Raportul APADOR-CH cu privire la incidentele petrecute pe data de 2 aprilie 2008 la Societatea Flaros (Timpuri Noi) din Bucureşti
1. Circumstante
Intre 2 si 4 aprilie 2008, Bucurestiul a fost gazda summit-ului NATO ceea ce a dus la adoptarea unor masuri de securitate suplimentare, unele justificate, altele, evident excesive (de exemplu, interdictia intrarii în România a unui grup de 6 cetateni germani etichetati drept „anarhisti”, desi singura „acuzatie” care le-a fost adusa de autoritatile de frontiera a fost detinerea unor …. fluturasi si bannere).
Cu noua zile înainte de începerea summit-ului NATO la Bucuresti, câtiva tineri pacifisti au închiriat, cu acte în regula, o hala aflata în proprietatea societatii Flaros (Timpuri Noi) unde urmau sa organizeze o serie de evenimente culturale – ateliere, concerte, proiectii de filme etc. – prin care sa îsi exprime optiunile anti-razboi si anti-NATO. Acest gen de activitati, dar si demonstratiile pasnice pe strazi, sunt legale în toate tarile democratice, inclusiv România. Dreptul de asociere pasnica, dreptul la opinie si libertatea de exprimare trebuie respectate indiferent de natura si importanta evenimentelor oficiale. Politia si/sau jandarmeria din aceste tari recurg la forta numai daca demonstrantii se manifesta violent.
Pe data de 2 aprilie, numarul participantilor – barbati si femei – din hala Flaros ajunsese la 46, cei mai multi fiind români si germani dar si de alte nationalitati (elevetiana, ceha, portugheza, moldoveneasca etc.). Din relatarile persoanelor din hala a rezultat ca unii tineri, iar apoi întreg grupul, s-au aflat constant sub supravegherea politiei, jandarmeriei si, foarte probabil, a serviciilor secrete. In acea dimineata, majoritatea tinerilor erau în hala si pregateau primul atelier de lucru ce urma sa înceapa la ora 14.00. Câtiva erau plecati în oras. Pe la 10.30 – 11.00 a avut loc o altercatie între trei tineri si patronul societatii, Gheorghe Cristea, acesta din urma sustinând ca a fost trântit la pamânt si lovit. Fost politist la Mangalia, patronul a cerut imediat interventia sectiei 11 politie din Bucuresti si a dispus închiderea portii principale. Ar mai fi avut loc si un conflict între câtiva tineri care doreau sa intre în curte cu o dubita rosie si paznicul firmei care nu le-a permis accesul. In doar câteva minute, politistii s-au prezentat la Flaros. Se pare ca în momentul în care se pregateau sa patrunda în incinta, câtiva tineri pacifisti reveniti din oras au încercat sa intre o data cu ei, ceea ce a dat nastere unor altercatii. In asteptarea întaririlor (serviciul de interventie rapida al politiei si jandarmeria), politistii au interzis tinerilor din strada sa intre în incinta societatii dar si celor din hala, sa iasa (acest lucru se întâmpla pe la 11.30). O ora mai târziu, „cineva” a întrerupt curentul electric ce alimenta hala.
Daca incidentele dintre câtiva tineri din grup si proprietarul, respectiv paznicul firmei, au existat cu adevarat (îndoiala se datoreaza chiar patronului „victima” care si-a schimbat declaratiile de mai multe ori; la un moment dat purtatorul de cuvânt al Poltiei a sustinut chiar ca patornul l-ar fi identificat ca agresor pe un tânar de la o organizatie neguvernamentala ajuns la fata locului dupa terminarea conflictului!), atunci acestea trebuia tratate drept exact ce au fost, adica altercatii fizice si verbale individuale. Nimic nu a justificat masiva desfasurare ulterioara de forte ale politiei si jandarmeriei si, cu atât mai putin, brutalitatea interventiei.
2. Actiunea în forta a politistilor de la serviciul de interventie rapida si a jandarmilor
Între 13.30 si 14.00, mai multi politisti si jandarmi (50, dupa unii, o suta, dupa altii), toti cu masti pe fata, au spart usa de acces în hala, au navalit urlând peste tineri, au folosit spray-uri cu gaze lacrimogene si i-au obligat sa se întinda pe podea cu fata în jos. Cei care au fost mai lenti au fost „stimulati” cu lovituri cu picioarele sau bastoanele din dotare. Toti „anarhistii” au fost încatusati. Daca vreunul dintre ei îndraznea sa spuna ceva, era imediat lovit. In plus, politistii si jandarmii i-au înjurat si insultat permanent (pe lânga înjuraturi de mama si cu referire la o presupusa orientare homosexuala, s-a auzit si „Hitler trebuia sa va omoare pe toti”!!), atât în hala cât si pe traseul pâna la 4 sectii de politie din sectorul 3 (sectiile 10, 11, 12 si 23). La perchezitia persoanelor si bagajelor, nu s-au gasit nici droguri, nici arme. Toti cei 46 de tineri, dar si altii care se aflau – chiar si întîmplator – în zona Flaros au fost „condusi” la cele 4 sectii cu catuse la mâini ca si cum ar fi fost vorba de criminali periculosi.
APADOR-CH a criticat constant în ultimii 15 ani posibilitatea oferita politistilor prin lege înca din 1993 – si mentinuta si în prezent – de a priva de libertate o persoana fara ordonanta de retinere politieneasca sau mandat de arestare pe o perioada de pâna la 24 de ore. Ulterior, si jandarmii au fost autorizati sa „conduca” persoane la sediile politiei. Atât politia cât si jandarmeria sustin ca nu este vorba de privare de libertate ci numai de o „masura administrativa” în vederea „verificarii identitatii” persoanelor suspectate de comiterea unei infractiuni. Este evident ca încatusarea si tinerea unor persoane în sediile politiei cu orele nu se pot defini ca masuri administrative, fara a mai aminti de spray-uri lacrimogene, violente fizice si insulte. Solutia propusa în mod repetat de APADOR-CH este aborgarea prevederilor legale privind „conducerea” atât în cazul politiei cât si al jandarmeriei (sau al oricarei alte autoritati/institutii). Aceasta forma de privare de libertate este generatoare de abuzuri, asa cum s-a întâmplat si pe data de 2 aprilie a.c.
Chiar admitând ca politistii si jandarmii implicati în actiunile violente din hala Flaros aveau dreptul legal de a-i „conduce” pe tineri la sediul politiei, trebuie precizat ca chiar legile politiei si respectiv jandarmeriei precizeaza ca este nevoie de doua conditii cumulative pentru recurgerea la acest procedeu: 1) existenta unei serioase suspiciuni ca persoana vizata a comis – sau este pe cale de a comite – o fapta penala si 2) identitatea persoanei nu poate fi verificata pe loc . Or, grupul de tineri din hala Flaros nu comisese nicio fapta penala (chiar daca au existat într-adevar incidente între unii dintre ei si directorul societatii si/sau paznicul firmei, acestea au fost de natura individuala, implicând doar câteva persoane, nu pe toate 46 care se aflau în hala, si cu atât mai putin persoanele care au fost „ridicate” din strata, fara a avea absolut nicio legatura cu incidentul) iar identitatea fiecaruia putea fi verificata chiar acolo în hala, persoanele respective având acte de identitate.
Prin urmare, sunt doua aspecte ce trebuie investigate: a) descinderea extrem brutala disproportionata si complet nejustificata a politistilor si jandarmilor, asezonata cu insulte si injurii; b) privarea de libertate pe durata a câteva ore în sectiile de politie. Trebuie mentionat faptul ca nimeni nu a mai reclamat abuzuri fizice sau verbale din partea politistilor de la cele 4 sectii. Totusi, avocatii din partea unor organizatii neguvernamentale, inclusiv APADOR-CH, care s-au prezentat în scurt timp la sectii au avut dificultati în contactarea tinerilor dar si în îndeplinirea formalitatilor legale pentru punerea lor în libertate.
3. Relatari individuale
Pe 3 aprilie, reprezentantele APADOR-CH au discutat în hala Flaros cu câteva dintre victimele interventiei din ziua precedenta. Din motive lesne de înteles, ele au cerut sa fie citate doar cu initialele numelui si prenumelui sau cu numele mic, cu exceptia unei persoane. Toti au spus ca violentele fizice si verbale au încetat în sectiile de politie. Insa niciunul dintre ei nu a fost informat ca are dreptul de a tacea, adica de a nu da nicio declaratie care l-ar putea încrimina.
In momentul descinderii politistilor si jandarmilor mascati, M.V. (sex feminin) se afla undeva la marginea halei. Dupa ordinul „la pamânt”, a fost împinsa si lovita puternic din spate, în piciorul drept, provocându-i-se dureri puternice. Intinsa pe podea, cu catuse la mâini, tânara i-a rugat pe agresori, în mai multe rânduri, sa îi permita sa ia din rucsac o fasa elastica. Nu i s-a permis. Cu toate ca nu putea sta în picioare a fost totusi dusa în duba si transportata la sectia 23 politie. La iesirea din hala, a fost fortata sa ridice capul pentru a fi filmata din fata, cel mai probabil de politisti sau de lucratori ai serviciilor secrete. De altfel, tosi tinerii au fost filmati la iesirea din hala iar la sectiile de politie, cei mai multi au fost amprentati si fotografiati. In sectia de politie, unde M.V. a stat cel putin 30 de minute, a fost amprentata si a dat o declaratie despre „liderul grupului” si despre „ce se discuta” în grup. Cum durerile din picior devenisera insuportabile, politistii de la sectie s-au înduplecat sa cheme salvarea. A fost dusa la un spital de urgenta, dar însotita de doi politisti care, probabil, credeau ca se preface. Rezultatul examenului medical : entorsa de genunchi de gradul I si aplicarea ghipsului, cu recomandarea de a reveni la control dupa sapte-zece zile. M.V. este vizibil marcata fizic si psihic de cele întâmplate.
T.M. (sex masculin) a relatat ca imediat dupa patrunderea primului grup masiv de politisti si jandarmi, un al doilea grup de scutieri mascati a intrat în hala prin alta poarta de acces. T.M. a fost lovit de persoane din acest al doilea grup. Printre mascati, el a remarcat si câtiva „muncitori” cu jachete de protectie, pe care îi vazuse anterior prin curtea firmei. T.M. a redat cele mai socante insulte si injurii proferate de fortele de interventie. A afirmat si ca, la revenirea de la sectia de politie, a constatat disparitia banilor din bagajul personal ramas în hala.
T.S. (sex masculin) a confirmat comportamentul extrem de violent al politistilor si jandarmilor. Catusele i-au fost aplicate atât de strâns încât urmele la ambele încheieturi ale mâinilor erau vizibile si a doua zi. A fost agresat în masina jandarmeriei numai pentru ca a cerut politistilor sa nu mai loveasca un alt tânar pe nume Gheorghe Zugravu. A fost tinut în sectia de politie pâna la ora 18.00 din lipsa de traducator, fiind cetatean strain.
A.M. (sex masculin) a fost si el lovit în prima faza a interventie. A vazut cât de rau a fost batut Gheorghe atât în hala cât si în duba jandarmeriei si a confirmat încercarea lui T.S. de a-i opri, si modul în care acesta a fost „pedepsit” pentru interventie. A.M. nu a cerut interpret. La revenirea în hala, a descoperit ca îi lipseau din bagaj doua curele si un briceag.
O alta victima, Eugen, a confirmat modul în care s-a desfasurat interventia în forta a politistilor si jandarmilor. El a mai spus ca, anterior descinderii, fusesera „organizate” conflicte verbale între tineri si „muncitorii” de la firma. Cu alte cuvinte, era vorba despre provocari repetate pentru a-i determina sa faca ceva ce ar fi justificat interventia politiei si jandarmeriei. In plus, cu doar câteva minute înainte de patrunderea fortelor de ordine, cineva (unii cred ca chiar proprietarul firmei) i-a luat camera video unui tânar german, lucru confirmat de acesta. Cel mai probabil, s-a dorit ca interventia în forta ce urma sa nu poata fi filmata. Eugen a repetat injuriile si insultele ce le-au fost adresate de politisti si jandarmi si a adaugat ca orice reactie din partea tinerilor – o vorba sau chiar un zâmbet – era sanctionata imediat cu lovituri. Eugen a fost dus la sectia 11, unde a fost fotografiat si a dat declaratie scrisa.
Gheorghe Zugravu a fost cel mai agresat dintre toti tinerii din hala. El a sustinut ca, la începutul interventiei în forta, i s-a dat cu spray lacrimogen în fata. A încercat sa se protejeze si nu exclude posibilitatea ca, în timp ce se zbatea, sa fi atins un politist sau jandarm. Din aceasta – posibila – cauza, a fost apoi lovit în mod salbatic în cap si pe tot trupul si în hala si în duba jandarmeriei. Fata era vânata si tumefiata, buza superioara sparta, avea sânge închegat în urechea drepta iar semnele loviturilor erau vizibile atât în zona coastelor cât si pe picioare. A fost încatusat cu doua rânduri de catuse (de plastic, ca si ceilalti tineri, dar si metalice) si prezenta urme vizibile la încheieturile mâinilor. La revenirea în hala, a constatat ca îi lipseau din bagaj un telefon mobil, un stick de memorie, cablul de alimentare al calculatorului si o borseta. Dupa discutia cu reprezentantele APADOR-CH, Gheorghe urma sa se prezinte la Institutul medico-legal pentru examinare.
O situatie aparte a fost relatata de un alt tânar, S.D. Acesta a afirmat ca, în sectia 12 politie, i s-a cerut sa se dezbrace în pielea goala, în fata politistilor si a tinerilor adusi acolo. Dupa unele ezitari, tânarul s-a conformat. Unul din politisti a controlat toate obiectele de îmbracaminte dupa care i le-a restituit ca si cum ar fi fost cea mai fireasca procedura!! (Controlul la piele se practica numai la introducerea suspectilor în arest, ceea ce, evident, nu era cazul.) APADOR-CH considera ca masura impusa de politisti fata de S.D. înseamna tratament degradant.
Concluzii:
– Interventia în forta a politistilor si jandarmilor a fost nejustificata si disproportionata. Grupul de tineri protestatari nu avea arme, droguri sau substante interzise, nu planifica demonstratii violente si nu facea decât sa îsi manifeste pasnic opiniile anti-razboi si anti-NATO într-un spatiu închis. APADOR-CH cere investigarea si tragerea la raspundere a celor care au dispus si coordonat descinderea si a executantilor. Totodata, asociatia cere cercetarea si sanctionarea politistilor de la sectia 12 care l-au supus pe S.D. unui tratament degradant;
– Asociatia solicita o atenta evaluare a metodelor de instruire a membrilor serviciului de interventie rapida din politie si jandarmilor. Folosirea unui limbaj suburban, proferarea de insulte cu caracter rasist, sexist si xenofob si de injurii de catre politisti si jandarmi sunt inadmisibile în orice situatie si trebuie interzise cu desavârsire;
– APADOR-CH solicita Guvernului sa initieze de urgenta un act normativ prin care sa elimine posibilitatea „conducerii la sedii” atât pentru politie si jandarmerie cât si pentru orice alta autoritate/institutie. „Conducerea” persoanelor înseamna privare de libertate si este sursa sigura de abuzuri.