Raport asupra vizitei în arestul Inspectoratului Poliţiei Judeţului Mehedinţi

Doi reprezentanţi APADOR-CH au vizitat arestul
Inspectoratului Poliţiei Judeţului (IPJ) Mehedinţi din Drobeta
Turnu Severin pe data de 15 mai 2007.

 

1.     
Spaţiile de deţinere, efective, condiţii igienico-sanitare

Arestul nu a mai fost reabilitat de ani buni, IPJ
limitându-se doar la operaţiuni minime de igienizare. Există un
proiect aprobat pentru darea în folosinţa a unui nou arest însă,
deşi spaţiul există deja, lipsa fondurilor face imposibilă
începerea lucrărilor de amenajare.

La data vizitei, din cele 10 camere de detenţie erau
ocupate doar două, de cele  8
persoane (toţi bărbaţi), aflate în arest. Spaţiile de
deţinere sunt prevăzute cu sistem de semnalizare sonoră şi
vizuală. Camerele nu sunt dotate cu grup sanitar propriu iar cele
două băi comune erau într-o stare de degradere avansată, cu
pereţii mucegăiţi, instalaţii sanitare ruginite şi
funcţionale doar parţial, iar în loc de chiuvete, un jgheab metalic.
Cele două WC-uri turceşti aveau scurgerile înfundate şi
rezervoarele inutilizabile, aşa încât evacuarea dejecţiilor şi
curăţarea toaletelor se făceau cu găleata.
Deţinuţii pot solicita personalului arestului să fie duşi
la toaletă numai în intervalul orar 6-22, după care
deţinuţii sunt siliţi să recurgă la insalubrele tinete
ce se golesc a doua zi. Această situaţie este de natură să
umilească şi să înjosescă fiinţa umană. APADOR-CH consideră că atât starea
deplorabilă a grupurilor sanitare comune cât şi dependenţa
deţinuţilor de bunul plac al supraveghetorilor pentru satisfacerea
nevoilor fiziologice şi, mai ales, recurgerea la tinete pe timp de noapte
reprezintă  tratamente degradante,
interzise cu desăvârşire de toate reglementările interne şi
internaţionale privind privarea de libertate. APADOR–CH cere găsirea
de urgenţă a fondurilor necesare începerii lucrărilor de
amenajare pentru noul arest, iar până la rezolvarea în acest mod a
situaţiei, arestaţilor să le fie permis accesul la toaletă
şi pe timpul nopţii.

Din cauza faptului că spaţiile destinate
arestului se află la subsol, camerele sunt slab iluminate natural.
Ferestrele sunt de dimensiuni foarte mici iar în faţa lor, în curtea
inspectoratului, există atât un gard viu cât şi un paravan (a
cărui amplasare  nu se justifică
în niciun fel şi care împiedică în şi mai mare măsură
pătrunderea luminii naturale în încăperi). Aerisirea dificilă a
camerelor, absenţa luminii naturale şi iluminatul electric permanent,
inclusiv în timpul nopţii nu pot fi eliminate decât prin mutarea arestului
fie în noua – dar deocamdată ipotetica – clădire, fie în acelaşi
sediu dar la parter sau etaj.

Reprezentanţii asociaţiei au constatat cu
surprindere că deşi în magazia arestului era un stoc de produse
igienice nefolosite, arestaţii nu primesc nici hârtie igienică, nici
săpun, pastă de dinţi sau lame pentru bărbierit, adică
nimic din strictul necesar pentru curăţenia corporală.
Persoanele private de libertate nu au altă posibilitate decât să
şi le procure la cerere, contra cost, cu ajutorul personalului arestului
sau să le primească de la familii. 
În situaţia în care nu sunt căutate şi nu au niciun
fel  de posibilităţi materiale,
acestea ajung să depindă integral de bunăvoinţa colegilor
de cameră. Asociaţia
consideră că lipsa produselor
necesare igienei personale de bază, precum hârtia igienică,
săpunul, pasta de dinţi, echivalează cu tratament degradant.
APADOR-CH solicită Inspectoratului General al Poliţiei Române
remedierea de urgenţă a acestor deficienţe cu consecinţe
grave asupra igienei personale şi stării de sănătate a
persoaneler arestate. Sumele alocate de la bugetul poliţiei în scopul
cumpărării acestor produse vor fi, cu siguranţă,
insignifiante dat fiind numărul mic al persoanelor din aresturi.

Arestul nu are serviciu medical propriu. Medicul care
deserveşte inspectoratul de poliţie 
examinează persoanele la primirea în arest, inclusiv pentru a
stabili dacă prezintă urme de violenţă, iar în procesele
verbale sunt consemnate declaraţiile lor privind acest aspect. Medicul
răspunde şi solicitărilor ulterioare ale arestaţilor. În
caz de urgenţă se apelează la serviciul de ambulanţă.

Curtea de plimbare, improprie pentru orice fel de
exerciţiu fizic, avea dimensiuni foarte mici. Arestaţii aflaţi
în curtea de plimbare aveau o minge spartă ce nu putea fi folosită.
Fiind puţini,  aceştia
stăteau în medie 2-3 ore, pe zi, la aer.

Mâncarea deţinuţilor este asigurată prin
Penitenciarul Drobeta Turnu-Severin. APADOR-CH reaminteşte că
tendinţa actuală în sistemul penitenciar este de externalizare a preparării hranei deţinuţilor. Prin
urmare şi inspectoratele poliţiei ar trebui să aibă în
vedere o astfel de evoluţie cu tot ce implică ea (buget,
licitaţie, proceduri de distribuire a hranei etc.).

 

2.     
Corespondenţă, contactele cu exteriorul, alte drepturi

Arestaţii care nu dispun de mijloace financiare nu
primesc hârtie de scris, pixuri, plicuri sau timbre. În plus acestora le este
interzis să aibă asupra lor, în camere, hârtie şi ustensile de
scris iar atunci când vor să scrie scrisori sunt scoşi în camera
supraveghetorului unde fac acest lucru sub supravegherea unui agent. Cutia
poştală este amplasată la intrarea inspectoratului, astfel
că un supraveghetor colectează scrisorile de la arestaţi şi
le depune în cutie. În aceste condiţii dreptul la corespondenţă
şi la petiţionare este restrâns în mod nepermis. APADOR-CH cere punerea la dispoziţia arestaţilor a
materialelor necesare exercitării dreptului la petiţionare şi la
corespondenţă, drept care să fie exercitat în cameră, nu
sub supravegherea lucrătorului de poliţie. Se impune de asemenea
instalarea unei cutii poştale standard la care persoanele arestate să
aibă acces direct iar ridicarea corespondenţei să fie făcută
de poştaş, aşa cum se procedează deja în unele
aresturi.  

Arestaţii pot telefona o dată pe
săptămână şi nelimitat avocaţilor. Fiecare convorbire
durează în medie 20 de minute. Unicul telefon la care arestaţii pot
contacta persoanele din exterior, inclusiv pe avocaţii lor, se află
pe holul arestului. Supraveghetorul de serviciu este prezent la mai puţin
de un metru de locul unde persoana poartă convorbiri care ar trebui
să fie confidenţiale. Agentul
supraveghetor trebuie să stea la o distanţă care să îi
permită să vadă ce fac aceştia dar nu să şi
audă ce discută. Pentru a putea să vorbească la
telefon, arestaţii trebuie să facă o cerere în care să
menţioneze numărul pe care doresc să îl apeleze, cerere
adresată spre aprobare procurorului de caz. Asociaţia aminteşte că dreptul persoanelor arestate la
convorbiri telefonice nu este condiţionat de  aprobarea procurorului şi că acestea nu pot fi
interzise decât pe baza unei decizii motivate pe care arestatul să o
poată contesta.

În camerele de deţinere nu există prize prin
urmare deţinuţii nu pot avea în cameră televizor sau radio.
Singurul televizor se află în club, unde deţinuţii pot viziona
timp de 2 ore programe TV. La data vizitei deţinuţii s-au plâns că
nu au fost scoşi la televizor în ultimele zile, că nu există un
program stabilit şi că, practic, rămâne la aprecierea
supraveghetorului dacă şi când să îi ducă la club.  Tot aici era şi biblioteca, dotată
cu prea puţine cărţi (toate vechi şi uzate) şi niciuna
din domeniul juridic, cel puţin Codul penal – util şi de interes
pentru arestaţi.  Arestul avea
propria staţie de radioficare.

Atribuţiile de control şi supraveghere a
executării arestului preventiv, potrivit Legii nr.275/2006, sunt
îndeplinite de către judecătorul delegat din penitenciarul Drobeta
Turnu-Severin (acesta fusese în arest cu ceva timp în urmă pentru un caz
în care o persoană intrase în refuz de hrană). Reprezentanţii
asociaţiei au constatat şi în alte aresturi vizitate că,
deocamdată, rolul judecătorului delegat – acolo unde există – se
limitează doar la acest gen de cazuri. Or, Legea nr. 275/2006 îi dă
multe alte atribuţii cum ar fi supravegherea condiţiilor de
detenţie sau a regimului sancţionator. Neaplicarea acestora în
aresturi se datoreşte în principal inexistenţei Ordinului comun al
ministrului internelor şi reformei administrative şi al ministrului
justiţiei, prevăzut în Legea nr. 275/2006 prin care ar
trebui să se reglementeze organizarea şi funcţionarea
aresturilor poliţiei. APADOR-CH cere
celor două ministere informaţii cu privire la stadiul elaborării
Ordinului comun. Dacă acesta există deja, asociaţia
solicită MIRA explicaţii cu privire la neaplicarea sa în
practică.

În incinta arestului existau afişate drepturile
şi obligaţiile arestaţilor, însă astfel cum acestea erau
reglementate anterior noilor prevederi legale (Legea nr 275/2006 şi
Regulamentul de aplicare a Legii). Printre obligaţiile amintite figurau
încă şi acelea de „a munci” şi de „a sprijini personalul
arestului, atunci când este cazul, pentru restabilirea ordinii în arest” în
contradicţie cu prevederile Legii nr. 275/2006.

Deţinuţii primeau vizitele familiilor în biroul
anchetatorilor, în prezenţa acestora. În aceste condiţii dreptul de
primi vizite este serios afectat. Asociaţia
solicită amenajarea unei încăperi unde deţinuţii să se
poată întâlni cu familia sub supravegherea vizuală a agentului de
poliţie, spaţiu care să asigure confidenţialitatea
discuţiilor.

Avocaţii se puteau întâlni cu deţinuţii
ori de câte ori doreau, dar într-un spaţiu impropriu, folosit şi la
fotografierea deţinuţilor. În timpul discuţiilor cu
avocaţii uşa încăperii este în general deschisă,
supraveghetorul putînd auzi ce se discută. La solicitarea expresă a
avocatului uşa se închide fără a se putea supraveghea vizual
încăperea. Imposibilitatea supravegherii vizuale poate crea un disconfort
apărătorilor din oficiu  iar
imposibilitatea de a asigura confidenţialitatea discuţiilor cu
avocatul goleşte de conţinut dreptul la apărare al persoanei
aflate în arest. APADOR-CH recomandă
montarea unei geam pe uşa încăperii care să permită
agentului de poliţie doar supravegherea vizuală.

 

Concluziile şi recomandările asociaţiei
sunt incluse în raport.

 

Nicoleta Popescu                                                                                             Valerian
Stan

Raspunsul IGPR in acest caz