Raport asupra cazului George-Dan Bălan, decedat în arestul Secţiei a 7-a Poliţie pe 19 octombrie 2011
Pe 14 octombrie 2011, vineri, George-Dan Bălan, în vârstă de 38 de ani, cu domiciliul în Bucureşti, sector 2 era proaspăt întors de la muncă în străinătate şi se afla într-un un mic restaurant din zona Colentina, la aproximativ 5 minute de mers pe jos de Secţia 7 Poliție, împreună cu concubina sa, Victoria. Pe la 19.30, Victoria a plecat la spitalul în care era internat unul din cei doi copii ai cuplului. Dan Bălan a rămas la restaurant şi i-a telefonat unei verişoare – Cristina – pe care a invitat-o să vină la local. Până la venirea verişoarei, a avut loc o altercaţie între Bălan şi angajaţii localului care l-au acuzat de furtul poşetei unei cliente. Cineva dintre cei prezenţi în local a apelat serviciul 112.
George-Dan Bălan a fost reţinut de doi poliţişti de ordine publică de la Secţia 7 în seara zilei de 14 octombrie 2011 pentru tentativă de furt. A doua zi a fost dus la procuror şi apoi la instanţă care a emis mandat de arestare preventivă pentru 29 de zile. Recursul împotriva măsurii arestării preventive s-a judecat miercuri pe 19 octombrie 2011, dimineaţa. Câteva ore mai târziu, Bălan a decedat în arestul poliţiei. Certificatul constatator al decesului precizează drept cauză a morţii: şoc septic pe fond de pleurezie purulentă. Pâna la momentul publicării prezentului raport, rezultatele necropsiei nu au fost comunicate familiei decedatului.
În cadrul investigației proprii, reprezentanții APADOR-CH au discutat cu patru persoane care l-au întâlnit pe Dan Bălan după incidentul de la restaurant și până la momentul decesului său. În plus, s-au deplasat la Secția 7 Poliție, care era închisă pentru renovări, precum și la sediul Serviciul de reţinere şi arestare preventivă din subordinea DGPMB (str. George Georgescu),, unde au discutat cu unul dintre medici și au încercat să obțină informații despre locurile unde au fost transferați atât polițiștii Secției 7, cât și persoanele care s-au aflat în arest concomitent cu Dan Bălan. De asemenea, reprezentanții APADOR-CH au vizitat Secția 9 Poliție, unde fuseseră transferați doi dintre polițiștii care anterior lucraseră la Secția 7 și un arestat preventiv. Polițiștii nu au putut fi contactați, fiind în concediu de odihnă. În plus, reprezentanții APADOR-CH au încercat să discute cu persoana care a reclamat furtul, însă aceasta nu a dorit să ofere nicun fel de informații.
Cele patru persoane care l-au întâlnit pe Dan Bălan pe parcursul celor şase zile scurse între incidentul de la restaurant şi decesul acestuia au relatat APADOR-CH următoarele:
Cristina, verişoara lui George-Dan Bălan
Cristina a ajuns în faţa restaurantului pe la 20.30 şi l-a văzut de afară pe Bălan încercând să iasă pe uşa principală dar drumul îi era barat de un bărbat îmbrăcat într-o uniformă albă, cu siguranţă un angajat al localului. După câteva secunde, Bălan a luat-o la fugă prin local iar Cristina, cunoscând topografia locului, a ghicit că acesta va încerce să fugă prin spate şi apoi prin curtea unui atelier auto situat în imediata apropiere pe o alee dintre blocuri. Aşa că femeia a alergat spre capătul aleii şi a apucat să vadă doi poliţisti care îl trântiseră pe Bălan la pământ, îi puseseră cătuşele şi îl loveau cu picioarele. Pe urmă l-au ridicat şi l-au dus înapoi la restaurant, unde l-au înghesuit încovrigat şi încătuşat şi la mâini şi la picioare, sub masa din faţa intrării şi şi-au pus picioarele pe el. Aşa s-a desfăşurat prima parte a „anchetei” în care poliţiştii au luat declaraţii de la angajaţi, martori şi persoana care a reclamat furtul. Cristina a plecat de la local, după ce i-a telefonat Victoriei care era la spital, pentru a o informa despre cele întâmplate.
Cristina nu l-a mai văzut pe Dan Bălan până la decesul acestuia. A fost chemată la parchet ca martor ocular, unde, mai bine de două ore, i s-au cerut insistent detalii pe care ea nu şi le mai amintea (de pildă cum erau îmbrăcaţi poliţiştii agresori).
Victoria, concubina lui George-Dan Bălan
După ce fusese alertată telefonic de Cristina, Victoria a ajuns la sediul Secţiei 7 Poliţie în jurul orei 21.00 unde, după o aşteptare de aproape o oră, a aflat de la un poliţist că ancheta era în curs și a fost sfătuită să meargă acasă şi să revină a doua zi. Victoria a plecat de la secţie şi, după ore de discuţii cu rude şi prieteni, a găsit un avocat care a fost de acord să-l apere pe Bălan. Victoria s-a întors la secţie cu avocatul – Ciprian Şoldea – în jurul orei 12 noaptea. După circa o oră, avocatul a ieşit din sala de audienţe şi i-a spus Victoriei că Bălan se simţea rău şi că înţelesese de la el că ar fi fost bătut şi de angajaţii localului şi de poliţişti. A doua zi dimineaţa, Victoria l-a văzut câteva minute pe Bălan când acesta a fost adus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2. A remarcat atunci dificultatea cu care se deplasa şi petele de sânge de la guler (confirmate şi de avocat). Nu a apucat să vorbească cu el, aşa cum nu i se permisese nici în seara şi noaptea precedentă. Luni 17 octombrie 2011, Victoria a primit telefon de la concubin care i-a cerut să îi aducă unguentul Ben Gay şi medicamentul Ketonal. Pe 19 octombrie, miercuri, după respingerea recursului la măsura arestării preventive, avocatul a înştiinţat-o telefonic că se poate duce în vizită la arest. Femeia a cumpărat cele necesare, inclusiv alimente şi a ajuns la secţia de poliţie în jurul orei 13.00. A cerut să îşi viziteze concubinul, dar i s-a spus să mai aştepte. Au urmat repetate amânări, timp în care ea a aflat de a unul din poliţişti că Bălan fusese dus la spital şi că ar avea „un furtun de 17 cm în picior”. În jurul orei 16.00, i s-a comunicat de un poliţist că „soţul nu doreşte vorbitor” şi, prin urmare, să facă o listă cu obiectele aduse şi să meargă acasă. Victoriei i s-a părut greu de crezut că Bălan nu voia să-i vorbească şi a insistat să-l vadă măcar printr-o vizetă, să audă din gura lui că refuză dreptul la vorbitor. Nu i s-a permis aşa că a făcut lista cerută de poliţist. Insistenţele şi întocmirea listei au durat cel puţin 30 de minute, deci Victoria a părăsit sediul poliţiei pe la 16.30. Câteva ore mai târziu, afla de la prieteni că la televizor s-a anunţat că George-Dan Bălan ar fi murit în arest. Cu toate că ştirea era deja publică, primul răspuns pe care l-a primit la telefon de la ofiţerul de serviciu de la secţia a 7-a a fost „nu ştim nimic, reveniţi”! Victoria s-a deplasat din nou la sediul secţiei, unde o persoană îmbrăcată civil care s-a recomandat drept „şeful” secţiei a confirmat decesul concubinului şi a afirmat că avea de gând să o anunţe a doua zi, după ce ar fi intrat în posesia certificatului de deces.
În ziua înmormântării lui Bălan, Victoria a fost sunată de la secţia de poliţie să se prezinte pentru ridicarea obiectelor personale ale decedatului, care s-au rezumat la banii din portofel. I s-a explicat că restul s-ar afla la „expertiză”. Corpul decedatului a fost preluat de la IML, îmbrăcat, aşa că Victoria nu a observat dacă prezenta urme de lovituri. În drum spre cimitir, convoiul mortuar a trecut pe lângă Secţia 7 Poliţie care era păzită de numeroase forţe de ordine publică.
Victoria a afirmat că, până la incidentul din 14 octombrie 2011, George-Dan Bălan nu a avut probleme de sănătate. Nu a fost niciodată internat în vreun spital civil. Singura excepţie a fost internarea la penitenciarul-spital Jilava, în urmă cu cel puţin 5 ani pentru că era suspect de TBC. De atunci încoace, bărbatul nu a avut nevoie de tratament şi/sau internare. În aceste condiţii, pleurezia purulentă menţionată în certificatul de deces pare greu de explicat printr-o afecţiune medicală preexistentă.
Avocatul Şoldea
În noaptea de vineri spre sâmbătă, când avocatul a intrat în sala de anchetă (era cam 12 noaptea), George-Dan Bălan scria deja declaraţia olografă. În mod evident, era vorba despre declaraţia ce preceda introducerea în arest şi deci prezenţa avocatului era absolut necesară chiar din primul moment al redactării, ceea ce nu s-a întâmplat. Avocatul a observat o stare generală proastă a clientului său, o incoerenţă în exprimare, o dezordine nefirească a hainelor acestuia precum şi câteva picături de sânge pe gulerul cămăşii. A doua zi avocatul l-a întâlnit pe Dan Bălan când acesta a fost dus la procuror unde nu se putea ţine pe picioare şi a trebuit să se lungească pe o bancă. Nu a rezistat în poziţie culcat şi a solicitat ajutorul avocatului şi unui poliţist care l-au ajutat să se ridice. Judecătoria Sector 2, a dispus, în aceeaşi zi, arestarea preventivă a inculpatului şi Bălan a fost readus în arest.
Avocatul l-a întâlnit din nou miercuri, 19 octombrie 2011, când Bălan a fost prezentat instanţei pentru judecarea recursului la măsura arestării preventive. Avocatul Şoldea a afirmat că starea lui Bălan era atât de proastă încât completul de trei judecători i-a permis să stea pe scaun pe toată durata şedinţei. Avocatul a spus că încă din prima noapte, când l-a asistat pe Bălan, era limpede că starea fizică şi psihică a acestuia era gravă iar deteriorarea stării de sănătate era mai mult decât evidentă în ziua recursului. Avocatul a mai spus că are informaţii neoficiale că examinarea corpului decedatului de către IML în cadrul necropsiei ar fi fost integral filmată.
D.B., coleg de cameră în arest cu Bălan
În cursul nopţii de 14-15 octombrie 2011, după emiterea ordonanţei de reţinere, Bălan a fost dus, în jurul orelor 3.00-3.30, în camera 3 din arestul Secţiei 7. Acolo se afla, printre alţii şi D.B., un deţinut cu mandat de arestare preventivă pe care APADOR-CH l-a găsit la câteva zile după evenimente în arestul Secţiei 9. D.B. a susţinut că Bălan abia putea să respire, că reclama dureri în tot corpul şi că, de cele mai multe ori, era incoerent şi aceasta pe întreaga durată a şederii în arest. D.B. a spus că a doua zi, sâmbătă 15 octombrie 2011, Bălan a fost dus la instanţă (între orele 9.00 şi 14.00) şi că mergea cu mare dificultate. D.B. a mai afirmat că Dan Bălan ar fi fost dus la „spital” (după ştiinţa APADOR-CH asta înseamnă cabinetul medical al DGPMB) în dimineaţa zilei de luni.
În legătură cu ziua de 19 octombrie 2011(data decesului), D.B. nu ştia decât că în momentul revenirii de la tribunal, Bălan a fost scos din nou din arest şi dus la Spitalul Floreasca la solicitarea unuia dintre responsabilii arestului, de unde s-a întors pe la 14.30-15.00 cu o mînă şi un picior în ghips! Apoi Bălan s-a dus la baie şi a început să vomite. În jurul orei 17.00, agenţii l-au scos la aer în curtea arestului unde a şi decedat.
Reconstituirea traseului medical urmat de George-Dan Bălan
Coroborând informaţiile primite de la martori, dar şi de la medicul de la cabinetul medical din Serviciul de reţinere şi arestare preventivă, APADOR-CH a reconstituit următorul traseu:
În noaptea de 14-15 octombrie 2011, înainte de introducerea în arest, Bălan a fost dus în jurul orei 2.00 la vizita medicală la cabinetul medical de la sediul DGPMB din str. George Georgescu. Trebuie precizat că pe timp de noapte la acest cabinet medical permanenţa este asigurată de un asistent medical, nu de un medic iar de cele mai multe ori, examenul este doar o formalitate. Este clar că starea sa de sănătate a continuat să se degradeze sămbătă 15 şi duminică 16 octombrie 2011. Datoria şefului arestului – ca şi a conducerii secţiei 7 – ar fi fost să îl ducă pe Bălan din nou la centrul medical din Serviciul de reţinere şi arestare preventivă, unde, cu siguranţă, unul din cei trei medici era de gardă. Iar dacă niciun medic nu ar fi fost disponibil (şi dacă aşa s-a întâmplat, APADOR-CH solicită explicaţii), poliţiştii erau datori să cheme salvarea. Nefăcând nimic, ei au dovedit neglijenţă faţă de starea fizică şi psihică a unei persoane aflate în custodia lor.
Abia în dimineaţa zilei de luni 17 octombrie 2011, Bălan a fost dus la cabinetul medical din str. George Georgescu ce asigură trierea şi asistenţa medicală pentru arestaţii din Bucureşti . De data asta l-a examinat un doctor care nu a constatat nimic deosebit – doar câteva echimoze –, nu a considerat necesar să îl trimită la un consult de specialitate şi s-a limitat la prescrierea unor unguente/medicamente antiinflamatorii. În aceeaşi zi, arestatul i-a telefonat concubinei şi i-a cerut ca, la prima vizită, să i le aducă. Consultarea lui Bălan în ziua de 17 octombrie 2011 a fost confirmată de medic cu ocazia vizitei pe care reprezentantele APADOR-CH au făcut-o la Serviciul de reţinere şi arestare preventivă din subordinea DGPMB ulterior decesului.
Pe 19 octombrie 2011, la recurs, starea de sănătate a lui Bălan era atât de evident deteriorată, încât judecătorii i-au permis să stea pe scaun pe durata procedurii (vezi mai sus afirmaţia avocatului Şoldea). Este posibil ca escorta să îl fi dus de la tribunal direct la Spitalul Universitar, unde s-ar fi constatat o contuzie toraco-abdominală, fără recomandări şi/sau tratament. Cert este că arestatul a revenit în arest pentru scurt timp şi dus din nou la spital dar de data aceasta la Urgenţe-Floreasca unde a fost consultat numai la ortopedie. Altfel spus, Bălan nu a fost supus şi altor examene medicale (de pildă radiografierea plămânilor, examinarea organelor vitale din cavitatea abdominală etc.) care ar fi putut duce la identificarea şi tratarea în timp util a afecţiunii acute care a dus la decesul lui Dan Bălan. APADOR-CH suspectează că examinările medicale esenţiale pentru viaţa lui Dan Bălan nu au fost efectuate pentru că ar fi putut releva semne ale brutalităţilor poliţiştilor pe durata conducerii şi nu numai. I s-ar fi pus ghips la o mână şi un picior – după cum a afirmat D.B. Readus în arest, a murit în jurul orei 17.00.
Pe 9 noiembrie 2011, două reprezentante ale APADOR-CH au mers la Secţia 7 Poliţie pentru a vizita arestul. Li s-a răspuns că arestul fusese închis pentru renovări (?) cu 5 zile înainte şi că majoritatea arestaţilor fuseseră transferaţi la Secţia 9 Poliţie. De asemenea, personalul din arest a fost repartizat la diverse aresturi din Bucureşti.
Întrebări ale APADOR-CH pentru Serviciul de reţinere şi arestare preventivă din subordinea DGPMB şi pentru Secţia 7 Poliţie:
a) Dacă cei doi agenţi care l-au imobilizat şi agresat pe George-Dan Bălan au fost identificaţi? Dacă sunt anchetaţi de parchet? Dacă s-a luat vreo măsură disciplinară şi dacă da, care? Cum se defineşte legal perioada în care Bălan a zăcut încătuşat sub masa din faţa restaurantului în timp de poliţiştii luau declaraţii de la angajaţii restaurantului, de la victima furtului de poşetă (în fapt, o tentativă de furt) şi alţi martori?
b) De ce Bălan începuse declaraţia olografă în absenţa unui avocat?
c) Cine a semnat ordonanţa de reţinere a lui Bălan? Ce oră este menţionată în ordonanţă?
d) De ce conducerea secţiei a 7-a de poliţie şi şeful arestului nu au apelat la un doctor pe 15 şi 16 octombrie sau , în ultimă instanţă, la servicul 112?
e) Dacă pe 19 octombrie, după judecarea recursului, Bălan a fost dus la spital direct de la tribunal? La ce spital? Ce recomandări/concluzii a tras medicul care l-a consultat?
f) Cine a decis că Bălan trebuia dus la Spitalul de urgenţă Floreasca, la secţia ortopedie? Existau indicii că putea avea membre fracturate? A fost recomandarea unui medic? Când a revenit în arest avea ghips la picior, la mână, la ambele?
Răspunsuri la întrebările de mai sus ar duce la clarificarea unor aspecte încă tulburi. Dar, în esenţă, APADOR-CH consideră că George-Dan Bălan a fost victima torturii urmate de deces, sub aspectul neacordării de îngrijiri medicale, absolut necesare pentru salvarea vieţii, în mod prompt şi competent. Responsabilitatea cea mai mare revine poliţiştilor care răspund de sănătatea fizică şi psihică a persoanelor aflate în custodia lor. Faptul că Bălan a fost dus la medic abia pe 17 octombrie, luni, (în noaptea de 14-15 octombrie – vineri spre sâmbătă – îl văzuse doar un asistent) iar apoi plimbat la două spitale cu puţine ore înainte de deces arată că poliţiştii au încălcat dreptul la viaţă al lui George-Dan Bălan.
Poliţiştii de la ordine publică, implicaţi în prima fază, ar fi trebuit să îl conducă la sediul poliţiei, şi nu să îl priveze de libertate la restaurant şi, cu atât mai puţin, sub o masă. Prin urmare, ei au încălcat prevederile din Legea nr. 218/2002 privind conducerea la sediul poliţiei (prevederi discutabile din punctul de vedere al APADOR-CH, dar acestea constituie un alt subiect). Din acest punct de vedere, perioada dintre încătuşarea lui Bălan şi aducerea lui la Secţia 7 are toate datele unei privări ilegale de libertate. Aceiaşi poliţişti sunt răspunzători pentru tratamentul inuman aplicat lui Bălan (lovituri după încătuşare, când persoana nu mai putea prezenta niciun pericol, imobilizarea sub masă în poziţie încovrigată, cu cătuşe la mâini şi, foarte probabil, la picioare).
Mai trebuie menţionată şi încălcarea dreptului la apărare (absenţa avocatului în momentul începerii declaraţiei olografe) şi, implicit, a dreptului la un proces echitabil.
Manuela Stefănescu Maria-Nicoleta Andreescu
Răspunsul IGPR în acest caz – 2012