Arhiva pentru categoria: Buna guvernare

Sunteți aici: / / Buna guvernare

Proiect de lege: e ilegal să dezvălui o ilegalitate în domeniul apărării și securității naționale

/în , , /de

7 hibe ale viitoarei legi privind protecția avertizorilor de integritate, descoperite de APADOR-CH, și cum pot fi ele reparate

 

O nouă lege pentru avertizorii de integritate, care ar transpune Directiva europeană 2019/1937, se află în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Justiției și ar urma să înlocuiască actuala Lege 571/2004, prima de acest fel adoptată în Europa.

Deși revoluționară la vremea ei, prima lege nu a reușit să le ofere avertizorilor de integritate suficientă protecție, astfel încât să-i stimuleze și pe alții să-și pună în pericol viața, cariera sau starea de confort pentru a semnala o posibilă ilegalitate la locul de muncă.

Experiențele ultimilor ani au arătat că avertizorii de integritate plătesc deseori cu job-urile lor curajul de a „fluiera în biserică” pentru binele public. De aceea noua lege este o bună ocazie de a îndrepta lucrurile. La o analiză atentă a proiectului, însă, APADOR-CH a descoperit șapte hibe care ar putea zădărnici bunele intenții europene sau naționale.

  1. Apărarea și securitatea, mai presus de lege?

Încă din art. 1, al. 4, noua lege exclude din categoria avertizărilor de integritate divulgarea unor încălcări de lege din domeniul apărării sau securităţii naţionale, de exemplu, privind o achiziţie publică. Asta înseamnă că eventualele dezvăluiri s-ar face „fără drept”, și ar fi considerate infracțiuni, pedepsite de Codul penal – art.303 și 407.

Dacă proiectul de lege va rămâne în forma actuală, va comite o ilegalitate tocmai cel care va dezvălui o ilegalitate privind o achiziţie publică din domeniul apărării sau securităţii naţionale.

De aceea APADOR-CH a cerut Ministerului Justiției (MJ) să elimine alineatul 4 din articolul 1 sau să-l redacteze mai clar. Textul așa cum e propus nu stabilește clar şi previzibil graniţa dintre permis şi interzis în materia avertizărilor privind apărarea şi securitatea naţională, graniţă pe care avertizorul este obligat să o respecte, deşi nu o poate cunoaşte.

  1. Informațiile clasificate ilegal pot fi divulgate?

Art. 5 lit. a din proiect este de asemenea redactat ambiguu. APADOR-CH cere modificarea art. 5 lit. a pentru a rezulta în mod clar că nu există o interdicție absolută de divulgare a informațiilor clasificate și că pot fi divulgate acele informații care au fost  clasificate cu încălcarea legii.

Spre exemplu, în Legea 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate există art. 24 al. 5 și 6, cu următorul conținut:

Se interzice clasificarea ca secrete de stat a informațiilor, datelor sau documentelor în scopul ascunderii încălcărilor legii, erorilor administrative, limitării accesului la informațiile de interes public, restrângerii ilegale a exercițiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitime.” 

În cazul unor astfel de informații, clasificate cu încălcarea legii, divulgarea lor nu ar trebui să fie interzisă de legea avertizorilor. Însă, din actuala redactare a art. 5 lit. a din proiect, se poate înțelege că și informațiile clasificate cu încălcarea legii nu ar putea fi dezvăluite.

  1. Presa poate fi informată înaintea șefului sau invers?

În art. 18 din proiect este reglementată „divulgarea publică” a unei informaţii privind încălcarea legii, ca formă distinctă de avertizare în interes public. Celelalte forme de avertizare sunt raportarea internă şi raportarea externă. Cea mai frecventă și eficientă formă de divulgare publică este, desigur, sesizarea presei.

Legea 571/2004 prevede că dezvăluirea poate fi făcută direct presei, fără ca avertizorul să fi sesizat înainte autoritățile sau superiorii. Actuala lege îi oferă, așadar, acestuia un drept de opțiune. Nu același lucru se prevede și în viitoarea lege.

Proiectul dezbătut condiţionează sesizarea presei atât de sesizarea prealabilă a autorităţilor competente, cât şi de neluarea de către autorităţi a măsurilor corespunzătoare, în urma sesizării formulate.

Ca excepţie, avertizorul se va putea adresa direct presei doar dacă el va face dovada că a avut motive întemeiate să creadă că încălcarea dezvăluită poate constitui un pericol iminent sau evident pentru interesul public sau că există un risc de represalii sau o probabilitate redusă ca încălcarea să fie remediată în mod eficace.

APADOR-CH recomandă modificarea art. 18, al. 1 și 2 astfel încât avertizorul să păstreze în continuare opțiunea liberă către cine se îndreaptă cu dezvăluirea si, în consecință, să aibă dreptul de a se adresa direct presei.

  1. Care sunt avertizorii protejați de lege?

La art. 19 al. 1 din proiect sunt prevăzute condiţiile în care un avertizor poate beneficia de protecţia legală. Având în vedere că aceste condiţii sunt prevăzute cumulativ, rezultă că neîndeplinirea unei singure condiţii duce la excluderea protecţiei prevăzute de lege. De aceea, referirea din art. 19 al. 1 lit. a și b nu ar trebui făcută doar la cei care raportează (intern şi extern) încălcări ale legii, ci şi la cei care divulgă public (în presă de exemplu) astfel de încălcări, întrucât și ei fac tot acte de avertizare.

  1. Cum își face rost avertizorul de dovezi?

Sunt situaţii în care avertizorul are nevoie de dovezi pentru dezvăluirile sale: documente care nu-i aparţin, date informatice la care nu are drept de acces, înregistrări audio-video etc. Dacă nu îşi asigură dovezi, va fi discreditat şi probabil exclus de la protecţia legală, pe motiv că face afirmaţii fără acoperire.

Dacă îşi asigură dovezi, la care, de cele mai multe ori, nu are acces în mod legal, va comite una sau mai multe infracţiuni. De aceea APADOR-CH cere completarea art. 20 al. 2 din proiect astfel încât avertizorul să nu fie acuzat de furt, așa cum s-a întâmplat în cazul Bucur vs. România.

  1. De ce ar mai putea fi acuzat avertizorul?

Același articol 20 ar trebui completat și cu o prevedere din Directiva europeană, care se referă la soluţii rezonabile pentru situaţii sensibile, fără de care s-ar putea ca avertizorii să ezite la dezvăluirea încălcărilor de lege. De exemplu ar trebui ca legea să prevadă că avertizorul nu răspunde pentru defăimare, pentru încălcarea drepturilor de autor, pentru încălcarea secretului profesional, pentru încălcarea normelor de protecție a datelor, pentru divulgarea secretelor comerciale?

  1. Sancționarea avertizorului, lăsată la voia companiei?

În articolul 22 din proiect ar trebui introdus testul de proporționalitate a sancțiunilor aplicate avertizorului. Legea în vigoare prevede că aceste sancțiuni disciplinare trebuie să fie proporționale cu cele pentru fapte similare aplicate altor persoane. Această prevedere lipsește din proiectul de lege și lipsa ei ar putea duce la represalii la adresa avertizorului, lăsat neapărat la mâna șefilor.

APADOR-CH a transmis aceste propuneri către MJ în cadrul proiectului derulat împreună cu ActiveWatch: „SOLID, un program de consolidare a protecției avertizorilor de integritate”, finanțat prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021.

 

Citește integral propunerile APADOR-CH transmise Ministerului Justiției

 

 

Proiectul este derulat de APADOR-CH și ActiveWatch și beneficiază de o finanțare în valoare de 95.754 euro, prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui website nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.

Despre noile legi ale justiției și statul de drept

/în , /de

Recomandările APADOR-CH de îmbunătățire a legii privind statutul magistraților și alte contribuții la raportul Comisiei Europene privind statul de drept în România

 

APADOR-CH a transmis Ministerului Justiției câteva propuneri de modificare a reglementărilor privind răspunderea patrimonială a magistraților, aflate în dezbatere publică în pachetul numit legile justiției, format din: proiectul Legii privind statutul magistraţilor din România, proiectul Legii privind organizarea judiciară și proiectul Legii privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Cele trei proiecte, aflate în dezbatere publică din septembrie 2020 până la 31 martie 2021, nu modifică, ci vor înlocui actualele legi ale justiţiei – Legea nr. 303/2004, Legea nr. 304/2004 şi Legea nr. 317/2004 – ce vor fi abrogate. Prin aceste proiecte se revine, în multe privinţe, la reglementările anterioare celor introduse în anul 2018 şi se transpun decizii ale Curţii Constituţionale, hotărâri ale CEDO şi recomandări ale mai multor organisme internaţionale.

Trei bile albe și trei bile gri ale noilor legi

 

Printre modificările benefice incluse în proiecte sunt:

1Redefinirea principiului imparţialităţii, prin includerea obligaţiei pentru magistraţi de a asigura, pe lângă imparţialitate, şi aparenţa de imparţialitate (art. 4 al. 3 din proiectul de Lege privind statutul magistraţilor)

2Eliminarea obligaţiei (prevăzută acum la 9 al. 3 din Legea 303/2004) potrivit căreia magistrații trebuie să se abțină de la exprimări defăimătoare, în orice mod, la adresa celorlalte puteri ale statului. Această obligație poate îngrădi libertatea de exprimare a magistraţilor și poate constitui o sursă de presiune la adresa lor. Eliminarea acestei prevederi a fost recomandată în Raportul MCV din 2018.

3Articolul 91 din proiectul Legii privind CSM consacră principiul activităţii nepermanente a membrilor CSM, care, între sesiunile CSM, îşi vor desfăşura activitatea profesională curentă la instanţe şi parchete, cu excepţia preşedintelui şi vicepreşedintelui CSM, care au activitate permanentă în cadrul CSM.

 

Există însă și câteva reglementări imperfecte, care ar merita îmbunătățite. Un exemplu poate fi art. 270 din proiectul de Lege privind statutul magistraţilor, în care este reglementată răspunderea patrimonială a magistraţilor (exercitarea acţiunii în regres împotriva magistraţilor).

Modificarea benefică este faptul că Plenul CSM va fi organismul care va avea rolul decisiv în exercitarea acțiunii în regres, adică se va pronunța asupra calităţii activităţii magistratului, spre deosebire de situația actuală în care Ministerul Finantelor trebuie să facă diverse diligențe pentru a putea demara acțiuni în regres. APADOR-CH a documentat deficiențele mecanismului actual privind răspunderea magistraților aici.

Rămân în continuare, totuși, anumite aspecte ce pot face ineficient mecanismul de stabilire a răspunderii patrimoniale a magistraţilor, și acestea fac obiectul propunerilor formulate de APADOR-CH către MJ:

1În proiect nu se prevede un termen în care Ministerul Finanţelor trebuie să sesizeze Plenul CSM, în cazul în care statul este obligat să plătească despăgubiri pentru o eroare judiciară. În actuala reglementare, este prevăzut un termen (de 2 luni). Absența unui termen poate duce la o întârziere foarte mare a declanșării procedurii de verificare care precede formularea acțiunii în regres, existând riscul ca acțiunea în regres să fie formulată tardiv.

2În proiect nu se prevede posibilitatea formulării acțiunii în regres împotriva magistraţilor care, în cauzele civile, au acţionat cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă şi care, din acest motiv, au determinat pronunţarea unor hotărâri CEDO prin care statul a fost obligat la plata de despăgubiri. Pentru cauzele penale, există o astfel de reglementare, prevăzută în Codul de procedură penală.

3Termenul de 6 luni de la plata despăgubirilor, prevăzut în proiect pentru ca statul să exercite acţiunea în regres împotriva magistratului care a acționat cu rea-credință sau gravă neglijență, este unul mult prea scurt, contrazicând astfel un principiu din Codul civil. El ar trebui majorat la cel puţin 1 an de la plata despăgubirilor.

În legătură cu aceste deficienţe ale reglementării răspunderii patrimoniale a magistraţilor, cuprinse în art. 270 din proiectul Legii privind statutul magistraţilor, APADOR-CH a formulat câteva recomandări, pe care le-a adresat Ministerului Justiţiei.

Acestea, precum și alte constatări privind funcționarea statului de drept în perioada pandemiei, în România, au fost transmise și Comisiei Europene, în cadrul exercițiului de consultare a societății civile, derulat de Comisie în această perioadă. Aceasta este a doua contribuție a APADOR-CH la raportul CE, după cel din 2020, despre care am organizat și această dezbatere.

Printre subiectele pe care APADOR-CH a considerat important să le transmită Comisiei de această dată se numără:

  • Întârzierile înregistrate în redactarea hotărârilor instanțelor din România,
  • Desființarea Secției privind Investigarea Infracțiunilor comise de Magistrați,
  • Nivelul onorariilor avocaților din oficiu și influența asupra accesului la justiție,
  • Efectul pensionărilor din justiție asupra funcționării sistemului,
  • Digitalizarea justiției,
  • Durata proceselor,
  • Gradul redus de executare a deciziilor CEDO,
  • Încălcări ale libertății de exprimare în timpul pandemiei,
  • Modificările legislative aduse organizării și funcționării ONG-urilor și impactul lor asupra vieții asociative din România,
  • Impactul pandemiei asupra dezbaterilor publice prin suspendarea parțială a legilor privind transparența decizională sau accesul la informații publice,
  • Decizii prin care guvernele au încălcat referendumul din 2019 privind justiția,
  • Legiferarea haotică din ultimul an, cu efecte concrete asupra populației: de la amenzi la infracțiuni noi privind combaterea zădărnicirii bolilor,
  • Modalitatea greoaie și adesea opacă de comunicare publică a autorităților – inclusiv prin Grupul de Comunicare Strategică – din perioada pandemiei.

ONG-urile care doresc să ia parte la procesul de consultare al Comisiei Europene o mai pot face până pe 8 martie aici. Accesul la formularul cu întrebări ale Comisiei se obține după înregistrarea pe platforma Comisiei.

 

Citește contribuția APADOR-CH la consultarea organizată de Comisia Europeană Citește și Raportul complet Liberties – varianta în limba engleză

Reacții media internaționale la raportul elaborat de Liberties Europe (rețea de ONG-uri printre fondatorii căreia se numără și APADOR-CH)

EU/International
Laws used to fight pandemic are in some cases weakening democracies, report says.
SOURCE: The New York Times | COUNTRY: United States | CIRCULATION: 140239468 | DATE: 9 March
Governments across the world have seized extraordinary powers to fight the pandemic, and from South America to Europe and Asia, critics have cautioned that new powers that have little to do with the public health crisis could bear consequences on the rule of law for years to come. Fears over the…
Coronavirus pandemic ‘weakening’ rule of law in EU countries: Report
SOURCE: POLITICO EU | COUNTRY: Belgium | CIRCULATION: 2326360 | DATE: 9 March
“Countries such as Hungary, Poland or Slovenia have just used the pandemic to strengthen their hold on power and limit criticism of the government,” Linda Ravo, senior adviser to the NGO, said in a statement. The report argues attacks on the media and limitations on public access to information…
EU singles out Poland, Hungary, Slovenia over sliding media freedom
SOURCE: REUTERS | COUNTRY: United States | CIRCULATION: 35477166 | DATE: 10 March
BRUSSELS, March 10 (Reuters) – The EU executive and most lawmakers on Wednesday accused Poland, Hungary and Slovenia of undermining media freedoms and launching personal attacks on journalists amid the COVID-19 pandemic.
The Guardian view on Covid and civil liberties: keeping a close watch on government
SOURCE: The Guardian | COUNTRY: United Kingdom | CIRCULATION: 104246372 | DATE: 10 March
Almost a year ago, with the full impact of the pandemic becoming evident, the human rights barrister Adam Wagner warned that it might lead to a suspension of human rights as a kind of “peacetime nicety”. This would be a mistake, he argued: the human rights system was developed precisely as a set of…
EU singles out Poland, Hungary, Slovenia over sliding media freedom
SOURCE: Thomson Reuters Foundation | COUNTRY: United Kingdom | CIRCULATION: 47946 | DATE: 10 March
BRUSSELS, March 10 (Reuters) – The EU executive and most lawmakers on Wednesday accused Poland, Hungary and Slovenia of undermining media freedoms and launching personal attacks on journalists amid the COVID-19 pandemic.
EU Lawmakers Debate ‘Worrying Developments’ For Media Freedom In Hungary, Poland, Slovenia
SOURCE: Radio Free Europe | COUNTRY: United States | CIRCULATION: 849752 | DATE: 10 March
European Commission Vice President Vera Jourova has warned of „worrying developments” for media freedoms in Hungary, Poland, and Slovenia, as lawmakers in Brussels debated the matter at a plenary session.
National
EU singles out Poland, Hungary, Slovenia over sliding media freedom
SOURCE: Daily Mail Online | COUNTRY: United Kingdom | CIRCULATION: 92643914 | DATE: 10 March
„The COVID-19 pandemic has shown more than ever the essential role of journalists to inform citizens,” the European Commission’s top rule of law official, Vera Jourova, told the EU parliament in a debate on sliding media freedoms in the three formerly communist EU countries. „More than ever it is…
Liberté de la presse. Des « développements inquiétants » en Hongrie, Pologne et Slovénie
SOURCE : MSN France | COUNTRY: France | CIRCULATION: 99530799 | DATE : 10 March
Dans un communiqué, Linda Ravo, de l’ONG Liberties, a jugé que l’UE avait fait « une erreur majeure en fermant les yeux sur les attaques d’Orban contre la démocratie dans son pays ». « Le problème s’est aggravé et a encouragé les dirigeants autoritaires d’autres pays à lui emboîter le pas, comme…View Translation
Liberties: Politični pritisk na medije posebej osupljiv v Sloveniji
SOURCE: RTV Slovenija | COUNTRY: Slovenia | CIRCULATION: 1341015 | DATE: 9 March
Države, kot so Madžarska, Poljska ali Slovenija, so izkoristile pandemijo, da bi okrepile svojo oblast in omejile kritiko vlade,” je dejala višja svetovalka Libertiesa Linda Ravo. Ključno vlogo za zaščito vladavine prava in demokracija ima po navedbah Liberties prav EU, zato so Evropsko komisijo…View Translation
Poročilo nevladnih organizacij: ‘Politični pritisk na medije posebej osupljiv v Sloveniji’
SOURCE: 24 Ur | COUNTRY: Slovenia | CIRCULATION: 1341015 | DATE: 9 March
Pred razpravo Evropskega parlamenta o ogrožanju medijske svobode na Poljskem, Madžarskem in v Sloveniji je danes 19 mednarodnih nevladnih organizacij in združenj s področja medijev in človekovih pravic Evropsko unijo pozvalo k „odločnemu ukrepanju za zaščito neodvisnega novinarstva” v teh treh državah. Nevladna organizacija za zaščito in promocijo temeljnih svoboščin Civil Liberties Union for Europe (Liberties) v svojem poročilu ugotavlja, da je politični pritisk na medije zaskrbljujoč na Poljskem, Madžarskem in v Sloveniji, ki je še posebej osupljiv primer…
Portal Politico nadaljuje s skrajno levičarskim napadanjem naše države in zanemarja uradne podatke! – Demokracija
SOURCE: Demokracija | COUNTRY: Slovenia | CIRCULATION: 227086 | DATE: 10 March
Pokažite “črnega Petra” “Države, kot so Madžarska, Poljska ali Slovenija, so pravkar uporabile pandemijo, da bi okrepile svoj obstoj oblasti in omejile kritiko vlade,” je v izjavi dejala Linda Ravo, višja svetovalka nevladne organizacije. Pa smo tam. Politicov članek je v službi ponavljanja ene in…View Translation
Virüs en çok demokrasiyi vurdu
SOURCE: Haberturk | COUNTRY: Turkey | CIRCULATION: 26050131 | DATE: 11 March
Haberturk: Pazar günü Atina’dan yayılan amatör kamera görüntüleri benzerlerini daha çok ABD’de gördüğümüz türde bir polis şiddetinin belgesiydi. Parktaki masum bir vatandaşı sokağa çıkma yasağını ihlal ettiği için yere yatırıp copla dövüyor polis. Yunanistan’da protesto aşılmadık bir durum değil, bu sefer de…View Translation
RAPORT Statul de drept din România, AFECTAT în timpul pandemiei: ‘Au folosit pandemia ca pretext pentru slăbirea şi mai mult a standardelor democratice’
SOURCE: Stiripesurse | COUNTRY: Romania | CIRCULATION: 1183636 | DATE: 10 March
Criza pandemiei a generat deteriorarea stării democraţiei şi a statului de drept în multe ţări din cadrul Uniunii Europene, inclusiv în România, relevă un raport elaborat de organizaţia nonguvernamentală Uniunea Libertăţilor Civile pentru…View Translation
RAPORT Statul de drept din România, AFECTAT în timpul pandemiei: ‘Au folosit pandemia ca pretext pentru slăbirea şi mai mult a standardelor democratice’
SOURCE: Ziar.com | COUNTRY: Romania | CIRCULATION: 24665 | DATE: 10 March
RAPORT Statul de drept din România, AFECTAT în timpul pandemiei: ‘Au folosit pandemia ca pretext pentru slăbirea şi mai mult a standardelor democratice’ RAPORT Statul de drept din România, AFECTAT în…View Translation
Raport: Pandemia a erodat democraţia și statul de drept în multe ţări UE, inclusiv în România
SOURCE: Jurnalul | COUNTRY: Romania | CIRCULATION: 1391582 | DATE: 9 March
Criza pandemiei a generat deteriorarea stării democraţiei şi a statului de drept în multe ţări din cadrul Uniunii Europene, inclusiv în România, relevă un raport elaborat de organizaţia nonguvernamentală Uniunea Libertăţilor Civile pentru Europa (Civil Liberties Union for Europe). „Democraţia şi…View Translation
Liberties: A magyar kormány is ürügyként használta fel a járványt a demokrácia gyengítéséhez
SOURCE: Heti Világgazdaság (Hvg) | COUNTRY: Hungary | CIRCULATION: 3711230 | DATE: 9 March
A Liberties főtanácsadója, Linda Ravo szerint több tagállam vezetője tett az elmúlt évben a demokráciát veszélyeztető lépéseket. „A járvány kétségkívül szerepet játszott a jogállamiság gyengülésében, de sok országban a kormányok aránytalanul korlátozták a sajtószabadságot, az állampolgári…View Translation
Organizatie: Pandemia a erodat democratia si statul de drept in multe tari UE, inclusiv in Romania
SOURCE: Astazi | COUNTRY: Romania | CIRCULATION: 26786 | DATE: 9 March
Criza pandemiei a generat deteriorarea starii democratiei si a statului de drept in multe tari din cadrul Uniunii Europene, inclusiv in Romania, releva un raport elaborat de organizatia nonguvernamentala Uniunea Libertatilor Civile pentru Europa (Civil Liberties Union for Europe). Lucian Bode…View Translation
Organizaţie: Pandemia a erodat democraţia şi statul de drept în multe ţări UE, inclusiv în România
SOURCE: Business Magazin | COUNTRY: Romania | CIRCULATION: 517286 | DATE: 9 March
Criza pandemiei a generat deteriorarea stării democraţiei şi a statului de drept în multe ţări din cadrul Uniunii Europene, inclusiv în România, relevă un raport elaborat de organizaţia nonguvernamentală Uniunea Libertăţilor Civile pentru Europa (Civil Liberties Union for Europe). „Democraţia şi…View Translation
Nevladne organizacije EU pozvale k zaščiti neodvisnega novinarstva na Poljskem, Madžarskem in v Sloveniji
SOURCE: VECER | COUNTRY: Slovenia | CIRCULATION: 492041 | DATE: 9 March
Kot so v pismu evropskim poslancem zapisale nevladne organizacije in novinarska združenja, med katerimi je tudi Društvo novinarjev Slovenije (DNS), je madžarska vladajoča stranka Fidesz v zadnjih desetih letih „izpopolnila postopek podrejanja medijev s strani države”. Neukrepanje EU je opogumilo…View Translation
Politični pritisk na medije posebej osupljiv v Sloveniji
SOURCE: STA (newswire) | COUNTRY: Slovenia | CIRCULATION: 120605 | DATE: 9 March
Države, kot so Madžarska, Poljska ali Slovenija, so izkoristile pandemijo, da bi okrepile svojo oblast in omejile kritiko vlade, je ugotovitve poročila pospremila višja svetovalka Libertiesa Linda Ravo. Ključno vlogo za zaščito vladavine prava in demokracija ima po navedbah Liberties prav EU,…View Translation
Пандемията отслабила върховенството на закона в ЕС
SOURCE: Bulgaria News | COUNTRY: Bulgaria | CIRCULATION: 999202 | DATE: 9 March
Пандемията от коронавирус съществено е „отслабила” върховенството на закона в множество държави членки на ЕС. Това се посочва в доклад на неправителствената организация Civil Liberties Union for Europe, информира „Политико”. В доклада са проучени 14 държави членки на ЕС и са включени данни,…View Translation
Soavtor študije o medijih sociolog Borut Rončević o patetičnih navedbah Mirovnega inštituta: “Brez strahovitega pritiska diktatorske vlade bi bilo 95 % medijev proti vladi in ne le 80 %” – Demokracija
SOURCE: Demokracija | COUNTRY: Slovenia | CIRCULATION: 227086 | DATE: 11 March
Demokracija (SI): Piše: Domen Mezeg (Nova24tv) “Politični pritisk na medije posebej osupljiv v Sloveniji.” Po oceni Mirovnega inštituta… Brez strahovitega pritiska diktatorske vlade bi bilo 95 % medijev proti vladi in ne le 80 %,” se je sociolog in soavtor študije o medijski krajini v Sloveniji Borut Rončević odzval…View Translation
Organizație internațională: Condamnarea lui Robert Roșu este un „act de intimidare la adresa unui avocat”
SOURCE : Capital | COUNTRY: Romania | CIRCULATION: 3194519 | DATE : 10 March
O organizație internațională care supraveghează respectarea drepturilor omului în Uniunea Europeană, atarge atenția României și carcterizează condamnarea lui Robert Roșu ca fiind un „act de intimidare la adresa unui avocat”. Astfel, Organizația The Civil Liberties Union for Europe arată România cu…View Translation
EU singles out Poland, Hungary, Slovenia over sliding media freedom | Law-Order
SOURCE: DEVDIS | COUNTRY: India | CIRCULATION: 657083 | DATE: 10 March
„The COVID-19 pandemic has shown more than ever the essential role of journalists to inform citizens,” the European Commission’s top rule of law official, Vera Jourova, told the EU parliament in a debate on sliding media freedoms in the three formerly communist EU countries. „More than ever it is…
Organizație de apărare a drepturilor omului: „Condamnarea lui Robert Roșu, act de intimidare la adresa unui avocat” – Evenimentul Zilei
SOURCE: EVZ News | COUNTRY: Romania | CIRCULATION: 2011134 | DATE: 11 March
Condamnarea lui Robert Roșu, act de intimidare la adresa unui avocat. O cunoscută organizație europeană pentru respectarea drepturilor civile i-a atitudine în cazul Robert Roșu. Organizația „The Civil Liberties Union for Europe” colaborează cu experți în drepturile omului și comunicare din 18…View Translation
Organizații nonguvernamentale, cu impact la nivel european, consideră condamnarea lui Robert Roșu, ca fiind un `act de intimidare a adresa unui avocat`
SOURCE : Stiripesurse | COUNTRY: Romania | CIRCULATION: 1183636 | DATE : 11 March
În raportul publicat la data de 08 Martie 2021, elaborat  de organizaţia nonguvernamentală Uniunea Libertăţilor Civile pentru Europa (Civil Liberties Union for Europe), care supraveghează respectarea drepturilor omului în Uniunea Europeană, se…View Translation
EU hledá cestu, jak ochránit svobodu médií. Po Maďarsku a Polsku budí obavy i dění ve Slovinsku
SOURCE: INFO | COUNTRY: Czech Republic | CIRCULATION: 430032 | DATE: 11 March
Místopředsedkyně Evropské komise Věra Jourová poukázala na osud populární maďarské rozhlasové stanice Klubrádio, často kritické vůči vládě premiéra Viktora Orbána, která byla zbavena vysílacích práv v únoru. Upozornila na protesty nezávislých polských médií proti plánu premiéra Mateusze Morawieckého…View Translation
Parlamentul European critică tentativele de reducere la tăcere a presei
SOURCE: Adevarul | COUNTRY: Romania | CIRCULATION: 4023731 | DATE: 11 March
Majoritatea parlamentarilor consideră că libertatea presei este ameninţată acut în toate cele trei ţări şi solicită Comisiei Europene să ia poziţie. Însă comisarul responsabil se teme că îi lipsesc mijloacele politice şi legale. Trebuie să ne gândim la noi instrumente de protejare a presei…View Translation
SOURCE: Libertatea | COUNTRY: Romania | DATE: 12 March

Conform raportului realizat de Uniunea pentru Libertățile Civile din Europa, publicat marți de publicația politico.eu, unele dintre măsurile restrictive implementate de țările europene au contribuit, accidental sau cu intenție, la șubrezirea instituțiilor democratice. Pe listă se află și România, acolo unde raportul atrage atenția asupra lipsei de transparență din perioada stării de urgență și a încercărilor de intimidare a jurnaliștilor, printre exemple aflându-se și amenințările autorităților cu o anchetă penală la adresa ziarului Libertatea.

Recomandările APADOR-CH cu privire la proiectul legii privind atribuțiile Poliției militare

/în /de

APADOR-CH a transmis Ministerului Apărării Naționale (MApN) câteva recomandări de îmbunătățire a proiectului de lege aflat în dezbatere publică, proiect ce reglementează organizarea și funcționarea Poliției militare.

  1. Punerea în concordanță a expunerii de motive cu proiectul de lege la care se referă.

Expunerea de motive se referă, în două rânduri, la implicarea poliţiei militare pe perioada stării de alertă, dar în cuprinsul proiectului de lege nu se face nicio referire expresă la starea de alertă, ci doar la celelalte stări speciale: de urgenţă, de asediu, de mobilizare, de război.

În acest context, este de salutat absența din proiectul de lege a referirilor la starea de alertă, deoarece implicarea poliţiei militare pe durata stării de alertă este exagerată, disproporţionată. Parcurgem de mai multă vreme o stare de alertă, iar autorităţile civile au putut să o gestioneze şi fără implicarea poliţiei militare.

Este posibil ca unele variante anterioare ale proiectului de lege să fi făcut referire şi la starea de alertă, iar expunerea de motive să fi fost redactată mai demult, având în vedere o formă, mai veche, a proiectului. Dar, expunerea de motive ar fi trebuit actualizată în funcţie de prevederile actuale ale proiectului care a fost pus în dezbatere publică şi în care nu se face referire expresă la starea de alertă..

Această necorelare dintre expunerea de motive şi proiectul de lege a fost dublată de o exprimare nefericită din expunerea de motive, care a fost interpretată în spaţiul public în sensul că poliţia militară poate ancheta penal civilii de pe stradă, deşi în proiect nu se prevăd astfel de atribuţii. Este vorba despre fraza:

în situaţii de alertă, de urgenţă, de mobilizare sau de război, jurisdicţia poliţiei militare se poate extinde, în condiţiile legii, şi asupra populaţiei civile.”

Noţiunea de „jurisdicţie a poliției militare asupra populaţiei civile” creează pentru omul obişnuit impresia că poliţia militară ajunge să cerceteze penal şi chiar să judece civili. Această impresie generează un sentiment de teamă, de insecuritate, despre care credem că nu a fost urmărit prin proiectului de lege. Conform DEX, termenul “jurisdicţie” are următorul înţeles: „JURISDÍCȚIE, jurisdicții, s. f. 1. Putere, competență de a judeca a unui judecător sau a unei instanțe. 2. Totalitatea instanțelor judecătorești de același grad. 3. Ansamblul organelor care au competența de a judeca pricini de aceeași categorie. 4. Teritoriu în care un judecător sau o instanță judecătorească își exercită puterea.”

Această exprimare nefericită din expunerea de motive a fost preluată de unii ziarişti, care au publicat articole întemeiate exact pe această formulare, concluzia fiind că poliţia militară va ancheta civilii. Cităm titlul unui articol: „Poliția Militară va avea drepturi asupra populației civile/ Proiect al MapN” Puteţi găsi aceste articole pe mai multe site-uri, de exemplu: adevărul, pesurse, umbrela strategică. Desigur, nu este vina presei că a relevat un potenţial pericol pentru societatea civilă, bazându-se pe afirmaţii şi exprimări preluate din expunerea de motive.

De aceea, recomandarea asociaţiei este ca expunerea de motive să fie pusă în acord cu actualul conţinut al proiectului de lege pus în dezbatere publică. Iar expunerea de motive ar trebui să fie redactată cu o mai mare atenţie şi claritate, deoarece o oarecare uşurinţă în alegerea modului de exprimare poate stimula, chiar involuntar, dezinformarea opiniei publice și crearea de probleme în mod artificial.

  1. Modificarea art. 14 al. 1 din proiect, în sensul eliminării atribuţiilor suplimentare prevăzute pentru poliţia militară pe durata stării de urgenţă.

Art. 14 al. 1 din proiect prevede că, pe durata stării de urgenţă, poliţia militară are, pe lângă atribuţiile obişnuite din timp de pace, şi alte atribuţii care îi acordă posibilitatea de a interfera cu civilii (participarea la legitimare, identificare, avertizarea persoanelor  pentru a se conforma măsurilor dispuse pentru carantinare sau izolare, interzicerea temporară a accesului în anumite locaţii, dispunerea evacuării temporare din anumite locaţii, în caz de pericol, darea de indicaţii şi dispoziţii participanţilor la trafic).

Asociaţia consideră că implicarea poliţiei militare în astfel de situaţii nu este necesară, nu aduce un plus de valoare, iar, până în prezent, autorităţile civile au putut gestiona starea de urgenţă şi fără implicarea poliţiei militare.

Este posibil ca textul de lege propus să producă mai mult deservicii decât servicii, având în vedere climatul actual de suspiciune că structurile militare ar încerca să controleze din ce în ce mai mult viaţa civilă.

Ca atare, asociaţia recomandă ca art. 14 al. 1 din proiect să fie reformulat, în sensul eliminării atribuţiilor suplimentare prevăzute pentru poliţia militară pe durata stării de urgenţă, textul reformulat urmând să aibă următorul conţinut:

Art. 14 – (1) Pe timpul stării de urgenţă, poliţia militară continuă să îndeplinească misiunile şi să exercite atribuţiile specifice de pe timp de pace.”

  1. Reformularea art. 14 al. 3 din proiect.

În actuala redactare, art. 14 al. 3 din proiect prevede: „Poliţia militară poate executa şi alte atribuţii prevăzute prin acte normative”.

Precizăm că alineatul 1 al art. 14 se referă la starea de urgenţă, iar alineatul 2 al art. 14 se referă la stările de asediu, de mobilizare şi de război, dar prin modul în care este redactat alineatul 3 al art. 14, nu rezultă că el s-ar referi la o anumită situaţie excepţională (nici nu indică şi nici nu face referire la vreo stare specială declarată într-o situaţie excepţională, aşa cum fac alineatele precedente), astfel că el se referă la posibilitatea generică a extinderii atribuţiilor poliţie militare prin orice act normativ, nu doar prin lege, indiferent dacă este sau nu declarată o stare specială. De altfel, nici existenţa unei stări speciale declarată în cazul intervenirii unei situaţii extraordinare nu poate justifica ca atribuţiile poliţiei militare să poată fi suplimentate prin alte acte normative în afară de lege, având în vedere argumentele pe care le vom expune în continuare.

Astfel, sintagma „acte normative”, folosită la redactarea textului art. 14 al. 3 din proiect, este mult prea generală când e vorba de indicarea categoriei de acte care pot stabili atribuţii ale poliţiei militare, deoarece „act normativ” înseamnă nu doar lege, ci şi ordin de ministru sau hotărâre de guvern ori altă reglementare cu putere inferioară legii.

Ca şi în cazul Legii nr. 218/2002, prin care au fost stabilite  atribuţiile poliţiei române, toate atribuţiile poliţiei militare, inclusiv cele suplimentare (denumite „alte atribuţii” în art. 14 al. 3 din proiect) trebuie stabilite numai prin lege, nu şi prin acte normative cu putere inferioară legii. Referirea prea generală din art. 14 al. 3 din proiect, care se face la „acte normative” şi nu la „lege”, permite ca atribuţiile poliţiei militare să fie suplimentate şi prin acte normative inferioare legii, gen hotărâri de guvern, ordine de ministru etc. Astfel, se creează posibilitatea, la nivel teoretic, cel puţin, de a putea fi introduse, prin hotărâri de guvern sau ordine de ministru emise ulterior adoptării acestui proiect de lege, atribuţii suplimentare ale poliţiei militare, de exemplu şi unele cu privire la civili sau cu privire la implicarea sa pe durata starii de alertă.

Deci, pentru evitarea acestor riscuri, alineatul 3 al art. 14 din proiect ar trebui reformulat, după cum urmează:

Poliţia militară poate exercita şi alte atribuţii prevăzute prin lege”.

Un argument suplimentar în acest sens ar fi modul în care sunt redactate/legiferate atribuţiile poliţiei române, prin art. 26 din Legea nr. 218/2002. Astfel, la art. 26 al. 1 pct. 32 din Legea 218/2002, textul care prevede că poliţia poate îndeplini şi alte atribuţii decât cele expres prevăzute în legea de organizare și funcționare are următorul conţinut „32. îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin lege.”, ceea ce înseamnă că dacă atribuţiile poliţiei române pot fi suplimentate faţă de cele prevăzute în legea de organizare şi funcţionare, acele atribuţii suplimentare pot fi prevăzute numai printr-o lege, nu şi printr-un act normativ cu putere inferioară legii.

Pentru identitate de raţiune, art. 14 al. 3 din proiect ar trebui să prevadă şi el că atribuţiile poliţiei militare, altele decât cele prevăzute expres în legea sa de organizare şi funcţionare, pot fi suplimentate doar prin lege, nu prin orice acte normative, inclusiv cele cu putere inferioară legii (hotărâri de guvern, ordine de ministru etc.).

De asemenea, precizăm că potrivit art. 118 al. 1-3 din Constituţie, organizarea şi funcţionarea componentelor forţelor armate, deci şi atribuţiile poliţiei militare, se pot stabili numai prin lege, respectiv prin lege organică. De aceea, considerăm că este neconstituţională o reglementare potrivit căreia unele atribuţii ale poliţiei militare sunt stabilite prin lege (legea organică de organizare şi funcţionare), iar alte atribuţii ale poliţiei militare urmează să fie stabilite prin hotărâre de guvern, ordin de ministru sau alte acte normative cu putere inferioară legii.

În concluzie, având în vedere argumentele prezentate mai sus, APADOR-CH recomandă ca alineatul art. 14 alineat 3 din proiect să fie reformulat, după cum urmează: „Poliţia militară poate exercita şi alte atribuţii prevăzute prin lege”.

Recomandările APADOR-CH cu privire la noul plan de acțiune al Guvernului României în cazurile Bragadireanu împotriva României și Rezmives și alții împotriva României

/în , /de

Recomandările APADOR-CH cu privire la noul plan de acțiune al Guvernului României în cazurile Bragadireanu împotriva României și Rezmives și alții împotriva României

Cazurile Bragadireanu împotriva României (cererea nr. 22088/04) și Rezmives și alții împotriva României (cererea nr. 61467/12), plasate sub supraveghere sporită în fața Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, privesc supraaglomerarea și condițiile precare de detenție din închisorile românești.
La 23 noiembrie 2020, România a transmis Comitetului de Miniștri noul plan de acțiune pentru perioada 2020-2025 privind măsurile generale luate până în prezent și măsurile viitoare pentru rezolvarea problemelor menționate mai sus.
Prin prezenta, APADOR-CH dorește să ofere Comitetului Miniștrilor informații și recomandări suplimentare cu privire la planul de acțiune.
APADOR-CH consideră că noul plan de acțiune conține multe măsuri necesare pentru rezolvarea problemelor existente în sistemul penitenciar. Cu toate acestea, respectarea strictă a calendarului de punere în aplicare a măsurilor stabilite rămâne o chestiune importantă și trebuie să fie o prioritate în sine. În cazul vechiului plan de acțiune, o problemă gravă a fost depășirea – uneori substanțială – a termenelor stabilite pentru realizarea obiectivelor planului, în special a celor privind investițiile. Desigur, situația specială a pandemiei Covid-19 nu poate fi neglijată. Pandemia creează probleme și obstacole suplimentare în toate domeniile.

În acest context, APADOR-CH face următoarele recomandări:

1. Adoptarea și publicarea unui set de criterii pentru selectarea deținuților transferabili, pentru reducerea supraaglomerării

După cum s-a menționat la alin. 47 din noul plan de acțiune, decizia nr. 369/2018 a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor („ANP”) prevede înființarea Comisiei pentru analiza gradului de ocupare a spațiilor de detenție. Conform planului de acțiune, Comisia se întrunește săptămânal pentru a analiza ce locuri de detenție sunt cele mai supraaglomerate și cele mai puțin aglomerate.
Pe baza acestei analize, unii deținuți sunt transferați din închisori foarte aglomerate în închisori mai puțin aglomerate, pentru a realiza un echilibru între penitenciare în ceea ce privește gradul de ocupare.

Această măsură de gestionare a situației create de supraaglomerare este una rezonabilă. Cu toate acestea, în practică au apărut unele probleme, care constau în general în nemulțumirea mai multor deținuți transferați, deoarece transferul către alte penitenciare îi îndepărtează prea mult de locul de reședință. Câțiva dintre deținuții transferați au interpretat această măsură ca fiind una punitivă, îndreptată împotriva lor. În acest sens, asociația a primit plângeri de la deținuții transferați sau membrii familiei acestora, care și-au exprimat nemulțumirea că nu au fost informați cu privire la motivele transferului, împreună cu suspiciunea că transferul a fost de fapt o pedeapsă deghizată.

APADOR-CH subliniază că nu a reușit să identifice criteriile conform cărora un anumit deținut, și nu altul, este transferat dintr-un penitenciar supraaglomerat în alt penitenciar mai puțin aglomerat (transfer motivat de reducerea supraaglomerării). Prin urmare, asociația recomandă adoptarea unui set clar și unitar de criterii la nivelul ANP, care să stabilească ce deținuți sunt selectați pentru a fi transferați la un alt penitenciar pe motiv de reducere a supraaglomerării. Aceste criterii ar trebui să fie publice și accesibile tuturor.

Măsura transferului ar trebui, de asemenea, să fie motivată, iar motivația ar trebui comunicată fiecărui deținut care este transferat, deoarece transferul către un alt penitenciar este un eveniment important în viața lor. În plus, adoptarea unui set de criterii clare și uniforme care trebuie luate în considerare pentru selectarea persoanelor transferabile va contribui la asigurarea faptului că măsura este suficient de motivată în fiecare caz.

În concluzie, adoptarea acestui set de criterii disponibile publicului pentru selectarea deținuților transferabili ar duce la dezamorsarea unor situații tensionate și ar elimina, de asemenea, suspiciunile și nemulțumirea actuală a unor deținuți și a familiilor acestora.

2. Creșterea transparenței și îmbunătățirea comunicării publice în cadrul ANP privind deținuții infectați cu Covid-19

Comunicarea publică a ANP pe subiectul pandemiei și raportarea cazurilor de deținuți infectați cu Covid-19 prezintă unele discrepanțe care pot ridica întrebări cu privire la transparența instituției în general.

APADOR-CH a folosit două metode pentru a monitoriza evoluția răspândirii virusului în sistemul penitenciar de la începutul pandemiei: monitorizarea declarațiilor publice postate pe site-ul ANP și cereri de informații publice conform Legii 544/2001 . Cifrele rezultate din cele două metode de monitorizare diferă substanțial, iar APADOR-CH nu are nicio explicație în acest sens.

Monitorizarea declarațiilor publice de pe site-ul instituției a arătat următoarele:

  • Pe 28 aprilie a fost anunțat primul caz de deținut infectat cu Covid 19 (Penitenciarul Deva)
  • Pe tot parcursul verii, până la 6 august 2020, când metodologia de raportare a cazurilor a fost modificată, au fost raportate un total de 7 cazuri de deținuți bolnavi
  • Începând cu 6 august 2020, comunicarea a început să fie mai generală și mai puțin regulată, a fost anunțat doar totalul cazurilor de deținuți infectați, fără a numi unitățile din care provin pacienții. La sfârșitul lunii septembrie 2020 erau 12 deținuți infectați
  • Până în octombrie 2020, numărul deținuților cu Covid-19 a ajuns treptat la 80, cifră care include toate cazurile anunțate de la începutul pandemiei (aprilie-octombrie), inclusiv cele care probabil s-au negativat între timp. Cu toate acestea, într-o declarație emisă la 21 octombrie, 81 de cazuri active de deținuți bolnavi au apărut brusc la Penitenciarul Jilava și la 26 octombrie – 105 cazuri active
  • La 11 noiembrie 2020 cazurile s-au triplat, în Penitenciarul Jilava au fost anunțate 214 de cazuri de deținuți cu Covid-19 și 123 declarați recuperați, adică un total de 337 de cazuri
  • La 9 decembrie 2020, a fost anunțat primul deces în rândul deținuților, iar la 14 decembrie, au fost anunțate 164 de cazuri de deținuți aflați în tratament la Jilava și Poarta Albă
  • La 7 ianuarie 2021, ANP a anunțat că avea doar 50 de deținuți infectați cu Covid 19 în spitalele penitenciare Jilava și Poarta Albă

Răspunsul primit de APADOR-CH de la ANP, la o cerere de informații din decembrie 2020, dezvăluie cu totul alte statistici. La 5 ianuarie 2021, în sistemul penitenciar erau 853 deținuți infectați cu Covid-19. Dintre acestea, la 31 decembrie 2020, 729 de persoane erau recuperate și 115 persoane se aflau în tratament. Răspunsul ANP conține, de asemenea, și 5 decese. Acestea nu sunt publicate pe site-ul instituției nici până acum.

Datele furnizate de ANP sunt deficitare, atât în ​​comunicatele de presă de pe site-ul instituției, cât și în răspunsul oferit APADOR-CH: cifrele colectate din toate comunicatele de presă, pe tot parcursul anului 2020, nu se potrivesc nici cu datele furnizate APADOR- CH, nici cu diferitele date anunțate pe site. Ca atare, nu este posibil să se cunoască exact amploarea pandemiei în sistemul penitenciar, care au fost cele mai afectate penitenciare, cauzele care au determinat focarele și modul în care administrația a gestionat situația.

Site-ul ANP este un mijloc de informare, deopotrivă pentru public și pentru familiile deținuților care, în absența posibilității de a-și vizita rudele în timpul pandemiei, ar fi trebuit să aibă informații clare și sigure despre starea de sănătate a rudelor lor aflate în închisoare. În această perioadă, APADOR-CH a primit e-mailuri de la rudele unor deținuți, îngrijorate de condițiile din penitenciare și de posibilitatea ca rudele lor să contracteze virusul și să nu primească îngrijiri adecvate.
Ca atare, o comunicare mai clară a ANP este necesară într-o perioadă complicată și într-o chestiune sensibilă cum este o astfel de boală periculoasă.

3. Intensificarea eforturilor de atragere a personalului medical în sistemul penitenciar

În sistemul penitenciar există încă un deficit de personal medical, așa cum este prezentat de guvern în noul plan de acțiune. Potrivit răspunsului ANP la cererea de informații publice a APADOR-CH, la 5 ianuarie 2021, deficitul era de 50,89%. Pentru a remedia situația, în 2020 au fost organizate concursuri pentru ocuparea a 95 de posturi medicale vacante, în urma cărora au fost angajați 48 de medici. De asemenea, conform planului de acțiune, un alt deziderat al Guvernului este îmbunătățirea cadrului legislativ privind personalul medical. Această măsură este necesară pentru a face munca în sistemul penitenciar atractivă pentru medici. Cu toate acestea, acest deziderat nu este inclus ca prioritate în anexa III la planul de acțiune, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la fezabilitatea acestuia și îndoieli cu privire la motivația Guvernului în acest sens.

În ceea ce privește medicina psihiatrică în special, APADOR-CH consideră că numărul de psihiatri prevăzuți în schema personalului este prea mic în comparație cu populația carcerală. Potrivit răspunsului ANP la cererea de informații publice a APADOR-CH, sunt prevăzute 21 de posturi de psihiatru pentru 40 de unități penitenciare, dintre care numai 13 posturi sunt ocupate. În 2019, doar în primele 6 luni ale anului, au fost 2225 deținuți care au primit tratament psihiatric. La acea vreme, doar 11 psihiatri lucrau în sistem. Gravitatea situației a fost confirmată și în urma vizitelor de monitorizare efectuate de APADOR-CH în cursul anului 2019. Prin urmare, APADOR-CH consideră că este necesară prezența unui psihiatru, cel puțin,  în fiecare penitenciar. Chiar și în aceste condiții, volumul de muncă ar fi foarte mare (un psihiatru poate avea până la 100 de pacienți sub tratament), ceea ce iscă îngrijorări cu privire la calitatea serviciilor psihiatrice. Din aceste motive, este necesar să se completeze numărul de posturi și să se intensifice eforturile de angajare.

Nu în ultimul rând, APADOR-CH consideră că aceleași măsuri ar trebui să vizeze și psihologii din sistemul penitenciar. Trebuie subliniat faptul că serviciile psihologice sunt acordate tuturor deținuților și implică o sferă largă de activități cu aceștia. Potrivit răspunsului ANP la solicitarea de informații publice a APADOR-CH, în prezent în sistem lucrează 136 de psihologi, numărul prevăzut în schema de personal fiind 192. La 26 ianuarie 2021 erau 21.788 deținuți în sistemul penitenciar (pentru 136 de psihologi). Această realitate a rezultat și din vizitele de monitorizare efectuate de APADOR-CH în cursul anului 2019 (un psiholog având sub supraveghere o medie de 150 de deținuți). Ca să nu mai vorbim că, în contextul actual al pandemiei și al restricțiilor impuse, nevoia de asistență psihologică este și mai mare. Această situație necesită mai multe eforturi pentru a completa funcțiile și pentru a atrage psihologii în sistem.

APADOR-CH apreciază eforturile ANP de a rezolva lipsa lucrătorilor medicali din sistem prin organizarea de concursuri, dar gravitatea situației necesită mult mai mult. APADOR-CH subliniază importanța măsurilor legislative și financiare pentru a motiva medicii să lucreze în sistemul penitenciar și, de asemenea, pentru a crește calitatea serviciilor medicale din penitenciare. Pentru ca acest lucru să se întâmple, Guvernul trebuie să se gândească la o strategie adecvată și complexă de măsuri, strategie care trebuie inclusă în bugetul planului de acțiune.

Poliţia locală, reformare prin desfiinţare

/în , , , /de

Avem nevoie de două entităţi publice care pot greşi în aceleaşi domenii sau ne ajunge una singură? O dezbatere despre rolul şi necesitatea Poliţiei locale

După zece ani de existenţă pe străzile noastre, Poliţia locală pare să fi reuşit mai degrabă să enerveze opinia publică, în loc să se facă utilă. Diversele gafe comise de agenţii ce par veşnic nişte copii mai palide, dar mai bine plătite, ale poliţiştilor naţionali au dat naştere la tot mai multe semnale în societate cum că e nevoie de o reformă serioasă a acestei instituţii, poate chiar o desfiinţare. Ca organizaţie care monitorizează poliţia naţională de aproape 30 de ani, ne alăturăm şi noi acestei dezbateri, cu câteva argumente şi posibile soluţii pentru ca Poliţia să fie una singură, dar (mai) bună.

Cum au ajuns polițiști foștii gardieni, un „Adibas” mai scump decât originalul

În anul 2010, prin Legea nr. 155/2010, Poliţia comunitară a fost transformată în Poliţia locală. Poliţia comunitară fusese înfiinţată în anul 2004, prin Legea nr. 371/2004, în urma desfiinţării Corpului gardienilor publici, care fusese înfiinţat în 1993, prin Legea nr. 26/1993. Gardienii publici erau un fel de „unitate de elită” a paznicilor, care asigurau paza unor obiective şi care, strict legat de planul de executare a pazei, sprijineau acţiunile de apărare a ordinii şi liniştii publice.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 26/1993, ulterior abrogată, „gardianul public” era persoana destinată să asigure paza pentru un agent economic public sau privat, instituţie, asociaţie de orice natură şi să participe la apărarea ordinii şi liniştii publice.

Deci, gardienii publici nu asigurau direct şi singuri ordinea şi liniştea publică, ci doar participau la apărarea ordinii şi liniştii publice, la combaterea unor încălcări de lege privind curăţenia, precum şi exercitarea comerţului neautorizat în zonele şi itinerariile stabilite în planul de executare a pazei (art. 9 din Legea nr. 26/1993).

Nu se ştie prea clar de ce, în anul 2004 şi apoi în 2010, gardienii publici au fost transformaţi în poliţişti, iniţial poliţişti comunitari, după care poliţişti locali. Aşa a vrut legiuitorul, ar fi răspunsul cel mai comod.

Sau poate că brandul „Poliţie” vindea mult mai bine. La fel cum brandul „Adidas” era folosit prin anii ’90, pentru vânzarea unor tenişi denumiţi „Adibas”, cu aspect asemănător brandului original. Rămâne de discutat.

Atribuţiile ce revin, potrivit legii, poliţiei locale sunt: „…apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii private şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, în următoarele domenii:

a) ordinea şi liniştea publică, precum şi paza bunurilor;

b) circulaţia pe drumurile publice;

c) disciplina în construcţii şi afişajul stradal;

d) protecţia mediului;

e) activitatea comercială;

f) evidenţa persoanelor;

g) alte domenii stabilite prin lege.”

Se observă că mai toate atribuţiile poliţiei locale le dublează pe cele ale poliţiei naţionale, care sunt prevăzute în art. 26 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române. Fac excepţie atribuţiile poliţiei locale privind paza bunurilor (reglementată prin Legea nr. 333/2003) şi disciplina în construcţii (reglementată prin Legea nr. 50/1991).

Armata personală a primarului, împrumutată puţin şi ministrului de interne

Potrivit regulilor din presă, faptele bune devin foarte rar ştiri, spre deosebire de faptele rele. Astfel că poliţiştii locali au fost destul de prezenţi în presă. Ba că amendau pentru tulburarea ordinii publice pe cei ce postau pe Facebook critici la adresa primarului („şeriful” propriei poliţii locale), ba că supravegheau cu străşnicie pe amanta primarului (care-l înşela în mod grav), ba că mulţi pensionaţi din poliţia naţională îşi găsesc posturi călduţe şi bine plătite prin poliţia locală, ba că pe timp de pandemie aplicau cele mai dure şi disproporţionate amenzi, ba că au o pregătire inferioară celor din poliţia naţională, deşi când e vorba de venituri lucrurile stau exact invers, ba că poliţia locală nu este o structură unitară şi coerentă, întrucât există atâtea poliţii locale, câţi primari le au în subordine etc.

Desigur, raportul dintre poliţia naţională şi poliţia locală nu este unul de tipul îngeri vs. demoni, existând în presă suficiente semnalări şi despre abuzuri sau deficienţe ale poliţiei naţionale.

Problema este însă de ce să avem două entităţi publice care pot greşi în aceleaşi domenii, în loc de una?

Această problemă a revenit în actualitate odată cu pandemia, când, printre măsurile de combatere a pandemiei a fost şi cea de subordonare operativă a poliţiei locale faţă de poliţia naţională (faţă de Ministerul Afacerilor Interne).

Această subordonare, doar „operaţională”, este un fel de struţocămilă, deoarece acest fel de subordonare presupune doar participarea poliţiei locale la acţiunile organizate de poliţia naţională. Dar, pentru abaterile comise în timp ce acţionează sub comanda operaţională a poliţiei naţionale, poliţiştii locali nu pot fi însă sancţionaţi disciplinar decât de primar/consiliul local, de unde sunt şi finanţaţi. Deci, practic, poliţia locală rămâne sub controlul real al primarului (care are în mâna cu pâinea şi cuţitul), chiar şi atunci când ea este subordonată operativ poliţiei naţionale.

Un scenariu posibil: desfiinţare prin înglobare în poliţia naţională, cu bani şi de la primărie

Ineficienţa practică a acestei construcţii teoretice, de subordonare operativă, a condus la opinii, din ce în ce mai numeroase şi la dezbateri organizate de unele publicaţii, în sensul unei subordonări totale, nu doar operaţionale, şi permanente, nu doar pe durata pandemiei, a poliţiei locale faţă de poliţia naţională. Iar acest obiectiv se poate realiza cel mai simplu prin înglobarea poliţiei locale în poliţia naţională. Înglobare care înseamnă, practic, desfiinţarea poliţie locale.

Desigur, nu tot personalul poliţiei locale va putea fi preluat de poliţia naţională, ci doar acela care îndeplineşte condiţiile legale, inclusiv de vârstă şi pregătire, pentru a putea fi numit în poliţia naţională.

Dacă primarii nu vor putea renunţa la plăcerea de a avea în subordine o unitate  operativă, care să-i salute cu „Să trăiţi!”, restul personalului din poliţia locală, care nu a fost admis în poliţia naţională, va putea participa la un concurs pentru numirea într-o nouă structură locală, de mai mici dimensiuni şi mult mai mici costuri decât poliţia locală, care va putea fi înfiinţată în locul poliţiei locale. Această nouă structură ar urma să aibă atribuţii diferite, bine delimitate de cele ale poliţiei naţionale, atribuţii care s-ar putea rezuma la paza bunurilor pe care primăria (consiliul local, judeţean etc.) le are în proprietate sau administrare. Aici intră şi parcurile, de exemplu. Asigurarea respectării disciplinei în construcţii ar trebui să fie atributul organelor specializate (inspectoratul teritorial în construcţii), nu al poliţiei locale. De altfel, în cei 10 ani de funcţionare a poliţiei locale, nu pot fi semnalate realizări în materia asigurării disciplinei în construcţii. Dimpotrivă.

Noua structură s-ar putea numi Garda administrativă dar şi altfel (oricum, orice denumire, dar fără „poliţie” în ea) şi ar putea continua buna tradiţie a foştilor gardieni publici, care, cum am arătat mai sus, se ocupau în principal cu paza bunurilor.

Deşi pe hârtie lucrurile par relativ simple pentru desfiinţarea poliţiei locale, constând în principal în promovarea unei iniţiative legislative, în practică ele s-ar putea lovi de cel puţin 2 probleme:

  1. Opoziţia primarilor. Este foarte greu pentru orgoliul primarilor să renunţe la o structură operativă, cu uniforme, maşini, secretare şi armament, gata în orice moment să se sacrifice până la unu’ (pentru că la de la unu’ e pauza de masă) pentru gloria primarului. Iar primarii au o mare putere de influenţă asupra decidenţilor din parlament, deoarece din 4 în 4 ani, vin alegerile. Şi, în practică, contează mult de la ce partid este primarul şi pe cine sprijină el.
  1. Finanţarea poliţiei naţionale. Odată cu desfiinţarea poliţiei locale, care este finanţată de autorităţile publice locale, poliţia naţională va trebui să fie mai prezentă în zonele acoperite, cel puţin la nivel teoretic, de poliţia locală, ceea ce înseamnă o sporire substanţială a efectivelor operative (la comandă sunt destui) şi, implicit, a dotărilor poliţiei naţionale. Înfiinţarea şi popularea unor posturi de poliţie naţională în zonele rurale ar fi foarte necesară şi nu ar trebui pierdută din vedere. Sporirea efectivelor şi a dotărilor nu se poate face fără o creştere corespunzătoare a finanţării. OK, să crească finanţarea, dar de unde o luăm? – este întrebarea cea mai arzătoare. Poate suporta bugetul naţional o mărire substanţială a fondurilor destinate poliţiei naţionale? Dacă nu, pot exista mijloace alternative de creştere a finanţării poliţiei naţionale? Sunt întrebări grele, pentru care răspunsurile sunt şi mai grele.

O variantă de discutat ar fi implicarea autorităţilor publice locale pentru a contribui la finanţarea poliţiei naţionale. Măcar pentru susţinerea funcţionarii de posturi de poliţie în mediul rural. Aşa cum autorităţile locale au cheltuit bani serioşi din bugetele locale pentru finanţarea poliţiei locale, tot aşa ar trebui să participe la finanţarea poliţiei naţionale, cel puţin cu o cotă parte (de 30-50-70%) din media anuală a sumelor alocate poliţiei locale, în anii în care a funcţionat. Pentru că poliţia naţională va acoperi şi zona de activitate a poliţiei locale. Se poate impune prin lege o astfel de obligaţie pentru autorităţile locale? De ce nu? Poliţia naţională trebuie să acţioneze pe gratis acolo unde poliţia locală acţiona (încă acţionează, de fapt) pe mulţi bani publici primiţi de la autorităţile publice locale? E OK?

2021 – un moment potrivit pentru această reformă

Desigur, problema finanţării este una mult mai complexă şi necesită analize/simulări de specialitate mult mai aprofundate.

Momentul optim pentru o modificare legislativă în sensul reformării în doi paşi a poliţiei locale (desfiinţare urmată, eventual, de înfiinţarea altei structuri, cu alte atribuţii) pare a fi începutul unui ciclu parlamentar, deoarece doar atunci parlamentarii, recent (re)aleşi, vor resimţi o presiune mai scăzută din partea primarilor din propriul partid (alegerile ce vor urma, în care influenţa primarilor are o importanţă reală, fiind încă departe, la 3-4 ani distanţă).

Ca să sintetizăm:

1. După 10 ani de activitate, dacă poliţia locală ar fi desfiinţată, cam puţină lume ar observa sau ar regreta.

2. Reorganizarea poliţiei locale şi stabilirea unor atribuţii specifice, distincte de ale poliţiei naţionale presupune, mai întâi, desfiinţarea poliţiei locale şi preluarea selectivă a personalului de către poliţia naţională (preluarea doar a personalului care îndeplineşte condiţiile legale pentru a face parte din poliţia naţională).

3. Dacă se doreşte păstrarea, pentru uzul primarilor, a unei structuri operative în subordinea acestora, ea trebuie să fie mult mai restrânsă şi mai puţin costisitoare ca în prezent, cu atribuţii limitate, clar stabilite şi diferite de ale poliţei naţionale. De exemplu, limitate la paza bunurilor autorităţilor publice locale.

4. Denumirea noii structuri poate fi „Garda administrativă” sau oricare alta, dar fără termenul „Poliţie” în cuprinsul ei. Cu alte cuvinte, fără „Adibas”, în loc de „Adidas”.

 

*Foto Poliția Locală a Municipiului București

Să le spunem funcționarilor pe nume

/în , , /de

Propunerea APADOR-CH pentru modificarea Legii 544/2001 astfel încât să poată fi comunicate publicului numele unor funcționari cu rol de decizie, nume inaccesibile în prezent sub pretextul protecției datelor personale

 

O solicitare din luna martie a APADOR-CH, prin care ceream, fără succes, să se facă publică componența Grupului de Comunicare Strategică, a fost reînnoită în luna octombrie de un parlamentar. Acesta a primit, se pare, un răspuns ceva mai complet la aceeași întrebare, însă componența renumitului Grup strategic rămâne o necunoscută pentru public. De data asta sub pretextul protecției datelor cu caracter personal.

Așa cum reiese din acest răspuns primit de parlamentarul în cauză, se pare că Ministerul Afacerilor Interne a consimțit să furnizeze informațiile cerute, în virtutea „obligației constituționale” de a le răspunde senatorilor și deputaților, însă a avertizat că informațiile nu pot fi publicate întrucât conțin date personale.

Deoarece am constatat că există o limitare legislativă în acest moment, care ar putea fi interpretată de autorități în sensul că nu ar avea voie să publice numele persoanelor din diversele comitete și comisii care iau decizii ce vizează publicul, APADOR-CH a întocmit și transmis parlamentarilor o propunere concretă de modificare a Legii 544/2001, a accesului la informații publice, astfel încât această secretomanie convenabilă să fie eliminată.

Concret, APADOR-CH propune modificarea articolului 5, alineatul 1 din Legea 544/2001, prin adăugarea după lit. c) a unei noi litere, c/1), astfel:

Forma actuală a art 5, alin 1 lit c:

Fiecare autoritate sau instituție publică are obligația să comunice din oficiu următoarele informații de interes public:

  1. c)numele și prenumele persoanelor din conducerea autorității sau a instituției publice și ale funcționarului responsabil cu difuzarea informațiilor publice;

Forma propusă de APADOR-CH:

c/1) numele și prenumele persoanelor din compunerea comisiilor, comitetelor, grupurilor și altor structuri similar, înființate în cadrul autorităților sau instituților publice sau care funcționează sub autoritatea, subordinea sau coordonarea autorităților sau instituțiilor publice;

APADOR-CH consideră justificată această modificare care ar obliga instituțiile să publice din oficiu astfel de informații întrucât persoanele/funcționarii din compunerea comisiilor pot avea probleme de integritate. Or nu se poate verifica acest lucru dacă nu se poate ști cine face parte din respectivele comisii.

Legea care protejează datele personale nu poate să limiteze dreptul cetățenilor de a afla informații de interes public, sub pretextul „dreptului la anonimat” al unor persoane, mai ales când acele persoane ocupă funcții în care iau decizii ce influențează viața cetățenilor. De altfel, chiar GDPR prevede în art. 6 al. 1 lit. c) că datele cu caracter personal pot fi făcute publice dacă „prelucrarea este necesară în vederea îndeplinirii unei obligații legale care îi revine operatorului”.  Or, prin introducerea în Legea 544/2001 a obligației legale de a face cunoscute numele membrilor din comisii, comitete etc., conform propunerii APADOR-CH, ar fi întrunite și cerințele art. 6 al. 1 lit, c) din GDPR, iar comunicarea respectivelor informații nu ar mai face obiectul niciunei dispute de genul celor care există în prezent în spațiul public.

 

Fotografie creată de Daisy Anderson, de la Pexels

Digitalizarea justiției și răspunderea magistraților

/în , /de

Dezbaterea primului raport al Comisiei Europene, privind statul de drept, organizată de APADOR-CH și EFOR, a adus la aceeași masă reprezentanți ai mai multor instituții relevante din sistemul de justiție, de la Ministerul Justiției, Parchetul General, Direcția Națională Anticorupție, Agenția Națională de Integritate sau Ministerul Administrației și Internelor, dar și reprezentanți ai unor ambasade și jurnaliști.

Temele dezbătute au vizat: digitalizarea sistemului de justiție, dotarea cu tehnica necesară, răspunderea magistraților (disciplinară, penală și materială), organizarea și funcționarea plenului CSM, anticorupția și modul în care se mai face în contextul unor modificări legislative intervenite în ultimii ani .

Cariera magistraților, între polițistul rău (Inspecția Judiciară & CSM) și cel bun (ICCJ)

/în , , /de

Din 2016 până acum, 81 de judecători și 23 de procurori au fost sancționați de CSM, pentru diverse abateri disciplinare, la propunerea Inspecției Judiciare; Toate sancțiunile contestate la ICCJ (25 la număr) au fost admise și micșorate sau anulate

Datele privind sancțiunile disciplinare aplicate magistraților au fost obținute de APADOR-CH, conform Legii 544/2001 a informațiilor publice, de la CSM și Inspecția Judiciară. Acestea arată că în perioada 2016-2020, Inspecția Judiciară a propus CSM un număr de 171 de sancțiuni, din care CSM a admis 104 și a respins 67. Din cele 104 admise, 81 au fost aplicate judecătorilor și 23 procurorilor.

Un aspect care ridică mari semne de întrebare cu privire la gradul de subictivism din procesul de sancționare a magistraților este faptul că absolut toate sancțiunile contestate la Înalta Curte de Casație și Justiție – ICCJ (25 în total, în perioada menționată) au fost admise, iar severitatea lor – îndulcită. Excluderile sau suspendările au fost înlocuite cu sancțiuni mai ușoare.

Întrucât e greu de admis că un organism care se ocupă printre altele și de cariera magistraților poate să greșească în totalitate în aprecierea unei presupuse abateri, se pune întrebarea cine a greșit sau cine e părtinitor în procesul evaluării conduitei magistraților: Inspecția Judiciară, CSM sau ICCJ? Este posibil ca în toate cazurile ajunse la ICCJ să fi greșit Inspecția Judiciară și CSM sau judecătorii Înaltei Curți sunt părtinitori cu colegi din propria breaslă, astfel că îi scapă de sancțiuni? Cât e complicitate de breaslă și cât e intoleranță în acest proces, și mai ales la cine?

Și în aceste condiții, putem vorbi de o verificare obiectivă a activității magistraților sau de înțelegeri de grup/de breaslă și implicit de un control al magistraților incomozi prin amenințarea cu sancțiuni?

Sunt câteva întrebări la care ar trebui să se gândească și să răspundă atât cei chemați să legifereze mecanismele de gestionare a răspunderii magistraților, cât și reprezentanții sistemului de justiție.

Vedeți în tabel sancțiunile defalcate pe ani și categorii

Sancțiuni aplicate magistraților în perioada 2016-2020

Tabel realizat de APADOR-CH în baza informațiilor obținute de la Inspecția Judiciară și CSM

 

2016 Nr. acțiuni admise Nr. acțiuni respinse[1] Temei juridic

(L 303/2004)

 

 Sancțiuni Recurs ICCJ

 

 
Judecători 20 8 99 a)

99 f)

99 h)

99 h) teza I x 3

99 h) teza II x 7

99 i)

99 i) teza II

99 j)

99 k)

99 l)

99 m) x 3

99 r)

99 t)

99 t) teza I

99 t) teza II x 5

99^1 (2) x 6

 Excludere x 4[2]

 

Suspendare x 4[3]

 

Diminuare salariu x 5

 

Avertisment x 7

 6 recursuri declarate de judecători – 6 admise

 

 
Procurori 6 0 99 c) x 2

99 h) x 2

99 j)

99 k)

99 m) x 3

99 t)

 Diminuare salariu x 2

 

Avertisment x 4

  
2017 Nr. acțiuni admise Nr. acțiuni respinse Temei juridic

(L 303/2004)

 Sancțiuni Recurs ICCJ
Judecători 21 15 99 a) x 4

99 b) x 2

99 c) x 2

99 f)

99 h) teza I x 2

99 h) teza II x 7

99 i) teza II x 2

99 l) x 2

99 s) teza I

99 t) teza II

99^1 (2)

 Excludere x 3[4]

 

Suspendare x 4[5]

 

Diminuare salariu x 10

 

Avertisment x 4

 9 recursuri declarate de judecători – 9 admise

 

Un recurs declarat de IJ și admis
Procurori 10 4 99 a) x 3

99 g) x 2

99 h) x 3

99 h) teza II

99 k)

99 m) x 2

99 n)

99 s)

99 s) teza II

99 t) teza I

 Excludere[6]

 

Diminuare salariu x 5

 

Avertisment x 4

 Un recurs declarat de procuror și admis
2018 Nr. acțiuni admise Nr. acțiuni respinse Temei juridic

(L 303/2004)

 Sancțiuni Recurs ICCJ
Judecători 12 7 99 a) x 3

99 c) x 3

99 f) x 2

99 h) teza I x 2

99 h) teza II x 4

99 k) x 2

99 l)

99 o)

 Excludere x 4

 

Suspendare x 2[7]

 

Diminuare salariu x 4

 

Avertisment x 2

 

 6 recursuri declarate de judecători – 6 admise
Procurori 3 9 99 a) x 2

99 b)

99 i) teza I

99 k)

99 l)

99 m)

 Excludere

 

Diminuare salariu

 

Avertisment

 Un recurs declarat de procuror și admis

 

2 recursuri declarate de IJ – 1 respins, 1 admis
2019 Nr. acțiuni admise Nr. acțiuni respinse Temei juridic

(L 303/2004)

 Sancțiuni Recurs ICCJ
Judecători 17 7 99) a

99 c) x 3

99 h) teza II x 6

99 i)

99 s)

99 t) teza I x 4

99 t) teza II x 2

99 r) teza I x 5

99^1 (2)

 

 Excludere

 

Retrogradare

 

Mutare

 

Suspendare x 6

 

Diminuare salariu x 7

 

Avertisment

 

 2 recursuri declarate de judecători – 2 admise

 

Un recurs declarat de IJ și admis
Procurori 4 5 99 a)

99 c)

99 k)

99 m)

 Retrogradare

 

Avertisment x 3

 

  
2020[8] Nr. acțiuni admise Nr. acțiuni respinse Temei juridic

(L 303/2004)

 Sancțiuni Recurs ICCJ
Judecători 11 1 99 a)

99 c) x 2

99 f)

99 h) teza I

99 k)

99 r) x 3

99 r) teza I x 2

99 t) teza II x 4

99^1 (2) x 2

 Excludere x 4

 

Suspendare x 2

 

Diminuare salariu x 4

 

Avertisment

 

  
Procurori 0 11 – –  

 

Legea 303/2004 privind statutul magistratilor

Art. 99.

Constituie abateri disciplinare:

  1. a) manifestările care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției, săvârșite în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu;
  2. b) încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilități și interdicții privind judecătorii și procurorii;
  3. c) atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de colegi, celălalt personal al instanței sau al parchetului în care funcționează, inspectori judiciari, avocați, experți, martori, justițiabili ori reprezentanții altor instituții;
  4. d) desfășurarea de activități publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuțiilor de serviciu;
  5. e) refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de părțile din proces;
  6. f) refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu;
  7. g) nerespectarea de către procuror a dispozițiilor procurorului ierarhic superior, date în scris și în conformitate cu legea;
  8. h) nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile;
  9. i) nerespectarea îndatoririi de a se abține atunci când judecătorul sau procurorul știe că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abținerea sa, precum și formularea de cereri repetate și nejustificate de abținere în aceeași cauză, care are ca efect tergiversarea judecății;
  10. j) nerespectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter, precum și a altor informații de aceeași natură de care a luat cunoștință în exercitarea funcției, cu excepția celor de interes public, în condițiile legii, dacă fapta nu constituie infracțiune;
  11. k) absențe nemotivate de la serviciu, în mod repetat sau care afectează în mod direct activitatea instanței ori a parchetului;
  12. l) imixtiunea în activitatea altui judecător sau procuror;
  13. m) nerespectarea în mod nejustificat a dispozițiilor ori deciziilor cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanței sau al parchetului ori a altor obligații cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente;
  14. n) folosirea funcției deținute pentru a obține un tratament favorabil din partea autorităților sau intervențiile pentru soluționarea unor cereri, pretinderea ori acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toți cetățenii, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni;
  15. o) nerespectarea dispozițiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor;
  16. p) obstrucționarea activității de inspecție a inspectorilor judiciari, prin orice mijloace;
  17. q) participarea directă sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investiții pentru care nu este asigurată transparența fondurilor;
  18. r) neredactarea sau nesemnarea hotărârilor judecătorești sau a actelor judiciare ale procurorului, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege;
  19. s) utilizarea unor expresii inadecvate în cuprinsul hotărârilor judecătorești sau al actelor judiciare ale procurorului ori motivarea în mod vădit contrară raționamentului juridic, de natură să afecteze prestigiul justiției sau demnitatea funcției de magistrat;

ș) nerespectarea deciziilor Curții Constituționale ori a deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii;

  1. t) exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni. Sancțiunea disciplinară nu înlătură răspunderea penală.

Art. 991

(1) Există rea-credință atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu știință normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane.

(2) Există gravă neglijență atunci când judecătorul sau procurorul nesocotește din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material ori procesual.

 

[1] Acțiunile au fost respinse de CSM fie pentru că nu au fost identificate abaterile disciplinare invocate de Inspecția Judiciară, fie în urma constatării nulității rezoluției Inspecției Judiciare

[2] În 2 cazuri judecătorii au declarat recurs la ICCJ; recursurile au fost admise și au fost aplicate sancțiuni mai ușoare

[3] În 3 cazuri judecătorii au declarat recurs la ICCJ; recursurile au fost admise și au fost aplicate sancțiuni mai ușoare

[4] În 3 cazuri judecătorii au declarat recurs la ICCJ; recursurile au fost admise și au fost aplicate sancțiuni mai ușoare

[5] În 2 cazuri judecătorii au declarat recurs la ICCJ; recursurile au fost admise și au fost aplicate sancțiuni mai ușoare

[6] În urma recursului la ICCJ, a fost aplicată o sancțiune mai ușoară

[7] În ambele cazuri judecătorii au declarat recurs la ICCJ; recursurile au fost admise și au fost aplicate sancțiuni mai ușoare

[8] O mare parte din hotărâri nu sunt încă definitive, acestea putând fi atacate cu recurs la ICCJ

Am dat în judecată Ministerul Finanțelor ca să aflăm de ce plătim toți erorile justiției

/în , , /de

Singurul în măsură să recupereze daunele plătite de stat în condamnările la CEDO, MFP refuză să spună dacă și în câte cazuri a încercat măcar să tragă la răspundere magistrații vinovați

Răspunderea magistraților, o marotă folosită politic, mai mult pentru controlul justiției decât pentru îndreptarea erorilor ei, este în realitate, de multă vreme, o formă fără fond în societatea românească.

Concret, știm deja din 2017 că niciun magistrat nu a fost pus să plătească pentru erorile comise în cauze care au dus la condamnarea României la CEDO, și asta pentru că regulile sunt făcute astfel încât vinovații să nu poată fi trași la răspundere.

APADOR-CH a demonstrat acest lucru în 2017, după o corespondență dusă cu Ministerul Finanțelor Publice (MFP) și cu Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), pentru a afla în câte cazuri statul a formulat acțiuni în regres împotriva unor magistrați care și-au făcut meseria defectuos.

Mecanismul acțiunii în regres este aparent simplu: după ce plătește, din partea statului, daunele stabilite de CEDO, MFP sesizează CSM pentru a cere stabilirea vinovăției magistraților în cazul respectiv. În urma unui proces ar trebui să se afle dacă respectivii magistrați au acționat cu rea credință sau gravă neglijență, urmând ca MFP să recupereze de la ei sumele plătite de stat.

Numai că, așa cum sunt făcute acum, legile care reglementează acest proces prevăd și termene de prescriere suficient de scurte încât să împiedice efectiv tragerea la răspundere a magistraților. De la comiterea faptelor până la obținerea unei sentințe la CEDO trec atât de mulți ani încât niciun magistrat nu mai poate fi tras la răspundere pentru asta, așa că statul plătește și gata.

Prin urmare, în 2013 și în 2016, MFP ne-a răspuns detaliat, arătând cadrul legal existent și de ce nu a formulat nicio acțiune în regres, întrucât, spunea MFP atunci, nu fusese sesizat în niciun caz de către CSM, organismul care conform legii are competența de a stabili răspunderea civilă sau disciplinară a magistraților.

APADOR-CH a dat atunci și niște soluții pentru îndreptarea lucrurilor, respectiv niște termene de prescripție mai lungi pentru angajarea răspunderii disciplinare a magistraților și care să înceapă să curgă, în astfel de cazuri, numai după pronunțarea hotărârii CEDO (nu mai înainte, ca acum) sau posibilitatea ca MFP să ceară direct în instanță recuperarea daunelor de la magistrați, iar instanța respectivă să fie cea care stabilește vinovăția acestora.

Patru ani mai târziu, pentru că se vorbește tot mai mult de răspunderea magistraților, am vrut să vedem dacă s-au mai schimbat lucrurile, așa că am făcut din nou o solicitare de informații publice la MFP, întrebând același lucru: dacă și în câte cazuri a formulat acțiuni în regres la adresa magistraților care au greșit, și de pe urma acelor greșeli statul român a plătit daune materiale.

De data asta, spre uimirea noastră, Ministerul Finanțelor ne-a răspuns sec că

informațiile solicitate nu intră în sfera de competenţe a Ministerului Finanţelor Publice. Prin urmare, vă informăm că am redirecţionat solicitarea dumneavoastră Ministerului Justiției.”

La rândul său, Ministerul Justiției ne-a răspuns că a trimis înapoi solicitarea către MFP, pentru că acesta este titularul acțiunii în regres și nimeni nu poate să spună în locul MFP dacă și în câte cazuri a încercat să recupereze daunele.

Vedem așadar că în câțiva ani, MFP nu numai că nu s-a preocupat ca să recupereze sumele plătite de noi toți pentru greșelile altora, dar nici măcar nu mai vrea să recunoască asta, răspunzând cinstit la o cerere de informații publice. Probabil MFP se consideră competent doar să plătească din buzunarele tuturor niște daune, fără să-l intereseze recuperarea lor.

În cele din urmă APADOR-CH a dat în judecată Ministerul Finanțelor Publice pentru refuzul de a furniza informațiile cerute. Vă vom ține la curent cu rezultatele procesului.

Ce am cerut de la Ministerul Finanțelor Publice:

(Solicitare din 21 septembrie 2020)

 

  1. Câte acţiuni în regres aţi formulat, în perioada 2016-2020, defalcat pe fiecare an, împotriva magistraţilor care au dispus măsuri sau au pronunţat hotărâri judecătoreşti care, ulterior, au dus la condamnarea României printr-o hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

 

  1. Câte acţiuni în regres aţi formulat, în perioada 2016-2020, defalcat pe fiecare an, împotriva magistraţilor care au dispus măsuri sau au pronunţat hotărâri judecătoreşti care, ulterior, au dus la plata de despăgubiri de către stat pentru acele măsuri dispuse sau hotărâri pronunțate de magistrați, în alte cazuri decât cele pentru care România a fost condamnată printr-o hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

 

  1. Câte sesizari/solicitări ați primit de la Consiliul Superior al Magistraturii, în perioada 2016-2020, defalcat pe fiecare an, pentru promovarea unor acțiuni în regres împotriva magistraților, în cazurile menționate la pct. 1 și 2 din prezenta cerere de informații.

 

  1. Dacă aveți posibilitatea legală de a introduce acțiuni în regres împotriva magistraților fără o sesizare prealabilă în acest sens din partea Consiliului Superior al Magistraturii.

 

  1. Dacă nu aţi formulat astfel de acţiuni în regres, care sunt motivele.

 

P.S. Dezinteresul Ministerului de Finanțe pare a fi complet pe această temă. La invitația de a participa online joi, 29 octombrie, la masa rotundă organizată de APADOR-CH pentru dezbaterea primului raport al Comisiei Europene privind statul de drept, nu am primit nici măcar un refuz, deși am făcut tot posibilul ca să ajungem cu informația până la ministru. La evenimentul menționat, printre altele, se va discuta și despre tragerea la răspundere a magistraților. În prezența magistraților și a ministerului de resort, dar în absența răsunătoare a responsabilului cu vistieria publică.

Submission before the Committee of Ministers on the implementation of general measures in respect to the cases of Ciorhan v. Romania (repetitive case) and Ghiulfer Predescu v. Romania (leading case)

/în , /de

Din păcate acest articol este disponibil doar în Engleză Americană. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

            Date: 16/09/2020

Submission before the Committee of Ministers on the implementation of general measures in respect to the cases of Ciorhan v. Romania (repetitive case) and Ghiulfer Predescu v. Romania (leading case)

The cases of Ciorhan v. Romania (No. 49379/13) and Ghiulfer Predescu v. Romania (No. 29751/09), placed under enhanced supervision before the Committee of Ministers of the Council of Europe, concern the unjustified State’s interference with the right to freedom of expression.

In each of these cases, Romania submitted an action report in relation to the individual and general measures taken in which the Government concluded that there is no problem with the national legislation regarding freedom of expression and therefore there is no need for any change.[1] Moreover, it stated “the lack of appropriate justification from the judges of the sanctions imposed and the failure to ensure a fair balance between relevant rights that were considered as excessive by the European Court in the case at hand.”[2]

Through the present submission APADOR-CH would like to provide the Committee of Ministers with additional information on this issue.

APADOR-CH considers that there is a need for more predictable provisions regarding the human rights restriction, the freedom of expression in this case. For this reason, more concrete limits/criteria should be provided.

First of all, it is necessary to amend the legislation in the sense that it provides criteria or limits for assessing whether restriction of freedom of expression is necessary in a democratic society.

Currently, there are no criteria or methods to determine whether restricting freedom of expression in one case was necessary in a democratic society. Thus, the decisions of the courts in this field are subject to unpredictability in terms of establishing the circumstance that gave rise to the prejudice. The Civil Code provides in a general way the restriction limits of the rights regarding the privacy and dignity of the human person (that includes freedom of expression) without offering concrete criteria.[3] In other words, the courts must take into account the international provisions, but this obligation for the courts exists anyway, despite the Civil Code provision. Therefore, it is necessary to provide concrete criteria regarding the proportionality test that should be carried out by the domestic courts whenever they have a case that violates a human right or freedom.

Secondly, there must be more precise criteria for establishing the quantum of damages.

According to the current legislation, there is an absolute free will of the judge when establishing the moral damages. A court is not obliged to take into account the previous decisions of another domestic court regarding the reasonable amount of damages awarded in similar cases. Each judge may award any damages he considers as there are no objective criteria or any limit for establishing the compensation in a certain case. This lack of legislation has a very strong inhibitory effect on freedom of expression, because the author of statements on controversial topics of public interest is exposed to a total unknown / unpredictability regarding the amount of damages to which he could be obliged to.

The provisions of the Civil Code regarding the establishment of damages do not set concrete criteria.[4] The court must have a margin of appreciation, but the limits within this margin must be clearly set. Thus, the Civil Code must provide more precise criteria regarding the amount of damages.

APADOR-CH recommends that a possible solution would be capping the moral damages at a number of average salaries per economy with the possibility of exceeding it only in exceptional cases, e.g. when the author is of obvious bad faith and has acted repeatedly.

Another solution could be providing into legislation of criteria imported from the doctrine and jurisprudence for assessing the gravity of the moral prejudice and implicitly of the moral damages. This will lead to a standard practice and therefore to predictability of the trials.

Nevertheless, the judge could grant pecuniary moral damage up to a certain amount and after that, if the prejudice is not totally repaired, he could add other means of compensation that are not of a monetary nature (e.g. public apology, public denial, publication of a statement, etc.).

APADOR-CH considers that there is a problem with the quality of the legislation in this field, therefore it recommends that the Ministry of Justice initiate consultations with the Superior Council of Magistracy and the High Court of Cassation and Justice in order to modify / complete the legislation accordingly. It is necessary for this issue to be debated and brought to public attention by the judges in order for the authorities to take action.

In light of the above, APADOR-CH recommends that the Committee of Ministers highlights this issue to the Romanian Government and continues working together in order to find reliable solutions.

 

[1] Government’s Action Report in the case of Ciorhan v. Romania, p. 2, https://rm.coe.int/09000016809eb7d7

[2] Government’s Action Report in the case of Ghiulfer Predescu v. Romania, p. 3, https://rm.coe.int/CoERMPublicCommonSearchServices/DisplayDCTMContent?documentId=09000016808cb359

[3] Civil Code, Art. 75 – The limits of the rights restriction:

(1) The violations that are allowed by law or by the international human rights conventions and pacts to which Romania is a party do not constitute a violation of the rights provided in this section (the respect for the privacy and dignity of the human person).

(2) The exercise of constitutional rights and freedoms in good faith and in compliance with the international pacts and conventions to which Romania is a party does not constitute a violation of the rights provided in this section.

[4] Civil Code, art. 253 – Means of defense:

(1) The person whose non-patrimonial rights have been violated or threatened may request at any time the court:

  1. a) the prohibition of committing the illicit deed, if it is imminent;
  2. b) cessation of the violation and prohibition for the future, if it still lasts;
  3. c) the ascertainment of the illicit character of the committed deed, if the produced disturbance subsists.

(2) By exception from the provisions of par. (1), in case of violation of non-patrimonial rights by exercising the right to free expression, the court may order only the measures provided in par. (1) b) and c).

(3) At the same time, the person who has suffered a violation of such rights may request the court to oblige the perpetrator to perform any measures deemed necessary by the court to reach the restoration of the violated right, such as:

  1. a) obliging the author, at his expense, to publish the conviction decision;
  2. b) any other measures necessary for the cessation of the illicit deed or for the reparation of the damage caused.

(4) Also, the plaintiff may request compensations or, as the case may be, a patrimonial reparation for the damage, even non-patrimonial, if the damage is imputable to the author of the prejudicial deed. In these cases, the right of action is subject to the extinctive prescription.

Civil Code, Art. 255 – Provisional measures:

(1) If the person who considers himself damaged makes credible proof that his non-patrimonial rights are the object of an illicit, current or imminent action and that this action risks causing him a damage difficult to repair, he can ask the court to take provisional measures.

(2) The court may order in particular:

  1. a) prohibition of the violation or its temporary cessation;
  2. b) taking the necessary measures to ensure the preservation of evidence.

(3) In case of damages brought by the written or audiovisual media, the court may not order the cessation, provisionally, of the prejudicial action unless the damages caused to the plaintiff are serious, if the action is not obviously justified, according to art. 75, and if the measure taken by the court does not appear to be disproportionate in relation to the damages caused. The provisions of art. 253 para. (2) remain applicable.

(4) The court shall resolve the request according to the provisions regarding the presidential ordinance, which shall be applied accordingly. If the request is made before the introduction of the substantive action, the decision by which the provisional measure was ordered will also set the term in which the action on the merits must be introduced, under the sanction of legal cessation of that measure. The provisions of par. (6) are applicable.

(5) If the measures taken are likely to cause harm to the adverse party, the court may oblige the plaintiff to provide a bail in the amount set by it, under penalty of cessation of the measure ordered.

(6) The measures taken according to this article prior to the introduction of the lawsuit for the defense of the infringed non-patrimonial right shall cease by right, if the plaintiff has not notified the court within the term set by it, but not later than 30 days after the taken measures.

(7) The claimant is obliged to repair, at the request of the interested party, the damage caused by the provisional measures taken, if the substantive action is rejected as unfounded. However, if the plaintiff was not at fault or had a slight fault, the court, in relation to the actual circumstances, may either refuse to oblige him to pay the damages claimed by the adverse party, or order their reduction.

(8) If the adverse party does not request damages, the court will order the release of the bail, at the request of the plaintiff, by decision given with the summoning of the parties. The application shall be judged in accordance with the provisions of the Presidential Ordinance, which shall apply accordingly. If the defendant opposes the release of the bail, the court will set a deadline for filing the action, which may not be longer than 30 days from the date of the decision, under penalty of cessation of the measure of bail unavailability.

APADOR-CH suspendă temporar lucrul cu publicul din cauza pandemiei de Coronavirus Covid 19. Toți colegii noștri lucrează în prezent de acasă. Pentru informații ne puteți scrie în continuare pe adresa office@apador.org sau suna la numărul 0733078720

APADOR-CH
Str. Nicolae Tonitza 8A
Sector 3 – Bucuresti
030113 Romania

Program cu publicul:
Suspendat pe perioada pandemiei

Telefon: (40) 0733.078.720
e-mail: office@apador.org

Utilizarea și distribuirea informațiilor de pe acest site sunt libere, cu citarea sursei.

E posibil ca pe site-ul APADOR-CH să găsiți mici inadvertențe sau erori. Vă rugăm să ni le semnalati aici și le vom rezolva în cel mai scurt timp.