serviciu, stabilirea unor sancţiuni nepenale adecvate pentru faptele situate sub pragul valoric al abuzului în serviciu).

La mijlocul anului 2017 a avut loc un incident de natură politică, care poate fi considerat ca un simptom de instabilitate politică: primului-ministru i-a fost retras sprijinul politic de către coaliţia majoritară, acesta a refuzat să demisioneze, astfel că guvernul pe care-l conducea a fost demis printr-o moţiune de cenzură introdusă chiar de partidul de guvernământ. Un incident oarecum similar a avut loc şi la începutul anului următor, 2018, când, după 6 luni de la incidentul precedent, partidul de guvernământ a retras sprijinul politic pentru prim-ministrul în funcţie, care de data aceasta a demisionat, astfel că nu s-a mai ajuns la introducerea unei noi moţiuni de cenzură. Schimbarea guvernului la interval de 6 luni în condițiile în care coaliția de guvernare deține o majoritate confortabilă în Parlament a creat o stare de confuzie în societate.

În a doua parte a anului 2017, protestele de stradă au vizat o altă măsura legislativă, iniţial asumată de Guvern, prin Ministerul Justiţiei, iar ulterior preluată de un grup de parlamentari. Este vorba despre ceea ce s-a numit „modificarea legilor justiţiei” (modificarea a 3 legi din domeniul organizării şi funcţionarii justiţiei, legi cu totul diferite de Codul penal sau Codul de procedură penală).

Este posibil ca radicalizarea existentă în societate, poziţiile ireductibile ale taberelor pro şi contra, să fie motivul pentru care tabără „contra” a respins, iniţial, orice dialog privind modificările la aceste legi „ale justiţiei” şi chiar ideea în sine de modificare a legilor (a se vedea, spre exemplu, avizul integral negativ, dat de CSM).

Este discutabilă respingerea ab initio a ideii modificării reglementărilor care privesc, printre altele, răspunderea magistraţilor, organizarea inspecţiei judiciare, anchetarea magistraţilor, atâta vreme cât actualele reglementări legale sunt ineficiente.

Astfel, sub imperiul actualelor „legi ale justiției”, în vigoare de circa 14 ani, se poate observa că:

deşi au fost numeroase achitări la instanţele din ţară şi condamnări la CEDO ale României, niciodată, nici un singur magistrat, procuror sau judecător, nu a răspuns material pentru prejudiciile pe care le-a creat şi pentru care despăgubirile au fost plătite de stat (bani publici);
inspecţia judiciară este cunoscută mai mult prin luările de poziţie împotriva criticilor, multe justificate, la adresa funcţionării sistemului judiciar, decât prin rezolvarea problemelor ridicate de persoanele care formulează sesizări;
posibilitatea anchetării judecătorului, pentru solutia dată în dosar, de către procurori din aceeaşi structură din care fac parte procurorii care au întocmit dosarul judecat, creează cel puţin aparenţa unei afectări a libertăţii de decizie a judecătorului.

Justiţia este, în cele din urmă, un serviciu public, susceptibil de îmbunătăţiri, ca orice serviciu public, iar nu o entitate imuabilă şi, de aceea, capricioasă.

Ulterior, în cadrul unei proceduri parlamentare ameţitor accelerată spre finalul lunii decembrie (s-a lucrat în comisii/plen zi-lumină şi ceva în plus), au fost propuse amendamente privind modificarea „legilor justiţiei” şi de CSM, şi de partidele de opoziţie (unul dintre parlamentari a depus chiar câteva mii de amendamente), şi de entităţi din sistemul judiciar.

După ce, la finele anului 2017, „legile justiţiei” au fost adoptate de Parlament, opoziţia parlamentară şi Înalta Curte de Casație și Justiție le-a atacat la Curtea Constituţională, care urmează să se pronunţe în prima parte a anului 2018.

Tot la finele anului 2017, în timp ce „legile justiţiei” se aflau într-o procedură parlamentară accelerată, unii parlamentari din coaliţia majoritară au lansat în spaţiul public noi proiecte legislative de modificare a legislaţiei penale, redactate cel puţin neglijent, prin care, spre exemplu, era periclitată folosirea unor probe importante în cadrul procesului penal (înregistrările camerelor de supraveghere din spaţiul public) sau prin care se interzicea absolut, sub sancţiune penală, informarea opiniei publice cu privire la activitatea de anchetă penală.

Acest procedeu, de a supraîncărca dezbaterea publică privind o temă importantă, cu noi şi noi probleme care trebuie rezolvate în paralel, a avut drept consecinţă accentuarea unei stări de confuzie în opinia publică şi a dus la creşterea neîncrederii, deja bine consolidată, dintre protestatari şi politicienii din coaliţia majoritară. În paralel, modificări nefundamentate temeinic ale legislației în alte domenii esențiale, cum ar fi fiscalitatea, au contribuit și ele la polarizarea societății.

Protestele de stradă împotriva „legilor justiţiei” au continuat şi după atacarea acestora la Curtea Constituţională. De-a lungul anului protestele s-au derulat în mare parte pașnic, cu excepția unor incidente izolate, iar autoritățile nu le-au împiedicat în mod explicit cu excepţia unei încercări, nereuşite de ocupare a locului obişnuit al protestelor (Piaţa Victoriei) cu un târg de Crăciun organizat de Primăria București.

Câștigul acestui an poate fi considerat, așadar, activarea spiritului civic, concretizat în cele mai mari proteste de stradă din ultimii 27 de ani, în februarie 2017, împotriva Ordonanței 13 și ulterior împotriva diverselor măsuri anunțate sau luate de Guvern și Parlament în principal în privința modificării legilor justiției.

Pierderea acestui an, paradoxal, derivă din câștig. Faptul că pe fondul activării civice a tot mai multor cetățeni și a fluxului uriaș de informație generat, în societate s-a instalat o stare de confuzie generală. Cauzată de natura specială, greu accesibilă maselor, a informațiilor juridice vehiculate în spațiul public, dar întreținută și de știrile false, de campaniile de dezinformare, manipulare și propagandă, debusolarea generală dăunează chiar spiritului civic și demobilizează o mare parte a populației. Asta în condițiile în care oricum la alegerile generale din 2016 prezența la vot a fost de numai 40%. În final societatea românească se găsește tot mai radicalizată, punctele de vedere moderate și informațiile factuale fiind adesea respinse sau trecute cu vederea de toate taberele.

2017 a fost și anul în care am decis, împreună cu numeroase alte organizații neguvernamentale dar și cetățeni, să ne coordonăm eforturile pentru a contrabalansa ofensiva conservatoare inițiată de Coaliția pentru Familie prin demersul de modificare a Constituției în sensul redefinirii familiei. APADOR-CH este printre fondatorii Platformei Respect, care militează pentru egalitatea în drepturi și libertăți pentru toți cetățenii.

În planul activismului pentru drepturile civile, APADOR-CH a avut intervenții în 2017 în cazul propunerilor de modificare a codurilor penale, s-a implicat în dezbaterile privind modificarea legilor poliției, a avut câteva reacții pe marginea modificării legislației privind ONG-urile și un punct de vedere în privința proiectului de lege a vaccinării.

Și anul trecut a trebuit să luptăm în justiție pentru apărarea unor drepturi, printre procesele câștigate în 2017 fiind cele în care cerusem informații publice, conform Legii 544/2001, de la instituții precum Poliția Română, Parchetul General sau IRDO. La CEDO am câștigat două procese importante privind libertatea de exprimare și violența în familie.

În plan organizațional, din păcate am pierdut un coleg drag, pe Manuela Ștefănescu, membru APADOR-CH încă de la începuturile activismului nostru din anii 90.

Citiți pe larg raportul activității APADOR-CH din 2017.

Maria-Nicoleta Andreescu

Director executiv APADOR-CH

Descarcă raportul în format PDF

Din cuprins:

Drepturile omului în România anului 2017 2-5

Proiecte finalizate 7

Proiecte în derulare 8

Procese câștigate 9-10

Pentru obținerea de informații publice, Legea 544/2001 9

Condamnări ale României la CEDO 10

Reacții și implicări publice 11-12

Advocacy legislativ 13

Comunicare și apariții în presă 14-16

Blogging 17-18

Finanțatori 19

Raportul de activitate al APADOR-CH 2016

14/02/2017/în Anuale /de Dollo

Drepturile omului în România anului 2016

Cu două runde de alegeri – locale și generale – și un guvern tehnocrat, instalat la finele anului 2015, ca urmare a protestelor masive de stradă de după incendiul din Colectiv, anul 2016 s-a consumat între promisiuni electorale și măsuri de guvernare luate în general prin ordonanțe de urgență.

Alegerile locale din iunie 2016 au fost un preludiu la cele parlamentare din decembrie. PSD s-a reașezat în aproape toată țara, la cârma primăriilor, a consiliilor locale și generale, și într-o majoritate confortabilă în Parlament, alături de ALDE, care i-a permis să formeze guvernul.

Câștigul acestui an a fost intrarea pe scena politică a unor partide noi, formate după promovarea unei legi ce simplifică într-o oarecare măsură accesul cetățenilor în politică. APADOR-CH a contribuit încă din 2014 la crearea noii legislații electorale (prin „Politică fără bariere”), dar legislația rămâne în continuare departe de a fi perfectă. Unele lacune s-au făcut observate chiar în timpul procesului electoral din vară, când au existat suspiciuni de fraude electorale în dauna unor partide noi, suspiciuni pe care Biroul Electoral Central a refuzat să le înlăture prin renumărarea voturilor. Un partid nou (USB), încurajat de scorul neașteptat de bun obținut în Capitală, s-a extins la nivel național și a reușit să intre chiar în Parlament, obținând un onorant loc trei, după numărul de voturi.

Pierderile sunt legate tot de procesul electoral: absenteismul masiv (aproape 60% dintre cetățenii cu drept de vot nu s-au prezentat la urne) și discursul naționalist, xenofob, incitarea la ură practicate în timpul campaniei electorale, difuzarea de informații false și lipsa de reacție a instituțiilor publice menite să sancționeze astfel de derapaje.

Guvernul tehnocrat a avut mai multe inițiative legislative pe parcursul anului și a excelat din păcate, ca și precedentele guverne politice, în emiterea de ordonanțe de urgență în domenii deloc urgente, adoptând acte normative numeroase fără dezbatere publică. În acest fel s-au luat, totuși, și măsuri necesare, cum ar fi ordonanța pentru limitarea zilelor câștig acordate deținuților care scriu cărți în penitenciare sau normele de aplicare a legii privind executarea pedepselor privative de libertate. Dar au existat și modificări ale Condului fiscal sau ale Condului penal ce încălcau drepturi civile.

În vara anului 2016, pe fondul unor incitări publice și a unor condiții de detenție cronic proaste, au avut loc mai multe proteste în câteva penitenciare din România. APADOR-CH a apreciat atunci faptul că Ministerul justiției a refuzat să ia măsuri populiste și pompieristice (cum ar fi grațierile masive cerute pe diverse canale) și a preferat să se concentreze pe alte măsuri necesare pentru reducerea supraaglomerării și pentru ameliorarea condițiilor de detenție. Bugetele penitenciarelor au fost majorate substanțial în 2015 și 2016 și asta s-a reflectat în anumite schimbări vizibile în privința condițiilor de detenție, pe care APADOR-CH le-a constatat de-a lungul anului în vizitele făcute în penitenciare.

În plan legislativ, Guvernul a mai avut o tentativă de reimpunere a unei legi a securității cibernetice, după ce în 2015 Curtea Constituțională se pronunțase asupra neconstituționalității proiectului precedent, votat „accidental” în Parlament. APADOR-CH a monitorizat procesul și a făcut demersuri, în cadrul dezbaterilor publice, pentru contestarea prevederilor neconstituționale din acest proiect. În final proiectul a fost „uitat” de guvern. Tot în domeniul „Big Brother”, însă, Serviciul Român de Informații a reușit să acceseze fonduri europene pentru achiziționarea unui sistem de monitorizare generalizată a cetățenilor, sub pretextul eGuvernării.

Maria-Nicoleta Andreescu

Director executiv APADOR-CH

Descarcă raportul pe 2016 în format PDF

Din cuprins:

Cunoaște-ți și revendică-ți drepturile

Avocatului Poporului i se pregătește ceva – poporul îl vrea înapoi

Cu ochii pe abuzurile forțelor de ordine

O societate incluzivă prin reforma închisorilor

Reprezentanții societății civile în organismele colegiale

Monitorizarea condițiilor de detenție

Acțiuni în justiție

Consultanță & Reprezentare CEDO

Procese în instanțele naționale

Cum ne puteți susține

Raportul de activitate APADOR-CH 2015

01/02/2016/în Anuale /de Dollo

72% dintre români recunosc că nu sunt bine informați în privința drepturilor pe care le au, dar 80% dintre ei consideră că în România le sunt încălcate drepturile civile. Acestea sunt rezultatele primului studiu sociologic făcut în România, care arată o slabă cunoaștere a drepturilor omului și a instituțiilor naționale menite să le apere. Studiul a fost realizat cu ocazia lansării portalului www.drepturicivile.ro, unul dintre proiectele demarate anul acesta de APADOR-CH, pentru creșterea gradul de cunoaștere a drepturilor civile în rândul populației.

Două evenimente tragice au schimbat lucrurile în ultimele luni ale anului 2015, deși situația politică părea stabilă după alegerile din 2014. Moartea unui polițist care conducea pe motocicletă coloana oficială a ministrului de interne, într-un accident cauzat de viteza excesivă și o groapă în asfalt, a fost scânteia unor dezbateri ample despre folosirea abuzivă a coloanelor oficiale. Accidentul a precedat un incendiu izbucnit la un concert rock într-un club bucureștean, în urma căruia au murit în total 63 de persoane și alte zeci au fost grav rănite. Cauzele tragediei au fost legate, într-o primă fază, de lipsa autorizațiilor de funcționare ale clubului, dar și de unele sincope survenite în procedura de ajutorare a victimelor (sistemul de situații de urgență, serviciile medicale ulterioare care nu au putut să preîntâmpine dublarea în câteva săptămâni a numărului inițial de decese). Ambele evenimente au focalizat nemulțumirea populară la adresa ministrul de interne Gabriel Oprea, căruia i s-a cerut demisia, la început în mediul virtual, iar după incendiul din Colectiv, în manifestații de stradă.

Considerate cele mai ample din ultima decadă, protestele care au durat câteva zile la începutul lunii noiembrie au scos în stradă zeci de mii de oameni în București și în alte orașe din țară, au dus la demisia guvernului Ponta și la numirea unui nou cabinet, format din specialiști fără apartenență politică. „Corupția ucide” a fost sloganul aflat pe buzele tuturor în acele zile, un corolar al celor două tragedii, dar și al situației socio-economice a României.

APADOR-CH a susținut mesajele și revendicările străzii, încercând în același timp să ajute cetățenii cu informații utile privind demersurile democratice necesare în situații de criză guvernamentală.

În plan legislativ a continuat odiseea „legilor Big Brother”, stimulată și de atmosfera internațională de la începutul anului, când, pe fondul atentatelor teroriste de la Paris, mai multe țări au încercat să înăsprească legislația ce prevede monitorizarea comunicațiilor. România trecuse deja prin Parlament, în 2014, Legea securității cibernetice, care încălca grav dreptul la viață privată prin legiferarea accesului discreționar al serviciilor de informații în computerele tuturor românilor. În primele luni ale lui 2015 legea a fost declarată neconstituțională, însă tentativele de legiferare în acest domeniu au continuat. APADOR-CH a monitorizat procesul și a făcut demersuri pentru contestarea prevederilor neconstituționale din aceste legi.

În 2015 asociația a continuat proiectele începute și a inițiat altele noi, privind reprezentarea societății civile în organismele colegiale, cum ar fi Consiliul Național de Integritate, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, și a demarat un proiect pentru îmbunătățirea eficienței instituției Avocatului Poporului.

Monitorizarea abuzurilor autorităților a fost de asemenea o parte importantă a activității anului 2015. Au continuat să apară cazuri de agresiuni ale polițiștilor, concomitent cu decizii de condamnare la CEDO a României pentru lipsa unor măsuri eficiente de pedepsire a vinovaților în cazurile semnalate în anii trecuți.

În plan intern organizația și-a actualizat strategia pentru următorii trei ani și a marcat împlinirea a 25 de ani de existență printr-o campanie media de conștientizare a faptului că drepturile omului trebuie cunoscute și revendicate permanent.

Raportul de față prezintă pe scurt cele mai importante proiecte și realizări ale APADOR-CH din 2015, precum și actualizări ale programelor multianuale pe care organizația le derulează în domeniile consacrate: supravegherea respectării drepturilor omului, consultanță juridică și advocacy legislativ. Dacă doriți să aprofundați informațiile despre activitatea noastră curentă sau doriți să vă alăturați asociației prin acțiuni de voluntariat sau donații, vizitați site-ul www.apador.org.

Maria-Nicoleta Andreescu

Director executiv APADOR-CH

APADOR-CH

Descarcă raportul pe 2015 în format PDF

Din cuprins:

Proiecte 2015

Cunoaște-ți și revendică-ți drepturile
Societatea civilă, implicată în eficientizarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării
Avocatului Poporului i se pregătește ceva – poporul îl vrea înapoi
Cu ochii pe abuzurile poliției
Cursuri pentru avocați
Coaliția antidiscriminare
Politică fără bariere

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului

Consultanță & Reprezentare
Cazuri câștigate în 2015 la CEDO
Cazuri câștigate în instanțele naționale

Comunicare publică

Advocacy legislativ
Informații utile
Blogging
Ziua Internațională a Drepturilor Omului
Reacții publice
Video advocacy
Apariții în presă

Raportul Mineriada 1990

06/01/2016/în Anuale, Speciale /de Dollo

„Reacțiile alergice la critică ale deținătorilor puterii, înscenările grosolane, învrăjbirea unor categorii socio-profesionale împotriva altora (este emblematică folosirea lozincii „noi muncim, nu gândim”), prezentarea criticismului politic drept tentativă destabilizatoare, revenirea sau rămânerea în funcțiile cheie a nomenclaturii comuniste, lipsa de credibilitate a informațiilor privind desființarea Securității, tergiversarea anchetelor privind vărsările de sânge din timpul revoluției, dispariția fără urmă a „teroriștilor” care făcuseră sute de victime, toate au marcat începutul unei decepții din ce în ce mai adânci, care avea să se instaleze în societatea românească.”

Acesta este un fragment din preambulul raportului despre Mineriada din iunie 1990, întocmit de reprezentanți ai Asociației pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) împreună cu Grupul pentru Dialog Social.

După cum veți putea citi în acest raport – care cuprinde mărturii la cald, fapte, date și fotografii despre manifestațiile din Piața Universității și represiunile la adresa protestatarilor – climatul social al vremii era încă puternic influențat de evenimentele din decembrie 1989 și de impresia că noua putere încearcă să zădărnicească dezvăluirea adevărului despre Revoluție.

La 25 de ani de atunci, din păcate ne aflăm cam în aceeași situație. Dosarul Revoluției se zbate între clasare și continuarea anchetei (românii tot nu știu cine a tras în decembrie 1989 și de ce), iar dosarul Mineriadei abia a fost redeschis, ca urmare a unei decizii CEDO la care a contribuit și un avocat APADOR-CH (detalii aici).

Din cuprinsul raportului:

Citiți și distribuiți acest document istoric:

Dacă doriți să studiați raportul în format fizic o puteți face la sediul APADOR-CH, din strada Nicolae Tonitza nr.8A, sector 3, București, în orice zi de luni până vineri, între orele 9-16, cu o programare prealabilă făcută prin telefon la: 021.312.45.28.

Ce am făcut în ultimii 25 de ani

11/12/2015/în Anuale, Slider, Speciale /de Dollo

Le mulțumim celor care ne-au fost alături în cei 25 de ani, precum și sponsorilor care ne-au ajutat să sărbătorim evenimentul pe 10 Decembrie:
– Brutăria Concordia

– Choco Fashion

– Carusel

– Crama Atelier

– Cutia cu poze

– Electric Brother

– Jaques Pot

– Rogalski&Damaschin

Fotografii de Mihnea Ciulei

Raportul de activitate APADOR-CH 2014

26/02/2015/în Anuale, Rapoarte /de Dollo

Drepturile omului în România anului 2014

România anului 2014 a fost angajată în două runde de alegeri – europene și prezidențiale. Dacă alegerile pentru Parlamentul European nu au pus pe agenda publică subiecte controversate, partidele concetrându-se mai degrabă pe electoratul fidel, alegerea președintelui a polarizat societatea și a stârnit dezbateri aprinse. Alegerile prezidențiale au fost marcate de imposibilitatea exercitării dreptului la vot pentru mulți cetățeni din diaspora. APADOR-CH a derulat campanii de informare cu privire la drepturile, contravențiile și infracțiunile electorale, în ambele scrutinuri, dar a acordat și consultanță acelora care nu au reușit să voteze și care voiau să facă plângeri penale.

În plan legislativ, România a traversat o perioadă prolifică în legi și ordonanțe ce vizau reglementarea comunicațiilor electronice, prin supravegherea în masă a cetățenilor de către serviciile de informații – supranumitele legi Big Brother – prin încălcarea dreptului la viață privată. Toate tentativele au fost declarate neconstituționale, dar procesul de legiferare în acest domeniu continuă. Alături de alte organizații neguvernamentale, APADOR-CH a dus o continuă campanie de contestare a acestor proiecte.

Asociația a continuat derularea proiectelor multianuale de monitorizare a respectării drepturilor omului în penitenciare și aresturi. Din păcate anul 2014 a fost marcat și de câteva incidente în care cetățenii au fost agresați de forțele de ordine, la începutul anului fiind înregistrat și decesul unui tânăr într-o secție de poliție din București.

În 2014 APADOR-CH și-a extins cooperarea, alăturându-se unor platforme internaționale cu valori şi misiuni similare. Scopul acestui demers a fost de a mări impactul activității proprii, pe plan internațional, și de a consolida capacitatea de a răspunde unor provocări regionale. În prezent APADOR-CH face parte din Fundamental Rights Agency Civil Society Platform, JUSTICIA European Rights Network and Civic Solidarity Platform.

Raportul de față prezintă pe scurt cele mai importante proiecte și realizări ale APADOR-CH din 2014, precum și actualizări ale programelor multianuale pe care organizația le derulează în domeniile consacrate: supravegherea respectării drepturilor omului, consultanță juridică și advocacy legislativ.

Maria-Nicoleta Andreescu

Director executiv APADOR-CH

Descarca raportul in format PDF

Din cuprins

Proiecte 2014

Alegeri Europarlamentare 2014 – Deschide ochii înainte să se închidă urnele

Prezidențiale 2014 – Votează legal, nu-i lăsa pe alții să aleagă pentru tine

Societatea civilă, implicată în eficientizarea Consiliului Național de Integritate

Copii privați de libertate în Europa Centrală și de Est

Studiu FTI privind arestul preventiv și alternativele sale

Cursuri de pregătire pentru avocați privind drepturile inculpaților

Coaliția antidiscriminare

Politică fără bariere

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului

Consultanță & Reprezentare

Cazuri câștigate în 2014

Condamnări ale României la CEDO

Cazuri câștigate în instanțele naționale

Activități multianuale

Monitorizarea respectării drepturilor omului în spațiile de detenție

Abuzuri ale forțelor de ordine: Cazurile Dumitrache, Mako și Secția 10

Comunicare publică

Informații utile

Reacții la încălcări ale drepturilor omului și Advocacy legislativ

Apariții în media

Raportul de activitate al APADOR-CH pe 2013

02/04/2014/în Anuale /de Dollo

Citiți Raportul de activitate APADOR-CH pe anul 2013

Descarca PDF

Din cuprins:

Proiecte 2013

Monitorizarea Consiliului Național de Integritate

Publicarea bugetelor penitenciarelor

Mecanismul Național pentru Prevenirea Torturii

Monitorizarea condițiilor de detenție pentru minori și tineri

Introducerea ecusoanelor de identificare pentru gardieni

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului

Consultanță & Reprezentare

Cazuri câștigate în 2013

Condamnări ale României la CEDO

Activități multianuale

Monitorizarea respectării drepturilor omului în spațiile de detenție

Abuzuri ale forțelor de ordine: Cazurile Pungești, Onțică și Cucăilă

Comunicare publică

Informații utile

Reacții la încălcări ale drepturilor omului și Advocacy legislativ

Apariții în media

APADOR-CH Raport Anual 2012

24/02/2012/în Anuale /de Dollo

Anul 2012 a fost caracterizat de o crescută instabilitate, care a afectat direct capacitatea APADOR-CH de a urmări atingerea obiectivelor strategice pe care și le-a propus pentru această perioadă. Pe de o parte, schimbările succesive ale Guvernului (patru într-un singur an) au dus la modificări de politici, priorități și echipe guvernamentale, ceea ce a redus semnificativ impactul activităților de advocacy ale APADOR-CH. Nici la nivelul Parlamentului, o importantă țintă de advocacy, situația nu a fost mai bună: în primăvara anului 2012, greva opoziției, cuplată cu majoritatea parlamentară fragilă, au dus la o situație de criză, care a redus semnificativ și eficiența relației cu societatea civilă. La un nivel mai general, compromisul politic, în sensul atingerii unei poziții comune prin negocieri ale grupurilor parlamentare și ale altor actori interesați, a dispărut cu desăvârșire ca instrument în adoptarea legislației, mai ales în ceea ce privește inițiativele de interes public.

Pe de altă parte, evenimentele și inițiativele ale factorilor de decizie (dintre cele mai importante menționăm: protestele de stradă din ianuarie-februarie și reacția autorităților față de acestea, încercarea de modificare a sistemului de vot în an electoral, suspendarea Președintelui României și seria de schimbări legislative și instituționale care au precedat și urmat această mișcare politică) au făcut ca mare parte din resursele APADOR-CH să se îndrepte către monitorizarea acestora și către o abordare mai degeabă reactivă, în detrimentul urmăririi active a atingerii obiectivelor strategice stabilite.

Pentru perioada 2012-2015, APADOR-CH are stabilite cinci obiective strategice – (1) Creşterea gradului de implementare a hotărârilor de drepturilor omului în ordinea de drept internă; (2) Dezvoltarea unor mecanisme eficiente de respectare a drepturilor persoanelor private de libertate; (3) Dezvoltarea unor practici şi mecanisme instituționale pentru creşterea transparenței şi bunei guvernări; (4) Luarea de poziții împotriva amenințărilor la adresa drepturilor omului; (5) Întărirea capacității APADOR-CH de a-şi îndeplini misiunea –. În anul 2012, pentru considerentele expuse mai sus, asociația și-a concentrat eforturile mai ales pentru atingerea obiectivelor (2), (3) și (4), activitățile specifice primului dintre obiective urmând a se desfășura în anii viitori.

Totuși, instabilitatea anului 2012 a avut și efecte pozitive asupra asociației mai ales din perspectiva creșterii interesului pentru problematica drepturilor omului și a statului de drept în rândul publicului larg, ceea ce a atras și creșterea vizibilității APADOR-CH. Acest lucru a fost ajutat semnificativ și de regândirea modalităților de comunicare ale asociației, care s-a îndreptat mai mult către mediul online: APADOR-CH și-a creat propriul blog și a utilizat tot mai intens pagina de Facebook a asociației, ambele devenind principalele mijloace de transmitere a mesajelor proprii. Un alt aspect pozitiv l-a constituit o mai bună coordonare a eforturilor cu alte organizații neguvernametale, crescând numărul ocaziilor în care grupuri mai largi de organizații au susținut demersuri comune, inclusiv dintre cele inițiate de către APADOR-CH. Ambele aspecte au contribuit la întărirea capacității asociației de a-și îndeplini misiunea.

Dezvoltarea unor mecanisme eficiente de respectare a drepturilor persoanelor private de libertate

Pentru atingerea acestui obiectiv, APADOR-CH și-a propus: advocacy pentru implementarea Protocolului Opțional la Convenția ONU împotriva Torturii (OPCAT), ceea ce presupune, pe de o parte, înființarea unui Mecanism Național de Prevenție, iar pe de altă parte armonizarea legislației referitoare la privarea de libertate în toate formele ei, inclusiv prin ”conducere administrativă”; transparentizarea și eficientizarea bugetelor penitenciarelor; monitorizarea condițiilor de detenție.

OPCAT a fost ratificat în anul 2009, când România a solicitat o extensie de 3 ani a datei limită până la care să implementeze un Mecanism Național de Prevenție a torturii, o instituție menită să monitorizeze respectarea drepturilor omului în toate locurile privative de libertate. Deși termenul se împlinea în vara anului 2012, până la începutul anului 2012 nu s-au realizat progrese importante în punerea în practică a mecanismului, datorită unui blocaj instituțional. De aceea, în februarie-martie 2012, APADOR-CH a avut întâlniri directe de advocacy cu reprezentanții autorităților centrale care trebuiau implicate în realizarea mecanismului în virtutea locurilor privative de libertate pe care le administrează sau a atribuțiilor lor generale (Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Sănătații, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Afacerilor Externe). În plus, având în vedere faptul că decizia autorităților a fost de a crea mecanismul în interiorul instituției Avocatului Poporului, a existat o întâlnire și cu Avocatul Poporului.

Rezultatul întâlnirilor a fost participarea tuturor acestor instituții, la care s-a adaugat și Ministerul Finanțelor Publice, la un workshop organizat de APADOR-CH pe 29 martie 2012, imediat după ce Ministerul Justiției și Avocatul Poporului au făcut public proiectul de lege prin care se instituia mecansimul. În cadrul workshopului au fost discutate prevederile proiectului, astfel încât să se asigure o funcționare a mecanismului eficientă, independentă și centrată pe respectarea drepturilor omului. În plus, APADOR-CH a transmis comentariile sale pe marginea proiectului Ministerului Justiției, în cadrul procesului de consultare publică, comentarii ce s-au axat în principal pe îmbunătățirea procedurii de numire a membrilor Mecanismului, astfel încât să se asigure independența instituțională a acestora. Din păcate, schimbarea Guvernului de la sfârșitul lunii aprilie 2012, precum și evenimentele ulterioare au scos cu totul de pe agenda publică problematica OPCAT, astfel încât proiectul nu a fost trimis în procedură parlamentară, iar în final România a solicitat o nouă prelungire a termenului de înființare a Mecasnimului. Această situație a fost prezentată de APADOR-CH, la finalul anului 2012, și la o întâlnire între reprezentanții ONG-urilor și cei ai delegațiilor statelor membre ONU, ca parte a evaluării României din perspectiva drepturilor omului în cadrul Universal Periodic Review (UPR).

Implementarea OPCAT nu se rezumă la realizarea unui Mecanism Național de Prevenție funcțional, ci presupune și armonizarea legislativă în sensul recunoașterii tuturor formelor de privare de libertate definite astfel de OPCAT și a introducerii de garanții cu privire la respectarea drepturilor omului. Un exemplu elocvent este măsura administrativă a conducerii la sediul secției de poliție (sau unității de jandarmerie), care nu se bucură de nicio garanție din prespectiva respectării drepturilor omului, deși constituie o formă de privare de libertate care poate dura până la 24 de ore. APADOR-CH a formulat amendamente pentru modificarea și completarea Legii nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, Legii nr.550 din 2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române și Legii nr.155/2010, Legea poliției locale, în sensul limitării utilizării acestei măsuri și introducerii de garanții. Acestea au fost discutate și reformulate în cadrul mai multor întâlniri cu reprezentanții Ministerului Administrației și Internelor și a diferitelor structuri de ordine publică, precum și a Ministerului Justiției. Deși a existat un accept de principiu în sensul adoptării lor, Ministerul Administrației și Internelor nu a făcut niciun demers public pentru promovarea lor în Parlament, astfel încât APADOR-CH a avut întâlniri direct cu reprezentanți ai Parlamentului pentru preluarea lor sub forma unei propuneri legislative. Aceasta a fost înregistrată la Camera Deputaților sub nr. 239/12.06.2012 și la 8 octombrie 2012 a fost adoptată tacit, fiind trimisă spre Senat, camera decizională în această situație. Până la finalul legislaturii 2008-2012, Senatul nu a luat în discuție propunerea legislativă.

În privința transparentizării și eficientizării bugetelor penitenciarelor, APADOR-CH a intenționat să realizeze, în parteneriat cu Administrația Națională a Penitenciarelor, o documentare a proceselor și activităților necesare pentru respectarea drepturilor legale ale persoanelor private de libertate, care să constituie ulterior baza construirii bugetului instituției. În acest mod, pornind de la rezultat (respectarea fiecărui drept în parte) și trecând printr-o analiză a nevoilor concrete pentru a-l atinge, bugetul penitenciarelor ar fi apt să susțină o structură instutițională care să respecte drepturile persoanelor private de libertate și nu una care să genereze multiple condamnări ale României la CEDO pentru încălcarea acestora. Atât în februararie 2012 (după investirea Cabinetului Ungureanu), cât și în iunie 2012 (după investirea Cabinetului Ponta I), APADOR-CH a avut întâlniri atât la nivelul Ministerului Justiției, cât și la nivelul Administrației Naționale a Penitenciarelor, pentru a găsi sprijinul necesar implementării noului mod de creare a bugetului. Deși autoritățile au îmbrățișat ideea și s-a stabilit și realizarea unei documentări pilot pornind de la dreptul la corespondență, instabilitatea politică și instituțională au afectat și finalizarea acestui proiect în timp util pentru bugetul anului 2013.

În legătură cu nerespectare drepturilor private de libertate în penitenciarele din România, APADOR-CH a continuat și în anul 2012 programul de susținere a unor litigii strategice în fața CEDO pe tematica condițiilor de detenție. Un succes notabil al asociației a fost pronunțarea de către CEDO a hotărârii Iacov Stanciu v. România (hotărârea din 24 iulie 2012), caz în care asociația a fost terț intervenient, prezentând Curții europene o imagine de ansamblu a condițiilor de detenție din România, pe baza vizitelor efectuate între 2002 și 2011. Hotărârea a constatat existența unei probleme structurale în România în această chestiune, situație susținută și de APADOR-CH. Alte cauze privitoare la condițiile de detenție din penitenciare susținute de APADOR-CH și în care CEDO s-a pronunțat în cursul anului 2012 sunt Răducanu v. România (12 iunie 2012) și Cucu v. România (14 noiembrie 2012).

În 2012, APADOR-CH a continuat și monitorizarea aresturilor Poliției și a peniteciarelor. Au fost vizitate 3 penitenciare (Craiova, Galați și Ploiești), precum și centrele de reținere și arestare preventivă din subordinea inspectoratelor județene de poliție Dolj și Galați, a celui din cadrul Secției Regionale a Poliție Transporturi Feroviare București. Rapoartele realizate în urma vizitelor APADOR-CH au fost transmise autorităților relevante și publicate pe pagina de internet a asociației (www.apador.org), însoțite de răspunsul primit, acolo unde este cazul.

Dezvoltarea unor practici şi mecanisme instituționale pentru creşterea transparenței şi bunei guvernări

Pentru atingerea acestui obiectiv, în 2012 APADOR-CH și-a propus să contribuie la creșterea stabilității și predictibilitatății cadrului legislativ și transparenței instituționale. Atingerea ambelor rezultate a fost serios afectată de instabilitatea politică, APADOR-CH neavând un partener cu care să dialogheze coerent pe aceste subiecte. Cu toate acestea, APADOR-CH a promovat necesitatea atingerii ambelor deziderate în contextul evenimentelor anului 2012, atât ca mesaj al ONG-urilor în timpul protestelor de stradă din ianuarie-februarie 2012, cât și a schimbărilor legislative și instituționale din iulie 2012.

În privința legilor transparenței (Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public și Legea nr.52/2003 privind transparența decizională în administrație), APADOR-CH a reluat, în parteneriat cu Centrul de Resurse pentru Participare Publică propunerile de amendamente formulate în trecut și le-a actualizat, în dialog cu alte organizații neguvernamentale. Ele au fost transmise Secretariatului General al Guvernului și prezentate, în aprilie 2012, și în cadrul singurei ședințe a Colegiului pentru consultarea asociațiilor și fundațiilor al primului-ministru. Ulterior, evoluția evenimentelor a determinat o poziție sceptică a majorității ONG-urilor cu privire la inițierea unor amendamente ale legilor, care puteau să deschidă posibilitatea unor modificări în sensul restrângerii transparenței, iar nu a creșterii sale. De aceea, APADOR-CH a militat pentru creșterea transparenței instituționale și a stabilității legislative la un nivel mai general, fără a continua campania de advocacy în sensul modificării legilor. Amble problematici au fost incluse în capitolul ”Drepturile omului și democrație participativă” din Carta Albă a sectorului neguvernamental (capitol redactat de APADOR-CH), document promovat la nivel parlamentar în toamna anului 2012.

Luarea de poziții împotriva amenințărilor la adresa drepturilor omului

Pentru acest obiectiv, APADOR-CH și-a propus șă aducă în dezbatere publică chestiunile relevate de drepturile omului (prin campanii publice pe teme de interes, comentarii la adresa proiectelor de legi/legilor adoptate/pozițiilor factorilor de decizie etc) și să documenteze încălcări ale drepturilor omului (prin monitorizare de presă, investigații proprii, cereri de informații de interes public, rapoarte și litigii strategice).

În privința încălcărilor drepturilor omului, anului 2012 a debutat prin reacția disproporționată și brutală a jandarmilor față de protestatarii din ianaurie 2012. În cursul evenimentelor, APADOR-CH a protestat față de aceasta și a cerut public Parchetului să investigheze excesele jandarmilor din Piața Universității. Ulterior, APADOR-CH a fost singura organizație care a documentat abuzurile, discutând cu zeci de victime și realizând un raport ce a fost dat publicității pe 2 aprilie 2012, în cadrul unei dezbateri organizate de APADOR-CH și Active Watch. În cadrul acesteia s-au discutat atât evenimentele din ianuarie-februarie 2012, cât și cele din urmă cu patru ani, în timpul summitului NATO la București, când zeci de persoane au fost bătute și private de libertate pentru câteva ore ca ”măsură preventivă a asigurării ordinii publice”, de fapt pentru a reduce la tăcere eventualii protestatari.

Alte cazuri investigate de APADOR-CH au privit decesul unui arestat în Secția 7 Poliție și acuzațiile de rele tratamente asupra altui arestat în Secția 9 Poliție. Rapoartele realizate au fost transmise autorităților relevante și publicate pe pagina de internet a asociației (www.apador.org), însoțite de răspunsul primit, acolo unde este cazul. Tot cu privire la un caz de rele tratamente aplicate de lucrători ai Poliției, s-a pronunțat și CEDO – caz susținut de APADOR-CH – pe 10 ianuarie 2012 (Roșioru v. România).

Una din campaniile desfășurate de APADOR-CH în 2012 a vizat limitarea excesivă a dreptului la liberă întrunire, tendință constatată încă din 2011 de asociație prin monitorizarea protestelor din spațiul public. De aceea, APADOR-CH în parteneriat cu Active Watch, au avut inițiativa de a redacta amedamente la depășita Legea a adunărilor publice, mai ales că în cursul anului 2011 Ministerul Administrației și Internelor a avansat un proiect de lege care, în loc să modernizeze cadrul legislativ, restricționa și mai mult exercitarea dreptului la protest. Amendamentele discutate inclusiv cu reprezentanți ai unor organizații neguvernamentale au fost prezentate și Ministerului Administrației și Internelor.

În plus, APADOR-CH a acordat asistență juridică, prin avocații săi, în cazuri concrete de restricționare a acestui drept, realizată ori direct, ori prin presiuni indirecte. Printre acestea menționăm: amendarea participanților la o adunare anunțată (și care nu a fost interzisă) în fața Ambasadei Rusiei, ca protest pentru interzicerea paradei gay la Sankt Petersburg; amendarea și conducerea la secție a mai multor protestatari din fața Televiziunii Române, care manifestau împotriva proiectului de la Roșia Montană, comportamentul abuziv asupra familiei unui protestatar din Piața Universității din ianuarie-februarie 2012.

O altă campanie a APADOR-CH a avut ca obiect informarea publicului cu privire la referdumul de demitere a Președintelui României și urmărilor pe care acesta le va avea din perspectivă constituțională atât în varianta demiterii cât și în cea a menținerii în funcție a Președintelui, precum și la modalitățile de a afla dacă au existat fraude. Ambele direcții de informare au rezultat din solicitările directe adresate asociației de către cetățeni și au fost promovate intens în mediul online.

De asemenea, în cursul anului 2012, APADOR-CH a reacționat, de multe ori împreună cu alte organizații neguvernamentale, și cu privire la:

– încercarea de a adopta votul majoritar într-un singur tur (legea a fost declarată neconstituțională);

– propunerea de lege privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului;

– proiectul de lege inițiat de către Guvern în aprilie 2012 privind acordarea de despăgubiri cetățenilor ale căror proprietăți au fost confiscate abuziv (proiectul nu a fost continuat în cursul anului 2012);

– propunerea legislativă privind înființarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină, în fapt o încercare de a deschide drumul pentru interzicerea avortului (propunerea nu a fost adoptată în cursul anului 2012);

– mutarea forțată a unei comunități de romi din Baia-Mare într-un spațiu industrial impropriu locuirii (CUPROM);

– restrângerea dreptului la liberă asociere, prin interzicerea utilizării anumitor cuvinte în denumirea asociațiilor și fundațiilor, respectiv prin dizolvarea de drept a organizațiilor existente care nu își modifică denumirea în conformitate cu noile interdicții (legea a fost trimisă de Președintele României pentru reexaminare);

– abuzurile de reglementare și instituționale din perioada mai-iulie 2012;

– declarațiile șovine ale premierului și Președintelui PNL la adresa populației maghiare și a ratei sale de participare la referedumul de demitere a Președintelui României;

– încercările de a reactualiza listele electorale după desfășurarea referendumului de demitere a Președintelui României;

– eliminarea participării publicului la ședințele Consiliului General al Municipiului București;

– conținutul manualelor de religie folosite în școli și lipsa dezbaterii publice pe acest subiect;

– propunerea de amendare a OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii iniţiată de ANRMAP, care afecta grav transparenţa alocării contractelor de achiziţii publice, în principal a celor de publicitate;

– opacitatea procesului de adoptare a Legii bugetului de stat pentru anul 2012.

Poziția APADOR-CH cu privire la aceste chestiuni este detaliată atât pe site-ul cât și pe blogul asociației.

De asemenea, în toamna anului 2012, APADOR-CH a fost un participant activ în procesul de desemnare a unui candidat pentru poziția de reprezentant al societății civile în Consiliul Superior al Magistraturii, coordonat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile. În cadrul acestuia s-a creionat un mecanism participativ de stabilire a așteptărilor și contribuțiilor atât ale potențialului candidat cât și ale organizațiilor neguvernamentale, precum și de desemnare efectivă a candidatului. Mecanismul poate fi aplicat cu privire la oricare altă poziție asemănătoare, cum ar fi cea de reprezentant al societății civile în Consiliul Național de Integritate.

În contextul alegerilor parlamentare de la sfârșitul anului 2012, APADOR-CH a realizat un chestionar prin care candidații își făceau cunoscută poziția față de principalele probleme de drepturile omului din România, identificate de asociație. Deși a fost transmis unui număr mare de candidați ai principalilor competitori politici, rata de răspuns a fost foarte mică. Toate răspunsurile primite au fost publicate pe pagina de internet a asociației.

În privința litigiilor strategice susținute de APADOR-CH, trebuie menționate:

– hotărârea CEDO din 25 septembrie 2012, în cauza Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia v. România, prin care România a fost sancționată pentru neretrocedarea bunurilor aparținând Bisericii Romano-Catolice, respectiv Biblioteca ”Batthyaneum” (conținând și Codex Aureus), Muzeul și Institutul Astronomic al Episcopiei Romano-Catolice;

– cererea de intervenție adresată de APADOR-CH CEDO în cauza Al Nashiri v. România, cauză privind acuzațiile la adresa României de implicare în programul secret al CIA de transfer și detenție a unor persoane suspectate de terorism.

În plus, în cursul anului 2012, în cadrul programului APADOR-CH de consultații juridice gratuite în vederea formulării unei plângeri la CEDO, peste 120 de persoane au primit consiliere din partea unui avocat.

***

În anul 2012, activitatea APADOR-CH a fost susținută financiar de:

Open Society Intitute’s Human Rights and Governance Programme
United Nation Voluntary Fund for Victims of Torture
Trust For Civil Society in Central and Eastern Europe
Balkan Trust for Democracy
Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile prin Fondul de Acțiune Rapidă din cadrul Programului de finanțare Fondul pentru Inovare Civică