Raport asupra vizitei în arestul secţiei 22 de poliţie din Bucureşti

Două reprezentante ale APADOR-CH au
vizitat secţia 22 de poliţie pe data de 7 noiembrie 2007.

În afara situaţiei de fapt ce va fi
prezentată mai jos, APADOR-CH atrage din nou atenţia asupra unei
probleme semnalate anterior. La mai mult de un an de la intrarea în vigoare a
Legii nr. 275/2006, nu există
încă regulamentul de aplicare în
aresturile poliţiei, document care, conform legii, ar fi trebuit
elaborat în comun de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative
şi Ministerul Justiţiei. În lipsa acestui document
poliţiştii îşi desfăşoară activitatea conform
unor proceduri mai vechi, care încalcă unele prevederi din Legea nr.
275/2006.

Un exemplu este încătuşarea
automată la scoaterea din arestul secţiei 22 de poliţie a
persoanelor private de libertate inclusiv
a minorilor, în vreme ce Legea nr.275/2006 prevede la art.37 patru cazuri în care se pot folosi cătuşele dar numai dacă există „un pericol
real şi concret”. Poliţiştii
de lasecţia 22 de poliţie
susţin că încătuşează deţinuţii la fiecare
ieşire din arestul secţiei deoarece, din punctul lor de vedere, întotdeauna există riscul
evadării. Prin urmare, ceea ce Legea 275 prevede ca excepţie, devine regulă
în aresturile poliţiei.

Un alt exemplu de interpretare
trunchiată a legii se referă la atribuţiile judecătorului delegat pentru executarea pedepselor. În arestul
secţiei 22 de poliţie, ca şi în celelalte aresturi, rolul
judecătorului delegat se limitează numai la situaţiile de refuz de hrană, ca formă de
protest a arestaţilor.

 

1. Spaţiile de detenţie,
efective, condiţii igienico-sanitare

La data vizitei, în arestul secţiei 22 de poliţie se aflau 19
persoane, numai bărbaţi, dintre care trei minori cazaţi separat
în camera 3.

Arestul dispune de patru camere de detenţie de dimensiuni care
respectă în general standardele folosite în prezent în România (6 mc de
aer/deţinut). APADOR-CH reaminteşte că recomandarea expresă
a Comitetului pentru Prevenirea Torturii după vizita în România din 1999
este de 4 metri pătraţi de
persoană privată de libertate. Recomandarea se referea la
penitenciare – care au început deja să o aplice – dar, dat fiind că
şi aresturile poliţiei funcţionează după aceeaşi
lege este firesc ca şi acestea să aplice aceeaşi normă de
cazare.

Fiind situate la subsolul clădirii şi prevăzute cu două
ferestruici acoperite cu plasă de sârmă, camerele din arestul vizitat
nu beneficiază decât de foarte puţină lumină naturală
astfel încât este necesară utilizarea iluminatului electric atât în timpul
nopţii cât şi pe toată durata zilei. Asociaţia revine asupra cererii ca aresturile să nu mai fie
amplasate în subsoluri.

Fiecare cameră de detenţie este dotată cu grup sanitar
propriu compus din wc turcesc, chiuvetă şi duş cu apă rece
şi caldă în permanenţă. Unele grupurile sanitare sunt
funcţionale numai datorită unor improvizaţii (de exemplu
deţinuţii minori de la camera 3 se foloseau de coada unei
periuţe de dinţi pentru a porni/opri apa la chiuvetă. Trebuie
precizat că bateria chiuvetei era defectă de o
săptămână dar nu se luaseră niciun fel de măsuri de
remediere sau înlocuire). Tot o improvizaţie este şi instalarea unei
perdele de poliester înşirată pe o sfoară de către deţinuţii
din camera 4 pentru a izola grupul sanitar de restul încăperii. În camera
minorilor nu exista niciun fel de perdea. Folosirea grupului sanitar în
prezenţa altor persoane este o situaţie înjositoare care poate fi
considerată ca tratament degradant .În acest sens APADOR-CH solicită montarea de perdele opace de poliester în
toate camerele arestului. 

Curtea de plimbare, de dimensiuni reduse (aprox. 3×6 m.), este un fel de
cutie cu pereţi de beton şi acoperiş din plasă de
sârmă. La ora vizitei nu se afla niciun deţinut în curtea de
plimbare, în schimb, într-un colţ erau depozitate câteva sacoşe cu
resturi menajere iar pe o sârmă erau întinse rufe la uscat. Atât
poliţiştii cât şi deţinuţii au afirmat că
aceştia din urmă ies în curtea de plimbare ori de câte ori
solicită şi că au permisiunea de a-şi aduce din camere
scaune şi o masă pentru a juca table.

Deţinuţii din arestul secţiei 22 de poliţie au acces
într-un oficiu unde se află trei frigidere în care pot depozita alimentele
primite de la aparţinători şi au, de asemenea, posibilitatea de
utiliza un aragaz şi un cuptor cu microunde pentru a-şi încălzi
hrana. Raţia de hrană asigurată de arest este adusă de la
Penitenciarul Rahova.

În aceeaşi încăpere se află şi o maşină de
spălat automată pe care deţinuţii o pot folosi pentru
spălatul hainelor dacă dispun de detergent propriu.
Deţinuţii pot păstra asupra lor obiectele de igienă proprii
cu excepţia lamelor de ras, spray-uri sau alte instrumentelor
tăioase; acestea se păstrează în magazie şi le sunt
înmânate la cerere. Arestul nu furnizează deţinuţilor niciun fel
de materiale igienico-sanitare, nici măcar hârtie igienică şi
săpun.  APADOR-CH solicită instituirea obligativităţii ca
persoanelor private de libertate aflate în aresturi să li se asigure un
minim de materiale igienico-sanitare, în primul rând celor care nu au bani sau
familie care să-i ajute. 

 

2. Corespondenţă, contacte cu
exteriorul, alte drepturi

Cutia poştală este amplasată în biroul supraveghetorului,
deţinuţii având posibilitatea să îşi depună personal
corespondenţa. Plicurile primite se înmânează deţinuţilor
după ce sunt înregistrate la secretariatul secţiei şi sunt
deschise de supraveghetor în prezenţa lor.

Convorbirile telefonice ale deţinuţilor se
desfăşoară în biroul supraveghetorului şi în prezenţa
acestuia (fiind astfel încălcat dreptul la confidenţialitatea
convorbirii), de regulă odată pe săptămână, miercurea.
Pentru a-şi putea exercita dreptul la convorbiri telefonice deţinutul
trebuie să deţină o cartelă Evricard şi să
facă o cerere către comandantul Secţiei care să
conţină patru numere de telefon (pentru situaţia în care una sau
mai multe convorbiri nu pot fi efectuate). Poliţiştii afirmă
că nu este necesar ca în cerere să fie specificate numele persoanelor
pe care deţinutul doreşte să le apeleze şi că apelul
poate dura oricât, în funcţie de creditul de care deţinutul dispune.
Un aspect foarte important se referă la renunţarea la informarea procurorilor de caz cu privire la
convorbirile telefonice ale arestaţilor (cu cine, eventual şi ce)
şi la primirea/expedierea corespondenţei lor. Potrivit
poliţiştilor, acest gen de supraveghere, ce încalcă atât
inviolabilitatea corespondenţei cât şi confidenţialitatea
convorbirilor telefonice – ambele prevăzute în mod clar în Legea 275/2006
– s-ar mai practica rar şi numai la cererea expresă a procurorului de
caz. Or, aceeaşi lege dă numai judecătorului
delegat posibilitatea de punere sub urmărire a corespondenţei unei
persoane private de libertate, cu
informarea obligatorie a acesteia.

În camera 4 deţinuţii aveau ziare şi reviste despre care au
afirmat că le-au primit de la familie şi de la supraveghetori,
arestul neavând însă această obligaţie. Există program de
transitere radio, toate camerele fiind dotate cu difuzoare.

Camera folosită pentru vizita familiei şi pentru întâlnirile
deţinuţior cu avocaţii este improprie. Este vorba despre o
încăpere îngustă, plină cu fişete metalice şi care are
ca unic obiect de mobilier o băncuţă. Comandantul secţiei
22 de poliţiei a afirmat că situaţia este în curs de remediere
deoarece o încăpere alăturată biroului supraveghetorului  se află în renovare şi
urmează să fie folosită în acest scop. De asemenea, în acea
încăpere ar urma să fie instalat şi un post telefonic dotat cu
cabină proprie. 

Concluziile şi recomandările
asociaţiei sunt incluse în raport. APADOR-CH
solicită din nou urgentarea emiterii ordinului comun al MIRA şi MJ
pentru aplicarea Legii nr. 275/2006 şi în aresturile poliţiei.

 

 

Manuela Stefănescu                                           Maria Andreescu

Raspunsul IGPR in acest caz