Autoritățile locale vând informațiile publice cu adaos de boutique

Raport de evaluare a tarifelor percepute de autorităţile locale pentru eliberarea de fotocopii ale documentelor solicitate în temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public

Cercetarea de față a încercat să evalueze practica autorităților locale în ce privește furnizarea de fotocopii după documente la solicitările formulate în temeiul Legii nr. 544/2001.

Ipoteza principală de lucru a fost aceea că unele instituții restricționează accesul publicului la documente prin practicarea unor tarife descurajante. Formularea acestei ipoteze s-a bazat pe experiențele anterioare ale asociației, dar și pe situații recente semnalate de cetățeni. De exemplu, în primăvara acestui an, un cetățean ne-a semnalat că i s-a solicitat să achite un tarif de aproximativ 1,75 lei pentru o pagină A4.

O a doua ipoteză a fost aceea că astfel de practici restrictive sunt cu atât mai răspândite cu cât instituția respectivă este mai puțin vizibilă publicului larg. Sau ca astfel de practici restrictive să fie întâlnite cu atât mai des cu cât autoritățile respective sunt mai mici.

Studiul a fost realizat pe baza răspunsurilor instituţiilor publice la cereri de informaţii adresate în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public, şi prin analiza datelor deja deținute de asociație în urma experienței proprii în domeniu.

Au fost adresate chestionare formulate ca cereri de informații de interes public unui număr de 89 de autorități publice locale după cum urmează:

– 41 de consilii județene,

– Consiliul General al Municipiului București,

– 41 de consilii locale ale municipiilor reședință de județ și

– 6 consilii locale ale sectoarelor Municipiului București.

Colectarea datelor s-a realizat în mai-iunie 2014.

Din punctul de vedere al relevanţei cercetării, rata de răspuns este satisfăcătoare (trebuie totuşi precizat că răspunsul instituţiilor publice la cereri de informaţii de interes public este o obligaţie legală şi nu o favoare).

Au răspuns cererilor de informaţii 79 dintre adresanți, după cum urmează:

– 37 din cele 41 de consilii judeţene chestionate (nu au răspuns CJ Alba, CJ Argeș, CJ Iași şi CJ Vâlcea),

– CGMB şi

– 41 din cele 47 de consilii locale municipale și de sector (nu au răspuns consiliile locale din: Reșița, Constanța, Târgu Mureș, Timișoara, Vaslui și Sectorul 5).

Dintre răspunsurile primite, 6 nu au conținut informațiile solicitate astfel că au fost excluse din analiză consiliile județene Botoșani, Prahova, Suceava și consiliile locale Focșani, Sectorul 1 și Sectorul 2.  În consecință, analiza statistică a datelor a fost realizată luînd în considerare 73 de răspunsuri primite.

Întrebările adresate autorităţilor s-au referit la:

1. Costul stabilit pentru fotocopierea unei file A4 de pe un document solicitat în baza Legii 544/2001.

2. Actul normativ prin care a fost stabilit acest cost (număr, data, emitent act) și modalitățile de consultare ale actului normativ prin care a fost stabilit costul (dacă e postat pe internet, iar dacă nu, cum poate fi consultat).

3. Sumele totale încasate pentru serviciile de copiere a documentele solicitate în baza Legii 544/2001, în perioada 1.01.2013 - la zi, defalcat pe anii 2013 şi 2014.

Analiza datelor:

1. Costul copierii.

Media tarifelor solicitate de autoritățile incluse în analiză este de 1,41 lei/pagină A4, mult peste prețul pieței care se situează sub 0,5 lei.

Contactați telefonic pentru a clarifica sensul sintagmei orice document  și pentru a afla tariful exact ale unei pagini, responsabilii instituției au afirmat că nu este stabilit un preț pe pagină pentru că, de regulă, se solicită cam același tip de documente (fotocopii după documentații urbanistice) care conțin inclusiv pagini A3 și al căror preț de fotocopiere a fost estimat la 18 lei. Responsabilii nu au putut însă să răspundă dacă/ce tarif este aplicat unor cereri de alt tip, de exemplu unei cereri prin care se solicită fotocopia unui document dintr-o singură pagină și au afirmat că au sesizat că există o problemă pe care o vor remedia cu ocazia aprobării taxelor pentru anul viitor.

Datele de mai sus se constituie o bază factuală pentru a afirma că prima ipoteză de lucru se confimă.

La polul opus, avem o listă de nouă instituții care nu percep niciun fel de tarif – consiliile județene Bihor, Maramureș, Satu Mare și Vaslui și consiliile locale Botoșani, Brăila, Cluj-Napoca și Satu Mare.

Unele dintre acestea justifică perfect rezonabil neaplicarea vreunei taxe. De exemplu:

Un alt exemplu de bună practică în acest sens este și CJ Hunedoara care a stabilit un tarif de 50 de bani/pagină însă nu îl aplică decât dacă documentele solicitate au mai mult de 30 de pagini și nu pot fi comunicate decât fizic, nu în format electronic. De altfel, mai mulți dintre respondenți au afirmat că transmit documentele în format electronic și nu percep taxe.

Ca urmare, putem afirma că și cea de-a doua ipoteză de lucru se confirmă.

2. Actul normativ prin care a fost stabilit costul (număr, data, emitent act) și modalitățile de consultare.

Majoritatea instituțiilor care au stabilit taxe pentru eliberarea de documente fac acest lucru anual, prin hotărârea care se referă la cuantumurile tuturor taxelor aplicabile pe parcursul unui an. Aceste acte normative sunt lungi și greu de parcurs. Ca urmare, deși, de regulă (61 din cele 73 de consilii) hotărârile sunt publicate online, este destul de greu pentru cetățeni să se informeze corect cu privire la tariful pentru eliberarea documentelor.

3. Sumele totale încasate pe parcursul anului 2013 și până în luna mai a anului 2014 se ridică la 236.638 de lei. Din această sumă mai mult de trei sferturi – 192.000 lei – o reprezintă sumele încasate de Consiliul local Drobeta Turnu-Severin, campionul prețurilor mari care încasează 18 lei/document. Sume semnificativ mai mari decât celelalte instituții a încasat și Consiliul local Sibiu – 27.154 lei. Restul de bani – 17.485 lei – reprezintă veniturile realizate de pe urma copierii documentelor de către 62 de instutuții. Reiese că, în medie, o instituție a realizat pe parcusul anului 2013 și în primele cinci luni din 2014 venituri totalizând 282 de lei. 
   Suma este insignifiantă în raport cu bugetele autorităților respective. Mai mult, se poate estima că simpla procesare contabilă a acestor sume costă mai mult decât încasările.   

Găsești aici rezultatele studiului în două hărți interactive

Concluzii:

1. se confirmă ipoteza că unele instituții restricționează accesul publicului la documente prin practicarea unor tarife descurajante;
2. practicile sunt foarte diferite de la instituție la instituție, astfel că cetățenii nu știu la ce să se aștepte atunci când solicită informații de interes public de la diverse autorități. În același timp se confirmă cea de-a doua ipoteză a studiului conform căreia practicile restrictive sunt mai răspândite cu cât instituția respectivă este mai puțin vizibilă publicului larg. Ca urmare, cetățenii obișnuiți care interacționează cu autorități publice locale, cum ar fi consiliile locale orășenești sau comunale, sunt cei mai afectați de aceste practici care descurajează implicarea și participarea publică;
3. veniturile obținute nu sunt consistente astfel că rațiunea economică a menținerii acestor tarife nu se susține.