Transparenta – APADOR-CH

Ziua dreptului de a ști, între pixul funcționarului și decizia judecătorului

28/09/2020/în Blog, Slider, Transparenta /de Rasista

Parlamentul și Guvernul se joacă de-a polițistul bun și polițistul rău cu informațiile de interes public: parlamentarii vor să fie furnizate și în format editabil, Guvernul ține cu instituțiile și le mai dă motive să-i refuze pe cetățeni.

La aproape 20 de ani de la adoptarea Legii 544/2001, a liberului acces la informații publice, și în timp ce majoritatea comunicațiile se petrec online, dreptul cetățenilor de a primi aceste informații într-un format electronic editabil încă se află în dezbatere în Parlament. O seamă de deputați și senatori de la PSD și USR au înțeles că nu e normal ca instituțiile publice să tipărească informațiile, apoi să le scaneze și abia apoi să le transmită prin email cetățenilor care le solicită, când calea mult mai simplă și rapidă ar fi transmiterea lor prin email în format electronic și deschis, care să permită editarea ulterioară.

Modificarea legislativă PL-x 529/2020 a trecut de Senat și se află în dezbatere la Camera Deputaților, cameră decizională. Ea prevede că instituțiile vor fi obligate să transmită informațiile și în format editabil, acolo unde este tehnic posibil. De asemenea instituțiile publice vor fi obligate să înființeze și un registru electronic al solicitărilor de informații publice și al răspunsurilor aferente, pentru o transparentizare sporită a informațiilor, și pentru a nu dubla munca funcționarilor în măsura în care aceleași informații ar mai fi cerute și de alți petenți.

În expunerea de motive a proiectului de modificare amintit, inițiatorii spun că există încă multe refuzuri nejustificate de a furniza informații publice, din partea instituțiilor, și că 50% dintre cazurile ajunse în instanță sunt rezolvate în favoarea cetățenilor. Totuși rămâne un procent însemnat de cetățeni care nu au suficientă determinare sau cunoștințe pentru a-și cere acest drept în justiție, tocmai de aceea, cu atât mai binevenită este modificarea legislativă menționată.

APADOR-CH salută și încurajează această modificare legislativă, astăzi, 28 septembrie, cu ocazia Zilei internaționale a dreptului de a ști.

Cu aceeași ocazie amintim că nu toate modificările aduse Legii 544/2001 sunt la fel de benefice. Bunăoară Guvernul are în lucru un proiect de modificare a normelor de aplicare a Legii 544/2001, care contravine atât legii, cât și intenției de modificare de la Parlament. Concret, Guvernul ar vrea să dea mână liberă instituțiilor să refuze anumite cereri de informații, sub pretextul că datele cerute de petenți nu se află în evidențele instituției în forma cerută de aceștia – de exemplu statistici sau alt informații de sinteză din activitatea instituției respective. APADOR-CH a făcut și pentru aceste modificări o serie de propuneri pe care le-a transmis Guvernului.

Lacune grave ale noii legi privind carantina și izolarea

06/07/2020/în Buna guvernare, Comunicate, Covid 19, Slider, Transparenta /de Rasista

Guvernul legiferează în continuare heirupist și opac, deși nu mai suntem în stare de urgență; Opinia APADOR-CH pe marginea lacunelor noului act emis de guvern privind carantina și izolarea

APADOR-CH constată că și acestui guvern îi place să legifereze fără consultare publică, în ciuda faptului că nu ne mai aflăm în stare de urgență, ca să fie suspendate regulile de trasparență decizională, iar Curtea Constituțională deja a invalidat mai multe acte adoptate astfel în ultima perioadă.

Un proiect de lege privind noile măsuri de carantină și izolare în caz de boli contagioase a fost adoptat azi de Guvern într-o manieră lipsită de transparență, fiind disponibil pentru consultare abia după adoptare, desi Legea 52/2003, a transparenței decizionale, prevede obligativitatea dezbaterii publice în astfel de cazuri.

În lumina ultimelor eșecuri de reglementare, suferite de executiv la CCR, ar fi fost înțelept și chiar legal ca proiectul adoptat astăzi, fără ca nimeni să-l vadă înainte de ședința de guvern, să fie postat în dezbatere publică timp de câteva zile, astfel încât societatea civilă și poate unii specialiști în legislație să vină cu idei de îmbunătățire a proiectului, astfel încât acesta să nu mai poată fi contestat ulterior.

Citind, în presă, proiectul adoptat de guvern, APADOR-CH observă că deși este vorba practic despre o privare de libertate, carantina și izolarea nu beneficiază în prezentul act de garanțiile prevăzute în mod normal de lege pentru o astfel de măsură. Spre exemplu:

1

Durata măsurii de carantină/izolare nu este stabilită clar prin lege.

E adevărat că durata îmbolnăvirii nu poate fi cunoscută dinainte, însă nici în cazul stării de urgență nu se poate ști de la început cât va dura, dar în lege este prevăzut un termen fix pe care-l poate avea, cu posibilitatea de a prelungi acel termen sau de a înceta măsura înainte de termen, dacă nu mai este nevoie de ea.

Proiectul nu doar că nu prevede o durată precisă, dar nu prevede nici un criteriu clar, ci extrem de ambiguu pentru stabilirea perioadei, și anume “o durată conform datelor științifice oficiale disponibile la nivel internațional.”

Fiind vorba despre privare de libertate, durata trebuie stabilită în mod clar. În practică, măsura ar putea fi dispusă pe o durata de 14 zile, cu posibilitatea prelungirii de câte ori este necesar din punct de vedere medical, cu până la 14 zile de fiecare dată și cu posibilitatea încetării măsurii chiar înainte de termen, dacă ea nu mai este necesară.

2

Carantina/izolarea persoanelor sau bunurilor ar trebui dispuse prin decizii individuale, nu colective. – Recomandare însușită de Camera Deputaților și inclusă în proiectul de lege adoptat

E nevoie de un act clar emis pentru fiecare persoană vizată, în care să se prevadă: data (eventual și ora), emitentul actului, numele persoanei vizate, măsura luată, motivarea luării acestei măsuri, durata măsurii, căi de atac. Actul trebuie comunicat în copie persoanei vizate în momentul luării măsurii. Desigur, în cazul carantinei zonale, deciziile individuale sunt imposibil de emis, dar in cazul carantinei persoanelor și a bunurilor, astfel de decziii pot fi emise și sunt necesare, pentru a exisa un act individual prin care a fost dipusă privarea de libertate.

3

Pentru că este vorba de o privare de libertate, această decizie individuală trebuie reglementată prin lege, nu lăsată la latitudinea unui ordin de ministru. – Recomandare însușită de Camera Deputaților și inclusă în proiectul de lege adoptat

Cu alte cuvinte, decizia individuală de plasare în carantină/izolare trebuie să fie reglementată în cuprinsul legii. Adică, legea trebuie să prevadă cine emite decizia individuală, pe ce perioadă, pentru ce motive, cum se comunică etc. Acum, legea nu zice nimic și nu putem să lăsăm lucrurile așa în ideea că poate printr-un ordin de minstru se va introduce și reglelenta decizia individuală.

4

Nu este clar nici cine e partea care trebuie citată, din partea statului, în cazul în care persoana izolată decide să atace măsura la judecător. – Recomandare însușită de Camera Deputaților și inclusă în proiectul de lege adoptat

Există mai multe legi în care se prevede expres cine, ce instituție/autoritate va reprezenta statul în caz de proces. Ar fi forte necesar, pentru a elimina posibilele controverse care vor apărea în practică, să se prevadă expres în lege cine va sta în judecată, din partea statului într-un astfel de proces (poate fi minsterul de resort, poate fi o direcție de sănătate publică, poate fi Comitetul Național pentru Situații de Urgență – indiferent cine va fi, ar fi foarte bine să fie prevăzut expres în lege că el va participa în proces).

5

Potrivit Deciziei CCR și a jurisprudenței CEDO, este necesar să se prevadă în lege o scară graduală de luare a măsurilor.

Ar trebui prevăzut că trebuie început cu izolarea la domiciliu ca regullă și dacă asta nu este posibilă din motive medicale sau dacă persoana nu are posibilitatea să se izoleze de restul familiei la domiciliu, să se ajungă la măsuri mai grave. Rațiunea acesteia constă în limitarea efectelor pe care restrangerea drepturilor le are asupra persoanei implicate. Acest raționament a fost prevăzut în cazul carantineiꓽ carantina la domiciliu este regula, iar carantina institutionaliată este excepția.

În prezentul proiect de lege prevede obligativitatea izolării în spital a persoanelor și doar cu titlu de excepție izolarea la domiciliu pentru asimtomatici în condițiile în care, potrivit informațiilor stiintifice oficiale, autoritățile consieră că este posibil astfel.

În acest sens, al respectării pricipiuluiu ultima ratio este și paragraf 61 al deciziei CCR privind carantina/internarea, din care cităm: “De asemenea, legiuitorul trebuie să aibă în vedere că dispozițiile referitoare la internarea obligatorie reprezintă ultima opțiune la care autoritățile pot recurge pentru a realiza obiectivul de prevenire a răspândirii unei boli transmisibile, astfel că este necesar să fie reglementate și alte măsuri de o severitate mai scăzută, care să fie aplicate, dacă sunt eficiente, așa cum a precizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența antereferită.”

6

Art 6 alin. 4 din proiectul de lege depus la Camera Deputailor prevede ca se dispune izolarea la spital pentru persoanele care prezintă simtome specifice și pentru care se impune internarea obligatorie.

Dar, legea nu prevede care sunt cazurile în care se impune internarea obligatorie, ceea ce lasă loc pentru abuzuri și restrangeri nejustificate de drepturi. Deci dacă doar tușești sau strănuti poți ajunge la internare obligatorie. De aceea, este necesar ca legea să fie completată cu indicarea cazurilor în care internarea este obligatorie. – Recomandare însușită de Camera Deputaților și inclusă în proiectul de lege adoptat

7

Nu este prevazută participarea procurorului la proces, deși e vorba de privare de libertate. De aceea, la art. 11 trebuie adaugat un paragraf care să prevadă: „Participarea procurorlui la judecată este obligatorie”.

În legea 487/2002, in care este reglelentată o formă a internării nevoluntare, se prevede că participarea procurorului la judecată este obligatorie. Deci, ar trebui să fie obligatorie și în cazul judecății privind carantina/izolarea.

8

În lege trebuie să se prevadă care este situația persoanelor carantinate/izolate care au copii care pot rămâne nesupravegheați. – Recomandare însușită de Camera Deputaților și inclusă în proiectul de lege adoptat

Spre exemplu, art. 66 al .3 din legea 487/2002 prevede, în mod judicios: „(3) Când măsura internării nevoluntare a fost luată față de un pacient în a cărui ocrotire se află un minor sau o persoană pusă sub interdicție, căreia i s-a instituit curatela ori o persoană care din cauza bolii, vârstei sau altei cauze are nevoie de ajutor, medicul va informa, de îndată, autoritatea tutelară de la domiciliul sau reședința pacientului.” Un text similar trebuie introdus si in noua lege privind carantinarea/izolare. Acestea au fost precizate și în decizia CCR privind carantina/izolarea, paragraf 62 „În sfârșit, Curtea consideră că, în reglementarea măsurii internării obligatorii, legiuitorul nu trebuie să omită efectele pe care internarea obligatorie le poate avea asupra persoanelor aflate în ocrotirea sau în îngrijirea persoanei internate “.

9

Art 4 din prezentul Proiect de lege are în vedere doar decizia individuală aplicabilă persoanei carantinate.

Considerăm că este o eroare materială și pentru o mai bună claritate a textului trebuie inclusă și persoana față de care se dispune măsura izolării.

10

Redactarea art. 3 lit. d , privind izolarea, este neclara, neintelegandu-se daca acordul (consimtamantul) persoanei este necesar doar pentru aplicarea tratamentului sau si pentru dispunerea masurii izolarii.

Considerăm ca acordul persoanei este necesar si pentru a dispune masura izolarii, dar in lege trebuie prevazut clar acest fapt. Pe de alta parte, daca se doreste ca iziolarea sa fie obligatorie, deci sa poata fi dispusa fara consimtamantul persoanei, acest lucru trebuie prevazut clar in lege. Redactarea actuala a textului de lege permite interpretari divergente cu privire la necesitatea consimtamantului persoanei pentru dispunerea masurii izolarii.

11

Considerăm că art. 6 alin. 2 si art. 7 alin. 8 sunt neclare din prisma faptului că nu precizează criteriile in functie de care medicul constată riscul iminent în cazuri individuale.

*Acestea au fost și propunerile susținute de APADOR-CH în fața Comisiei Juridice din camera Deputaților, miercuri 8 iulie la dezbaterea organizată de parlamentari pentru adoptarea proiectului de lege propus de Guvern. Aceleași propuneri au fost transmise și Senatului vineri, 10 iulie 2020

Asociația consideră că bâlbele de legiferare din perioada pandemiei, regulile concepute pe repede înainte fără o gândire strategică, stau la baza situației în care ne aflăm acum, când persoane infectate cu Covid 19 sunt eliberate din spitale, fără posibilitate de monitorizare, în timp ce altora, care se simt rău, le este frică să se prezinte la spital, ca să nu fie internate abuziv.

Carantina și izolarea în caz de boli contagioase au nevoie de un cadru legal bine fundamentat, ce se va aplica oricând, pe termen lung, afectează drepturile și libertățile cetățenilor și nu trebuie tratat doar ca o replica țâfnoasă dată de un executiv grăbit unei Curți Constituționale pe care o consideră ostilă.

Lacune grave ale noii legi privind carantina și izolarea

06/07/2020/în Buna guvernare, Comunicate, Covid 19, Slider, Transparenta /de Rasista

Guvernul legiferează în continuare heirupist și opac, deși nu mai suntem în stare de urgență; Opinia APADOR-CH pe marginea lacunelor noului act emis de guvern privind carantina și izolarea

APADOR-CH constată că și acestui guvern îi place să legifereze fără consultare publică, în ciuda faptului că nu ne mai aflăm în stare de urgență, ca să fie suspendate regulile de trasparență decizională, iar Curtea Constituțională deja a invalidat mai multe acte adoptate astfel în ultima perioadă.

Un proiect de lege privind noile măsuri de carantină și izolare în caz de boli contagioase a fost adoptat azi de Guvern într-o manieră lipsită de transparență, fiind disponibil pentru consultare abia după adoptare, desi Legea 52/2003, a transparenței decizionale, prevede obligativitatea dezbaterii publice în astfel de cazuri.

În lumina ultimelor eșecuri de reglementare, suferite de executiv la CCR, ar fi fost înțelept și chiar legal ca proiectul adoptat astăzi, fără ca nimeni să-l vadă înainte de ședința de guvern, să fie postat în dezbatere publică timp de câteva zile, astfel încât societatea civilă și poate unii specialiști în legislație să vină cu idei de îmbunătățire a proiectului, astfel încât acesta să nu mai poată fi contestat ulterior.

Citind, în presă, proiectul adoptat de guvern, APADOR-CH observă că deși este vorba practic despre o privare de libertate, carantina și izolarea nu beneficiază în prezentul act de garanțiile prevăzute în mod normal de lege pentru o astfel de măsură. Spre exemplu:

1

Durata măsurii de carantină/izolare nu este stabilită clar prin lege.

E adevărat că durata îmbolnăvirii nu poate fi cunoscută dinainte, însă nici în cazul stării de urgență nu se poate ști de la început cât va dura, dar în lege este prevăzut un termen fix pe care-l poate avea, cu posibilitatea de a prelungi acel termen sau de a înceta măsura înainte de termen, dacă nu mai este nevoie de ea.

Proiectul nu doar că nu prevede o durată precisă, dar nu prevede nici un criteriu clar, ci extrem de ambiguu pentru stabilirea perioadei, și anume “o durată conform datelor științifice oficiale disponibile la nivel internațional.”

Fiind vorba despre privare de libertate, durata trebuie stabilită în mod clar. În practică, măsura ar putea fi dispusă pe o durata de 14 zile, cu posibilitatea prelungirii de câte ori este necesar din punct de vedere medical, cu până la 14 zile de fiecare dată și cu posibilitatea încetării măsurii chiar înainte de termen, dacă ea nu mai este necesară.

2

Carantina/izolarea persoanelor sau bunurilor ar trebui dispuse prin decizii individuale, nu colective. – Recomandare însușită de Camera Deputaților și inclusă în proiectul de lege adoptat

E nevoie de un act clar emis pentru fiecare persoană vizată, în care să se prevadă: data (eventual și ora), emitentul actului, numele persoanei vizate, măsura luată, motivarea luării acestei măsuri, durata măsurii, căi de atac. Actul trebuie comunicat în copie persoanei vizate în momentul luării măsurii. Desigur, în cazul carantinei zonale, deciziile individuale sunt imposibil de emis, dar in cazul carantinei persoanelor și a bunurilor, astfel de decziii pot fi emise și sunt necesare, pentru a exisa un act individual prin care a fost dipusă privarea de libertate.

3

Pentru că este vorba de o privare de libertate, această decizie individuală trebuie reglementată prin lege, nu lăsată la latitudinea unui ordin de ministru. – Recomandare însușită de Camera Deputaților și inclusă în proiectul de lege adoptat

Cu alte cuvinte, decizia individuală de plasare în carantină/izolare trebuie să fie reglementată în cuprinsul legii. Adică, legea trebuie să prevadă cine emite decizia individuală, pe ce perioadă, pentru ce motive, cum se comunică etc. Acum, legea nu zice nimic și nu putem să lăsăm lucrurile așa în ideea că poate printr-un ordin de minstru se va introduce și reglelenta decizia individuală.

4

Nu este clar nici cine e partea care trebuie citată, din partea statului, în cazul în care persoana izolată decide să atace măsura la judecător. – Recomandare însușită de Camera Deputaților și inclusă în proiectul de lege adoptat

Există mai multe legi în care se prevede expres cine, ce instituție/autoritate va reprezenta statul în caz de proces. Ar fi forte necesar, pentru a elimina posibilele controverse care vor apărea în practică, să se prevadă expres în lege cine va sta în judecată, din partea statului într-un astfel de proces (poate fi minsterul de resort, poate fi o direcție de sănătate publică, poate fi Comitetul Național pentru Situații de Urgență – indiferent cine va fi, ar fi foarte bine să fie prevăzut expres în lege că el va participa în proces).

5

Potrivit Deciziei CCR și a jurisprudenței CEDO, este necesar să se prevadă în lege o scară graduală de luare a măsurilor.

Ar trebui prevăzut că trebuie început cu izolarea la domiciliu ca regulă și dacă asta nu este posibilă din motive medicale sau dacă persoana nu are posibilitatea să se izoleze de restul familiei la domiciliu, să se ajungă la măsuri mai grave. Rațiunea acesteia constă în limitarea efectelor pe care restrangerea drepturilor le are asupra persoanei implicate. Acest raționament a fost prevăzut în cazul carantineiꓽ carantina la domiciliu este regula, iar carantina institutionaliată este excepția.

În prezentul proiect de lege se prevede obligativitatea izolării în spital a persoanelor și doar cu titlu de excepție izolarea la domiciliu pentru asimtomatici în condițiile în care, potrivit informațiilor stiintifice oficiale, autoritățile consideră că este posibil astfel.

În acest sens, al respectării pricipiuluiu ultima ratio este și paragraf 61 al deciziei CCR privind carantina/internarea, din care cităm: „De asemenea, legiuitorul trebuie să aibă în vedere că dispozițiile referitoare la internarea obligatorie reprezintă ultima opțiune la care autoritățile pot recurge pentru a realiza obiectivul de prevenire a răspândirii unei boli transmisibile, astfel că este necesar să fie reglementate și alte măsuri de o severitate mai scăzută, care să fie aplicate, dacă sunt eficiente, așa cum a precizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența antereferită.”

6

Art 6 alin. 4 din proiectul de lege depus la Camera Deputaților prevede că se dispune izolarea la spital pentru persoanele care prezintă simptome specifice și pentru care se impune internarea obligatorie.

Dar, legea nu prevede care sunt cazurile în care se impune internarea obligatorie, ceea ce lasă loc pentru abuzuri și restrangeri nejustificate de drepturi. Deci dacă doar tușești sau strănuti poți ajunge la internare obligatorie. De aceea, este necesar ca legea să fie completată cu indicarea cazurilor în care internarea este obligatorie. – Recomandare însușită de Camera Deputaților și inclusă în proiectul de lege adoptat

7

Nu este prevazută participarea procurorului la proces, deși e vorba de privare de libertate. De aceea, la art. 11 trebuie adaugat un paragraf care să prevadă: „Participarea procurorlui la judecată este obligatorie”.

În legea 487/2002, in care este reglelentată o formă a internării nevoluntare, se prevede că participarea procurorului la judecată este obligatorie. Deci, ar trebui să fie obligatorie și în cazul judecății privind carantina/izolarea.

8

În lege trebuie să se prevadă care este situația persoanelor carantinate/izolate care au copii care pot rămâne nesupravegheați. – Recomandare însușită de Camera Deputaților și inclusă în proiectul de lege adoptat

Spre exemplu, art. 66 al .3 din legea 487/2002 prevede, în mod judicios: „(3) Când măsura internării nevoluntare a fost luată față de un pacient în a cărui ocrotire se află un minor sau o persoană pusă sub interdicție, căreia i s-a instituit curatela ori o persoană care din cauza bolii, vârstei sau altei cauze are nevoie de ajutor, medicul va informa, de îndată, autoritatea tutelară de la domiciliul sau reședința pacientului.” Un text similar trebuie introdus si in noua lege privind carantinarea/izolare. Acestea au fost precizate și în decizia CCR privind carantina/izolarea, paragraf 62 „În sfârșit, Curtea consideră că, în reglementarea măsurii internării obligatorii, legiuitorul nu trebuie să omită efectele pe care internarea obligatorie le poate avea asupra persoanelor aflate în ocrotirea sau în îngrijirea persoanei internate “.

9

Art 4 din prezentul Proiect de lege are în vedere doar decizia individuală aplicabilă persoanei carantinate.

Considerăm că este o eroare materială și pentru o mai bună claritate a textului trebuie inclusă și persoana față de care se dispune măsura izolării.

10

Redactarea art. 3 lit. d , privind izolarea, este neclara, neintelegandu-se daca acordul (consimtamantul) persoanei este necesar doar pentru aplicarea tratamentului sau si pentru dispunerea masurii izolarii.

Considerăm ca acordul persoanei este necesar si pentru a dispune masura izolarii, dar in lege trebuie prevazut clar acest fapt. Pe de alta parte, daca se doreste ca iziolarea sa fie obligatorie, deci sa poata fi dispusa fara consimtamantul persoanei, acest lucru trebuie prevazut clar in lege. Redactarea actuala a textului de lege permite interpretari divergente cu privire la necesitatea consimtamantului persoanei pentru dispunerea masurii izolarii.

11

Considerăm că art. 6 alin. 2 si art. 7 alin. 8 sunt neclare din prisma faptului că nu precizează criteriile in functie de care medicul constată riscul iminent în cazuri individuale.

*Acestea au fost și propunerile susținute de APADOR-CH în fața Comisiei Juridice din camera Deputaților, miercuri 8 iulie la dezbaterea organizată de parlamentari pentru adoptarea proiectului de lege propus de Guvern. Aceleași propuneri au fost transmise și Senatului vineri, 10 iulie 2020

Asociația consideră că bâlbele de legiferare din perioada pandemiei, regulile concepute pe repede înainte fără o gândire strategică, stau la baza situației în care ne aflăm acum, când persoane infectate cu Covid 19 sunt eliberate din spitale, fără posibilitate de monitorizare, în timp ce altora, care se simt rău, le este frică să se prezinte la spital, ca să nu fie internate abuziv.

Carantina și izolarea în caz de boli contagioase au nevoie de un cadru legal bine fundamentat, ce se va aplica oricând, pe termen lung, afectează drepturile și libertățile cetățenilor și nu trebuie tratat doar ca o replica țâfnoasă dată de un executiv grăbit unei Curți Constituționale pe care o consideră ostilă.

Apel către Parlament pentru transparentizarea comisiilor de specializate

23/04/2020/în Buna guvernare, Covid 19, Transparenta /de Rasista

38 de organizaţii neguvernamentale cer acces la şedinţele comisiilor de specialitate din Parlament, pentru a-şi susţine punctele de vedere

Către: Parlamentul României, domnului Robert Marius Cazanciuc, Vicepreşedinte cu atribuţii de preşedinte al Senatului, domnului Marcel Ciolacu, Preşedintele Camerei Deputaţilor

Către: partidele politice parlamentare
domnului Marcel Ciolacu, Preşedinte interimar PSD
domnului Ludovic Orban, Preşedinte PNL
domnului Dan Barna, Preşedinte USR
domnului Victor Ponta, Preşedinte PRO România
domnului Eugen Tomac, Preşedinte PMP
domnului Kelemen Hunor, Preşedinte UDMR

SCRISOARE DESCHISĂ PRIVIND TRANSPARENŢA PROCEDURILOR PARLAMENTARE

Stimaţi Domni, Reprezentanţi ai mediului de afaceri şi ai societăţii civile din România doresc să vă supună atenţiei un subiect deosebit de important pentru buna funcţionare a instituţiilor publice din ţara noastră şi a transparenţei procesului legislativ deschis şi accesibil cetăţenilor.

Liberul acces la informaţiile de interes public şi dialogul neîntrerupt între decidenţi şi cetăţeni, fie că aceştia sunt parte din societatea civilă sau a mediului de afaceri, reprezintă elemente de bază ale democraţiei, în special în situaţii dificile, atipice, marcate atât de confuzie în rândul populaţiei, cât şi de dezinformare. Cu atât mai mult, în aceste situaţii dificile trebuie să nu ne abatem de la valorile fundamentale ale democraţiei şi trebuie să identificăm soluţii pentru a ne asigura că aceste valori nu sunt afectate.

Într-o societate democratică şi (în special) în cel mai important for legislativ al ţării, Parlamentul României, dialogul este indispensabil. Dorim să atragem atenţia că în clipa de faţă acesta suferă grav, nu doar din cauza restricţiilor impuse de criza COVID-19, dar şi din cauza unor decizii interne, care credem că ar trebui reconsiderate.

Considerăm că dialogul deschis între stat şi societate în ansamblul ei poate veni în sprijinul cetăţenilor, angajaţilor sau angajatorilor contribuind astfel la susţinerea şi, mai ales, relansarea economiei naţionale, precum şi la consolidarea încrederii într-un moment în care România are nevoie de aceasta pentru a depăşi momentul de criză.

Prin această scrisoare vă solicităm cu fermitate neîngrădirea participării reprezentanţilor mediului de afaceri şi ai societăţii civile în cadrul şedinţelor publice online ale comisiilor de specialitate din Parlamentul României pentru a ne putea susţine punctele de vedere, astfel încât circuitul legislativ să funcţioneze în continuare în baza transparenţei şi public, iar politicile şi măsurile adoptate de către decidenţii politici să fie în acord cu nevoile reale ale societăţii, pe baza opiniilor exprimate de toate părţile interese.

Totodată, şedinţele pot fi înregistrate şi puse la dispoziţie publicului larg pe paginile web ale instituţiei. Subliniem, totodată, că a ţine cont de nevoile reale ale societăţii civile din România, în sensul ei larg, dar şi de contribuţia acesteia la informarea factorilor de decizie cu privire la dificultăţile pe care le întâmpină în această perioadă este de o importanţă vitală. Organizaţiile non-guvernamentale au o înţelegere de la firul ierbii a situaţiilor sociale şi economice, asigurând sprijin direct şi asistenţă, dincolo de mecanismele de monitorizare privind respectarea unor valori fundamentale (ex. drepturile omului).

Credem că doar menţinând şi consolidând parteneriatul solid dintre stat, sindicate, mediul de afaceri şi societatea civilă, bazat pe dialog, pot fi propuse şi adoptate politici eficiente, al căror răspuns să aibă corespondent în realităţile traversate de cetăţeni şi mediul de afaceri. Având în vedere situaţia actuală, acest parteneriat poate fi menţinut în continuare prin folosirea mijloacelor electronice de comunicare, fără a afecta transparenţa şi calitatea dezbaterilor şi a procesului decizional.

Cu speranţa că rămâneţi un partener deschis către dialog, avem încredere că veţi răspunde pozitiv solicitării noastre pe care v-o adresăm pe această cale.

Semnează:

1. ActiveWatch
2. APADOR-CH (Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, Comitetul Helsinki)
3. Asociaţia Oamenilor de Afaceri din Romania-AOAR
4. Asociaţia Patronală a Industriei de Software şi Servicii
5. Asociaţia Registrul Român de Lobby-ARRL
6. Asociaţia Română a Companiilor de Exploatare şi Producţie şi Petrolieră – ROPEPCA
7. Asociaţia Civica
8. Asociaţia Civică Miliţia Spirituală
9. Asociaţia Parcul Natural Văcăreşti
10. Camera de Comerţ Americană în România
11. Camera de Comerţ Franceză în România
12. Camera de Comerţ Germană în România
13. Camera De Comerţ Olandeză în România
14. Centrul Filia
15. Centrul pentru Inovare Publică
16. CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică
17. Confederaţia Caritas România
18. Confederaţia Naţională pentru Antreprenoriat Feminin
19. Confederaţia Patronală Concordia
20. Consiliul Investitorilor Străini
21. Dizabnet
22. Expert Forum
23. Federaţia Patronală Petrol şi Gaze
24. Federaţia Asociaţiilor Companiilor de Utilităţi din Energie
25. Federaţia Industriei Hoteliere din România
26. Federaţia Patronală a Transportatorilor din România
27. Federaţia Patronală a Serviciilor Financiare
28. Federaţia Patronală a Reţelelor de Comerţ
29. Federaţia Patronatelor din Industria Auto
30. Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil – FONPC
31. Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale – FONSS
32. Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile – FDSC
33. Funky Citizens
34. Greenpeace
35. HR Management Club
36. Romanian Business Leaders – RBL
37. Salvaţi Copiii România
38. Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare din România

Transparența și urgența

03/04/2020/în Buna guvernare, Covid 19, Transparenta /de Rasista

Transparenţa decizională şi dialogul social în vreme de pandemie

Articolul I pct. 5 din OUG nr. 34/2020 prevede o modificare în sensul că, pe perioada stării de asediu sau a stării de urgență, normele legale referitoare la transparența decizională și dialogul social nu se aplică în cazul proiectelor de acte normative prin care se stabilesc măsuri aplicabile pe durata stării de asediu sau a stării de urgență ori care sunt o consecință a instituirii acestor stări.

În linii mari, în cazul adoptării de acte normative, „transparența decizională” înseamnă că un proiect de act normativ este supus consultării opiniei publice cu 30 de zile înainte de a fi adoptat (conform Legii nr. 52/2003). Iar „dialog social” înseamnă că un proiect de act normativ este supus, cu 10 zile înainte de adoptare, avizului prealabil şi consultativ al Consiliului Economic şi Social (organism tripartit, format din reprezentanţi ai societăţii civile, ai sindicatelor şi ai patronatelor), conform Legii nr. 248/2013.

Justificarea acestei excepţii de la regula transparenţei şi dialogului este că, în stare de asediu sau de urgenţă, există măsuri care trebuie luate imediat, fără nicio întârziere, în caz contrar efectul lor fiind anulat sau negativ ori chiar opus celui urmărit.

Spre exemplu, instituirea carantinei în municipiul Suceava şi în opt comune limitrofe, prin Ordonanţa militară nr. 6/2020, dacă ar fi făcut obiectul unor consultări publice anterior adoptării, ar fi putut duce la migraţii în masă din acea zonă, pentru evitarea carantinei. Aşa s-a întâmplat în Italia, când un proiect de instituire a carantinei într-o zonă a fost făcut public cu două zile înainte de adoptare şi a dus la un exod al populaţiei din zona ce urma să fie carantinată în restul ţării, ceea ce a dus la o extindere a contaminării.

De altfel, chiar Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională prevede în art. 7 al. 13 că în cazul reglementării unei situații care, din cauza circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea de soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptării în procedura de urgență prevăzută de reglementările în vigoare. În speţă, procedura de adoptare în regim de urgenţă a fost prevăzută prin OUG nr. 34/2020.

Este de observat faptul că regulile transparenţei decizionale şi dialogului social nu sunt „suspendate” permanent, ci numai pe durata stării de urgenţă/asediu şi că „suspendarea” nu se aplică în cazul tuturor proiectelor de acte normative, ci doar al celor care au legătură directă cu starea de urgenţă/asediu.

În consecinţă, dacă pe durata stării de urgenţă sunt elaborate proiecte de acte normative care nu stabilesc măsuri aplicabile doar pe durata acestei stări excepţionale sau care nu decurg din instituirea acestei stări, ci alte măsuri, cu aplicabilitate şi după încetarea stării de urgenţă, normele legale referitoare la transparența decizională și dialogul social se aplică în continuare, şi pe durata stării de urgenţă, în cazul acestei categorii de proiecte de acte normative.

Poate că era mai potrivită o nuanţare în noua reglementare introdusă prin OUG nr. 34/20202, în sensul că exceptarea de la regula transparenţei şi dialogului să nu se facă în toate cazurile de acte normative prin care se stabilesc măsuri aplicabile pe durata stării de asediu sau a stării de urgență ori care sunt o consecință a instituirii acestor stări, ci doar în cazul proiectelor pentru care, în mod real şi demonstrabil, întârzierea în adoptare sau dezvăluirea în faza de proiect ar avea consecinţe negative.

Pentru celelalte proiecte de acte normative, ce ar urma să fie adoptate în legătură cu starea de asediu sau urgenţă şi pentru care transparenţa sau dialogul nu ar putea produce consecinţe negative, în raport de caracterul urgent sau special al măsurii ce urmează să fie adoptate, ar fi putut fi prevăzute termene scurte sau foarte scurte, de nivelul uneia sau câtorva zile, pentru consultare publică şi dialog.

Un fost ziarist conduce Grupul de comunicare strategică în pandemie

24/03/2020/în Covid 19, Slider, Transparenta /de Rasista

Andi Manciu, fost jurnalist, actual consilier de stat în Guvern, este persoana care coordonează Grupul de comunicare strategică, una dintre cele trei entități care se ocupă în aceste zile de gestionarea epidemiei de Covid 19 în România. Este o informație primită de la serviciul de presă al Ministerului Administrației și Internelor, la solicitarea făcută de APADOR-CH în acest sens săptămâna trecută.

Conform documentului primit de la MAI, Grupul de comunicare strategică a fost înființat prin Hotărârea nr. 2/24.02.2020 a Comitetului Național pentru Situații Speciale de Urgență, și este compus din specialiști în comunicare de la toate ministerele și serviciile publice cu responsabilități în combaterea pandemiei: Guvernul României, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Sănătății, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Transporturilor, Departamentul pentru Situații de Urgență, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Serviciul de Telecomunicații Speciale.

Documentul citat nu răspunde la toate întrebările formulate de APADOR-CH. Respectiv nu divulgă componenţa nominală a celor trei entităţi care se ocupă de criza Coronavirusului. De asemenea, nu detaliază nici atribuţiile acestora. De exemplu, în cazul Grupului de comunicare strategică, în continuare nu știm dacă, dincolo de simpla informare a publicului, se mai ocupă și cu închiderea unor site-uri acuzate că răspândesc informații false.

Câte testări s-au făcut până acum în România

Însă conține răspunsuri la întrebările adresate într-o altă solicitare, transmisă ieri, prin care ceream concret numărul testărilor făcute în România, pe zile și județe, de la începutul pandemiei, numărul cazurilor pozitive, pe zile și județe, și numărul decedaților.

Serviciul de presă al MAI a comunicat că

Potrivit informării din data de 23 martie a.c., la nivel național au fost efectuate 11.223 de teste la nivel național, fiind depistate pozitiv 576 de persoane. La ATI sunt internați 15 pacienți, din care 7 în stare gravă. Starea de sănătate a celorlalți pacienți este bună, staționară. De asemenea, au fost declarate vindecate 73 de persoane.
Până în prezent, în România, au fost înregistrate opt decese ca urmare a infectării cu noul coronavirus (COVID-19).

De ce nu se mai dau cifrele pe județe

De asemenea, ni s-a mai furnizat și o explicație pentru decizia de a comunica numărul îmbolnăvirilor doar centralizat și nu pe județe, cum se făcea până nu demult: faptul că bolnavii depistați sunt deja în spitale, nu acasă, uneori în alte județe decât cele de reședință, și pentru a preveni stigmatizarea lor de către comunități.

Decizia de a raporta cazurile confirmate cu noul coronavirus (COVID-19) doar la nivel național este motivată de faptul că situația pe județe nu indica prezența persoanelor respective în comunități, așa cum induce o astfel de raportare care se realizează în funcție de adresa de domiciliu. Potrivit protocolului medical, persoanele confirmate pozitiv la testul pentru noul coronavirus sunt internate în spitalele special destinate unor astfel de cazuri pozitive, într-un regim strict de izolare.
De asemenea, și în privința unei raportări care ar indica situația internărilor în funcție de unitățile spitalicești, în urma analizei grupului de comunicare strategică s-a constatat riscul de a genera confuzie pentru comunitățile respective și de a induce o percepție distorsionată față de situația de fapt. Astfel, prin prezentarea unei centralizări la nivel național s-a urmărit prevenirea stigmatizării persoanelor și a oricăror situații care, la nivel local, ar genera comportamente sociale nejustificate.

Deși răspunsul primit de la MAI nu atinge toate punctele cerute în solicitările noastre, APADOR-CH a decis să dea dovadă de bună credință și să nu solicite în instanță conformarea instituției la Legea 544/2001. Considerăm că în această perioadă o formă de a susține și ajuta autoritățile este și aceea de a nu le încurca sau hărțui.

Subliniem, însă, din nou, că a face public un document cu componența nominală a structurilor de putere, care dispun în aceste zile măsuri importante pentru România, este un gest de loialitate față de cetățeni. Legea nr. 544/2001 nu poate fi modificată printr-o adresă, fie ea și de secretar de stat, transmisă în stare de urgență. Nu pot fi stabilite alte reguli decât cele prevăzute de lege cu privire la ce înseamnă informaţie de interes public, cine este obligat şi cine nu să comunice informaţiile de interes public şi în ce formă. Iar cetățenii au dreptul să fie informați despre evoluția epidemiei la ei în județ, transparența fiind esențială mai ales atunci când statul ne cere să respectăm orbește restricții drastice.

Răspunsul MAI integral

Cerem guvernului transparentizarea datelor privind testările și îmbolnăvirile cu Covid 19

24/03/2020/în Comunicate, Covid 19, Slider, Transparenta /de Rasista

APADOR- CH a cerut primului ministru și Ministerului Afacerilor Interne, în baza Legii 544/2001, informații despre numărul testărilor făcute de la debutul pandemiei, numărul cazurilor confirmate și care este starea de sănătate a celor infectați cu Covid 19. Solicitările de informații publice au fost făcut în contextul în care tot mai mulți jurnaliști semnalează că nu mai au acces la aceste informații, la nivel de județe.

Secretarul de stat din MAI, Gheorghe Sorescu, a interzis prefecturilor, printr-o adresă, să mai furnizeze astfel de informații. Singurul abilitat să informeze publicul este acel misterios Grup de comunicare strategică, o structură guvernamentală cu atribuţii nepublice și care nu are publicate datele de contact.

Cetățenii au dreptul să fie informați despre evoluția epidemiei la ei în județ, transparența fiind esențială mai ales atunci când statul îi cere cetățeanului să respecte orbește niște restricții drastice.

Prin solicitările transmise, APADOR-CH a amintit autorităților că Legea nr. 544/2001 nu poate fi modificată printr-o adresă, fie ea și de secretar de stat, transmisă în stare de urgență. Nu pot fi stabilite alte reguli decât cele prevăzute de lege cu privire la ce înseamnă informaţie de interes public, cine este obligat şi cine nu să comunice informaţiile de interes public şi în ce formă. În Decretul de Instituire a Stării de Urgență termenul de răspuns pentru aceste solicitări s-a dublat, nicidecum nu a fost suspendat dreptul de acces la informații de interes public.

Citește solicitarea de informații adresată guvernului

Găsiți aici un jurnal de pandemie, cu demersurile făcute de APADOR-CH. Jurnalul este actualizat permanent Covid 19

Cine sunt oamenii care iau deciziile pentru noi în pandemie?

23/03/2020/în Buna guvernare, Comunicate, Covid 19, Slider, Transparenta /de Rasista

Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență, Grupul de suport tehnico-științific, Grupul de comunicare strategică sunt trei entități care s-au ocupat în ultima perioadă de luarea deciziilor în România și comunicarea lor în spațiul public, care s-a făcut cu din ce în ce mai multă zgârcenie. Direcțiile de sănătate publică refuză să le mai răspundă jurnaliștilor la întrebări, prefecturile au primit ordin și ele să nu mai comunice, pe județe, numărul de cazuri de îmbolnăviri, iar acel misterios „grup de comunicare strategică” – unicul abilitat să mai comunice ceva pe tema pandemiei – o face o dată pe zi, în mod unilateral, lăsând în urmă multe semne de întrebare pe care nu le elucidează nimeni. Ba, pe alocuri, grupul ia și decizii, de închidere a acelor site-uri acuzate că dezinformează.

De la instaurarea stării de urgență, practic țara e guvernată de aceste trei entități a căror componență ne este necunoscută. Pentru că într-o democrație e normal să știi cine ia decizii pentru tine, APADOR-CH a transmis guvernului o solicitare în care cere să fie comunicate opiniei publice componenţa nominală a celor trei entităţi menţionate mai sus, precum şi atribuţiile Grupului de comunicare strategică.

Vedeți mai jos solicitarea APADOR-CH. Așteptăm răspunsul Guvernului.

Prin lipsa de transparență, instituțiile statului alimentează conspirationismul și dezinformarea

20/03/2020/în Comunicate, Covid 19, Transparenta /de Rasista

Organizațiile semnatare atrag atenția autorităților publice din România că asigurarea transparenței printr-un dialog deschis cu reprezentanții mass-media precum și garantarea pluralismului de opinii sunt valori fundamentale ale democrației care pot favoriza cooperarea cetățenilor cu autoritățile statului, cooperare care devine vitală în condiții de criză.

Înțelegem că în acest moment eforturile autorităților publice sunt îndreptate spre criza generată de pandemie, însă considerăm că acest lucru nu trebuie să conducă la încălcarea legii chiar de către instituțiile publice sau la abuz de putere din partea acestora. Mai mult, atragem atenția autorităților că ideea de a reduce disponibilitatea de comunicare pentru a se putea dedica rezolvării problemelor crizei este o eroare gravă care poate să producă efecte contrare așteptărilor. Asigurarea transparenței și a promptitudinii în răspunsul autorităților către public și mass-media este o regulă de bază a comunicării în condiții de criză. Comunicarea este parte a crizei, iar dacă este făcută prost, criza riscă să ia proporții dramatice.

Facem acest apel deoarece la numai 3 zile de la declararea stării de urgență, observăm deja situații pe care le considerăm abuzive:

Direcția de Sănătate Publică Cluj a transmis un document către un jurnalist în care menționează că „suspendă” activitatea de a da curs solicitărilor de informații de interes public conform Legii 544/2001, pe perioada stării de urgență. În paralel, Direcția de Sănătate Publică Botoșani a transmis presei o hârtie prin care își declină competența de a răspunde la o astfel de cerere, solicitând presei să se adreseze Grupului de Comunicare Strategică, deși solicitarea viza activitatea DSP Botoșani.

Amintim că termenul general de răspuns, conform Legii 544/2001, este de 10 zile, iar ca excepție el poate fi prelungit la 30 de zile. În cazul presei termenul de răspuns este de 24 de ore. În Decretul de Instituire a Stării de Urgență, se menționează că termenul de răspuns pentru aceste solicitări este dublat, nicidecum nu este menționată suspendarea dreptului de acces la informații de interes public. Prin urmare cele 10, respectiv 30 de zile devin maximum 20 de zile sau 60 de zile în starea de urgență, iar în cazul presei – maximum 48 de ore. Refuzul de a răspunde la solicitările de informații publice rămâne în continuare abatere disciplinară, potrivit articolului 21 din aceeași lege.

Pe de altă parte, Decretul Prezidențial privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României dă atribuții insuficient reglementate instituțiilor publice. Articolul 54 menționează un mecanism care face posibilă „eliminarea de la sursă” sau „blocarea accesului utilizatorilor din România la conținutul care promovează știri false cu privire la evoluția COVID-19”. Înțelegem potențialul de pericol al știrilor și informațiilor false, considerăm însă că nu Guvernul este instanța care trebuie să stabilească valoarea de adevăr a informațiilor oferite de mass-media. În condițiile în care rolul presei este și de a evalua critic activitatea Guvernului, astfel de atribuții deschid posibilitatea de abuz și pun în pericol libertatea presei. Măsurile de combatere a știrilor false trebuie aplicate gradual, la început cu atenționarea autorilor cu privire la posibilitatea de dezinformare, cererea de modificare a titlurilor sau a anumitor termeni eronați, eliminarea sau modificarea conținutului. Numai după ce acestea nu dau rezultate trebuie să se ajungă la închiderea site-ului, prin apelarea la găzduitor, conform legislației aplicabilă în domeniu. Nu recomandăm apelarea la blocarea prin furnizorii de Internet (cum este prevăzut acum în decretul de urgență) fără a lua în considerare posibilitatea că prin această măsură există riscul de a face un conținut obscur mult mai cunoscut decât era și, deci, de a încuraja, indirect, răspândirea lui. Motivarea tuturor măsurilor dispuse de autorități trebuie să fie publică, pentru a se putea stabili în mod transparent în ce au constat știrile false și ce greșeli au fost făcute, în scopul evitării comiterii unor fapte similare și de către alte persoane. Orice decizie a autorităților publice trebuie să poată fi apelată în fața instanțelor de judecată.

Organizația Națiunilor Unite și Human Rights Watch fac un apel către toate statele să nu folosească această perioadă ca pretext pentru măsuri care încalcă drepturile omului, fără ca aceste măsuri să fie justificate și fără a fi explicate publicului general.

Vă solicităm să nu abandonați fundamentele democrației, cu atât mai mult cu cât acestea pot contribui la creșterea colaborării populației cu autoritățile publice. Îngrădirea libertății presei sub pretextul crizei și lipsa de transparență din partea autorităților nu pot decât să afecteze încrederea cetățenilor în acțiunile autorităților publice, încredere care este vitală pentru depășirea acestui moment.

ActiveWatch
CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică
APADOR-CH
Funky Citizens
Centrul pentru Inovare Publică
Asociația pentru Tehnologie și Internet – ApTI
Asociația CIVICA
Asociația MozaiQ LGBT
Átlátszó Erdély – Asociația Transilvania Transparentă
Greenpeace România
Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile
Expert Forum
Civitas Politics

ONG-urile, între dizolvare și dosar penal din cauza unei legi ambigue

13/01/2020/în Buna guvernare, Comunicate, Slider, Transparenta /de Rasista

Obligate să-și raporteze „beneficiarii reali”, organizațiile neguvernamentale din România sunt plimbate între instituțiile statului care ar trebui să clarifice și să aplice o lege proastă, prin care s-a transpus în legislația națională o directivă europeană.

APADOR-CH a transmis azi Ministerului Justiției și Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) două solicitări de informații, în virtutea Legii 544/2001, în care cere clarificarea unor noțiuni ambigue din Legea nr. 129/2019.

Conform acestei legi, ONG-urile din România trebuie să depună de anul acesta declarații privind „beneficiarii reali”, ca urmare a transpunerii în legislația națională a directivei europene privind combaterea spălării banilor. Din păcate, în legea românească s-a transpus greșit și neclar directiva, ceea ce face ca astăzi, în preziua termenului până la care asociațiile și fundațiile ar trebui să depună aceste declarații (15 ianuarie 2020) nimeni să nu știe exact ce trebuie să conțină respectivele declarații, cine sunt beneficiarii reali, care sunt organizațiile care trebuie să se supună legii și care nu, și nu în ultimul rând care este termenul final de depunere a acestora.

În urma mai multor întrebări puse de ONG-uri, până acum, MJ și ONPCSB și-au pasat una alteia răspunderea, reușind doar să inducă ideea că termenul final nu ar fi 15 ianuarie, ci 22 iulie 2020, dar nelămurind concret ce înseamnă „beneficiari reali”. Sunt toți cetățenii care se adresează la un moment dat unui ONG (pot fi sute sau mii într-un an), sunt doar membrii Consiliului director al ONG-ului? Nimeni nu pare a ști exact.

Întrucât între cele două legi care se bat cap în cap în această chestiune (Legea nr. 129/2019 și OUG 26/2000), una se referă la asociații și fundații care administrează și distribuie fonduri, iar una se referă la asociații și fundații în general, nicio organizație nu poate fi sigură în acest moment că intră sau nu sub incidența legii. Iar dacă intră, nu știe care sunt beneficiarii reali ce ar trebui declarați.

Prin urmare, cu toată buna credință, dorind să respecte legea și să facă declarația respectivă, o organizație ar putea greși făcând o declarație incompletă în care ar putea să nu-i cuprindă pe toți beneficiarii, câtă vreme aceștia nu sunt clar definiți de lege. Iar o declarație pe proprie răspundere incompletă intră la fals în acte publice, deci organizația e pasibilă de dosar penal. În același timp, dacă nu depun deloc această declarație, conform legii, ONG-urile sunt pasibile de dizolvare.

În concluzie, plimbate între MJ și ONPCSB, ONG-urile românești se află acum între riscul dizolvării – dacă nu declară beneficiarii reali – și dosarulul penal – dacă îi declară, dar nu așa cum spune legea. În condițiile în care nici măcar cei care trebuie să clarifice și să aplice legea nu sunt în stare să clarifice asta.

De aceea APADOR-CH și-a permis să facă și câteva sugestii de modificare și îndreptare a legilor amintite, în sensul precizării că obligaţia de declarare a beneficiarilor reali există numai pentru fundaţiile şi asociaţiile care administrează şi distribuie fonduri, fapt prevăzut de altfel și de directiva europeană. Mai jos citiți solicitările transmise de APADOR-CH către cele două instituții. Vă vom ține la curent cu răspunsurile pe care le vom primi.

Solicitare către Oficiul Național Pentru Combaterea Spălării Banilor
Solicitare către Ministerul Justiției

Ce ne-a răspuns Oficiul Național Pentru Combaterea Spălării Banilor

UPDATE 10 iulie 2020

Solicitare către Oficiul Național Pentru Combaterea Spălării Banilor – iulie 2020

Ce ne-a răspuns Oficiul Național Pentru Combaterea Spălării Banilor – iulie 2020