Raport asupra cazului Ninel Viorel Onţică

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Două
reprezentante ale APADOR-CH s-au întâlnit cu Tita Onţică şi fiul
său, Ninel Viorel Onţică pe data de 7 noiembrie 2006, în urma
plângerii acestora cu privire la rele tratamente aplicate celui de al doilea pe
durata reţinerii poliţieneşti din perioada 29-30 septembrie
2006.

Circumstanţele
reţinerii lui Ninel Viorel Onţică de către poliţie

Pe 29 septembrie
a.c., în jurul orei 21.00, un grup de aproximativ 15 poliţişti, unii
cu cagule, alţii fără, au oprit autoturismul condus de Ninel
Viorel Onţică la intrarea în Bucureşti din direcţia Arad.
In maşină se mai aflau trei bărbaţi. Toţi patru,
suspectaţi de comiterea unor furturi din apartamente din Arad şi Deva
pe 27 şi 28 septembrie, au fost daţi jos din maşină, trîntiţi
la pământ şi încătuşaţi, după care au fost
duşi la sediul DGPMB Poliţia sector 4, Serviciul de Investigaţii
Criminale. Potrivit încheierii nr.153/30 septembrie a.c. a Judecătoriei
sectorului 4, ordonanţa de reţinere a fost dată la ora 21.30. Or, Tita Onţică
a fost anunţată telefonic că fiul său se afla la
poliţie la ora 23.00 şi i s-a
cerut să vină cu un avocat. Mama a ajuns la sediul DGPMB pe la 1.00
noaptea iar avocatul,  mai târziu, ceea ce înseamnă că
ordonanţa de reţinere a fost emisă în absenţa
apărătorului, lucru nepermis de legea penală. Deoarece,
după ştiinţa asociaţiei, arestul DGPMB nu mai funcţionează, Onţică a fost dus în
arestul secţiei 14 Poliţie după ce a dat declaraţia
scrisă, ceea ce nu se putea întâmpla mai devreme de ora 2.30 a.m.Trebuie deci clarificate aspectele
legate de procedura reţinerii, locul unde s-a desfăşurat
cercetarea şi ora transferării la secţia 14 Poliţie. 

Ninel Viorel
Onţică are 32 de ani şi a fost dependent de heroină, fiind
internat în mai multe rânduri la spitalul Obregia, în perioada 1997 – 2001. De
atunci şi până în prezent, Onţică urmează un tratament
de substituire cu metadonă şi este posesorul unei „autorizaţii
pentru eliberarea de stupefiante” emise de Autoritatea de Sănătate
Publică Bucureşti. (Autorizaţia se emite tocmai pentru a
justifica, în faţa organelor de anchetă, deţinerea de astfel de
substanţe.)  Onţică
susţine că, printre obiectele confiscate la percheziţie şi
nereturnate, erau şi 50 de pastile de metadonă. Cu toate că le-a
arătat autorizaţia, poliţiştii au refuzat să i le dea
înapoi, nepermiţându-i nici să îşi ia doza zilnică
necesară. APADOR-CH consideră
că prin această măsură abuzivă anchetatorii se fac vinovaţi de tratament inuman.

Aspectul cel mai
grav priveşte metodele la care au
recurs poliţiştii respectivi pentru a-l face pe Onţică
să recunoască participarea la furturi. El a fost lovit în mod repetat în zona capului, a toracelui şi
membrelor (de altfel, certificatul medico-legal consemnează leziuni pe
aproape întreg corpul) şi obligat să stea în genunchi ore în şir,
până în jurul orei 2.00 – 2.30 noaptea când poliţiştii au
constatat că trebuia dus la spital . De ce? O eventuală stare de sevraj ar fi integral imputabilă
poliţiştilor, pentru că nu i-au permis să îşi ia
metadona deţinută legal. Iar dacă nu este vorba de sevraj, atunci este cu atât mai necesar să se
stabilească motivul prezentării la spitalul Obregia. Mama lui,
care aştepta pe coridor şi l-a văzut când a fost scos din camera
de anchetă, a declarat că fiul ei era „frânt”, nu se putea ţine
pe picioare şi avea un ochi vânăt. Potrivit victimei, la spital i
s-ar fi făcut o radiografie la rinichi şi un vaccin, ceea ce ar putea
conduce la concluzia că motivul prezentării sale la spital au fost
leziunile provocate de poliţişti. La revenirea în sediul
poliţiei, Ninel Viorel Onţică a dat prima declaraţie
scrisă, în prezenţa avocatului ales, după care a fost dus în
arestul secţiei 14 Poliţie. Pe 30 septembrie, în faţa
instanţei, a fost nevoie de doi poliţişti care să-l
sprijine pentru că nu se putea ţine pe picioare. Judecătoria
sectorului 4 a decis că nu se impunea emiterea unui mandat de arestare
preventivă şi a dispus punerea sa în libertate. Pe data de 2
octombrie, Onţică a fost examinat la Institutul Naţional de
Medicină Legală „Mina Minovici” şi i s-a eliberat certificatul
medico-legal cu numărul A2/6403/2.X.2006, care atestă numeroase
echimoze, tumefacţii şi excoriaţii, inclusiv la ambii genunchi.
De altfel, semnele mai erau încă vizibile la o lună  şi ceva de la reţinere. APADOR-CH consideră că tratamentul
aplicat de poliţiştii de la DGPMB – Poliţia sector 4 lui Ninel
Viorel Onţică echivalează cu tortura deoarece scopul a fost de a-l face să recunoască
faptele.

APADOR-CH
aminteşte că tortura, ca
şi tratamentele inumane sau degradante sunt interzise în mod expres în
România ca şi în  toate
ţările din Uniunea Europeană şi drastic sancţionate de
Curtea Europeană a Drepturilor Omului. 

Mai trebuie
precizat că Ninel Viorel Onţică nu are cazier şi nu a
mai fost interogat de poliţişti. In plus, el este pensionat medical
pentru „deficienţă funcţională accentuată”,
certificatul de încadrare în grad de handicap fiind nerevizuibil.

Ninel Viorel
Onţică nu ştie cum au fost trataţi ceilalţi trei
suspecţi pentru că au fost anchetaţi separat. Stie doar că
unul a primit mandat de arestare preventivă în instanţă, altul,
iniţial pus în libertate, ar fi fost arestat ulterior iar pentru cel de al
treilea, nu s-a cerut mandat.

Ninel Viorel
Onţică a înaintat plângeri cu privire la rele tratamente pe durata
reţinerii atât la parchet cât şi la poliţie.

Asociaţia a
cerut în scris (adresa nr.169/15 noiembrie 2006) IGPR să îi comunice
măsurile luate împotriva poliţiştilor de la DGPMB – Poliţia
sector 4, Serviciul de Investigaţii Criminale care l-au anchetat pe Ninel
Viorel Onţică pe 29-30 septembrie. IGPR a răspuns pe 18
decembrie 2006, (adresa nr.77.143) că „lucrarea a fost trimisă spre
competentă soluţionare la Direcţia Generală de Poliţie
a Municipiului Bucureşti – Serviciul de Inspecţie Internă.”

Deoarece DGPMB poate lua doar măsuri disciplinare, APADOR-CH
cere parchetului să considere acest raport drept sesizare şi să declanşeze cercetările ce se
impun în acest caz grav de încălcare a drepturilor fundamentale ale
omului.

 

Manuela
Stefănescu                                                 Nicoleta Popescu

Raspunsul IGPR in acest caz