Cu ochii pe abuzurile poliției
În pofida numeroaselor condamnări ale statului român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, pentru tratamentele inumane la care au fost supuși cetățeni români din partea organelor de ordine, fenomenul abuzurilor polițiștilor a luat amploare în loc să scadă.
În acest context, evenimentele tragice și abuzurile grave din anul 2014, care i-au avut ca protagoniști pe polițiștii din Secția 10 Poliție și de la Secția de Poliție a Centrului Vechi, reprezintă o situație critică a cărei soluționare urgentă presupune și exercitarea unei presiuni externe, mai ales mediatice, care să oblige la luarea de măsuri, în lipsa unor anchete rapide, eficiente si temeinice. APADOR-CH a solicitat autorităților române să investigheze modul de operare al agenților de poliție, pentru tragerea la răspundere a celor vinovați, însă acest demers nu a produs încă efecte și deci nu este suficient.
Reglementarea conducerii administrative
La începutul anului, pe 4 martie 2014, Daniel-Gabriel Dumitrache (zis Dinte) a decedat după ce a fost victima unor agresiuni în incinta fostului sediu al Secției 10 Poliție, pe strada Stelea Spătaru nr. 15. Asociația a realizat o informare detaliată și un raport în legatură cu acest caz. Una dintre concluzii a fost că decesul în incinta unei secții de poliție confirmă vulnerabilitatea persoanei conduse “administativ”. O astfel de persoană, care este privată de libertate la fel ca un arestat sau un reținut este lipsită de orice mijloc legal de apărare.
Conducerea administrativă la secția de poliție este, în fapt, o privare de libertate deși oficialii români se feresc să recunoască acest lucru. Situația este prost reglementată, neexistând nicio garanție privind respectarea drepturilor persoanelor aflate în această situație. Poliția nu are sau nu dorește să facă publice evidențele cu numărul persoanelor conduse la secție, iar majoritatea cazurilor sunt mușamalizate profitându-se de faptul că victimele fac parte din categorii defavorizate care nu pot, din varii motive, să se plângă. APADOR-CH militează din 2012 pentru modificarea legislației în sensul reglementării mai clare a conducerii administrative – detalii aici.
APADOR-CH a demarat în acest an un proiect prin care dorește să atragă atenția publicului asupra fenomentului agresiunilor poliției la adresa cetățenilor. Date fiind abuzurile grave comise de polițiștii Secției 10 Poliție și ai Secției de Poliție a Centrului Vechi în ultima perioadă (experiența asociației de mai bine de 20 de ani în domeniu arată că este o situație ieșită din comun), durata lungă a soluționării dosarelor penale în curs, dar și faptul că demersurile efectuate până în prezent de APADOR-CH nu au produs efecte consistente, am considerat că este necesară crearea unei presiuni externe, în special mediatice, pentru a se lua măsuri administrative în sensul sancționării polițiștilor, dar și în sensul organizării activității poliției cu scopul eliminării abuzurilor.
Pe parcursul derulării proiectului vom publica anchete, reportaje despre abuzuri ale poliției, vom face demersuri administrative pentru obținerea unor date statistice referitoare la fenomen, vom organiza un training pentru jurnaliști și organizații neguvernamentale în care vom explica aspecte legale și modul în care pot fi combătute abuzurile, legal și jurnalistic, împreună.
Acțiuni în cadrul proiectului:
Ce faci după ce ai fost dus cu forța la poliție – procedura birocratică de urmat, pas cu pas, până la CEDO, într-un grafic pe înțelesul tuturor
Ce faci dacă te întâlnești cu poliția – flyere cu sfaturi utile pentru cetățeni, tipărite, dar distribuite și în format electronic
Articole publicate în cadrul proiectului:
Raportul privind situația comunității din Racoș (Brașov), terorizată de abuzurile polițiștilor din localitate – În data de 13 mai 2015 două reprezentante APADOR-CH au vizitat comuna Racoș (70 de km nord de Brașov, județul Brașov) pentru a vorbi cu mai mulți cetățeni de etnie romă care susțin că sunt abuzați în mod repetat de poliția din localitate.
Varianta video a raportului:
Poliţia bate, guvernul tace, justiţia e oarbă, românii se plâng la CEDO – Poliţia română s-a transformat într-un fight club recunoscut pe plan extern, pe care noi toţi îl finanţăm, dar despre care statul român refuză în continuare să vorbească.
De la legitimare la bandajare – Dacă poliţistul nu se prezintă, mai e obligatoriu să te legitimezi în faţa lui? Şi dacă n-o faci, are dreptul să te ameninţe cu pistolul? Ce se poate face, în cazurile de mai sus, pe actualele legi ale poliţiei.
Din nou despre legitimare şi bandajare. Apar şi jandarmii – Jandarmii te pot legitima sau doar poliţia? Ce poţi face dacă eşti condus la secţie şi amendat pentru refuz de legitimare? Poţi fi amendat pentru simplul fapt că nu ai buletinul la tine? Ştiai că împiedicarea legitimării altuia te poate costa cam de 30 de ori mai mult decât refuzul de a te legitima tu însuţi? Ce faci dacă poliţistul care-ţi cere actele e în civil? Există vreo reducere la plata amenzii?
Abuzurile forțelor de ordine, menționate în Raportul SUA privind respectarea drepturilor omului în România – Raportul privind respectarea drepturilor omului în 2014 – făcut public de Departamentul de stat al SUA – vorbește, în cazul României, de mai multe încălcări ale drepturilor și libertăților cetățenești, citând în câteva rânduri din rapoartele întocmite de APADOR-CH, pe tema condițiilor din penitenciare și aresturi sau pe diverse cazuri de abuzuri ale forțelor de ordine asupra cetățenilor.
Când polițiștii te conduc la secție și-ți spun că ai căzut pe scări – Florin Micu a ajuns la APADOR-CH căutând pe google „ce faci când ești bătut de poliție”. Pățania lui poate fi a oricărui tânăr care se trezește puțin mai vocal într-o seară de vară, în părculețul blocului, la o bere cu prietenii. Pentru că asta a fost greșeala lui, plătită nu numai cu o amendă pentru tulburarea liniștii publice, așa cum ar fi normal, ci cu o vizită la secția de poliție și o bătaie aplicată cu sete de „oamenii legii”.
Dlui Petre Tobă, Inspector General al Poliţiei Române – Inspectoratul General al Poliţiei Române ţine nişte proceduri la secret. Unii poliţişti fac însă bani de pe urma lor.
Investigații jurnalistice
După moartea lui Dinte, parcagiul omorât în Secția 10 de poliție, Ștefan Mako de la Casa Jurnalistului a început să documenteze subiectul abuzurilor poliției. A mers la audierile din procesul polițistului acuzat că l-a omorât pe Dinte, a „lucrat” cu parcagii ca să le cunoască mai bine viața, a luat și bătaie de la poliție în timp ce filma încătușarea unui cetățean în Centrul Istoric, a discutat cu cetățeni bătuți, cu polițiști și șefii lor, a încercat să înțeleagă de ce poliția e un soi de Fight Club. APADOR-CH l-a susținut cu date, statistici și expertiză juridică. După câteva luni de documentare a fost publicată investigația „Procesul” în patru episoade:
Un om zace pe ciment, într-o baltă de vomă, pe holul decrepit din anexa unei secții de poliție. Miroase groaznic, polițiștilor le e silă, dar unul îngenunchează lângă el și își lipește urechea de gura strâmbă. N-aude nimic. Să sune cineva la 112!
– Ce are persoana în cauză?
– A leșinat. E boschetar. L-am adus la bază și a leșinat. E bolnav.
[…] – Haideți, că nu mai respiră ăsta, vă rog eu, urgentați!
Acum o oră, mortul era bine-mersi. A mâncat ceva cu un tovarăș, apoi s-a dus să facă parcarea. S-a fofilat când a venit patrula; n-avea chef de scandal. Polițiștii îl cunoșteau, parcagiu’ ăla drogat de pe Decebal, îl legitimaseră și cu o seară înainte, dar l-au luat oricum la vestiarul secției ca să-l identifice.
Tipul era agitat și tot comenta că de ce l-au luat. Unul dintre polițiști s-a enervat, i-a dat un picior în piept și l-a trântit lângă o masă de sticlă, apoi l-a lovit cu palmele până când a spart blatul și s-a tăiat la deget.
Mai mulți colegi au trecut pe lângă ei fără să intervină. Polițiștii s-au pus de acord să spună că a căzut pe scări și s-a aruncat singur pe masa de sticlă, apoi a vomitat, a făcut pe el și a murit.
Un parcagiu mai puțin.
Ăsta e cel mai smardoi de la a 17-a, mi-au zis parcagiii despre polițistul care s-a luat de mine. Ăsta nu te bate oricum, dacă ai onoarea cu el. Se dezbracă de uniformă și o dă la parte cu tine, gentleman. Da’ cum să dai într-un polițai, chiar și dezbrăcat, în secția de poliție? Mai sunt unii care-i altoiesc c-un șut în fund, o palmă, ăia-s ok. Există tot felul de topuri și categorii de genul cel mai, deși cu majoritatea n-ai treabă, te roagă să pleci sau îți dau amendă, dacă tot s-au obosit.
Bătaia, conflictul sunt lucruri ordinare în viața de stradă. Mulți preferă mardeala sau o scatoalcă decât să rămână fără bani sau, mai rău, să fie înjurați. Dacă vor să facă reclamație riscă să și-o mai ia o dată sau să le bage pe gât niște furturi cu autor necunoscut. „Decât s-ajungi la pușcărie, nu mai bine îți iei omoru’?“
Toți băieții cu care am vorbit la parcare au câte o poveste cu polițiști: unu că i-au spart rotula cu bâta, altu a fost sac de box pentru un mardeiaș în uniformă, celălalt și-a furat-o rău într-un gang, nici nu l-au mai dus la secție. Pe stradă umblă o fază că la secție te pune polițistu’ să tragi un bilețel, să-ți alegi stilul în care vrei s-o iei: vandam, brusli, chichician.
„Sincer, regret ce s-a întâmplat”, îmi zice un tip fălcos, la costum. E noiembrie, sunt la Poliția Capitalei, într-o sală de conferințe, la masă cu corpul de control. Tipul e directorul adjunct al poliției, Lupu Nelu. Ieri seară mi-a transmis pe Facebook să vin să ne cunoaștem mai bine.
„Ce s-a întâmplat” e că în urmă cu câteva zile am luat bătaie de la niște agenți în timp ce documentam abuzurile poliției.
Mă plimbam cu bicicleta prin Centrul Vechi și am văzut doi polițiști care discutau cu un cetățean. I-au cerut să se legitimeze, ăsta se mișca încet, un agent s-a enervat și a început să tragă de el și să țipe, cetățeanul s-a enervat și el și a sărit la agent. M-am oprit să filmez.
Polițiștii l-au doborât și l-au liniștit cu câteva lovituri. La mine a venit unu’ în civil și mi-a zis să nu mai filmez, să fac pași, că nu e treaba mea. Mi-a dat peste mână. Nu m-am oprit. M-am dus după cetățean, voiam să văd ce se întâmplă. Asta l-a enervat pe cel în civil. I-a pus pe agenți să mă ia și pe mine. Mi-au luat mobilul și au oprit filmarea. M-au aruncat în biroul din centrul vechi. Am fost lovit, scuipat, amenințat că te fut în cur și înjurat pentru „lipsă de spirit civic”. În timpul ăsta, alți doi polițiști își vedeau de treabă. În vreo zece minute s-au calmat și mi-au dat drumul de parcă eram prieteni.
Am ajuns acasă uluit, am intrat în bucătărie și le-am povestit colegilor ce s-a întâmplat. Am decis să facem totul public și a ieșit tărăboi mare: am primit sute de mesaje și telefoane; cazul a apărut înmajoritatea canalelor media; mai multe asociații au cerut anchetarea urgentă a cazului, au făcutrapoarte și s-au oferit să mă reprezinte în instanță; un deputat a solicitat audierea polițiștilor în Parlament; până și OSCE a luat poziție – a catalogat evenimentul ca inacceptabil și a cerut investigații serioase.
Asta regretă, de fapt, directorul Lupu și colegii lui. Că n-am venit la ei să rezolvăm treaba ca-ntre băieți, că a ieșit tărăboi și el s-a trezit urecheat din toate părțile. Pentru că a fost un caz foarte vizibil, autoritățile au început să se miște: au anunțat că se investighează, au deschis dosare penale și au promis că cei care au greșit o să fie pedepsiți.
În 2011, șeful poliției române, Liviu Popa, le recomanda agenților să nu le fie frică să folosească pistolul. „Îi îndemn la fermitate, să înlăture frica și teama că dacă vor folosi armamentul se va întâmpla nu știu ce. Îi asigur că nu vor trebui să facă multe rapoarte”, spunea chestorul Popa. Și fostul președinte Traian Băsescu i-a încurajat să o facă, însă polițiștii trag mai mult în poligon decât la serviciu. În 2014 polițiștii români au folosit armamentul din dotare în 86 de cazuri.
Internetul românesc e plin de videoclipuri cu oameni care și-o caută: iau polițiști la mișto sau îi agresează când încearcă să-și facă treaba. Infractorii nu le știu de frică nici atâta. Mulți polițiști sunt bătuți sau înjunghiați când se trezesc singuri într-o situație complicată. Chiar și somațiile de tragere rămân fără rezultat în multe cazuri. Popescu mi-a povestit că a fugit după niște puștani care furau, le-a zis stai că trag!, dar s-au oprit abia când a sărit pe unul dintre ei.
Oricum, „un cuțit e mult mai periculos decât o armă în lupta de aproape“. Dar cel mai des oamenii sunt nervoși și nemulțumiți. Fac scandal și dup-aia se plâng că sunt abuzați, zice agentul. „Noi avem o vorbă: cetățean european cu drepturi, dar fără obligații.“
Raportul final al proiectului
Sunt abuzurile poliției descurajate de autorități?
APADOR-CH publică rezultatele cercetării privind modul în care autoritățile române mimează pedepsirea polițiștilor care comit abuzuri în relația cu cetățeanul.
Cercetarea a fost derulată în perioada februarie – iunie 2015 în cadrul proiectului „Cu ochii pe abuzurile poliției”, și relevă faptul că doar 14 din 3034 de plângeri penale făcute de cetățeni, referitoare la abuzuri ale forțelor de ordine, au ajuns în fața instanțelor de judecată, în perioada 2012-2014. În aceeași perioadă IGPR a primit 3301 plângeri privind comportamentul abuziv/brutal al polițiștilor, și doar 47 dintre acestea, adică aproximativ una din 70 s-au soldat cu sancțiuni disciplinare.
[box type=”download”]Dând click pe fiecare județ în parte aflați câte camere de luat vederi există în fiecare secție de poliție sau câte plângeri pentru purtare abuzivă au fost depuse în fiecare județ, și câte au avut sorți de izbândă.[/box]
*
***
Proiect realizat în colaborare cu Casa Jurnalistului, cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, administrat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile