Arhiva pentru categoria: Buna guvernare

Sunteți aici: / / Buna guvernare

Primăria sau primarul – cui să ceri informații și pe cine să dai judecată dacă nu le primești?

/în , , /de

Sfaturi practice pentru contracararea chichițelor legislative de care se prevalează primarii, ca să ascundă informațiile publice de cetățenii insistenți

Legea 544/2001 este, de mai bine de 20 de ani, un instrument la îndemâna oricui dorește să afle informații publice pe care autoritățile centrale și locale se codesc să le afișeze din oficiu pe site-uri. O simplă cerere „pe 544” trimisă prin poștă sau email poate sta la baza unor anchete jurnalistice importante sau pur și simplu îi pot oferi cetățeanului o imagine despre modul în care instituțiile publice cheltuiesc banii.

Ai zice că după două decenii de existență, Legea 544/2001 ar fi trebuit să intre în mentalul colectiv și să producă efecte automate: autoritățile să conștientizeze că majoritatea datelor pe care le produc, în activitatea lor, sunt publice și deci destinate publicului, astfel încât atunci când cetățenii le cer să nu fie nevoie de insistențe ca să le primească. Totuși, în cei 20 de ani de existență Legea 544/2001 a produs mai degrabă mecanisme și portițe prin care autoritățile tărăgănează sau refuză să furnizeze informațiile, profitând, ce-i drept, și de faptul că legea nu are niște sancțiuni suficient de usturătoare care să descurajeze abuzul.

Una dintre chichițele de care se prevalează în special primarii atunci când nu vor să dea informații este confuzia firească pe care cetățenii o fac cu privire la statutul primăriei. Oamenii consideră că pot cere o informație de la primărie și, dacă nu o primesc, primăria este instituția pe care trebuie s-o dea în judecată. Or, conform Codului administrativ, primăria unei unități administrativ teritoriale nu are personalitate juridică, deci nici nu poate fi chemată în judecată. Sună absurd, dar nu e singura lege absurdă din țara asta.

Întrucât aceasta este o confuzie frecventă, se profită de ea și atunci când cetățeanul, nemulțumit că nu a primit răspuns, dă în judecată primăria, ca să obțină o informație, primarii trimit la instanță o întâmpinare standard, în care îi râd în nas cetățeanului, spunând că primăria nu are personalitate juridică. Deci, ghinion, cetățeanul să facă bine să mai învețe niște drept ca să poată afla cum sparge primarul banii comunității. Există o întreagă jurisprudență pe această temă, unii judecători alegând să-i dea dreptate cetățeanului, însă nu se întâmplă prea des.

Prin urmare, întrucât și nouă ne-au tot scris cetățenii să ne întrebe cum să depășească acest neajuns, iată care sunt sfaturile juriștilor noștri:

Care e statutul primăriei și de ce nu e bine să-i adresezi cereri pe 544

Potrivit art. 5 lit. hh) din Codul administrativ (OUG nr. 57/2019), primăria comunei, a orașului, a municipiului, a subdiviziunii administrativ-teritoriale este o structură funcțională fără personalitate juridică și fără capacitate procesuală, cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile autorității deliberative (consiliul local) și dispozițiile autorității executive (primarul), soluționând problemele curente ale colectivității locale, constituită din: primar, viceprimar, administratorul public, consilierii primarului sau persoanele încadrate la cabinetul primarului și aparatul de specialitate al primarului.

Întrucât nu are personalitate juridică şi capacitate procesuală, primăria nu poate fi chemată în judecată. Pentru acest motiv, nu recomandăm adresarea către primărie a  unor cereri bazate pe Legea 544/2001 sau acţionarea în judecată a primăriei, întrucât acţiunea va fi respinsă.

Potrivit art. 96 al. 1 din Codul administrativ, unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. Deci, ele pot fi chemate în judecată. În art. 5 lit. pp) din acelaşi cod se prevede că unităţile administrativ-teritoriale (UAT) sunt: comune, oraşe, municipii şi judeţe.

Potrivit art. 154 al. 6 din Codul administrativ, primarul, în calitatea sa de autoritate publică executivă a administraţiei publice locale, reprezintă unitatea administrativ – teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române şi străine, precum şi în justiţie.

De asemenea, potrivit art. 109 al. 1 din Codul administrativ, reprezentarea în justiţie a unităţilor administrativ – teritoriale se asigură de către primar sau de către preşedintele consiliului judeţean.

Cui trimitem cererea de informații și pe cine dăm în judecată

Ca atare, cererea de informaţii în temeiul Legii 544/2001 trebuie adresată primarului unităţii administrativ-teritoriale respective (comună…, oraşul… etc.) în calitate de reprezentant legal al acelei unităţi administrativ-teritoriale.

În cazul în care nu primiți răspuns la cererea de informaţii adresată primarului, în calitate de reprezentant legal al UAT sau dacă răspunsul primit este incomplet, calitatea de pârât în proces o poate avea primarul, în calitate de reprezentant legal al UAT.

Dacă aţi adresat o cerere de informaţii primăriei, şi nu primarului (ca reprezentant legal al UAT), în cazul în care nu vi s-a răspuns la cerere, nu puteţi acţiona în judecată primarul, deoarece nu acestuia i-aţi adresat cererea de informaţii, ci primăriei. Va trebui să formulaţi o nouă cerere de informaţii, adresată primarului, în calitate de reprezentant legal al UAT respective.

De exemplu, o cerere de informaţii nu trebuie adresată Primăriei X, ci „Primarului comunei X, în calitate de reprezentant legal al comunei X”. Dacă nu vi se răspunde la cerere sau vi se răspunde incomplet şi intenţionați chemarea în judecată, pârâtul din proces va fi, întotdeauna, acelaşi ca şi destinatarul cererii de informaţii, adică „Primarului comunei X, în calitate de reprezentant legal al comunei X”.

Mai multe informații despre cum poate fi folosită deștept Legea 544/2001 găsiți în acest articol.

Spor la cerut informații și atenție pe cine dați în judecată. S-ar putea să pierdeți procesul și să fiți pasibili și de cheltuieli de judecată semnificative.

Propunerile APADOR-CH pentru Legea avertizorilor de integritate – proiectul aflat la Camera Deputaților

/în , /de

În cadrul proiectului „Integritatea impune solidaritate”, prin care se dorește o cartografiere a situației avertizorilor de integritate din România, APADOR-CH a formulat mai multe propuneri de îmbunătățire a legislației în domeniu. Propunerile au la bază discuții și interviuri cu avertizori, experiențe ale acestora și soluții identificate chiar de ei la problemele întâmpinate în procedura de avertizare, precum și studierea legislației europene (respectiv Directiva UE din 2019 care trebuie transpusă de România în legislația internă până la finele lui 2021).

Actualul set de propuneri a fost transmis Parlamentului, pentru îmbunătățirea proiectului de lege aflat în dezbatere la Camera Deputaților. Anterior, APADOR-CH a formulat o serie de propuneri și pe marginea proiectului de lege elaborat de Ministerul Justiției. Acele propuneri pot fi citite aici.

 

 

 

Propunerile APADOR-CH de modificare a proiectului de

LEGE PRIVIND PROTECȚIA AVERTIZORILOR ÎN INTERES PUBLIC

(Pl-x nr. 573/2021, aflat la Camera Deputaților din 23.11.2021)

 

 

Nr. crt. Articol Text proiect Propunere Observații
1 Art. 1 al. 4 „(4) Prezenta lege nu se aplică raportărilor privind încălcări ale normelor în materie de achiziții publice în domeniile apărării și securității naționale, în cazul în care acestea intră sub incidența art. 346 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.“

 

 – Este necesara o redactare mai clara a textului al. 4, preluat ad literam din directiva. Pentru a fi previzibil, textul al. (4) trebuie sa indice in mod clar cazurile care sunt considerate de statul român ca fiind esentiale pentru securitatea nationala sau care privesc acele categorii de armament, muniție și material de război care intra sub incidenta 346 TFUE.  Acest alineat dubleaza art. 5 lit. a) din proiect, care se refera la informatiile clasificate Din acest motiv, se creeaza aparenta ca, pe langa informatiile clasificate ar mai exista o alta categorie de informatii, care privesc securitatea nationala, dar care nu fac parte din categoria informatiilor clasificate prevazute in Legea 182/2002, lege cadru pentru informatiile clasificate, ci dintr-o categorie sui generis, indicata prin incidenta art. 346 TFUE. Este necesar ca transpunerea directivei sa nu se rezume la simpla copiere a unor dispozitii din directiva in legea de transpunere, ci sa realizeze si o adaptare la realitatile fiecarui stat a acelor prevederi din directiva care necesita adaptare sau detaliere. – Art. 346 din TFUE se referă la informații  cu privire la care un stat membru al UE consideră că divulgarea lor este contrară  intereselor  esențiale  ale  siguranței  sale şi, în special, la informaţii cu privire la producția  sau  comerțul  cu  armament,  muniție și material  de  război.

 

Cu alte cuvinte, in raport si de prevederile art. 346 din TFUE, proiectul de lege prevede in art. 1 al. 4 ca nu pot face obiectul avertizarilor in interes public încălcări ale normelor în materie de achiziții publice în domeniile apărării și securității naționale, care sunt considerate de stat ca fiind esentiale pentru securitatea nationala sau care privesc armament, muniție și material de război.

 

Pentru ca legea sa fie previzibila, este necesar ca in cadrul art. 1 al. 4 sa fie mentionate expres/explicit categoriile de achizitii militare care sunt considerate de stat ca fiind esentiale pentru securitatea nationala sau care privesc armament, muniție și material de război.

 

O redactare ambiguă, de genul celei actuale din art. 1 al. 4 din proiect, nu va face decât să descurajeze un avertizor, deoarece textul legal propus nu stabileşte în mod clar şi previzibil graniţa dintre permis şi interzis în materia avertizărilor privind apărarea şi securitatea naţională, graniţă pe care avertizorul este obligat să o respecte, deşi nu o poate cunoaşte în mod cert.

 

 

 
2 Art. 5 lit. a) (5) Prezenta lege nu înlătură de la aplicare dispozițiile privind:

a) protecția informațiilor clasificate;

 

 – Modificarea art. 5 lit. a), care va avea urmatorul continut:

„(5) Prezenta lege nu înlătură de la aplicare dispozițiile privind:

a) regimul informațiilor clasificate;”

 

 Din redactare se poate înţelege că vor avea aplicabilitate în materia avertizărilor în interes public doar prevederile legale care protejează informaţiile clasificate, nu şi cele care permit accesul la informaţii clasificate, în anumite condiţii sau care interzic să fie clasificate anumite informaţii. (de exemplu, art. 24 al. 5 si 6 din Legea 182/2002)

 

Pentru o exprimare mai clară, care să nu inducă ideea că trebuie aplicate doar dispoziţiile legale care protejează informaţiile clasificate (omiţându-se situaţiile prevazute de lege în care o astfel de protecţie nu trebuie să existe), sintagma „protecţia informaţiilor clasificate” ar trebui înlocuită cu „regimul informaţiilor clasificate”.

 
3 Art. 14 Atribuțiile Agenției – Introducerea unei noi litere, lit. d/1), cu următorul conţinut:

„d/1) monitorizează şi evaluează periodic modul în care entităţile publice şi private îşi îndeplinesc obligaţiile prevăzute în prezenta lege, analizează natura, frecvenţa şi amploarea măsurilor luate ca represalii şi întocmeşte anual un raport cu privire la aceste aspecte.”

 

 – Este necesara introducerea unei noi atribuţii, care se referă la monitorizarea şi evaluarea, cel puţin anual, a modului în care entităţile publice şi private îşi îndeplinesc obligaţiile prevăzute în prezenta lege. Monitorizarea şi evaluarea ar trebui să privească şi natura, frecvenţa şi amploarea măsurilor luate ca represalii. Este necesar ca, cel puţin, anual să fie făcută o analiză a situaţiei privind avertizările şi eventualele probleme care împiedică funcţionarea normală a legii.

 
4 Art. 20 (1) Pentru a beneficia de măsurile de protecție prevăzute de prezenta lege, avertizorul trebuie să întrunească cumulativ următoarele condiții:

a) să fie una dintre persoanele care efectuează raportări și care au obținut informații referitoare la încălcări ale legii într-un context profesional;

b) să fi avut motive întemeiate să creadă că informațiile referitoare la încălcările raportate erau adevărate la momentul raportării;

 

 – Completarea al. 1 lit a) si b), care vor avea urmatorul continut:

(1) Pentru a beneficia de măsurile de protecție prevăzute de prezenta lege, avertizorul trebuie să întrunească cumulativ următoarele condiții:

a) să fie una dintre persoanele care efectuează raportări sau divulgări publice și care au obținut informații referitoare la încălcări ale legii într-un context profesional;

b) să fi avut motive întemeiate să creadă că informațiile referitoare la încălcările raportate sau divulgate public erau adevărate la momentul raportării;

 

 – Completarea lit. a şi b ale al. 1 din art. 20, prin menţionarea expresă în textul literelor a) și b) şi a celor care fac divulgări publice

 

La art. 20 al. 1 lit. a, b si c din proiect sunt prevăzute condiţiile în care un avertizor poate beneficia de protecţia legală. Având în vedere că aceste condiţii sunt prevăzute cumulativ, rezultă că neîndeplinirea unei singure condiţii (de la lit. a, b sau c) duce la excluderea protecţiei prevăzute de lege

 

Întrucât, în actuala redactare, cei care divulgă public încălcări ale legii nu sunt prevăzuţi la lit. a şi b, ei ar putea fi excluşi de la protecţia acordată de lege pentru avertizori, deşi ei efectuează tot acte de avertizare.

 
5 Art. 21 al. 2 (2) Avertizorul nu răspunde pentru dobândirea informațiilor care sunt raportate sau divulgate public sau pentru accesul la acestea, cu condiția ca o astfel de dobândire sau un astfel de acces să nu constituie o infracțiune.

 

 – Completarea al. (2), care va avea următorul conținut:

 

„(2) Avertizorul nu răspunde pentru dobândirea informațiilor care sunt raportate sau divulgate public sau pentru accesul la acestea, cu condiția ca o astfel de dobândire sau un astfel de acces să nu constituie o infracțiune. Nu constituie infracțiune fapta avertizorului de a accesa sau stoca orice date sau informaţii care aparţin entităţii faţă de care are calitatea de lucrător sau de a-şi însuşi din cadrul entităţii faţă de care are calitatea de lucrător înscrisuri sau suporturi fizice pe care sunt stocate date, dacă accesarea, stocarea sau însuşirea au avut ca scop constituirea de dovezi ale încălcărilor de lege pe care le-a raportat sau divulgat public în conformitate cu prezenta lege, precum şi fapta avertizorului de a divulga orice date sau informaţii clasificate ori confidențiale, dacă divulgarea a fost necesară pentru dezvăluirea unei încălcări a legii,  în condițiile prevăzute de prezenta lege.”

 

 Există situaţii în care avertizorul are nevoie de dovezi pentru afirmaţiile/dezvăluirile sale, dovezi care pot consta în documente (înscrisuri) care nu-i aparţin, date pe suport electronic (date informatice) la care nu are drept de acces, înregistrări audio-video etc. Ce alternative reale poate avea un avertizor de bună-credinţă, care are nevoie de dovezi şi căruia i se vor cere în mod sigur, de toată lumea, dovezi pentru afirmaţiile/dezvăluirile sale?.Dacă nu îşi asigură dovezi, va fi discreditat şi probabil exclus de la protecţia legală pe motiv că face afirmaţii fără acoperire. Dacă îşi asigură dovezi, la care, de cele mai multe ori, nu are acces în mod legal, va comite una sau mai multe infracţiuni.

 

Considerăm însă că nu ar contraveni directivei şi că ar fi deosebit de utilă o prevedere în cuprinsul acestei legi de transpunere în sensul că nu constituie infracţiune fapta avertizorului de a accesa sau de a constitui dovezile necesare pentru susţinerea şi dovedirea unei avertizări în interes public.

În prezent, în condiţiile tehnologice actuale, informaţiile relevante nu mai sunt stocate pe casete audio, ci pe alte medii de stocare a datelor (DVD, BluRay, hard diskuri interne sau externe, memorii flash etc.). Unele dintre aceste obiecte pot conţine date/informaţii importante despre încălcări ale legii. Întrebarea care se pune este dacă accesarea/stocarea acestor date/informaţii sau, atunci când nu există practic altă soluţie, însuşirea suporturilor pe care sunt stocate aceste date/informaţii şi folosirea lor ca probe în cazul unei avertizări în interes public, ar trebui sau nu să fie calificată ca infracţiune. Considerăm că nu, dacă avertizarea în interes public a fost scopul accesării sau însuşirii.

 
6 Art. 21 Exonerare de răspundere – Introducerea, după alineatul (2), a unui nou alineat, (2/1), cu următorul conținut:

„(2/1) În cadrul procedurilor judiciare, inclusiv în ceea ce privește defăimarea, încălcarea drepturilor de autor, încălcarea secretului profesional, încălcarea normelor de protecție a datelor, divulgarea secretelor comerciale sau cererile de despagubiri în temeiul dreptului privat sau public ori dreptului colectiv al muncii, nu se poate angaja răspunderea avertizorului ca urmare a raportărilor sau a divulgărilor publice în conformitate cu prezenta lege. Avertizorul are dreptul să se bazeze pe respectiva raportare sau divulgare publică pentru a urmări închiderea cauzei, cu condiția să fi avut motive întemeiate să considere că raportarea sau divulgarea publică a fost necesară pentru dezvăluirea unei încălcări, în temeiul prezentei legi. În cazul în care o persoană raportează sau divulgă public informații referitoare la încălcări care intră în domeniul de aplicare al prezentei legi și informațiile respective includ secrete comerciale, iar persoana respectivă îndeplinește condițiile prevăzute în prezenta lege, o astfel de raportare sau divulgare publică este considerată legală.”

 

 Proiectul de lege ar trebui să preia din Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii, anumite prevederi care se referă, în mod judicios, la soluţii rezonabile pentru situaţii sensibile, fără de care s-ar putea ca avertizori să ezite la dezvăluirea încălcărilor de lege. De exemplu, sunt probleme sensibile cele care ridică astfel de întrebări: dacă avertizorul ar trebui sau nu să răspundă pentru defăimare, pentru încălcarea drepturilor de autor, pentru încălcarea secretului profesional, pentru încălcarea normelor de protecție a datelor, pentru divulgarea secretelor comerciale.

Răspunsul la aceste întrebări este dat în art. 21 par. 7 din directivă, care conţine prevederi de natură a încuraja avertizorii, în sensul ca avertizorul este exonerat de răspundere în situațiile menționate mai sus. Aceste prevederi din art. 21 par. 7 din directivă ar trebui preluate în cadrul art. 20 din proiectul de lege, pentru a contribui la o reglementare internă completă și previzibilă.

 
7 Art. 22 lit. e e) aplicarea oricărei alte sancțiuni disciplinare;

 

 – Completarea lit.e), care va avea următorul conținut:

„e) aplicarea oricărei alte sancțiuni disciplinare, inclusiv pentru defăimarea sau prejudicierea imaginii entităţii publice sau private;”

 

 Desigur, redactarea „oricare alte sancţiuni disciplinare” include şi sancţiunile disciplinare aplicate pentru defăimarea sau prejudicierea imaginii entităţii. Pentru jurişti, această redactare laconică este acoperitoare. Dar, având în vedere că, de regulă, avertizorii nu sunt jurişti ca formaţie, considerăm că ar fi util ca atunci când un avertizor fără studii juridice citeşte legea să poată găsi în ea o menţiune expresă, pe intelesul său, în sensul că nu poate fi sancţionat pentru defăimarea sau prejudicierea imaginii entităţii, dacă face o avertizare cu privire la acea entitate. Avem in vedere ca multe sanctiuni sunt aplicate, ca represalii, avertizorilor tocmai sub pretextul defaimarii sau prejudicierii imaginii institutiei.

 
8 Art. 22 Art. 22. – Interdicția represaliilor

Este interzisă orice formă de represalii împotriva avertizorilor, în special cele care privesc:

a) orice suspendare a contractului individual de muncă ori a raportului de serviciu, cum ar fi trimiterea în șomaj tehnic;

b) concedierea;

c) orice modificare a contractului de muncă sau a raportului de serviciu, cum ar fi transferul de atribuții, schimbări ale locației locului de muncă, reducere a salariului, schimbări ale programului de lucru;

d) retrogradarea sau împiedicarea promovării în muncă şi a dezvoltării profesionale, inclusiv prin evaluări negative ale performanței sau prin recomandări negative pentru activitatea profesională desfășurată;

e) aplicarea oricărei alte sancțiuni disciplinare;

f) constrângerea, intimidarea, hărțuirea;

g) discriminarea, crearea unui alt dezavantaj sau supunerea la un tratament inechitabil;

h) refuzul de a transforma un contract de muncă pe o perioadă determinată într-un contract de muncă pe durată nedeterminată, în cazul în care lucrătorul a avut așteptări legitime că i s-ar oferi un post permanent;

i) refuzul de a reînnoi un contract de muncă pe o perioadă determinată sau încetarea anticipată a unui astfel de contract;

j) cauzarea de prejudicii, inclusiv la adresa reputației persoanei în cauză, în special pe platformele de comunicare socială, sau pierderi financiare, inclusiv sub forma pierderii oportunităților de afaceri și a pierderii de venituri;

k) includerea pe o listă sau într-o bază de date negativă, pe baza unui acord sectorial sau la nivel de industrie, formal sau informal, care poate presupune că persoana în cauză nu își va găsi, în viitor, un loc de muncă în respectivul sector sau în respectiva industrie;

l) rezilierea înainte de termen sau anularea unui contract pentru bunuri sau servicii;

m) anularea unei licențe sau a unui permis;

n) solicitarea de efectuare a unei evaluări psihiatrice sau medicale.

 

 – Înlocuirea integrala a textului art. 22 cu textul  art. 19 din directiva, care contine exemplele de represalii ( art. 19 din Directiva (UE) 2019/1937 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii).

 

În cazul in care nu se opteaza pentru preluarea integrala a textului art. 19 din directiva, este  necesară completarea  art. 22 din proiect prin includerea in cuprinsul său a exemplelor menţionate în art. 19 lit. c) şi e) din directivă, care se referă la represalii care constau în „transfer de atribuții, schimbări ale locației locului de muncă, reducere a salariilor, schimbări ale programului de lucru” şi în „darea unei evaluări negative a performanței sau a unei recomandări negative pentru activitatea profesională desfășurată”.

 

 

 Art. 22 din proiect preia o mare parte dintre exemplele de represalii care sunt prevăzute în art. 19 din directivă, dar, din motive necunoscute, nu preia toate exemplele care sunt menţionate în art. 19 din directiva.

 

Este de remarcat faptul că în art. 19 din directivă exemplele de represalii sunt prezentate într-o formulare clară şi explicită, uşor accesibilă tuturor. Din acest motiv, recomandăm ca în art. 22 din proiectul de lege să fie preluate integral exemplele din art. 19 din directivă, exact în formularea în care sunt prezentate în art. 19 din directivă.

 

 
9 Art. 25 Art. 25. – Consilierea, informarea și asistența

(1) Agenția asigură consilierea și informarea în legătură cu măsurile de protecție, cu drepturile, procedurile și măsurile reparatorii aplicabile.

(2) Agenția oferă avertizorilor asistență în legătură cu protecția acestora împotriva represaliilor în fața oricărei autorități

 VARIANTA 1

 

– Art. 25 din proiect să fie completat prin adăugarea a trei noi alineate, 3, 4 și 5, cu următorul conţinut:

 

„(3) În cauzele penale ce au ca obiect avertizarea făcută sau fapte conexe cu aceasta, asistenţa juridică a avertizorului este obligatorie. Dacă avertizorul, suspect sau inculpat ori, după caz, persoană vătămată sau parte civilă, nu și-a ales un avocat, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu.

(4) În procedurile civile din faţa instanţei de judecată prevăzute la art. 23 sau care privesc aplicarea art. 21 al. 1 şi/sau 2, asistarea avertizorului de către un avocat este obligatorie. Dacă avertizorul nu şi-a ales un avocat, instanţa ia măsuri pentru desemnarea unui avocat de către barou, pentru acordarea asistenței juridice gratuite.

(5) În cazurile prevăzute la al. 3 și 4, avocatul ales poate acorda asistență juridică pro bono, fără obligația stabilirii și încasării unui onorariu.”

 

 

 

 

VARIANTA 2

 

– Art. 25 din proiect să fie completat prin adăugarea unui nou alineat, 3, cu următorul conţinut:

 

„(2) Autoritatea sau instituția publică, care, la data raportarii/ dezvaluirii, se afla într-un raport de muncă sau de serviciu cu persoana care a făcut o raportare internă sau externă ori o dezvăluire publică, în conformitate cu prezenta lege, este obligată să suporte cheltuielile necesare asigurării asistenței juridice, în cazul în care împotriva acestuia au fost formulate actiuni disciplinare,  sesizări către organele de cercetare penală sau acțiuni în justiție cu privire la avertizare. Condițiile de suportare a cheltuielilor necesare asigurării asistenței juridice, inclusiv cu privire la cunatumul acestora, se stabilesc prin hotarâre de Guvern”

 

 VARIANTA 1

 

La pct. 99 din preambulul Directivei 2019/1937 privind protecţia avertizorilor se prevede, cităm:

 

„(99) Cheltuielile juridice relevante pot reprezenta un cost semnificativ pentru persoanele care efectuează raportări și care contestă în justiție măsurile de represalii luate împotriva lor. Chiar dacă, la încheierea procedurilor, persoanele în cauză ar putea recupera astfel de cheltuieli, s-ar putea să nu fie în măsură să avanseze taxele respective la începutul procedurilor, în special dacă sunt în șomaj și sunt incluse pe o listă neagră. Asistența pentru procedurile judiciare penale, în special în cazurile în care persoanele care efectuează raportări îndeplinesc condițiile din Directiva (UE) 2016/1919 a Parlamentului European și a Consiliului (47), și, în sens mai larg, sprijinul acordat celor care se confruntă cu nevoi financiare grave ar putea fi esențiale, în anumite cazuri, pentru aplicarea eficace a drepturilor lor la protecție.”

 

Directiva (UE) 2016/1919 a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2016 priveşte asistența juridică gratuită (avocatul din oficiu) pentru persoanele suspectate și persoanele acuzate în cadrul procedurilor penale și pentru persoanele căutate în cadrul procedurilor privind mandatul european de arestare.

În mod corelativ, art. 20 al.1 lit. c şi al. 2 din Directivă prevăd printre măsurile de sprijin pentru avertizori şi:

 

„(c) asistență juridică în cadrul procedurilor penale și al procedurilor civile transfrontaliere în conformitate cu Directiva (UE) 2016/1919 și cu Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului (48), precum și, în conformitate cu dreptul intern, asistență juridică în cadrul altor proceduri și consultanță juridică sau alt tip de asistență juridică.”

 

„(2) Statele membre pot prevedea asistență financiară și măsuri de sprijin, inclusiv sprijin de natură psihologică, pentru persoanele care efectuează raportări, în cadrul procedurilor judiciare.”

 

 

 

 

 

 

 

Rezultă că art. 20 din Directivă are în vedere acordarea de către stat de asistenţă juridică pentru avertizor în cadrul procedurilor penale şi a unor proceduri civile în care acesta participă în legătură cu avertizarea făcută (participă pentru chiar faptul avertizării sau pentru fapte conexe avertizări, cum ar fi accesarea de date şi informaţii necesare pentru avertizare sau obţinerea/constituirea de dovezi în sprijinul avertizări).

Pentru a se asigura o protecţie reală şi eficientă a avertizorului, ar trebui să existe în legea internă de transpunere a directivei o prevedere în sensul obligativităţii asistenţei juridice a avertizorului implicat în proceduri penale sau civile legate de avertizare. Asigurarea asistenţei juridice ar trebui să depindă de calitatea de avertizor, şi nu de starea materială rea a avertizorului, întrucât avertizarea a fost făcută având în vedere interesul public şi nu starea materială, bună sau rea, a avertizorului.

 

VARIANTA 2

 

Exista discutii cu privire la calitatea si, implicit, eficienta, apararii din oficiu.  O varainta alternativa la asistența juridică din oficiu este adaptarea prevederilor art. 427 al. 2 din Codul administrativ, în sensul suportării cheltuielilor necesare pentru asistența juridică a avertizorului, pentru litgiile in care este implicat in urma avertizării, de catre angajatorul său, public sau privat. In esență, avertizarea este un serviciu facut de avertizor entitatii publice, care atrage atentia asupra unor ilegalitati. Or, entitatea publica sau privata nu-și poate desfășura activitatea în afara sau cu încălcarea legii.
10 Art. 25 Consilierea, informarea și asistența – După art. 25 din proiect, să fie introdus un nou articol, art. 25^1, cu următorul conţinut:

 

„Art. 25^1 – Asistenţa financiară

(1) Agenţia asigură, la cerere, persoanei care a făcut raportarea/dezvăluirea, o asistenţă financiară, nerambursabilă, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) contractul individual de muncă sau raportul de serviciu al unei persoane care a făcut o raportare internă sau externă ori o dezvăluire publică, în conformitate cu prezenţa lege, a fost suspendat sau a încetat fără acordul persoanei, în termen de 12 luni de la data raportării/dezvăluirii;

b) instanţa a respins cererea de suspendare a măsurii contestate, formulată în baza art. 23 al. 3;

c) există indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că suspendarea sau încetarea contractului/raportului are legătură cu raportarea sau dezvăluirea.

(2) Asistenţa financiară constă într-o sumă de bani care se acordă lunar persoanei prevăzute la al. (1), pe durata procedurii judiciare de contestare a măsurii suspendării sau încetării contractului individual de muncă sau raportului de serviciu, până la finalizarea definitivă a procedurii judiciare. Asistenţă financiară nu se acordă pe durata suspendării de către instanţă a măsurii contestate, potrivit art. 23 al. 3.

(3) Cuantumul lunar al asistenţei financiare va fi egal cu media ultimelor 6 luni a veniturilor brute realizate de către persoana care a făcut raportarea/dezvăluirea în baza contractului individual de muncă/raportului de serviciu care a fost suspendat sau a încetat.

(4) În cazul în care se constată prin hotărâre judecătorească definitivă că măsura contestată a fost dispusă ca represalii în considerarea raportării sau a divulgării publice, sumele acordate ca asistenţă financiară vor fi recuperate de Agenţie, pe calea unei acţiuni civile, de la persoanele care au dispus acea măsură.”

 

 – Directiva a prevăzut în art. 20 al. 2 posibilitatea ca statul să acorde asistenţă financiară avertizorului pe durata procedurilor judiciare în cadrul cărora acesta contestă măsurile luate ca represalii şi care îl privează de mijloacele de subzistenţă.

 

Este de remarcat faptul că în art. 23 al. 3 din proiectul de lege să prevede posibilitatea ca instanţa să dispună, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea până la soluţionarea contestaţiei a măsurii luate ca represalii, deci şi a măsurii concedierii. Desigur, în acest caz, nu se mai pune problema asistenţei financiare a avertizorului, care îşi poate desfăşura în continuare activitatea şi poate fi remunerat. Dar, în cazul în care instanţa ar respinge o cerere de suspendare a măsurii luate împotriva avertizorului acesta ar fi lipsit de mijloace de subzistenţă, astfel că ar fi necesară sprijinirea sa de către stat, prin acordarea asistenţei financiare.

Cu alte cuvinte, asistenţa financiară reprezintă o „plasă de siguranţă” pentru situaţiile în care avertizorul nu poate obţine în instanță suspendarea măsurii pe care o contestă. Instanţa nu are obligaţia să suspende măsura contestată de avertizor, ea poate să dispună sau nu suspendarea, astfel că, în practică, avertizorul se poate afla în situaţia în care nu poate beneficia de suspendarea măsurii pe care o contestă.

 
11 Art. 22 al. 2 Masuri pentru protectia impotriva represaliilor in fata comisiei de disciplina – După litera g) 2 să fie introdusa o noua litera, (h), cu următorul conţinut:

„(h) Sub sancţiunea nulităţii absolute, cercetarea disciplinară a unei persoane care, în ultimele 12 luni, a făcut o raportare internă sau externă ori o dezvăluire publică, în conformitate cu prezenta lege, se va face de un consultant extern specializat în legislaţia muncii, împuternicit în acest sens de către angajator.”

 

 – Potrivit art. 251 din Codul muncii, pentru efectuarea cercetării disciplinare, angajatorul va desemna o persoană sau va stabili o comisie ori va apela la serviciile unui consultant extern specializat în legislația muncii, pe care o/îl va împuternici în acest sens. Deci, cercetarea disciplinara poate fi efectuata si de o singura persoana (insa, din afara entitatii), nu neaparat de catre o comisie.

 

Din interviurile realizate cu mai multi avertizorii a rezultat că, de multe ori, în comisiile de disciplină în care aceştia sunt cercetaţi, după ce fac o avertizare, sunt numite persoane din cadrul entităţii vizate de avertizare, de multe ori fiind vorba chiar de persoane vizate, direct sau indirect, de avertizare. Din acest motiv, activitatea acestor comisii de disciplină este viciată, fiind afectate obiectivitatea şi imparţialitatea.

 

Aplicarea unei sancţiuni disciplinare reprezintă forma cea mai frecventă de şicanare la adresa unui avertizor. Chiar dacă avertizorul are şanse de a obţine în instanţă anularea sancţiunii disciplinare abuzive, totuşi, efectul şicanator se produce, deoarece, pentru a anula sancţiunea aplicată pe nedrept, avertizorul este nevoit să parcurgă o procedură judiciară solicitantă atât fizic, cât şi psihic, ceea ce are un efect de descurajare, de inhibare a celor care ar dori să facă avertizări.

 

Exista sanse mai mari ca, in astfel de cazuri, o persoana din afara entiatii sa prezinte garantii mai ridicate de obiectivitate si impartialitate la efectuarea cercetarii disciplinare.
12 Art. 22 al. 2 Masuri pentru protectia impotriva represaliilor in fata comisiei de disciplina

 

 – După litera h) să fie introdusa o noua litera, (i), cu următorul conţinut:

„(i) Reprezentanții presei prezenți la cercetarea disciplinară au dreptul să efectueze transmisii sau înregistrari audiovideo.”

 Presa nu-si poate indeplini rolul si exercita functiile daca nu poate transmite si inregistra evenimentele la care este prezenta. In lipsa unei prevederi exprese de genul celei propuse, exista riscul ca rolul presei prezente la cercetarea disciplinara sa fie redus la acela de martor asistent, care doar poate observa, fara a inregistra si/sau transmite discutiile. Lipsa prevederii exprese poate fi interpretata de cel/cei care efectueaza cercetarea disciplinară, în sensul că acel drept de a transmite/înregistra nu există in cazul respectiv.
13 Art. 23 al. 3 (3) Instanța poate dispune, pe calea ordonanței președințiale, chiar dacă nu există judecată asupra fondului, suspendarea măsurilor prevăzute la art. 22.

 

 – Completarea alin. 3 prin introducerea unui termen in care instanta trebuie sa se pronunte asupra cererii de suspendare a masurilor luate ca represalii. Astfel, al. (3) va avea urmatorul continut:

„(3) Instanța poate dispune, pe calea ordonanței președințiale, chiar dacă nu există judecată asupra fondului, suspendarea măsurilor prevăzute la art. 22. Instanța se va pronunța asupra cererii de ordonanță președințială în cel mult 7 zile de la data sesizării.”

 

 In practica, exista situatii in care solutionarea cererii de suspendare a masurii desfacerii contractului de munca al unui avertizor a depasit o limita rezonabila. Pierderea locului de munca este un eveniment foarte grav pentru avertizor, iar prelungirea duratei de incertitudine cu privire la suspendarea acestei masuri aduce un prejudiciu suplimentar avertizorului.
14 Art. 35 Art. 35. – Elaborarea si revizuirea procedurilor interne

 

In termen de 60 de zile de la adoptarea de Guvern a normelor metodologice prevazute la al. (1), autoritatile si institutiile publice cu atributii in implementarea prezentei legi au obligatia elaborarii sau, dupa caz, a revizuirii, in conformitate cu dispozitiile prezentei legi, a procedurilor interne aplicabile. In acelasi termen, presedintele Agentiei aproba ordinele prevazute de art. 13 al. (3) din prezenta lege.

 

 – Adăugarea unui nou alineat, urmand ca art. 35 sa aiba continutul de mai jos:

„(1) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Guvernul va elabora normele metodologice de aplicare a acesteia cu privire la instituirea canalelor interne de raportare, stabilirea procedurilor de raportare internă și la efectuarea de acțiuni subsecvente. În acelasi termen, președintele Agenției aprobă ordinele prevăzute de art. 13 al. (3) din prezenta lege.

 

(2) În termen de 60 de zile de la adoptarea de Guvern a normelor metodologice prevăzute la al. (1), autoritățile și instituțiile publice cu atribuții în implementarea prezentei legi au obligația elaborării sau, după caz, a revizuirii, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi, a procedurilor interne aplicabile.”

 – Fiecare entitate publică (ulterior și privată) vizată de lege va trebui să adopte o reglementare proprie (adaptată specificului entității) cu privire la canalele și procedurile de raportare internă, precum și pentru desfășurarea acțiunilor subsecvente raportării interne.

 

Diversitatea entităților nu va trebui să conducă însă la o lipsă de unitate si coerenta a procedurilor, cu prevederi contradictorii si diferite de la entitate la entitate, in chestiunile de baza. In liniile esentiale, aceste reglementari nu trebuie sa difere in functie de etitatea care le elaboreaza. De aceea, este necesara adoptarea, la nivel de Guvern, a unor linii directoare care sa asigure punerea in executare in mod unitar a legii si sa acopere problematica elaborarii acestor proceduri.

 

 

Alte demersuri în cadrul proiectului:

aprilie 2021 – Proiect de lege: e ilegal să dezvălui o ilegalitate în domeniul apărării și securității naționale

mai 2021 – Polițist avertizor – pățaniile unui agent care „a fluierat” în poliție

mai 2021 – Proiect de lege: dacă vorbește direct cu presa, avertizorul pierde protecția legală

iunie 2021 – Camelia Roiu versus SISTEMUL – Povestea unui medic care a vrut doar să-și facă meseria

iunie 2021 – Florin Kovacs, avocatul care îi ajută pe avertizorii de integritate să nu fluiere a pagubă

iulie 2021 – Doar 12% dintre români spun că au auzit de legea avertizorului de integritate, o lege veche de 17 ani

iulie 2021 – Lansarea site-ului www.avertizori.ro

octombrie 2021 – Recomandările APADOR-CH cu privire la proiectul de Lege privind protecţia avertizorilor în interes public

octombrie 2021 – Raportul privind statutul avertizorului de integritate în România

octombrie 2021 – Avertizori în România – oameni care nu vor o țară ca afară, ci doar o țară corectă

 

 

***

 

 

 

 

 

 

Lucrăm împreună pentru o Europă verde, competitivă și incluzivă

Proiectul este derulat de APADOR-CH în parteneriat cu ActiveWatch și beneficiază de o finanțare în valoare de 95.754 euro, prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui website nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.

Avertizori în România – oameni care nu vor o țară ca afară, ci doar o țară corectă

/în , , /de

 

România are un grad foarte mare de toleranță la infracționalitate. Toți vrem o țară ca afară, dar de fapt noi cei care ne-am ridicat și am semnalat ilegalități, noi vrem o țară corectă. Niciunul nu vrem recompense, deși noi am pierdut enorm financiar” – Mihaela Cuțui, avertizor de integritate, medic stomatolog, Timișoara

Primul raport național privind statutul avertizorilor de intergitate în România a fost lansat joi, 7 octombrie, la Palatul Parlamentului, în prezența mai multor avertizori, politicieni și reprezentanți ai societății civile.

Raportul, realizat de APADOR-CH și ActiveWatch în vara anului 2021, cartografiază experiențele unor avertizori de integritate, impactul pe care aceștia cred că l-au avut dezvăluirile lor, represaliile suferite de ei, soluții de protecție legislativă și instituțională pentru viitorii avertizori.

Sunt câteva mecanisme de reacție, punctate în raport, pe care instituțiile le utilizează împotriva avertizorilor de integritate, încercând să-i discrediteze și să abată atenția de la semnalările pe care ei le fac în interes public. Aproape în toate cazurile de avertizări se constituie o comisie de disciplină care îl cercetează pe avertizor, nicidecum avertizarea acestuia.

Avertizorul este de multe ori detașat forțat în alt județ, i se taie salariul, i se desființează postul, e retrogradat și chiar concediat. Este hărțuit fizic și psihic, supravegheat constant, „vânat”. Singurii lui aliați sunt oamenii din presă și ONG-uri. Se confruntă cu grave probleme financiare și dacă vrea să-și ceară dreptatea în justiție e nevoit să cheltuiască sume mari de bani pentru avocați.

Majoritatea avertizorilor au câștigat în instanțe contestarea deciziilor comisiei de disciplină. Dar salariile primite retroactiv după luni de zile de concediere nu compensează stresul financiar prin care trec pe perioada în care nu au avut loc de muncă. Unii și-au amanetat bunuri pentru a compensa lipsa veniturilor în gospodărie.

Prin aceste hărțuiri, conducerile instituțiilor încearcă să descurajeze alți avertizori.

Concluziile raportului arată că există consecințe majore în viața personală și profesională a avertizorilor, inclusiv asupra familiilor acestora. În opinia persoanelor intervievate, textul legii avertizorului de integritate, așa cum este formulat acum, nu oferă securitate pentru avertizori, iar consecințele pe care aceștia le suferă la locul de muncă descurajează alți potențiali avertizori de integritate.

O îmbunătățire a legii actuale, veche din 2004, este mai mult decât necesară, iar ocazia perfectă de a face asta este obligativitatea (până la finele anului 2021) de a transpune Directiva UE din 2019, privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii.

Pentru că cei mai în măsură să spună cum ar trebui să fie o lege mai bună în acest domeniu sunt cei pățiți, avertizorii de integritate prezenți online și fizic la eveniment au fost rugați să-și spună părerea. Iată câteva dintre poveștile lor:

Adrian Moise, avertizor Radioul Public – în 2013 am sesizat ANI despre o stare de incompatibilitate a președintelui Niculescu. După nici două luni de zile, mi s-a desfăcut contractul de muncă. Auzisem despre avertizori, dar nu știam prea multe despre lege. Am luat legătura cu Transparency International – ei mi-au zis că sunt un avertizor. Mi-au dat un fel de raport pentru a-l folosi în instanță, în care au spus că actele sesizate de mine se încadrează în Legea 571/2004. Din păcate, în instanță judecătoarea de la Tribunalul București nu a băgat în seamă acest lucru și mi-a respins cazul. Din păcate nici în instanțe nu se cunoaște acest aspect. În spatele angajatorului stau bani, relații, oameni, tu ești singur în fața acestui sistem care lucrează. E o discrepanță mare între cei care sesizează de bună credință și cei care stau în spatele sistemului. În comisiile de cercetare disciplinară sunt oameni care depind de șefi și motivează că dacă nu te dau pe tine afară, îi dă șeful pe ei. Nu există o protecție reală a avertizorilor. Protecția avertizorilor trebuie realizată prin lege. În cazul meu s-au plătit 250 de milioane de lei la Tribunalul București și alte 200 de milioane la Curtea de Apel numai ca să fiu eu înghenuncheat. Timp de 3 ani jumate nu mi-am găsit loc de muncă. Mi se spunea că se dădeau telefoane ca să nu fiu angajat. Ajunsesem să mă întreb dacă mai sunt capabil de ceva. Soția era și ea hărțuită, lucrând în aceeași instituție.

Mihaela Cuțui, avertizor, medic stomatolog Timișoara – Am avertizat despre constituirea unui grup care a încălcat legea la nivelul Colegiului Medicilor Stomatologi din România. Dacă mai vrem să existe buna credință în această țară, întreb Ministerul Justiției unde îi sunt procurorii și autoritățile care ar trebui să intervină la orice faptă de corupție? Drama mea, ca persoană particulară: de peste trei ani de zile am sesizat fapte de încălcare a legii. De ce DNA și poliția nu-și fac treaba? DNA, de exemplu, le-a aruncat cazul meu celor de la Secția de poliție 4, unde am 3 dosare și o doamnă comisar m-a întrebat: ce vreți, să ajungă la pușcărie? Care e rolul nostru, atunci? Ce propunere am: atunci când se sesizează astfel de cazuri eu cer judecarea rapidă a acestor cazuri, nu să se prelungească procesele ani de zile ca faptele să se prescrie. Așa trăim într-un dolce farniente. România are un grad foarte mare de toleranță la infracționalitate. Toți vrem o țară ca afară, dar de fapt noi cei care ne-am ridicat și am semnalat ilegalități, noi vrem o țară corectă. Niciunul nu vrem recompense, deși noi am pierdut enorm financiar.

Ovidiu Ianculescu, avertizor Regia Apele Române – Acum aproximativ un an am iscat un val mare la Apele Române. Cred că sunt un caz mai fericit decât ceilalți avertizori. Repercusiunile financiare asupra noastră sunt foarte mari. Noi suntem un fel de David care ne luptăm cu Goliat. Ajungem să ne facem credite ca să plătim avocați. Eu prima dată am pornit cu o plângere penală, am făcut 15 petiții și sesiări la absolut toate instituțiile statului. Am primit răspuns de la 3-4. Singurul meu scut a fost chiar presa. Conflictele de muncă în justiție cică se judecă cu celeritate. Asta e o poveste. Am fost detașat la 200 de km pe un an de zile, exact în ziua în care Baia Mare intra în carantină, eu eram trimis acolo. Prin ordonanță prezidențială doar la apel am reușit să suspend acea detașase. Și am avut termen abia după 6 luni. Am pierdut acest proces pe fond pentru că după tot scandalul iscat în mass media angajatorul a decis să renunțe la acea detașare. Iar eu, care cheltuisem 6000 de lei pe avocat și psiholog, tot eu a trebuit să plătesc și cheltuielile de judecată. În 2019 am obținut funcția de director serviciu, prin concurs, dar am fost obligat, în ianuarie 2020, prin Corpul de control, să-mi dau demisia pentru a face loc unui coleg de-al directorului, secretar la partid fără studii tehnice. Sunt în apel, am pierdut și acel proces, și detașarea. Dosarul de la DNA a fost disjuns în zece. Nu știu în ce stadiu se află. După scandalul declanșat de mine au mai fost doi colegi, de la Cluj și Iași, care au avut curaj să mai iasă, dar pentru că nu s-a întâmplat nimic, colegii nu mai au curaj să iasă să spună nimic.

Valer Kovacs, avertizor, polițist Timiș – în 2020 eu am fost polițistul dat afară, timp de opt zile, în starea de urgență, din 13 în 21 mai. Sunt polițist de 20 de ani, în școala militară te învață să respecți ordinele, să nu ieși din cuvântul șefilor. Majoritata șefilor sunt montați politic, începând de la inspectorul șef, care primește avizul prefectului, care e om politic. Noi polițiștii ar trebui să aplicăm legea imparțial, nu să fim conduși politic. În calitate de lider de sindicat, am invocat și legea avertizorului și Constituția privind dreptul la liberă exprimare. Din păcate dacă nu aveam sprijinul presei eram și azi dat afară. Instanțele din România nu protejează avertizorii, colegii te privesc ca pe un sifonar, te arată cu degetul. Ești oaia neagră în sistem. Cineva mi-a și făcut cadou o oaie neagră. În 20 de ani am văzut cum se promovează în sistem. Dacă nu ești omul șefului nu vei promova. Dacă faci o sesizare superiorului e ca și cum ți-ai bate cuie în talpă. Legea avertizorului nici nu e cunoscută, majoritatea colegilor mei nici nu au auzit de ea. Ar trebui predată în scolile de poliție.

Alexandru Rusu, avertizor RRA – avertizorul trebuie protejat, trebuie găsită o formulă juridică de a îngheța raporturile juridice dintre avertizor și instituție, pentru a nu putea fi dat afară abuziv. Aici mass media e deosebit de importantă. În cazul meu, a fost esențial că presa a participat la comisia de cercetare. Legea 571/2004 e bine că există, o cunoșteam și am invocat-o, dar deși cazul a fost câștigat, statutul de avertizor nu mi-a fost recunoscut. Asistența juridică pe care trebuie s-o aibă avertizorul ar trebuia sigurată pro bono. Eu am avut norocul că sunt absolvent de Drept și m-au ajutat colegii mei din facultate pro bono. Altfel e foarte greu. Și posibilitatea de a fi avertizor ar trebui să existe și în instituțiile private, că și acolo există corupție.   

George Epurescu, avertizor, cercetător la Măgurele, lider de sindicat în cercetare – am încercat să curățăm zona cercetării. Ne-am lovit imediat de opoziția conducerii, indiferența Ministerului Educației, am sesizat la ANI care clasează sesizări pe bandă rulantă. Poate ați auzit anul trecut scandalul marelui laser, prin care s-au vehiculat minciuni doar pentru construirea unei imagini false, pentru anumite persoane care aveau de ocupat anumite funcții. Instanțele merg foarte greu și asta descurajează pe foarte mulți. Zona cercetării e una gri în care nimeni nu are curajul să intre. Timp de un an și opt luni, lunar mi se tăia salariul. Făceam sesizări la ITM și deși în fiecare lună era vorba despre alt sumă, după a treia lună mi s-a răspuns că îi sesizez pe aceeași faptă și că îmi vor bloca sesizările. Avertizorii pleacă din start cu o problemă de imagine la locul de muncă. Sunt stigmatizați și trebuie să reziste foarte mult, câțiva ani buni, până când se face liniște pe culoar când ajung la lucru. Lucrurile astea nu sunt luate în serios de nicio guvernare. În plus este o cultură generală de a nu supăra pe domnul director, șeful etc. Noțiunea de avertizor nu e luată în serios nici în public, instanțele nu sunt interesate de asta. Un exemplu de rezolvare este procesul verbal de contravenție – ai 15 zile ca să-l contești și dacă o faci el nu mai produce efecte juridice. Așa ar trebui să se aplice și în cazul avertizorilor cercetați disciplinar. Angajatorul ar trebui să vină în fața instanței să demonstreze acuzațiile, nu tu să-ți demonstrezi nevinovăția, concediat, să lupți împotriva unei instituții cu fonduri și avocați. Angajatorul are la dispoziție regulamentul intern pe care-l face cum vrea el și pune în el tot felul de chestii cu care sperie salariații. MJ ar trebui să monitorizeze ce se pune în aceste regulamente interne ale instituțiilor. Ideea cu certificatul de avertizor e o problemă. Dacă noi avem procese pe rol cu ANI, vă dați seama ce se întâmplă dacă nu avem acel certificat? Ar trebui o clauză că acel certificat nu e obligatoriu.

Sorin Negruți, avertizor Institutul Național de Statistică – am lucrat la INS din 2009 până în 2021 în vară. Primul impact cu administrația publică a fost un șoc, la 29 de ani. Am văzut sporuri de vechime de 85%, sporuri de confidențialitate de 55%. Am acționat ierarhic, am sesizat șeful de birou – mi-a spus să nu comentez, să muncesc, să nu gândesc. Am ajuns la director de direcție, subsecretar de stat, secretar de stat, prim ministru de la acea vreme (Emil Boc). Am devenit inamicul lor, mi-au făcut evaluare psihologică, mi s-a cerut să fiu detașat în altă direcție. Nu am acceptat, i-au detașat pe ceilalți, de rămăsesem singur în birou. M-au băgat în comisia de disciplină și mi-au tăiat salariul pe trei luni. Am fost mutat la Departamentul comunicare, unde m-am angrenat în proiectul Centenar. Am scris cartea „Angajat la stat”, și au urmat alte hărțuiri. În pandemie mi s-a spus să stau acasă, să lucrez de la domiciliu. În 2021 mi s-a făcut evaluarea și mi s-a dat nota 1 și am fost dat afară. Sunt singurul angajat de la INS dat afară pentru incompetență. Când ți se dă nota 1 și ți se spune că ești un zero, te întrebi, chiar sunt un zero? Eu nu mi-am propus să fiu erou sau avertizor, ci mi-am propus doar să-mi fac treaba. Eu nu consider că trebuie să existe legi și instituții ca funcționarul să-și facă treaba. El are un salariu și ca orice angajat trebuie să-și facă treaba.

Dumitru Rențea, avertizor MAI – am aflat despre statutul avertizorului după ce am făcut avertizările, când a trebuit să mă apăr. Avertizorul este ceva natural, indiferent dacă îl vom pune în lege sau nu, cineva va sesiza că se abate de la realitate. Conform MCV și strategiei anticorupție, ca avertizor am cerut protecție la DNA. Apoi a trebuit să mă întorc la școală, la Facultatea de Drept, și am înțeles că eram analfabet funcțional. Am învățat că atunci când mă uit în organigrama unei autorități publice să-mi dau seama dacă se respectă principiul separației puterilor în stat.

Simion Daniel Petrică, avertizor sistem sanitar – sunt unul dintre cei doi asistenți care au făcut greva foamei în fața Spitalului Universitar București în 2018. Dacă ar exista bunăvoință din partea politicului nu am fi considerați turnători. Au trecut trei ani de când am trimis un memoriu la președinție – nici azi nu am primit răspuns. M-am înregistrat la MS ca avertizor de integritate. Nimeni nu a vrut să ne asculte deși scoteam la lumină lucruri grave. M-am trezit în 2019 cu casa incendiată. În mai 2021, venit din concediu, m-am trezit cu roata stânga față cu prezoanele desfăcute. Astea sunt aventurile unui avertizor de integritate. Mi se pare absurd ca într-o țară în care nu ceri nimic, vrei doar să fie bine, doar tu să suferi. Dacă instituțiile statului nu fac nimic, de la cine să avem pretenții?

Germina Nagâț, CNSAS – sunt de 18 ani funcționar public, acum sunt în tabăra cealaltă a membrilor, în forul de conducere. Mi se pare necesar ca în modificările legislative să existe nu doar niște clarificări conceptuale – ce este un avertizor, cine și în ce formă îl autorizează – dar să existe sancțiuni pentru hărțuire. Trebuie să spunem ce se întâmplă la finalul unui proces în care omul care și-a mâncat nervii, ce se întâmplă cu cei care au declanșat această oroare. Să fie sancțiuni pentru acești șefi. Funcționari publici, colegi de-ai mei, au semnalat în ultimii 3 ani în presă lucruri care se petreceau în instituție. Au fost sancționați prin comisii de disciplină. Au câștigat după doi ani, și-ai primit banii înapoi din bugetul statului, dar cei care i-au sancționat nu au pățit nimic. Ei vor comite din nou aceleași fapte.

Propuneri pentru protejarea avertizorilor

Certificatul de avertizor, un alt soi de certificat de revoluționar?

Directiva europeană ce trebuie transpusă în noua lege privind statutul avertizorilor conține câteva instrumente de protecție inexistente în actuala Lege 571 din 2004, cum ar fi ideea ca avertizorii să obțină un certificat care să le dovedească calitatea atât în fața instituției cât și a instanței.

Multor avertizori nu li s-a recunoscut acest statut, instituțiile invocă motivul că nu există nimeni care să le certifice acest statut. Teoretic instanța poate să recunoască acest statut, dar din poveștile avertizorilor rezultă că nici instanțele nu sunt familiarizate cu acest domeniu. Directiva recomandă statelor desemnarea unei autorități competente care să elibereze la cerere acest certificat. Potrivit proiectului Ministerului de Justiție, această autoritate ar fi Agenția Națională de Integritate, dar mulți dintre avertizori s-au declarat împotriva acestei certificări și mai ales de către ANI, instituție sesizată în zadar de multe ori. Unele voci au atras atenția la dezbatere că acest certificat ar putea să ajungă precum cel de revoluționar.

APADOR-CH a făcut o serie de propuneri concrete, inspirate și din directivă, dar și din poveștile avertizorilor. Ele pot fi citite integral aici. Cele mai discutate la dezbaterea de la Parlament au fost cele privind constituirea comisiilor de disciplină – modalități de combatere a abuzurilor și hărțuielilor –  sprijinul financiar, juridic și psihologic pentru avertizori, dar și posibile sancțiuni pentru cei care hărțuiesc avertizorii.

Experții prezenți la dezbatere au punctat în favoarea unora sau altora dintre propuneri, astfel:

Cristian Ducu, expert, Centre for Advanced Research in Management and Applied Ethics (CARMAE)– atrag atenția că avertizorii de integritate din sfera privată se confruntă cu aceleași probleme. Singura diferență e că în zona privată se poate pune mai ușor batista pe țambal, pentru că acolo e interesul unei companii care găsește mijloace fie de a media, fie de a scăpa de avertizor. Ar trebui de asemenea să distingem între fapta penală săvârșită de un director de instituție publică și răzbunarea împortiva unui avertizor. Cumva trebuie să le ținem despărțite. Una este ce face DNA cu sesizarea efectivă și altceva e când avem de-a face și cu o răzbunare din parta obiectului sesizării. Să revenim asupra proiectului MJ și ar trebui ca acele sancțiuni prevăzute deja în proiect să fie mai mari pentru cel care face o faptă îndreptată împotriva avertizorului. Aș renunța la orice discuție despe sancționarea avertizorului care, vezi doamne, sesizează ceva ce nu e adevărat. A treia chestiune: avertizorii sunt eroii integrității față de care nicio instituție nu își cere scuze. Statul român nu adoptă nicio descizie, nu face niciun gest de mulțumire. Acești eroi au nevie de sprijinul societății mai mult decât am făcut-o până acum, iar asta nu se rezolvă prin legiferare, ci prin gesturi mici pe care societatea românească nu a învățat să le facă.

Gabriela Gyongy Mihut, avocat – Din punctul meu de vedere niciun proiect de lege care nu are în vedere crearea unor instanțe specializate și a unor departamente speciale în poliție, nu va contribui în mod efectiv și în mod real la protecția avertizorilor. Altfel noi avocații vom utiliza cu greutate această lege. Înaintea procedurii de cercetare disciplinară ar trebui ca angajatorul să facă o evaluare prealabilă. Aceasta nu se întâmplă în realitate, ci se intră direct în cercetare disciplinară, unde sunt adevărate comisii de judecată supuse arbitrariului. Deoarece comisia e constituită din salariați subordonați șefului împotriva căruia se face avertizarea. În comisie se întâmplă atacuri nu numai la adresa avertizorului, ci și a avocatului său. Ar fi utilă o procedură de evaluare prealabilă, iar în comisii să existe și specialiști din domenii conexe sau persoane din public. Ideal să fie chiar președintele comisiei, cum se întâmplă în UK. Obligativitatea particiării presei la comisii există deja în actuala lege dar nu e respectată în practică.

Radu Nicolae, expert, Centrul SYENE pentru educație – E importantă recunoașterea calității de avertizor la nivelul comisiei de disciplină. Cercetarea disciplinară să fie suspendată până la finalizarea avertizării. Instituția începe să reacționeze de multe ori fără să se uite pe fondul sesizării. Dacă instituția reacționează împotriva avertizorului, fără să se uite la fondul problemei, atunci o măsură ce ar putea fi inclusă în lege ar fi ca cercetarea disciplinară să fie suspendată până când se cercetează ceea ce a spus persoana respectivă. E important ca recunoașterea calității de avertizor să nu fie lăsată la latitudinea comisiei de disciplină.

Irina Lonean, Transparency International – în sectorul public ar putea să fie greu de aplicat propunerea APADOR-CH, cu consultantul extern care să facă cercetarea disciplinară.

Ivan Tudor Florian, avertizor, prim vicepreședinte Asociația pentru drepturile omului Imaginea României – consider că nu e nevoie ca ANI să dea acest certificat. În legea actuală, calitatea de avertizor apare foarte clar când faci o avertizare. În ANI sunt persoane numite politic, nu sunt de acord să-mi certifice cineva calitatea de avertizor. Pot să mi-o certific eu.

Adrian Moise (RRA) – Și în interiorul ANI sunt probleme, nu ANI ar trebui să dea acest certificat. Dacă ANI va fi abilitat să facă asta înseamnă că dacă nu avem certificat nu suntem avertizori.

Radu Nicolae –  în Legea 571 avertizorul este cel care a sesizat încălcarea legii și e încadrat la instituția respectivă. Cu aceste două atribute în mână se duce la comisia de disciplină care-i spune că nu crede că e avertizor, nu-i recunoaște această calitate, deci nu invită presa la audieri. Instanța constată și ea că comisia nu a recunoscut calitatea, deci nu e. Certificatul ar fi doar o certificare a faptului că cele două condiții din lege sunt îndeplinite, nu că ai dreptate sau nu. Nu trebuie să probeze avertizorul că e de bună credință. Certificatul arată că există o sesizare de încălcare a legii și că persoana nu poate fi sancționată în baza actului de sesizare. În baza acestui certificat, comisiei de disciplină îi va fi greu să spună că nu mai recunoaște statutul avertizorului.

Gabriela Gyongy Mihuț – ar trebui să există o certificare, dar ANI ar analiza dacă fapta semnnalată de avertizor e o avertizare sau nu și în baza acestei analize să emită acel certificat. Însă procedurile în fața ANI nu se desfășoară de pe o zi pe alta. Eu pot să am un salariat acționat în instanță pentru defăimarea imaginii instituției și eu ca avertizor/avocat sunt obligat să dovedesc că fapta se încadrează în legea avertizării. S-ar dubla procedura asta cu ANI. Actele emise de ANI pot fi și contestate în instanță. Ce se întâmplă în acest timp cu avertizorul care este supus hărțuielilor? Ar trebui o prevedere că decizia ANI nu poate fi contestată și că ar trebui emisă într-un termen foarte scurt – câteva zile.

Simona Spătaru, senator – mergând pe ideea că trebuie să ușurăm viața acestor oameni, am reținut o foarte bună sugestie – introducerea în formularul comisiei de disciplină de la bun început ca avertizorul să fie întrebat dacă e sau nu avertizor (astfel persoana poate fi pusă în fața unui statut pe care nu știe că-l are). La fel, dacă nu cunoaște legea, persoana nu știe că trebuie să se ducă la ANI ca să ceară un certificat.

Cristian Ducu – viitoarea lege trebuie să fie cât mai ușor de înțeles și aplicat. Nu trebuie să pună piedici birocratice, să creeze instrumente noi pentru a recunoaște statutul. Ci scriind negru pe alb în lege că statutul de avertizor se prezumă din momentul în care se realizază sesizarea. Sunt persoane care află târziu de existența acestei legi. A informa persoana că există posibilitatea să se prevaleze de statut – le oferim posibilitatea celor care vor să facă trăznăi, să le facă.

Ionuț Pândaru, ANI – o astfel de certificare înțeleg că ar fi benefică în fața comisiilor de disciplină. Noi am vrea să nu se ajungă la comisiile de disciplină. Nu știm care va fi procedura nici în fața instanței – dacă va lua în considerare un astfel de certificat.

Oana Țoiu, președinta Comisiei de muncă și protecție socială – este importantă stabilirea certificării statutului. Odată ce statutul de avertizor există ne putem gândi și la alte mecanisme de protecție, eventual în Codul muncii și Codul administrativ.

Asistența financiară pentru avertizori: unanim acceptată, greu de găsit banii

Directiva menționează și că statul ar trebui să acorde sprijin financiar avertizorilor care contestă în instanță măsurile luate împotriva lui. Părerile au fost unanim în favoarea acestui ajutor, transpunerea lui în practică însă va pune probleme.

Ivan Tudor Florian – când câștigă procesul, avertizorul să primească și despăgubiri, nu numai salariile restante.

Irina Lonean – ne dorim ca legile să fie simple și suple, dar constatăm că nu funcționează. Din practică instanțele nu reușesc să recunoască avertizorii după actuala lege. E mai simplu să creem un corp de experți la ANI decât să așteptăm asta de la instanțe. Dacă nu recunoaștem că omul e avertizor, nu va primi nici sprijinul financiar. Asta e valoarea certificatului. Asistența financiară e esențială, la fel cea juridică, pe mecanismul asistenței publice judiciare. Ar trebui să vină nu în momentul în care avertizorul contestă măsuri luate împoriva lui, ci din momentul în care este deja dat în judecată. Avertizorii ar trebui să beneficieze și de asistență psihologică. Pentru că nu li se duce de râpă doar cariera și veniturile, ci și relațiile personale. E un stres nu doar financiar, ci și psihologic îngrozitor. Statul trebuie să îi încurajeze pe oameni să spună ce lucruri nu merg. Pentru asta trebui să creem un sistem de încurajare puternic. Cu măsuri de spirjin foarte concrete, comisii de disciplină constituite special, certificare, asistență juridică, asistență financiară.

Radu Nicolae – dacă reușim să stopăm desfacerea contractelor de muncă pentru actele de avertizare, probabil că nu va fi nevoie foarte mult de bani pe parcursul procesului. Sunt de acord cu propunerea APADOR-CH ca avertizorul să primească o anumită compensație bănească. E diferită de daune. Și acum avertizorii cer, dar instanțele nu acordă.

George Epurescu – susțin obligativitatea filmării cercetării disciplinare, care să arate modul agresiv al acestor comisii. Dacă s-ar vedea la instanțe s-ar evita o mulțime de amânări. Codul muncii spune că cercetarea disciplinară are legătură cu munca. Cercetarea disciplinară trebuie făcută pentru fapte în legătură cu munca, or în comisii toate sunt întoarse astfel încât acuzațiile să aibă legătură cu munca, deși nu au.

Gabriela Gyongy Mihut – mecanismul de asistență judiciară prin MJ prezintă niște piedici. Veți avea foarte puțini avocați dispuși să facă asta, pentru că sunt spețe extrem de grele care implică nu doar dreptul muncii, ci și decizii ale CEDO etc. Eu cred că responsabilitatea socială trebuie să aparțină instituțiilor, care să redirecționeze o sumă de bani tocmai pentru asistența acestor avertizori, prin sindicate sau ANI. Și remunerarea avertizorului, pentru că el a făcut ceva, și-a sacrificat confortul personal, ca să aducă un câștig statul, statul a câștigat de pe urma avertizării, a recuperat niște bani.

Silvia Tăbușcă, a făcut parte din echipa MJ la elaborarea proiectului de lege – discuțiile purtate la MJ au fost în jurul unui fond necesar acoperirii asistenței avertizorilor – posibil la ANABI. La ANI ar fi greoi, pentru că ar fi o negociere dificilă cu Ministerul Finanțelor, pe lângă crearea unei structuri specializate la ANI și o sumă suplimentară de bani pentru acoperirea de asistență juridică. Realist vorbind un astfel de fond nu va fi implementat. Mai ușor ar fi la ANABI, unde banii provin din confiscări în procese de anticorupție. Certificarea – recunoașterea unui statut de către un corp de experți care înțeleg acest fenomen, este utilă. Să nu ne amăgim că instituțiile sau mediul privat din România își doresc o protecție a avertizorului de integritate. Nu și-o doresc. Dacă lăsăm instanța sau angajatorul să facă această certificare nu se va întâmpla sau va fi prea târziu.

Adrian Dumitru (Direcția de elaborare acte normative MJ) – legea transpune această Directivă, textul a avut în vedere menținerea standardului înalt al Legii 571 și prevederile Directivei. Cu bucurie vă spun că unele dintre punctele de vedere exprimate aici sunt deja preluate în textul de lege: cercetarea disciplinară e suspendată până la soluționarea avertizării, obligația de a invita presa și reprezentantul sindicatului etc. La 30 august proiectul a plecat pe circuitul de avizare. Din păcate, schimbarea conducerii MJ a făcut ca cele 18 instituții care au primit proiectul spre avizare să-l trimită înapoi la MJ, dar cu anumite observații. Proiectul e perfectibil și când lucrurile se vor așeza, proiectul va pleca din nou pe circuitul de avizare pentru a ajunge pe masa guvernului și apoi în Parlament.

Mihai Badea (USR), președintele Comisiei juridice din Camera Deputaților – oferirea unui stimulent financiar ar putea da naștere unor plângeri nefondate. Dar sunt de acord cu asistența judiciară și financiară pentru asta. Sunt de acord și cu certificarea ANI, o chestiune pur formală, rapidă, nebirocratică. Așteptăm cu interes să discutăm aici la comisie proiectul de lege.

 

Raportul lansat cu ocazia acestui eveniment a fost realizat în cadrul proiectului „Integritatea impune solidaritate” – SOLID, un program de consolidare a protectiei avertizorilor de integritate, proiect derulat cu sprijinul financiar al Active Citizens Fund – Romania

***

 

Proiect derulat de APADOR-CH și ActiveWatch cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.

Recomandările APADOR-CH cu privire la proiectul de Lege privind protecţia avertizorilor în interes public

/în , /de

 

1 Eliminarea art. 1 al. 4 din proiect

Domeniul de reglementare al noii legi este mai restrâns decât cel al legii în vigoare (Legea 571/2004). Astfel, proiectul de lege prevede în art. 1 al. 4 că reglementările pe care le conţine nu se aplică raportărilor (avertizărilor în interes public) privind încălcări ale normelor în materie de achiziții publice în domeniile apărării și securității naționale în cazul în care acestea intră sub incidența art. 346 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Art. 346 din TFUE se referă la informații cu privire la care un stat membru al UE consideră că divulgarea lor este contrară intereselor esențiale  ale  siguranței  sale şi, în special, la informaţii cu privire la producția sau comerțul cu armament, muniție și material de război.

Cu alte cuvinte, în raport și de prevederile art. 346 din TFUE, proiectul de lege prevede în art. 1 al. 4 că nu pot face obiectul avertizărilor în interes public încălcări ale normelor în materie de achiziții publice în domeniile apărării și securității naționale, care sunt considerate de stat ca fiind esentiale pentru securitatea națională sau care privesc armament, muniție și material de război.

Prin această exceptare, prevăzută în proiectul de lege, este posibil ca avertizări în domenii sensibile, cum ar fi apărarea și securitatea naţională, să nu mai fie posibile. Sau, oricum, să fie puternic descurajate, deşi ar putea fi vorba despre avertizări privind încălcări grave ale legii. Aceasta deoarece, odată ce sunt excluse din domeniul de reglementare a noii legi privind avertizările în interes public, astfel de avertizări vor fi calificate ca infracţiuni la adresa securităţii naţionale. De exemplu, art. 303 din Codul penal prevede ca infracțiune divulgarea sau deținerea, fără drept, a unor informații sau documente secrete de stat. De asemenea, art. 407 din Codul penal prevede ca infractiune divulgarea unor documente sau a unor date care constituie informații secrete de stat, de către cel care le cunoaște datorită atribuțiilor de serviciu, dacă fapta pune în pericol securitatea națională.

Dacă divulgarea unei încălcări de lege din domeniul apărării sau securităţii naţionale (de exemplu, privind o achiziţie publică) este exclusă de legea avertizorilor din domeniul său de reglementare, adică dacă acea dezvăluire nu este inclusă de lege în categoria avertizărilor în interes public, aceasta înseamnă că dezvăluirea va fi făcută „fără drept”, astfel că acea dezvăluire va constitui infracţiunea prevăzută de art. 303 sau, după caz, de art. 407 din Codul penal.

Cu alte cuvinte, dacă proiectul de lege va rămâne în forma actuală, va comite o ilegalitate tocmai cel care va dezvălui o ilegalitate privind o achiziţie publică din domeniul apărării sau securităţii naţionale.

Este adevărat că art. 3 par. 2 din Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019, privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii, directivă  care este transpusă prin acest proiect de lege, prevede: „Prezenta directivă nu aduce atingere responsabilității statelor membre de a asigura securitatea națională sau competenței acestora de a-și proteja interesele esențiale în materie de securitate. În special, aceasta nu se aplică raportărilor privind încălcări ale normelor în materie de achiziții care implică aspecte legate de apărare sau de securitate, cu excepția cazului în care acestea fac obiectul actelor relevante ale Uniunii.”

Dar, la pct. 24 din preambulul directivei se precizează că un stat poate extinde domeniul de aplicare a legii care protejează avertizările în interes public şi la alte domenii decât cele prevăzute în directivă (de exemplu, la domeniul apărării și securităţii naţionale), situaţie în care statul poate prevedea reguli specifice pentru protejarea intereselor esenţiale în materie de securitate naţională. Reproducem integral pct. 24 din preambulul directivei:

„Securitatea națională rămâne responsabilitatea exclusivă a fiecărui stat membru. Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice raportărilor privind încălcări legate de achiziții care implică aspecte de apărare sau de securitate, în cazul în care acestea sunt reglementate de articolul 346 din TFUE, în conformitate cu jurisprudența Curții. În cazul în care statele membre decid să extindă protecția prevăzută de directivă la alte domenii sau acte care nu intră în domeniul său de aplicare material, ar trebui ca statele membre respective să poată adopta dispoziții specifice pentru a proteja interesele esențiale în materie de securitate națională în această privință.”

Considerăm că nu ar trebui să existe limite ale dezvăluirilor (avertizărilor) atunci când este vorba de încălcări ale legii. Cu alte cuvinte, avertizările ar trebui să poată privi întregul domeniu al apărării și securității naționale, inclusiv încălcările de lege comise în cazul achiziţiilor publice din anumite sectoare ale apărării și securității naționale, încălcări care, prin prezentul proiect de lege, au fost excluse de la raportare sau divulgare.

În acelaşi timp, entităţile cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale îşi pot lua toate măsurile de precauţie pentru ca interesele esenţiale în materie de securitate naţională să nu poată fi afectate, pot propune şi adoptarea unor măsuri legislative în acest sens, dar aceste măsuri de precauţie, convertite în măsuri legislative, nu ar trebui să ajungă până la interzicerea sau descurajarea avertizărilor în interes public care privesc domeniul apărării şi securităţii naţionale.

În consecinţă, recomandăm eliminarea art. 1 al. 4 din proiectul de lege.

În subsidiar, în cazul în care se dorește menținerea art. 1 al. 4 din proiect, recomandăm ca el să fie redactat mult mai clar şi mai precis, pentru a fi previzibil, adică pentru a avea calitatea cerută în jurisprudenţa CEDO pentru o lege: să fie clară, previzibilă şi accesibilă. Nu este suficient ca art. 1 al. 4 să facă o simplă trimitere generică la art. 346 din TFUE, care este un articol complex, interpretabil (mai ales sintagma „interesele esențiale  ale  siguranței statului”). Este necesar ca art. 1 al. 4 să descrie în mod concret, explicit, clar şi previzibil, care dezvăluiri ale încălcărilor de norme nu intră sub incidenţa legii avertizorilor. O redactare ambiguă, de genul celei actuale din art. 1 al. 4 din proiect, nu va face decât să descurajeze un avertizor, deoarece textul legal propus nu stabileşte în mod clar şi previzibil graniţa dintre permis şi interzis în materia avertizărilor privind apărarea şi securitatea naţională, graniţă pe care avertizorul este obligat să o respecte, deşi nu o poate cunoaşte.

 

2 Modificarea art. 5 lit. a din proiect

Potrivit art. 5 lit. a din proiect, „Prezenta lege nu înlătură de la aplicare dispozițiile privind:

  1. a) protecția informațiilor clasificate;”

Din redactare se poate înţelege că vor avea aplicabilitate în materia avertizărilor în interes public doar prevederile legale care protejează informaţiile clasificate, nu şi cele care permit accesul la informaţii clasificate, în anumite condiţii sau care interzic să fie clasificate anumite informaţii.

Spre exemplu, în Legea 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate există art. 24 al. 5 si 6, cu următorul conținut:

„(5) Se interzice clasificarea ca secrete de stat a informațiilor, datelor sau documentelor în scopul ascunderii încălcărilor legii, erorilor administrative, limitării accesului la informațiile de interes public, restrângerii ilegale a exercițiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitime.

(6) Nu pot fi clasificate ca secrete de stat informațiile, datele sau documentele referitoare la o cercetare științifică fundamentală care nu are o legătură justificată cu securitatea națională.”

De asemenea, art. 33 din Legea 182/2002 prevede că „Este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a informațiilor care, prin natura sau conținutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetățenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludării legii sau obstrucționarea justiției.”

Or, este evident că art. 24 al. 5 şi 6 şi art. 33 din Legea 182/2002 nu se referă la protecţia informaţiilor clasificate, ci la situaţii în care informaţii clasificate ca atare nu pot şi nu trebuie să fie protejate.

De aceea, considerăm că, pentru o exprimare mai clară, care să nu inducă ideea că trebuie aplicate doar dispoziţiile legale care protejează informaţiile clasificate (omiţându-se situaţiile în care o astfel de protecţie nu trebuie să existe), sintagma „protecţia informaţiilor clasificate” ar trebui înlocuită cu „regimul informaţiilor clasificate”.

Ca urmare, recomandăm ca art. 5 lit. a din proiect să aibă următorul conținut:

Prezenta lege nu înlătură de la aplicare dispozițiile privind: a) regimul informațiilor clasificate;”

3  Completarea art. 14 din proiect

La art. 14 din proiect, privind atribuţiile Agenţiei (ANI), recomandăm introducerea unei noi atribuţii, care se referă la monitorizarea şi evaluarea, cel puţin anual, a modului în care entităţile publice şi private îşi îndeplinesc obligaţiile prevăzute în prezenta lege. Monitorizarea şi evaluarea ar trebui să privească şi natura, frecvenţa şi amploarea măsurilor luate ca represalii. Este necesar ca, cel puţin, anual să fie făcută o analiză a situaţiei privind avertizările şi eventualele probleme care împiedică funcţionarea normală a legii.

În consecinţă, recomandăm ca, la art. 14 din proiect, după lit. d) să fie introdusă o nouă literă, lit. d/1), cu următorul conţinut:

d/1) monitorizează şi evaluează periodic modul în care entităţile publice şi private îşi îndeplinesc obligaţiile prevăzute în prezenta lege, analizează natura, frecvenţa şi amploarea măsurilor luate ca represalii şi întocmeşte anual un raport cu privire la aceste aspecte.”

4  Modificarea și completarea art. 18 al. 1 și 2 din proiect

În art. 18 din proiect este reglementată „divulgarea publică” a unei informaţii privind încălcarea legii, ca formă distinctă de avertizare în interes public (celelalte forme de avertizare sunt raportarea internă şi raportarea externă). Cea mai frecventă și eficientă formă de divulgare publică este, desigur, sesizarea presei.

Legea încă în vigoare privind avertizările în interes public, Legea 571/2004, conţine o prevedere potrivit căreia o avertizare (dezvăluire) poate fi adresată direct presei, deci fără a mai fi necesar ca, în prealabil, avertizorul să fi sesizat alte autorităţi sau organisme. Astfel, art. 6 din Legea 571/2004, care prevede că avertizarea se poate adresa alternativ sau cumulativ presei ori autorităţilor sau altor organisme, acordă avertizorului un drept de opţiune, adică dreptul de a alege calea şi procedura prin care face avertizarea: ori foloseşte mai întâi calea sesizărilor ierarhice sau către diverse autorităţi, după care se adresează presei, ori se adresează direct presei, în paralel cu sesizarea altor autorități/organisme sau chiar fără a mai face, în prealabil, sesizări către alte organisme/autorităţi.

Proiectul de lege elimină acest drept de opţiune al avertizorului şi condiţionează sesizarea presei atât de sesizarea prealabilă a autorităţilor competente (condiţia raportării interne şi externe sau, după caz, numai externe), cât şi de neluarea de către autorităţi a măsurilor corespunzătoare, în urma sesizării formulate. Cu titlu de excepţie, avertizorul se va putea adresa direct presei (fără să mai fie necesar să raporteze intern/extern), doar dacă el va face dovada că a avut motive întemeiate să creadă că încălcarea dezvăluită poate constitui un pericol iminent sau evident pentru interesul public sau că există un risc de represalii sau o probabilitate redusă ca încălcarea să fie remediată în mod eficace.

Odată cu această nouă reglementare, mai restrictivă, a „dezvăluirii publice”, care nu mai poate fi adresată direct presei în orice condiţii, ci doar în mod excepţional, pentru „motive întemeiate”, există riscul ca, în practică, avertizorul să aibă probleme (să fie exclus de la protecția acordată de lege) dacă se va adresa direct presei. Aceasta deoarece aprecierea caracterului întemeiat sau nu al motivelor pentru care avertizorul s-a adresat direct presei presupune o interpretare preponderent subiectivă, care va depinde exclusiv de persoana sau persoanele care vor aprecia dacă avertizorul a avut sau nu motive întemeiate. Deci, acordarea sau nu a protecţiei prevăzute de lege pentru avertizorul care s-a adresat direct presei va depinde, în cele din urmă, în mod substanţial de o apreciere pur subiectivă a unei/unor persoane. Şi este foarte posibil ca motivele pe care avertizorul le-a apreciat ca fiind întemeiate pentru a se adresa direct presei să fie considerate ulterior, de alte persoane, cu drept de decizie, ca nefiind întemeiate,

Or, acest element subiectiv introdus, al existentei „motivelor întemeiate”, care este destul de instabil şi destul de greu de dovedit în practică, îi va descuraja pe avertizori să se adreseze direct presei, deoarece ei nu vor mai avea siguranţa (ce există în prezent, în regimul Legii 571/2004) că în toate cazurile în care se vor adresa direct presei vor beneficia de protecţia acordată de lege. Starea de incertitudine creată pentru avertizor, prin introducerea în proiectul de lege a condiţiei „motivelor întemeiate” necesare pentru a putea sesiza direct presa, îl va determina pe avertizor să renunţe la sesizarea directă a presei.

Considerăm că actuala reglementare, care l permite avertizorilor să se adreseze direct presei, fără alte condiţionări, este de preferat reglementării propuse prin proiectul de lege, care ar putea avea un efect inhibator asupra avertizorilor care ar dori să se adreseze direct presei.

Deoarece scopul declarat al directivei care se transpune prin proiectul de lege aflat în dezbatere publică nu este cel de a inhiba avertizările în interes public, ci dimpotrivă, încurajarea acestora, nu s-ar putea susţine că menţinerea unor prevederi existente în prezent în Legea 571/2002, care permit ca avertizarea în interes public să fie adresată direct presei, în orice circumstanţe şi fără alte condiţionări, ar contraveni cerinţei de transpunere a directivei.

Ca atare, recomandăm ca, în urma modificărilor și completărilor, art. 18 al. 1 si 2 din proiect să aibă conținutul de mai jos:

Art. 18. – Divulgarea publică

(1) Avertizorul care divulgă public informații privind încălcarea legii beneficiază de protecție în temeiul prezentei legi.

(2) Sesizarea privind încălcarea legii prin divulgare publică poate fi adresată în mod direct, alternativ sau cumulativ: mass-media, organizațiilor profesionale, sindicale sau patronale, organizațiilor neguvernamentale, comisiilor parlamentare.

5  Completarea art. 19 al. 1 lit. a și b din proiect

La art. 19 al. 1 din proiect sunt prevăzute condiţiile în care un avertizor poate beneficia de protecţia legală. Având în vedere că aceste condiţii sunt prevăzute cumulativ, rezultă că neîndeplinirea unei singure condiţii duce la excluderea protecţiei prevăzute de lege. De aceea, referirea din art. 19 al. 1 lit. a și b nu ar trebui făcută doar la cei care raportează (intern şi extern) încălcări ale legii, ci şi la cei care divulgă public astfel de încălcări. Întrucât, în actuala redactare, cei care divulgă public încălcări ale legii nu sunt prevăzuţi la lit. a şi b, ei ar putea fi excluşi de la protecţia acordată de lege pentru avertizori, deşi ei efectuează tot acte de avertizare.

În consecinţă, recomandăm completarea lit. a şi b ale al. 1 din art. 19, prin menţionarea expresă în textul literelor a) și b) şi a celor care fac divulgări publice. De altfel, potrivit definiţiilor din art. 3 din proiectul de lege, şi aceste divulgări publice fac parte din categoria avertizărilor în interes public, care trebuie protejate prin lege.

Astfel, art. 19 al. 1 lit a şi b din proiectul de lege, după completarea recomandată, va avea următorul conţinut:

(1) Pentru a beneficia de măsurile de protecție sau reparatorii prevăzute de prezenta lege, avertizorul trebuie să întrunească cumulativ următoarele condiții:

a) să fie una dintre persoanele care efectuează raportări sau divulgări publice și care au obținut informații referitoare la încălcări ale legii într-un context profesional;

b) să fi avut motive întemeiate să creadă că informațiile referitoare la încălcările raportate sau divulgate public erau adevărate la momentul raportării;”

6  Completarea art. 20 al. (2) din proiect

Art. 20 al. 2 din proiect prevede unele cauze de exonerare de răspundere a avertizorilor. Aceste cauze nu operează sub nicio formă în cazul în care informaţiile dezvăluite au fost dobândite sau accesate prin comiterea unei infracţiuni.

Această reglementare pare rezonabilă, dar, în practică, lucrurile sunt ceva mai nuanţate. Există situaţii în care avertizorul are nevoie de dovezi pentru afirmaţiile/dezvăluirile sale, dovezi care pot consta în documente (înscrisuri) care nu-i aparţin, date pe suport electronic (date informatice) la care nu are drept de acces, înregistrări audio-video etc. Ce alternative reale poate avea un avertizor de bună-credinţă, care are nevoie de dovezi şi căruia i se vor cere în mod sigur, de toată lumea, dovezi pentru afirmaţiile/dezvăluirile sale?.Dacă nu îşi asigură dovezi, va fi discreditat şi probabil exclus de la protecţia legală pe motiv că face afirmaţii fără acoperire. Dacă îşi asigură dovezi, la care, de cele mai multe ori, nu are acces în mod legal, va comite una sau mai multe infracţiuni.

Există şi un exemplu la nivel naţional, în acest sens, consacrat prin hotărârea CEDO în cauza Bucur și Toma c. România. În această cauză, un angajat SRI, în exercitarea atribuţiilor sale, a constatat încălcări ale legii, constând în interceptări ilegale (neautorizate). Pentru a dovedi existenţa acestor încălcări de lege, şi-a însuşit mai multe casete audio pe care se aflau înregistrările ilegale (neautorizate) ale unor convorbiri telefonice ale unor jurnalişti, politicieni, oameni de afaceri. Conţinutul înregistrărilor ilegale aflat pe casetele audio a fost făcut public. Autorităţile naţionale au reţinut în sarcina angajatului SRI şi săvârşirea infracţiunii de furt, constând în însuşirea casetelor audio, care aparţineau SRI, pe care le-a prezentat public drept probe ale încălcărilor de lege pe care le-a dezvăluit. Ca urmare, avertizorul a fost condamnat definitiv la 2 ani închisoare, cu suspendare, pentru furt şi divulgare de informaţii.

În prezent, după circa 25 de ani de la data faptelor din cazul Bucur (1996) şi la circa 8 ani de la data hotărârii CEDO din acest caz (2013), se propune o reglementare la fel de lipsită de nuanţe cu privire la săvârşirea de infracţiuni de către un avertizor. Desigur există o „acoperire” pentru această lipsă de nuanţe în art. 21 par. 3 din directiva ce urmează a fi transpusă, care prevede condiţia ca dobândirea sau accesul la informaţii să nu constituie o „infracțiune autonomă”.

Considerăm însă că nu ar contraveni directivei şi că ar fi deosebit de utilă o prevedere în cuprinsul acestei legi de transpunere în sensul că nu constituie infracţiune fapta avertizorului de a accesa sau de a constitui dovezile necesare pentru susţinerea şi dovedirea unei avertizări în interes public.

În prezent, în condiţiile tehnologice actuale, informaţiile relevante nu mai sunt stocate pe casete audio, ci pe alte medii de stocare a datelor (DVD, BluRay, hard diskuri interne sau externe, memorii flash etc.). Unele dintre aceste obiecte pot conţine date/informaţii importante despre încălcări ale legii. Întrebarea care se pune este dacă accesarea/stocarea acestor date/informaţii sau, atunci când nu există practic altă soluţie, însuşirea suporturilor pe care sunt stocate aceste date/informaţii şi folosirea lor ca probe în cazul unei avertizări în interes public, ar trebui sau nu să fie calificate ca infracţiune. Considerăm că nu, dacă avertizarea în interes public a fost scopul accesării sau însuşirii.

Pentru aceste motive, recomandăm ca, în continuarea art. 20 al. 2 din proiect să fie introdusă o nouă teză, care să conţină o prevedere care să permită accesarea şi constituirea de dovezi necesare unei avertizări în interes public. Textul completat al art. 20 al. 2 ar urma să aibă conţinutul de mai jos:

(2) Avertizorul nu răspunde pentru dobândirea informațiilor care sunt raportate sau divulgate public sau pentru accesul la acestea, cu condiția ca o astfel de dobândire sau un astfel de acces să nu constituie o infracțiune. Nu constituie infracțiune fapta avertizorului de a accesa sau stoca orice date sau informaţii care aparţin entităţii faţă de care are calitatea de lucrător sau de a-şi însuşi din cadrul entităţii faţă de care are calitatea de lucrător înscrisuri sau suporturi fizice pe care sunt stocate date, dacă accesarea, stocarea sau însuşirea au avut ca scop constituirea de dovezi ale încălcărilor de lege pe care le-a raportat sau divulgat public în conformitate cu prezenta lege, precum şi fapta avertizorului de a divulga orice date sau informaţii clasificate ori confidențiale, dacă divulgarea a fost necesară pentru dezvăluirea unei încălcări a legii,  în condițiile prevăzute de prezenta lege.”

7  Completarea art. 20 din proiect, prin introducerea unui nou alineat, alin. (2/1)

Proiectul de lege ar trebui să preia din directivă anumite prevederi care se referă, în mod judicios, la soluţii rezonabile pentru situaţii sensibile, fără de care s-ar putea ca avertizori să ezite la dezvăluirea încălcărilor de lege. De exemplu, sunt probleme sensibile cele care ridică astfel de întrebări: dacă avertizorul ar trebui sau nu să răspundă pentru defăimare, pentru încălcarea drepturilor de autor, pentru încălcarea secretului profesional, pentru încălcarea normelor de protecție a datelor, pentru divulgarea secretelor comerciale.

Răspunsul la aceste întrebări este dat în art. 21 par. 7 din directivă, care conţine prevederi de natură a încuraja avertizorii, în sensul că avertizorul este exonerat de răspundere în situațiile menționate mai sus. Aceste prevederi din art. 21 par. 7 din directivă ar trebui preluate în cadrul art. 20 din proiectul de lege, pentru a contribui la o reglementare internă completă și previzibilă.

Ca atare, recomandăm ca la art. 20 din proiect sa fie introdus, după alineatul (2), un nou alineat, (3/1), cu următorul conținut:

(2/1) În cadrul procedurilor judiciare, inclusiv în ceea ce privește defăimarea, încălcarea drepturilor de autor, încălcarea secretului profesional, încălcarea normelor de protecție a datelor, divulgarea secretelor comerciale sau cererile de despăgubiri în temeiul dreptului privat sau public ori dreptului colectiv al muncii, nu se poate angaja răspunderea avertizorului ca urmare a raportărilor sau a divulgărilor publice în conformitate cu prezenta lege. Avertizorul are dreptul să se bazeze pe respectiva raportare sau divulgare publică pentru a urmări închiderea cauzei, cu condiția să fi avut motive întemeiate să considere că raportarea sau divulgarea publică a fost necesară pentru dezvăluirea unei încălcări, în temeiul prezentei legi. În cazul în care o persoană raportează sau divulgă public informații referitoare la încălcări care intră în domeniul de aplicare al prezentei legi și informațiile respective includ secrete comerciale, iar persoana respectivă îndeplinește condițiile prevăzute în prezenta lege, o astfel de raportare sau divulgare publică este considerată legală.”

8  Completarea art. 22 litera e) din proiect

La art. 22 din proiect, privind interdicția represaliilor, recomandăm completarea literei e), care se referă la „oricare alte sancţiuni disciplinare” ca parte componentă a represaliilor.

Desigur, redactarea „oricare alte sancţiuni disciplinare” include şi sancţiunile disciplinare aplicate pentru defăimarea sau prejudicierea imaginii entităţii. Pentru jurişti, această redactare laconică este acoperitoare. Dar, având în vedere că, de regulă, avertizorii nu sunt jurişti ca formaţie, considerăm că ar fi util ca atunci când un avertizor fără studii juridice citeşte legea să poată găsi în ea o menţiune expresă, pe interesul său, în sensul că nu poate fi sancţionat pentru defăimarea sau prejudicierea imaginii entităţii, dacă face o avertizare cu privire la acea entitate.

Pentru aceste considerente, recomandăm ca art. 22 lit. e) să fie completat cu sintagma „inclusiv pentru defăimarea sau prejudicierea imaginii entităţii publice sau private”, urmând ca art. 22 lit. e) să prevadă că, faţă de un avertizor, reprezintă represalii şi:

e) aplicarea oricărei alte sancțiuni disciplinare, inclusiv pentru defăimarea sau prejudicierea imaginii entităţii publice sau private;”

9  Completarea art. 22 din proiect cu prevederile directivei

La art. 22 din proiect, privind interdicția represaliilor, recomandăm preluarea integrală în cuprinsul art. 22 din proiect a exemplelor de represalii care sunt prezentate în art. 19 din directivă (Directivă (UE) 2019/1937 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii)

Art. 22 din proiect preia o mare parte dintre exemplele de represalii care sunt prevăzute în art. 19 din directivă, dar, din motive necunoscute, nu le preia pe toate.

În special, este vorba despre necesitatea includerii în art. 22 din proiect a exemplelor menţionate în art. 19 lit. c) şi e) din directivă, care se referă la represalii care constau în „transfer de atribuții, schimbări ale locației locului de muncă, reducere a salariilor, schimbări ale programului de lucru” şi în „darea unei evaluări negative a performanței sau a unei recomandări negative pentru activitatea profesională desfășurată”.

Este de remarcat faptul că în art. 19 din directivă exemplele de represalii sunt prezentate într-o formulare clară şi explicită, uşor accesibilă tuturor. Din acest motiv, recomandăm ca în art. 22 din proiectul de lege să fie preluate integral exemplele din art. 19 din directivă, exact în formularea în care sunt prezentate în art. 19 din directivă.

10  Completarea art. 25 alin. 2) din proiect

La art. 25 din proiect, privind consilierea, informarea și asistența, recomandăm completarea alineatului 2 cu o prevedere, în sensul art. 20 al. 1 lit. b) din directivă, potrivit căreia ANI va putea certifica la cerere, faptul că o persoană beneficiază de protecţie în temeiul prezentei legi.

Directiva prevede, printre măsurile de sprijin privind avertizorii, că statul va desemna o autoritate competentă care să certifice faptul că persoanele care raportează/divulgă public în condiţiile prevăzute de directivă beneficiază de protecție în temeiul directivei. Astfel, art. 20 al. 1 lit. b) din directivă prevede că una dintre măsurile de sprijin pentru avertizori constă în:

„b) asistență efectivă din partea autorităților competente în fața oricărei autorități relevante implicate în protecția lor împotriva represaliilor, inclusiv, în cazurile prevăzute de dreptul intern, prin certificarea faptului că aceste persoane beneficiază de protecție în temeiul prezentei directive;”

Pentru aceste considerente recomandăm ca art. 25 al. 2 din proiect să fie completat cu prevederea posibilităţii pentru ANI de a certifica faptul că o persoană beneficiază de protecţia legii avertizorilor. Astfel, după completare, textul art. 25 al. 2 va avea următorul conţinut:

(2) Agenția oferă avertizorilor asistență în legătură cu protecția acestora împotriva represaliilor în fața oricărei autorități, inclusiv prin certificarea, la cerere, a faptului că persoana respectivă beneficiază de protecţie în temeiul prezentei legi.”

 

11  Completarea art. 25 din proiect prin adăugarea a trei noi alienate privind asistența juridică a avertizorilor

APADOR-CH mai face şi recomandarea ca în proiectul de lege să se prevadă că avertizorul beneficiază de asistenţă juridică gratuită, astfel cum prevede expres art. 20 din Directiva 2019/1937, a cărei transpunere se urmăreşte prin acest proiect de lege.

Astfel, la pct. 99 din preambulul Directivei 2019/1937 privind protecţia avertizorilor se prevede, cităm:

„(99) Cheltuielile juridice relevante pot reprezenta un cost semnificativ pentru persoanele care efectuează raportări și care contestă în justiție măsurile de represalii luate împotriva lor. Chiar dacă, la încheierea procedurilor, persoanele în cauză ar putea recupera astfel de cheltuieli, s-ar putea să nu fie în măsură să avanseze taxele respective la începutul procedurilor, în special dacă sunt în șomaj și sunt incluse pe o listă neagră. Asistența pentru procedurile judiciare penale, în special în cazurile în care persoanele care efectuează raportări îndeplinesc condițiile din Directiva (UE) 2016/1919 a Parlamentului European și a Consiliului (47), și, în sens mai larg, sprijinul acordat celor care se confruntă cu nevoi financiare grave ar putea fi esențiale, în anumite cazuri, pentru aplicarea eficace a drepturilor lor la protecție.”

Directiva (UE) 2016/1919 a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2016 priveşte asistența juridică gratuită (avocatul din oficiu) pentru persoanele suspectate și persoanele acuzate în cadrul procedurilor penale și pentru persoanele căutate în cadrul procedurilor privind mandatul european de arestare.

În mod corelativ, art. 20 al.1 lit. c şi al. 2 din Directivă prevăd printre măsurile de sprijin pentru avertizori şi:

„(c) asistență juridică în cadrul procedurilor penale și al procedurilor civile transfrontaliere în conformitate cu Directiva (UE) 2016/1919 și cu Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului (48), precum și, în conformitate cu dreptul intern, asistență juridică în cadrul altor proceduri și consultanță juridică sau alt tip de asistență juridică.”

„(2) Statele membre pot prevedea asistență financiară și măsuri de sprijin, inclusiv sprijin de natură psihologică, pentru persoanele care efectuează raportări, în cadrul procedurilor judiciare.”

Rezultă că art. 20 din Directivă are în vedere acordarea de către stat de asistenţă juridică pentru avertizor în cadrul procedurilor penale şi al unor proceduri civile în care acesta participă în legătură cu avertizarea făcută (participă pentru chiar faptul avertizării sau pentru fapte conexe avertizări, cum ar fi accesarea de date şi informaţii necesare pentru avertizare sau obţinerea/constituirea de dovezi în sprijinul avertizări).

Pentru a se asigura o protecţie reală şi eficientă a avertizorului, ar trebui să existe în legea internă de transpunere a directivei o prevedere în sensul obligativităţii asistenţei juridice a avertizorului implicat în proceduri penale sau civile legate de avertizare. Asigurarea asistenţei juridice ar trebui să depindă de calitatea de avertizor, şi nu de starea materială rea a avertizorului, întrucât avertizarea a fost făcută având în vedere interesul public şi nu starea materială, bună sau rea, a avertizorului.

În consecinţă, APADOR-CH recomandă ca art. 25 din proiect să fie completat prin adăugarea a trei noi alineate, 3, 4 și 5, cu următorul conţinut:

(3) În cauzele penale ce au ca obiect avertizarea făcută sau fapte conexe cu aceasta, asistenţa juridică a avertizorului este obligatorie. Dacă avertizorul, suspect sau inculpat ori, după caz, persoană vătămată sau parte civilă, nu și-a ales un avocat, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu.

(4) În procedurile civile din faţa instanţei de judecată prevăzute la art. 23 sau care privesc aplicarea art. 21 al. 1 şi/sau 2, asistarea avertizorului de către un avocat este obligatorie. Dacă avertizorul nu şi-a ales un avocat, instanţa ia măsuri pentru desemnarea unui avocat de către barou, pentru acordarea asistenței juridice gratuite.

(5) În cazurile prevăzute la al. 3 și 4, avocatul ales poate acorda asistență juridică pro bono, fără obligația stabilirii și încasării unui onorariu.”

12  Introducerea art. 25^1 în proiect cu privire la asistența financiară acordată avertizorilor

După art. 25 din proiect, recomandăm introducerea unui nou articol prin care să fie reglementată asistenţa financiară ce poate fi acordată avertizorilor.

Potrivit art. 20 al. 2 din directivă, statele membre pot prevedea ca, pe durata procedurilor judiciare, persoanele care efectuează raportări să beneficieze de asistență financiară și măsuri de sprijin, inclusiv sprijin de natură psihologică.

Directiva a prevăzut în art. 20 al. 2 posibilitatea ca statul să acorde asistenţă financiară avertizorului pe durata procedurilor judiciare în cadrul cărora acesta contestă măsurile luate ca represalii şi care îl privează de mijloacele de subzistenţă.

Este de remarcat faptul că în art. 23 al. 3 din proiectul de lege se prevede posibilitatea ca instanţa să dispună, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea până la soluţionarea contestaţiei a măsurii luată ca represalii, deci şi a măsurii concedierii. Desigur, în acest caz, nu se mai pune problema asistenţei financiare a avertizorului, care îşi poate desfăşura în continuare activitatea şi poate fi remunerat. Dar, în cazul în care instanţa ar respinge o cerere de suspendare a măsurii luate împotriva avertizorului acesta ar fi lipsit de mijloace de subzistenţă, astfel că ar fi necesară sprijinirea sa de către stat, prin acordarea asistenţei financiare.

Cu alte cuvinte, asistenţa financiară reprezintă o „plasă de siguranţă” pentru situaţiile în care avertizorul nu poate obţine în instantă suspendarea măsurii pe care o contestă. Instanţa nu are obligaţia să suspende măsura contestată de avertizor, ea poate să dispună sau nu suspendarea, astfel că, în practică, avertizorul se poate afla în situaţia în care nu poate beneficia de suspendarea măsurii pe care o contestă.

Pentru aceste considerente, recomandăm ca, după art. 25 din proiect, să fie introdus un nou articol, art. 25^1, cu următorul conţinut:„Art. 25^1 – Asistenţă financiară

(1) Agenţia asigură, la cerere, persoanei care a făcut raportarea/dezvăluirea, o asistenţă financiară, nerambursabilă, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) contractul individual de muncă sau raportul de serviciu al unei persoane care a făcut o raportare internă sau externă ori o dezvăluire publică, în conformitate cu prezenţa lege, a fost suspendat sau a încetat fără acordul persoanei, în termen de 12 luni de la data raportării/dezvăluirii;

b) instanţa a respins cererea de suspendare a măsurii contestate, formulată în baza art. 23 al. 3;

c) există indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că suspendarea sau încetarea contractului/raportului are legătură cu raportarea sau dezvăluirea.

(2) Asistenţa  financiară constă într-o sumă de bani care se acordă lunar persoanei prevăzute la al. (1), pe durata procedurii judiciare de contestare a măsurii suspendării sau încetării contractului individual de muncă sau raportului de serviciu, până la finalizarea definitivă a procedurii judiciare. Asistenţa  financiară nu se acordă pe durata suspendării de către instanţă a măsurii contestate, potrivit art. 23 al. 3.

(3) Cuantumul lunar al asistenţei financiare va fi egal cu media ultimelor 6 luni a veniturilor brute realizate de către persoana care a făcut raportarea/dezvăluirea în baza contractului individual de muncă/raportului de serviciu care a fost suspendat sau a încetat.

(4) În cazul în care se constată prin hotărâre judecătorească definitivă că măsura contestată a fost dispusă ca represalii în considerarea raportării sau a divulgării publice, sumele acordate ca asistenţă financiară vor fi recuperate de Agenţie, pe calea unei acţiuni civile, de la persoanele care au dispus acea măsură.”

 

13  Completarea art. 27 alin. 1) din proiect

La art. 27 din proiect, privind condițiile pentru cercetarea disciplinară, recomandăm completarea alin. 1 prin introducerea sancţiunii nulităţii absolute a raportului de cercetare disciplinară şi a sancţiunii disciplinare, în cazul în care este încălcată obligaţia de a invita presa și un reprezentant al sindicatului sau al asociației profesionale pentru a asista la cercetarea disciplinară.

O garanţie eficientă pentru respectarea acestei obligaţii legale este prevederea unei sancţiuni (nulitatea absolută a procedurii şi a rezultatului său) în cazul în care această obligaţie este încălcată.

Pentru aceste considerente, recomandăm completarea art. 27 al. 1 din proiect prin introducerea sancţiunii nulităţii absolute pentru încălcarea obligaţiei de a invita presa şi sindicatul, astfel că art. 27 al. 1 va avea următorul conţinut:

(1) La solicitarea avertizorului cercetat disciplinar ca urmare a raportării interne, externe sau divulgării publice, comisiile de disciplină sau alte organisme similare din cadrul autorităților publice, instituțiilor publice sau persoanelor juridice de drept privat au obligația de a invita presa și un reprezentant al sindicatului sau al asociației profesionale, sub sancțiunea nulității raportului și a sancțiunii disciplinare aplicate.”

14  Completarea art. 27 din proiect cu un nou alineat privind participarea unui consultant extern în cadrul cercetării disciplinare

Tot la art. 27 din proiect, privind condițiile pentru cercetarea disciplinară, recomandăm introducerea unui nou alineat, prin care să se prevadă că pentru cercetarea disciplinară a unui avertizor este necesar să fie desemnată o persoană din afara entităţii din care face parte avertizorul, respectiv un consultant extern specializat în legislaţia muncii.

Iar aplicarea unei sancţiuni disciplinare reprezintă forma cea mai frecventă de şicanare la adresa unui avertizor. Chiar dacă avertizorul are şanse de a obţine în instanţă anularea sancţiunii disciplinare abuzive, totuşi, efectul şicanator se produce, deoarece, pentru a anula sancţiunea aplicată pe nedrept, avertizorul este nevoit să parcurgă o procedură judiciară solicitantă atât fizic, cât şi psihic, ceea ce are un efect de descurajare, de inhibare a celor care ar dori să facă avertizări.

Pentru aceste considerente, recomandăm ca la art. 27 din proiect, după alineatul 2 să fie introdus un nou alineat, (3), cu următorul conţinut:

(3) Sub sancţiunea nulităţii absolute, cercetarea disciplinară a unei persoane care, în ultimele 12 luni, a făcut o raportare internă sau externă ori o dezvăluire publică, în conformitate cu prezenţa lege, se va face de un consultant extern specializat în legislaţia muncii, împuternicit în acest sens de către angajator.”

15  Completarea art. 27 cu un nou alineat privind termenul de citare a avertizorului

Tot la art. 27 din proiect, privind condițiile pentru cercetarea disciplinară, recomandăm introducerea unui nou alineat, prin care să se prevadă în mod expres un termen minim pentru citarea avertizorului în scopul cercetării sale disciplinare, termenul recomandat fiind de cel puţin 7 zile lucrătoare.

Recomandăm ca la art. 27 din proiect, după noul alineat propus (3) să fie introdus un nou alineat, (4), cu următorul conţinut:

(4) Sub sancţiunea nulităţii absolute, convocarea unei persoane care, în ultimele 12 luni, a făcut o raportare internă sau externă ori o dezvăluire publică, în conformitate cu prezenta lege, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, va fi făcută în scris, de către consultantul extern, cu cel puţin 7 zile lucrătoare înainte de data întrevederii, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.”

16  Completarea art. 29 din proiect

La art. 29 din proiect, privind răspunderea pentru încălcarea acestei legi, recomandăm introducerea unei sancţiuni contravenţionale pentru persoana care a dispus o măsură ca represalii în considerarea unei raportări sau a unei divulgări publice.

În proiect nu se prevede nicio sancţiune pentru cei care dispun represalii împotriva avertizorilor, ci doar, în art. 24 se prevede că aceştia răspund solidar cu entitatea din care fac parte, pentru repararea prejudiciilor pe care le-au produs prin represalii. Or, există o diferenţă între repararea unui prejudiciu produs şi aplicarea unei sancţiuni faţă de cel care încalcă o lege. Repararea prejudiciului nu este o măsură de sancţionare, ci o măsură civilă prin care se acoperă o pagubă produsă. Dar, pe lângă repararea pagubei, cel care a încălcat legea trebuie să sufere şi o sancţiune, care are altă natură juridică decât repararea prejudiciului. Spre exemplu, o persoană care distruge în mod intenţionat un bun al altcuiva, nu va fi obligată doar la repararea prejudiciului produs prin distrugerea acelui bun, ci va suporta şi o sancţiune (de exemplu, o amendă penală) pentru fapta sa prin care a încălcat legea.

În mod similar, şi cel care dispune represalii împotriva unui avertizor va trebui să suporte o sancţiune pentru că a încălcat legea, care interzice represaliile şi, de asemenea, va trebui şi să repare prejudiciile pe care le-a produs prin represalii.

În timp ce avertizorul este suspus unui consum intens, fizic, psihic şi de timp, ocazionat de procedura judiciară pe care trebuie să o parcurgă pentru anularea unei măsuri nelegale (represalii), cel care a dispus represaliile nu este supus niciunei sancţiuni şi niciunui stres fizic sau emoţional legat de suportarea unei sancţiuni pentru fapta sa de încălcare a legii. Această lacună a actualului proiect de lege trebuie remediată.

Pentru aceste considerente, recomandăm completarea art. 29 al. 2 cu o nouă contravenţie, prin introducerea unei noi litere, lit. f), cu următorul conţinut:

f) dispunerea unei măsuri ca represalii în considerarea raportării sau a divulgării publice,se sancționează cu amendă de la 20.000 la 100.000 lei. Termenul de aplicare a sancţiunii începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a constatat că măsura a fost dispusă ca represalii în considerarea raportării sau a divulgării publice.”

***

Lucrăm împreună pentru o Europă verde, competitivă și incluzivă

Proiectul derulat de APADOR-CH și ActiveWatch beneficiază de o finanțare în valoare de 95.754 euro, prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui website nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.

Scrisoare către Ministrul Justiției privind trecerea Registrului ONG-urilor la Registrul Comerțului

/în /de

Alături de mai multe organizații, APADOR-CH a semnat o scrisoare către Ministrul Justiției, pentru clarificarea intențiilor autorității de a modifica procedurile de înființare a unei asociații, prin trecerea Registrului asociațiilor și fundațiilor de la instanțe la Registrul Comerțului.

 

București, 03 august 2021

Către: Domnul Stelian Ion, Ministrul Justiției 

Domnul Mihai Pașca, Secretar de Stat, Ministerul Justiției

________________________________________________________________________________________

Stimați domni,

Recentul comunicat al Ministerului Justiției cu privire la transformarea digitală a Registrului Asociațiilor și Fundațiilor este formulat într-o manieră care conduce la concluzia că decizia cu privire la modificarea sistemului de înființare, și implicit dizolvare, precum și de înregistrare a modificărilor ce intervin pe parcurs în funcționarea unei organizații neguvernamentale este „transferul Registrului Asociațiilor și Fundațiilor de la Ministerul Justiției respectiv grefele instanțelor de judecată la Oficiul Național al Registrului Comerțului”.

Reamintim că întâlnirea din 23 iulie a.c. la care o parte dintre noi am participat și o echipă a Ministerului Justiției s-a încheiat cu următoarele concluzii:

  • Ministerul Justiției va crea și comunica un sistem prin grupuri de lucru comune, cu includerea ONG-urilor interesate în procesul de analiză și concultare, care va analiza 3 scenarii, respectiv:
  1. înregistrarea la Registrul comerțului, fără control judiciar;
  2. înregistrarea la Registrului comerțului în prezenta unui judecător delegat sau a unui funcționar cu statut asimilat magistraților;
  3. păstrarea sistemului actual de înregistrare la instanțe, dar cu mutarea registrului la ONRC, ceea ce înseamnă transmiterea actelor constitutive în format digital de la instanțe la ONRC.
  • Decizia cu privire la promovarea opțiunii celei mai potrivite va fi luată ulterior efectuării analizei pentru fiecare scenariu în parte.
  • Termenul propus de minister pentru inițierea procedurii de constituire a grupurilor de lucru era finalul lunii iulie 2021, iar ONG-urile prezente au punctat nevoia ca această procedură să fie construită astfel încât să permită un acces cât mai larg la informație pentru ONG-uri și asigurarea participării efective pentru cele interesate, inclusiv prin organizarea de întâlniri de la distanță.

Practicile de comunicare și transparență din sectorul ONG includ transmiterea concluziilor întâlnirilor cu Ministerul Justiției către un număr cât mai mare de organizații, iar acest lucru s-a întâmplat și după întâlnirea din 23 iulie.

Apariția comunicatului de presă neînsoțit de calendarul constituirii grupurilor comune de lucru și de mențiunile referitoare la toate scenariile în lucru a creat nedumerire și vă rugăm să clarificați poziția Ministerului Justiției față de cum intenționează să procedeze în procesul decizional de modificare a cadrului legal pentru ONGuri.

Vă asigurăm de interesul nostru de a fi parte din eventualul proces de modificare a legislației care ni se aplică și sperăm să găsim formula de lucru care să îl facă transparent, relevant și adecvat nevoilor reale ale ONGurilor.

Persoană de contact: Simona Constantinescu, 0752.444.306 sau simona.constantinescu@fdsc.ro.

Semnează această scrisoare:

ActiveWatch
APADOR-CH
Asociatia Autism Transilvania
Asociația Code for Romania
Asociația Help Autism
Asociația pentru Relații Comunitare
Centrul de Aparare a Drepturilor Omului (CADO)
Centrul pentru Inovare Publică
Centrul pentru Legislație Nonprofit
Expert Forum
FDSC – Fundația pentru Dezvoltarea Sicietății Civile
Fundatia Alaturi de Voi Romania
Fundatia Centrul de Resurse pentru Comunitatile de Romi
Fundatia Civitas pentru Societatea Civila Cluj
Fundatia Gabriela Tudor
Fundația Centrul de Resurse pentru Comunitățile de Romi
Fundația pentru Dezvoltarea Economiei Sociale
Funky Citizens
Opportunity Associates Romania
Organizatia Umanitara CONCORDIA
Federația Fundațiile Comunitare din România (18 organizații membre)
Federatia pentru Drepturi si Resurse pentru Persoanele cu Tulburari in Spectrul Autist – FEDRA (19
organizații membre)
Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil (64 organizații membre)
Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale (44 organizații membre)
Rețeaua organizațiilor în autism ROTSA (86 organizații membre)

 

 

Răspunsul Ministerului Jusitiției la acest demers

Apelul societății civile către MJ, privind reorganizarea Registrului Național ONG

/în /de

APADOR-CH s-a alăturat apelului către Ministerul Justiției, făcut de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile și o seamă de organizații neguvernamentale, pe tema reorganizării Registrului Național ONG.

Către: Domnul Stelian Ion, Ministrul Justiției

Domnul George – Bogdan Ilea, Secretar de Stat, Ministerul Justiției

Domnul Mihai Pașca, Secretar de Stat, Ministerul Justiției

București, 17 iunie 2021

Stimați domni,

Vă scriem în contextul anunțului dumneavoastră cu privire la intenția de a demara procesul de reorganizare a registrului unic al asociațiilor și fundațiilor, precum și a discuției pe care reprezentanții Ministerului Justiției au avut-o cu un grup de organizații neguvernamentale în data de 3 iunie 2021. Anticipăm că un asemenea proces nu se poate realiza fără implicarea activă a tuturor părților interesate și ne dorim să fim parte în procesul de analiză și decizie pe care îl inițiați.

Am înțeles că informațiile care ne-au fost puse la dispoziție până în acest moment sunt parte dintr-o etapă preliminară de reflecție asupra modului în care se va face această reorganizare și dorim să atragem atenția asupra unor aspecte pe care le considerăm relevante în continuarea acestui proces:

– Modificările succesive din ultimii ani ai OG 26/2000 (ne referim în special la modificările aduse în contextul transpunerii directivelor cu privire la prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului, precum și la cele cuprinse în Legea 276/2020) au fost lipsite de un proces de reflecție sistematică cu privire la felul în care ne-am dori să modernizăm procesele de înregistrare, funcționare și dizolvare a ONG-urilor și au inclus prea puțin sau deloc perspectiva acestora. Unele dintre aceste modificări au crescut în mod nepermis povara administrativă a ONG-urilor sau au creat confuzii în rândul practicienilor în drept.

– În practică, există diferențe de înțelegere și funcționalitate între ceea ce OG 26/2000 numește Registrul național al persoanelor juridice fără scop patrimonial sau Registrul național care are strict rolul de realizare a evidenței centralizate a asociațiilor, fundațiilor și federațiilor din România și Registrul Asociațiilor și Fundațiilor aflat la grefa instanțelor (denumit registru special în Ordinul 954/2000). Cel mai probabil, digitalizarea fiecăruia dintre ele se poate realiza în mod independent, dar simplificarea modului de înființare și funcționare a unei ONG nu poate fi realizată în lipsa unei abordări a amândurora.

În practică, întâlnim confuzie atât în cazul unor autorități și instituții publice, cât și a unor persoane juridice de drept privat care au un rol activ în sistemul de funcționare a organizațiilor societății civile (de exemplu, instituții financiar bancare sau donatori). Lipsa de corelare corectă și la timp a informațiilor dintre cele doua nivele conduce deseori la o raportare greșită a terților exclusiv la informațiile din Registrul național, în timp ce referința corectă ar trebui să fie informațiile din registrele speciale, dar care sunt prea puțin accesibile. Există situații imposibile în practică în care informațiile înscrise în registrul special sunt înregistrate parțial sau deloc în registrul național, iar organizațiile și terții cu care acestea intră în relații juridice au dificultăți de apreciere a efectelor constitutive sau de opozabilitate a unor acte juridice.

– Modificarea semnificativă a cadrului de înființare și funcționare a ONG-urilor presupune o analiză serioasă și minuțioasă a opțiunilor de legiferare, iar modernizarea acestui cadru trebuie să includă, obligatoriu, menținerea unui sistem de garanții a exercitării depline a libertății de asociere, care acum este asigurat prin prezența judecătorului. Este important să ne aliniem exigențelor de rapiditate și simplificare a operațiunilor caracteristice societăților competitive, dar fără a ignora posibilitatea unor derapaje de autoritate și decizii discreționare care pot amenința existența unor ONG-uri critice sau care deservesc categorii de persoane cu vulnerabilitate crescută în societate. Oricare ar fi opțiunea de simplificare a cadrului de operare a ONG-urilor, aceasta trebuie să fie construită cu considerarea rolului judecătorului și existența unui mecanism puternic de garantare a unei independențe reale a sectorului ONG față de orice interes politic sau derapaj administrativ.

– Ca orice proces de digitizare, și îmbunătățirea Registrului național trebuie obligatoriu să includă problematica interoperabilității, astfel încât să contribuie la reale servicii de e-guvernare. Astfel:

Ministerul Justiției ar trebui să se asigure de includerea explicită a Registrului național ONG în prevederile din Cadrul Național de Interoperabilitate (HG 980/2017) și în măsurile post-adoptare ale Politicii publice în domeniul e-guvernării, adoptată de Guvern în 3 iunie 2021;

Trebuie asigurată interoperabilitatea cu sistemele informatice ala ANAF, inclusiv Spațiul Privat Virtual, astfel încât să existe o cale clară către un punct unic de contact pentru e-guvernare;

Registrul trebuie să ofere facilități de acces programatic pentru terțe părți în îndeplinirea unor obligații legale, spre exemplu autorități publice locale în procesul de validare a acordării unor subvenții, granturi sau contracte, sau instituții financiare în relație cu identificarea beneficiarilor reali;

Registrul trebuie să asigure exportul automat de date către portalul național de date deschise, data.gov.ro, conform prevederilor OUG 41/2016 și Directivei (UE) 2019/1024 privind datele deschise și reutilizarea informațiilor din sectorul public (în curs de transpunere).

– Indiferent de autoritatea care îl găzduiește, Registrul național trebuie să asigure accesul gratuit la serviciile oferite și acces liber la setul complet de date (ceea ce nu se întâmplă în cazul ONRC).

– Apariția OG 26 a fost considerată un progres în anul 2000, iar 20 de ani mai târziu se cuvine să-i evaluăm adecvarea față de realitățile momentului. Funcționarea organizațiilor neguvernamentale nu se rezumă numai la procedura de înființare, respectiv dizolvare, ci include și:

  • aspecte cu privire la adecvarea prevederilor sale cu privire la desfășurarea de activități economice în contextul creșterii sectorului de economie socială,
  • clarificarea modului în care se iau decizii prin proceduri de la distanță într-o perioadă a digitalizării,
  • reașezarea modului în care este gândită calitatea de membru (cum se dobândește această calitate, de la ce vârstă poate fi dobândită) în condițiile unei nevoi vădite de creștere a cetățeniei active,
  • reanalizarea instituției utilității publice.

Venim către dumneavoastră cu solicitarea de a continua consultarea într-o formulă de grupuri de lucru comune care să lucreze într-un orizont de timp adecvat unei analize în profunzime a aspectelor menționate mai sus.

Vă asigurăm de întreaga noastră disponibilitate pentru cooperare și sperăm să avem un dialog fructuos pe această temă.

Persoană de contact: Simona Constantinescu, 0752.444.306 sau simona.constantinescu@fdsc.ro.

Susțin acest punct de vedere:

APADOR-CH

Asociatia One World Romania

Asociatia pentru Tehnologie si Internet

Asociatia Rudezis

Asociatia Techsoup

Asociația Help Autism

Asociația Mediawise Society

Asociația MozaiQ LGBT

Asociația pentru Relații Comunitare

Asociația Română de Consiliere și Sprijin

Asociația Samas

Centrul de Resurse Juridice

Centrul pentru Inovare Publică

Centrul pentru Jurnalism Independent

Centrul pentru Legislație Nonprofit

CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică

Expert Forum

FDSC – Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile

Fundatia Civitas – Odorheiu Secuiesc

Fundatia Civitas pentru Societatea Civila Cluj

Fundatia pentru Parteneriat

Fundația Centrul de Resurse pentru Comunitățile de Romi

Fundația Comunitară București

Fundația Hospice Casa Speranței

Fundația pentru Dezvoltarea Economiei Sociale

Fundația Sensiblu

Funky Citizens

Salvati Copiii România

Societatea Academică din România

Federatia pentru Drepturi si Resurse pentru Persoanele cu Tulburari in Spectrul Autist – FEDRA (19 organizații membre)

Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil (64 organizații membre)

Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale (44 organizații membre)

Rețeaua organizațiilor în autism ROTSA (86 organizații membre)

Când vaccinul pare gratis, pentru că Guvernul nu vrea să spună cât a dat pe el

/în , , /de

Ce NU am aflat de la autoritățile române și nici de la cele europene, despre vaccinuri, după mai multe solicitări de informații publice și șase luni de ping-pong birocratic

O contră recentă dintre fostul și actualul premier vizează posibilitatea ca vaccinarea anti Covid 19 să nu mai fie gratuită „într-un viitor oarecare” – după cum s-a exprimat Ludovic Orban. Actualul prim ministru s-a grăbit să dea asigurări că la Guvern nu s-a discutat despre așa ceva.

Afirmația fostului premier e surprinzătoare în condițiile încetinirii campaniei de vaccinare, chiar și așa „pe gratis” cum par să fie vaccinurile în acest moment, și a perspectivei tot mai evidente a neatingerii țintei de imunizare propusă de Guvern până la 1 iunie.

Totuși, dincolo de gafa de comunicare, declarația lui Ludovic Orban se referă la informații pe care APADOR-CH și alte organizații europene sau jurnaliști au tot încercat în ultimele șase luni să le obțină pe căi oficiale și nu au reușit. Și anume cât costă concret dozele de vaccin anti Covid aprobate la acest moment pe piața europeană și ce sume plătesc statele membre pentru ele?

APADOR-CH a făcut solicitări de informații în baza Legii 544/2001 încă din ianuarie 2021 pe această temă, la diversele instituții implicate în campania de vaccinare: Ministerul Sănătății (MS), Secretariatul General al Guvernului (SGG), Comitetul Național pentru Coordonarea Activității de Vaccinare (CNCAV) etc.

După cum v-am mai informat în câteva rânduri, în aceste șase luni am fost pasați de la unii la alții, instituțiile refuzând pur și simplu să răspundă la întrebări din aria lor de activitate sau pretextând că nu au informațiile respective.

MS ne-a trimis la SGG și viceversa. Tot MS ne-a trimis la CNCAV și viceversa. SGG ne-a trimis și el ba la CNCAV, ba la MS și tot așa. După ce l-am dat în judecată, în luna martie, CNCAV ne-a transmis prin presă că nu ar fi primit emailul nostru, așa că i-am trimis încă un set de întrebări și prin poștă, la începutul lunii aprilie.

În același timp am trimis un set de întrebări și Comisiei Europene, ca să vedem dacă acolo găsim mai multă transparență decât acasă.

Transparența e importantă pentru vaccinare, dar numai pe hârtie

Transparency and accountability are important to help build the trust of European citizens and to make sure that they can rely on the effectiveness and safety of the vaccines purchased at the EU level.”

Așa se zice într-un comunicat al Comisiei Europene, din ianuarie 2021, în care este anunțată „publicarea” contractului dintre UE și compania Astra Zeneca, pentru achiziționarea de vaccinuri anti Covid 19. Este vorba, însă, de o formă editată a contractului, care conține mai multe zone gri care ascund textul, decât informații relevante. Nu putem ști din el nici cât costă vaccinurile, nici cine răspunde pentru eventualele lor efecte colaterale – două informații de natură să alimenteze discursurile conspiraționiste despre Big Farma și interesele ei.

Același lucru se petrecuse și cu contractual de achiziție semnat cu Pfizer. Comisia a subliniat încă o data că pentru autorități este esențială protejarea sănătății populației, dar și securizarea înțelegerilor cu companiile producătoare. Din această combinație a reieșit că pentru populație e suficientă sănătatea, câtă vreme transparența e bine mimată.

Ce NU zice Comisia Europeană

Comisia a încheiat încă din 2020 acorduri avansate de cumpărare cu producătorii de vaccinuri, în numele statelor membre. În schimbul dreptului de a cumpăra un număr de doze de vaccin într-un anumit interval de timp și la un preț necunoscut, Comisia a finanțat și o parte din costurile inițiale ale producerii de vaccinuri prin Instrumentul de sprijin de urgență de 2,7 miliarde de EURO.

Mai departe, tot pe site-ul Comisiei se spune că vaccinurile sunt distribuite statelor membre în funcție de populație, dar un algoritm concret al acestei împărțiri nu apare public.

Nu se spune, de asemenea, nici ce sume au plătit sau vor plăti statele membre pentru vaccinurile primite, iar întâmplarea în care o ministră din Belgia a publicat din greșeală pe twitter lista cu prețurile vaccinurilor pe care urma să le plătească țara sa a făcut un scurt tur european de presă apoi a intrat în uitare.

La fel de puțină atenție au primit și articolele publicate de un site independent de știri din Italia, în care au fost expuse în exclusivitate contractele cu Astra Zeneca, Pfizer și Moderna, din care s-au putut vedea atât prețurile cât și condițiile înțelegerii dintre producători și UE, în privința răspunderii în cazul efectelor adverse ale vaccinurilor.

Care este realitatea oficială, însă, nu știm deoarece nici în primul caz, al ministrei din Belgia, nici în cazul articolelor din Italia nu au existat confirmări sau dezmințiri ale oficialilor europeni sau din statele membre.

Și deși am transmis la începutul lunii aprilie o solicitare către Comisie, am primit doar un număr de înregistrare, nu și un răspuns la aceste întrebări:

  1. Care este documentul în baza căruia se face repartizarea către statele membre ale UE a dozelor de vaccin anticovid-19 achiziţionate în comun de Comisia Europeană?
  2. Dacă statele membre ale UE au sau nu obligaţia de achita preţul dozelor primite. Care este documentul în care se stabileşte dacă există sau nu o asemenea obligaţie?
  3. Cine răspunde pentru eventualele efecte extreme ale unui vaccin anticovid-19, care depășesc reacțiile adverse prevăzute în prospect, cum ar fi vătămarea sănătății sau pierderea vieții: statul român, Comisia Europeană, producătorul fiecărui vaccin în parte sau altcineva (cine?).

Ce NU zic autoritățile române

Într-unul dintre primele răspunsuri, primite în ianuarie 2021 de la Ministerul Sănătății, se spunea că „Până în acest moment nu s-au făcut plăți pentru acest vaccin, iar prevederile bugetare vor fi aprobate prin Legea bugetului de stat pe anul 2021.”

Totuși, în aceeași perioadă, premierul Florin Câțu declarase în presă că România a plătit deja și urma să mai plătească și alte doze de vaccin.

De atunci încoace, au refuzat să ne răspundă la această întrebare toate celelalte instituții chestionate pe această temă: MAI, SGG, MS, CNCAV și, după cum am menționat, chiar Comisia Europeană.

După alte tentative, cu întrebări mai elaborate, și după mai multe trimiteri la CNCAV și SGG, de la Ministerul Sănătății am primit ca răspuns, pe email, o foaie de hârtie scanată și ștampilată, în care se spunea că vaccinurile sunt achiziționate centralizat de Comisia Europeană și că „părțile contractante respectă politica de confidențialitate”. Răspunsul scanat conținea și șapte link-uri către site-ul Comisiei Europene, pe care evident a trebuit să le copiem literă cu literă ca să ajungem la sursa înțelepciunii.

După mai bine de o lună și jumătate de la transmiterea celei de-a doua solicitări de informații, de data asta și prin poștă, CNCAV ne-a transmis probabil cel mai complet răspuns primit în aceste șase luni de dialog absurd.

Pe șase pagini, organizat, militărește, CNCAV a acceptat în sfârșit să răspundă la întrebările despre propria organizare – câți membri are (55), din ce instituții provin ei, ce studii au, dacă au sau nu buget propriu (nu au), câte doze de vaccin poate România să primească de la UE și, firește, a refuzat să răspundă despre costurile achitate de România în această campanie.

Până acum, CE a incheiat contrade cu 6 companii: AstraZeneca pentru fumizarea a 300 de milioane de doze, cu Sanofi-GSK pentru 300 de milioane de doze, cu Johnson&Johnson pentru 200 de milioane de doze, cu BioNTech – Pfizer pentru 400 de milioane de doze, cu CureVac pentru 225 de milioane de doze și cu Moderna pentru 210 milioane de doze. În plus, prin aceleași contracte, CE și-a asigurat dreptul de a accesa opțional incă 100 de milioane de doze de la AstraZeneca, 200 de milioane de doze de la Johnson&Johnson, 200 de milioane de doze de la BioNTech -Pfizer, 180 de milioane de doze de la CureVac și 210 milioane de doze de la Moderna.

Prin aceste contracte, ținând cont doar de dozele inițiale, România poate accesa:

  • peste 12.5 milioane de doze AstraZeneca
  • peste 12.5 milioane de doze Sanofi/GSK
  • peste 9.5 milioane de doze CureVac
  • peste 9.7 milioane de doze Moderna
  • peste 17 milioane de doze BioNTech-Pfizer
  • peste 8.5 milioane do doze Johnson&Johnson

Plata din partea fiecărui stat membru se face eșalonat, în funcție de ritmul livrărilor, iar aceste informații excedează competențelor CNCAV”

Și acest răspuns conține link-uri scanate, pentru că mai importantă decât digitalizarea în instituțiile statului este totuși ștampila. Fie asta, fie instituțiile statului nu înțeleg rostul unui link plasat într-un text.

(Răspunsul integral de la CNCAV)

Trăgând linie, după cele șase luni de întrebări aproape retorice, am aflat doar aceste cifre de la CNCAV, iar din ieșirea nervoasă a domnului Orban ni s-a mai confirmat o dată că statul român plătește totuși vaccinurile, chiar dacă nu vrea să spună, de parcă ar da de la el și nu de la noi toți.

Iar efectul acestei secretomanii, începută la nivel bruxelez și perpetuată la nivel national, se vede în pătura tot mai groasă a vaccino-scepticilor, ca și în comentariile stârnite de declarația lui Ludovic Orban. Unii oameni consideră că până acum „ne-a făcut cinste” UE cu câte două doze de vaccin, iar Guvernul ar vrea să ne vândă mai departe dozele primite gratis de la UE. Poate că, pus în fața unei potențiale pierderi de popularitate, Guvernul va accepta să respecte Legea 544/2001 și ne va spune și că a plătit toate vaccinurile primite până acum și cât a dat pe ele.

Că până la urmă, dacă tot o fi să le plătim de la anul, să începem să strângem bani de acum.

 

Articole pe aceeași temă:

Ce nu ne spune colonelul Gheorghiță

 

CNCAV – o „rotiță” a Guvernului care se învârte în gol?

 

Proiect de lege: dacă vorbește direct cu presa, avertizorul pierde protecția legală

/în , /de

Proiectul legii avertizorilor de integritate, aflat în lucru la Ministerul Justiției, a fost discutat azi cu câteva organizații neguvernamentale care au transmis ministerului propuneri pe marginea documentului. APADOR-CH, care a transmis o serie de propuneri de îmbunătățire a legii și în luna aprilie (citește propunerile aici) – din care Ministerul Justiției a adoptat una singură – a transmis încă o dată propunerile din aprilie, plus una nouă, care vizează acordarea de asistență juridică avertizorului de integritate.

Propunerea APADOR-CH, adoptată și integrată în proiectul de lege, a fost introducerea testului de proporţionalitate a sancţiunii aplicate avertizorului. Textul legal recomandat de noi a fost preluat în cuprinsul art. 23 al. 4 din proiect. Nu am primit, însă, vreun răspuns cu privire la decizia de neadoptare a celorlalte propuneri, care rămân la fel de necesare în continuare.

Printre celelalte teme discutate s-au numărat două deosebit de importante, cum ar fi noua propunere a APADOR-CH privind asistența juridică a avertizorilor de integritate, și importanța libertății avertizorului de a discuta cu presa indiferent dacă a făcut sau nu înainte o raportare internă sau externă pe tema respectivă.

Relația cu presa

Concret, APADOR-CH a cerut modificarea și completarea art. 19 al. 1 și 2 din actualul proiect, prin prevederea posibilităţii ca avertizorul să se adreseze direct presei în orice situaţie, nu doar în anumite condiţii. Aceasta deoarece mai multe cazuri de avertizori din ultima perioadă au demonstrat importanța reacției publice în parcursul evenimentelor declanșate după dezvăluirile avertizorului de integritate. Valer Kovacs, un polițist avertizor, a declarat în interviul acordat APADOR-CH că nu și-ar fi recăpătat locul de muncă dacă presa și opinia publică nu ar fi fost de partea lui și nu ar fi pus presiune pe șefii poliției ca să-l reangajeze, în condițiile în care fusese concediat abuziv.

În Legea 571/2004, actuala lege a avertizorului de integritate, există această posibilitate de a te adresa presei, indiferent dacă ai făcut sau nu o dezvăluire internă înainte, însă în proiectul aflat în lucru această posibilitate e condiționată de doi factori. Dacă aceștia nu sunt îndepliniți, avertizorul își pierde protecția legală dacă discută direct cu presa.

Asistența juridică

Noua propunere a APADOR-CH face trimitere și la prevederile Directivei 2019/1937 privind protecţia avertizorilor, care trebuie transpusă prin noua lege. În directivă se vorbește despre posibilitatea de a le oferi asistență juridică avertizorilor

Cheltuielile juridice relevante pot reprezenta un cost semnificativ pentru persoanele care efectuează raportări și care contestă în justiție măsurile de represalii luate împotriva lor. Chiar dacă, la încheierea procedurilor, persoanele în cauză ar putea recupera astfel de cheltuieli, s-ar putea să nu fie în măsură să avanseze taxele respective la începutul procedurilor, în special dacă sunt în șomaj și sunt incluse pe o listă neagră. Asistența pentru procedurile judiciare penale, în special în cazurile în care persoanele care efectuează raportări îndeplinesc condițiile din Directiva (UE) 2016/1919 a Parlamentului European și a Consiliului (47), și, în sens mai larg, sprijinul acordat celor care se confruntă cu nevoi financiare grave ar putea fi esențiale, în anumite cazuri, pentru aplicarea eficace a drepturilor lor la protecție.”

Directivă (UE) 2016/1919 priveşte asistența juridică gratuită (avocatul din oficiu) pentru persoanele suspectate și persoanele acuzate în cadrul procedurilor penale și pentru persoanele căutate în cadrul procedurilor privind mandatul european de arestare.

Așadar, APADOR-CH a recomandat ca art. 25 din proiect să fie completat prin adăugarea a două noi alineate, 3 şi 4, cu următorul conţinut:

(3) În cauzele penale ce au ca obiect avertizarea făcută sau fapte conexe cu aceasta, asistenţa juridică a avertizorului este obligatorie. Dacă avertizorul, suspect sau inculpat ori, după caz, persoană vătămată sau parte civilă, nu și-a ales un avocat, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu.

(4) În procedurile civile din faţa instanţei de judecată prevăzute la art. 23 sau care privesc aplicarea art. 21 al. 1 şi/sau 2, asistarea  avertizorului de către un avocat este obligatorie. Dacă avertizorul nu şi-a ales un avocat, instanţa ia măsuri pentru desemnarea unui avocat de către barou, pentru acordarea asistenței juridice gratuite.”

 

Citește propunerile APADOR-CH la proiectul legii avertizorilor de integritate

 

 

Proiectul este derulat de APADOR-CH și ActiveWatch și beneficiază de o finanțare în valoare de 95.754 euro, prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui website nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.

Proiect de lege: e ilegal să dezvălui o ilegalitate în domeniul apărării și securității naționale

/în , , /de

7 hibe ale viitoarei legi privind protecția avertizorilor de integritate, descoperite de APADOR-CH, și cum pot fi ele reparate

 

O nouă lege pentru avertizorii de integritate, care ar transpune Directiva europeană 2019/1937, se află în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Justiției și ar urma să înlocuiască actuala Lege 571/2004, prima de acest fel adoptată în Europa.

Deși revoluționară la vremea ei, prima lege nu a reușit să le ofere avertizorilor de integritate suficientă protecție, astfel încât să-i stimuleze și pe alții să-și pună în pericol viața, cariera sau starea de confort pentru a semnala o posibilă ilegalitate la locul de muncă.

Experiențele ultimilor ani au arătat că avertizorii de integritate plătesc deseori cu job-urile lor curajul de a „fluiera în biserică” pentru binele public. De aceea noua lege este o bună ocazie de a îndrepta lucrurile. La o analiză atentă a proiectului, însă, APADOR-CH a descoperit șapte hibe care ar putea zădărnici bunele intenții europene sau naționale.

  1. Apărarea și securitatea, mai presus de lege?

Încă din art. 1, al. 4, noua lege exclude din categoria avertizărilor de integritate divulgarea unor încălcări de lege din domeniul apărării sau securităţii naţionale, de exemplu, privind o achiziţie publică. Asta înseamnă că eventualele dezvăluiri s-ar face „fără drept”, și ar fi considerate infracțiuni, pedepsite de Codul penal – art.303 și 407.

Dacă proiectul de lege va rămâne în forma actuală, va comite o ilegalitate tocmai cel care va dezvălui o ilegalitate privind o achiziţie publică din domeniul apărării sau securităţii naţionale.

De aceea APADOR-CH a cerut Ministerului Justiției (MJ) să elimine alineatul 4 din articolul 1 sau să-l redacteze mai clar. Textul așa cum e propus nu stabilește clar şi previzibil graniţa dintre permis şi interzis în materia avertizărilor privind apărarea şi securitatea naţională, graniţă pe care avertizorul este obligat să o respecte, deşi nu o poate cunoaşte.

  1. Informațiile clasificate ilegal pot fi divulgate?

Art. 5 lit. a din proiect este de asemenea redactat ambiguu. APADOR-CH cere modificarea art. 5 lit. a pentru a rezulta în mod clar că nu există o interdicție absolută de divulgare a informațiilor clasificate și că pot fi divulgate acele informații care au fost  clasificate cu încălcarea legii.

Spre exemplu, în Legea 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate există art. 24 al. 5 și 6, cu următorul conținut:

Se interzice clasificarea ca secrete de stat a informațiilor, datelor sau documentelor în scopul ascunderii încălcărilor legii, erorilor administrative, limitării accesului la informațiile de interes public, restrângerii ilegale a exercițiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitime.” 

În cazul unor astfel de informații, clasificate cu încălcarea legii, divulgarea lor nu ar trebui să fie interzisă de legea avertizorilor. Însă, din actuala redactare a art. 5 lit. a din proiect, se poate înțelege că și informațiile clasificate cu încălcarea legii nu ar putea fi dezvăluite.

  1. Presa poate fi informată înaintea șefului sau invers?

În art. 18 din proiect este reglementată „divulgarea publică” a unei informaţii privind încălcarea legii, ca formă distinctă de avertizare în interes public. Celelalte forme de avertizare sunt raportarea internă şi raportarea externă. Cea mai frecventă și eficientă formă de divulgare publică este, desigur, sesizarea presei.

Legea 571/2004 prevede că dezvăluirea poate fi făcută direct presei, fără ca avertizorul să fi sesizat înainte autoritățile sau superiorii. Actuala lege îi oferă, așadar, acestuia un drept de opțiune. Nu același lucru se prevede și în viitoarea lege.

Proiectul dezbătut condiţionează sesizarea presei atât de sesizarea prealabilă a autorităţilor competente, cât şi de neluarea de către autorităţi a măsurilor corespunzătoare, în urma sesizării formulate.

Ca excepţie, avertizorul se va putea adresa direct presei doar dacă el va face dovada că a avut motive întemeiate să creadă că încălcarea dezvăluită poate constitui un pericol iminent sau evident pentru interesul public sau că există un risc de represalii sau o probabilitate redusă ca încălcarea să fie remediată în mod eficace.

APADOR-CH recomandă modificarea art. 18, al. 1 și 2 astfel încât avertizorul să păstreze în continuare opțiunea liberă către cine se îndreaptă cu dezvăluirea si, în consecință, să aibă dreptul de a se adresa direct presei.

  1. Care sunt avertizorii protejați de lege?

La art. 19 al. 1 din proiect sunt prevăzute condiţiile în care un avertizor poate beneficia de protecţia legală. Având în vedere că aceste condiţii sunt prevăzute cumulativ, rezultă că neîndeplinirea unei singure condiţii duce la excluderea protecţiei prevăzute de lege. De aceea, referirea din art. 19 al. 1 lit. a și b nu ar trebui făcută doar la cei care raportează (intern şi extern) încălcări ale legii, ci şi la cei care divulgă public (în presă de exemplu) astfel de încălcări, întrucât și ei fac tot acte de avertizare.

  1. Cum își face rost avertizorul de dovezi?

Sunt situaţii în care avertizorul are nevoie de dovezi pentru dezvăluirile sale: documente care nu-i aparţin, date informatice la care nu are drept de acces, înregistrări audio-video etc. Dacă nu îşi asigură dovezi, va fi discreditat şi probabil exclus de la protecţia legală, pe motiv că face afirmaţii fără acoperire.

Dacă îşi asigură dovezi, la care, de cele mai multe ori, nu are acces în mod legal, va comite una sau mai multe infracţiuni. De aceea APADOR-CH cere completarea art. 20 al. 2 din proiect astfel încât avertizorul să nu fie acuzat de furt, așa cum s-a întâmplat în cazul Bucur vs. România.

  1. De ce ar mai putea fi acuzat avertizorul?

Același articol 20 ar trebui completat și cu o prevedere din Directiva europeană, care se referă la soluţii rezonabile pentru situaţii sensibile, fără de care s-ar putea ca avertizorii să ezite la dezvăluirea încălcărilor de lege. De exemplu ar trebui ca legea să prevadă că avertizorul nu răspunde pentru defăimare, pentru încălcarea drepturilor de autor, pentru încălcarea secretului profesional, pentru încălcarea normelor de protecție a datelor, pentru divulgarea secretelor comerciale?

  1. Sancționarea avertizorului, lăsată la voia companiei?

În articolul 22 din proiect ar trebui introdus testul de proporționalitate a sancțiunilor aplicate avertizorului. Legea în vigoare prevede că aceste sancțiuni disciplinare trebuie să fie proporționale cu cele pentru fapte similare aplicate altor persoane. Această prevedere lipsește din proiectul de lege și lipsa ei ar putea duce la represalii la adresa avertizorului, lăsat neapărat la mâna șefilor.

APADOR-CH a transmis aceste propuneri către MJ în cadrul proiectului derulat împreună cu ActiveWatch: „SOLID, un program de consolidare a protecției avertizorilor de integritate”, finanțat prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021.

 

Citește integral propunerile APADOR-CH transmise Ministerului Justiției

 

 

Proiectul este derulat de APADOR-CH și ActiveWatch și beneficiază de o finanțare în valoare de 95.754 euro, prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui website nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.

Despre noile legi ale justiției și statul de drept

/în , /de

Recomandările APADOR-CH de îmbunătățire a legii privind statutul magistraților și alte contribuții la raportul Comisiei Europene privind statul de drept în România

 

APADOR-CH a transmis Ministerului Justiției câteva propuneri de modificare a reglementărilor privind răspunderea patrimonială a magistraților, aflate în dezbatere publică în pachetul numit legile justiției, format din: proiectul Legii privind statutul magistraţilor din România, proiectul Legii privind organizarea judiciară și proiectul Legii privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Cele trei proiecte, aflate în dezbatere publică din septembrie 2020 până la 31 martie 2021, nu modifică, ci vor înlocui actualele legi ale justiţiei – Legea nr. 303/2004, Legea nr. 304/2004 şi Legea nr. 317/2004 – ce vor fi abrogate. Prin aceste proiecte se revine, în multe privinţe, la reglementările anterioare celor introduse în anul 2018 şi se transpun decizii ale Curţii Constituţionale, hotărâri ale CEDO şi recomandări ale mai multor organisme internaţionale.

Trei bile albe și trei bile gri ale noilor legi

 

Printre modificările benefice incluse în proiecte sunt:

1Redefinirea principiului imparţialităţii, prin includerea obligaţiei pentru magistraţi de a asigura, pe lângă imparţialitate, şi aparenţa de imparţialitate (art. 4 al. 3 din proiectul de Lege privind statutul magistraţilor)

2Eliminarea obligaţiei (prevăzută acum la 9 al. 3 din Legea 303/2004) potrivit căreia magistrații trebuie să se abțină de la exprimări defăimătoare, în orice mod, la adresa celorlalte puteri ale statului. Această obligație poate îngrădi libertatea de exprimare a magistraţilor și poate constitui o sursă de presiune la adresa lor. Eliminarea acestei prevederi a fost recomandată în Raportul MCV din 2018.

3Articolul 91 din proiectul Legii privind CSM consacră principiul activităţii nepermanente a membrilor CSM, care, între sesiunile CSM, îşi vor desfăşura activitatea profesională curentă la instanţe şi parchete, cu excepţia preşedintelui şi vicepreşedintelui CSM, care au activitate permanentă în cadrul CSM.

 

Există însă și câteva reglementări imperfecte, care ar merita îmbunătățite. Un exemplu poate fi art. 270 din proiectul de Lege privind statutul magistraţilor, în care este reglementată răspunderea patrimonială a magistraţilor (exercitarea acţiunii în regres împotriva magistraţilor).

Modificarea benefică este faptul că Plenul CSM va fi organismul care va avea rolul decisiv în exercitarea acțiunii în regres, adică se va pronunța asupra calităţii activităţii magistratului, spre deosebire de situația actuală în care Ministerul Finantelor trebuie să facă diverse diligențe pentru a putea demara acțiuni în regres. APADOR-CH a documentat deficiențele mecanismului actual privind răspunderea magistraților aici.

Rămân în continuare, totuși, anumite aspecte ce pot face ineficient mecanismul de stabilire a răspunderii patrimoniale a magistraţilor, și acestea fac obiectul propunerilor formulate de APADOR-CH către MJ:

1În proiect nu se prevede un termen în care Ministerul Finanţelor trebuie să sesizeze Plenul CSM, în cazul în care statul este obligat să plătească despăgubiri pentru o eroare judiciară. În actuala reglementare, este prevăzut un termen (de 2 luni). Absența unui termen poate duce la o întârziere foarte mare a declanșării procedurii de verificare care precede formularea acțiunii în regres, existând riscul ca acțiunea în regres să fie formulată tardiv.

2În proiect nu se prevede posibilitatea formulării acțiunii în regres împotriva magistraţilor care, în cauzele civile, au acţionat cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă şi care, din acest motiv, au determinat pronunţarea unor hotărâri CEDO prin care statul a fost obligat la plata de despăgubiri. Pentru cauzele penale, există o astfel de reglementare, prevăzută în Codul de procedură penală.

3Termenul de 6 luni de la plata despăgubirilor, prevăzut în proiect pentru ca statul să exercite acţiunea în regres împotriva magistratului care a acționat cu rea-credință sau gravă neglijență, este unul mult prea scurt, contrazicând astfel un principiu din Codul civil. El ar trebui majorat la cel puţin 1 an de la plata despăgubirilor.

În legătură cu aceste deficienţe ale reglementării răspunderii patrimoniale a magistraţilor, cuprinse în art. 270 din proiectul Legii privind statutul magistraţilor, APADOR-CH a formulat câteva recomandări, pe care le-a adresat Ministerului Justiţiei.

Acestea, precum și alte constatări privind funcționarea statului de drept în perioada pandemiei, în România, au fost transmise și Comisiei Europene, în cadrul exercițiului de consultare a societății civile, derulat de Comisie în această perioadă. Aceasta este a doua contribuție a APADOR-CH la raportul CE, după cel din 2020, despre care am organizat și această dezbatere.

Printre subiectele pe care APADOR-CH a considerat important să le transmită Comisiei de această dată se numără:

  • Întârzierile înregistrate în redactarea hotărârilor instanțelor din România,
  • Desființarea Secției privind Investigarea Infracțiunilor comise de Magistrați,
  • Nivelul onorariilor avocaților din oficiu și influența asupra accesului la justiție,
  • Efectul pensionărilor din justiție asupra funcționării sistemului,
  • Digitalizarea justiției,
  • Durata proceselor,
  • Gradul redus de executare a deciziilor CEDO,
  • Încălcări ale libertății de exprimare în timpul pandemiei,
  • Modificările legislative aduse organizării și funcționării ONG-urilor și impactul lor asupra vieții asociative din România,
  • Impactul pandemiei asupra dezbaterilor publice prin suspendarea parțială a legilor privind transparența decizională sau accesul la informații publice,
  • Decizii prin care guvernele au încălcat referendumul din 2019 privind justiția,
  • Legiferarea haotică din ultimul an, cu efecte concrete asupra populației: de la amenzi la infracțiuni noi privind combaterea zădărnicirii bolilor,
  • Modalitatea greoaie și adesea opacă de comunicare publică a autorităților – inclusiv prin Grupul de Comunicare Strategică – din perioada pandemiei.

ONG-urile care doresc să ia parte la procesul de consultare al Comisiei Europene o mai pot face până pe 8 martie aici. Accesul la formularul cu întrebări ale Comisiei se obține după înregistrarea pe platforma Comisiei.

 

Citește contribuția APADOR-CH la consultarea organizată de Comisia Europeană Citește și Raportul complet Liberties – varianta în limba engleză Citește raportul Comisiei Europene privind statul de drept în România – iulie 2021 – eng

Reacții media internaționale la raportul elaborat de Liberties Europe (rețea de ONG-uri printre fondatorii căreia se numără și APADOR-CH)

EU/International
Laws used to fight pandemic are in some cases weakening democracies, report says.
SOURCE: The New York Times | COUNTRY: United States | CIRCULATION: 140239468 | DATE: 9 March
Governments across the world have seized extraordinary powers to fight the pandemic, and from South America to Europe and Asia, critics have cautioned that new powers that have little to do with the public health crisis could bear consequences on the rule of law for years to come. Fears over the…
Coronavirus pandemic ‘weakening’ rule of law in EU countries: Report
SOURCE: POLITICO EU | COUNTRY: Belgium | CIRCULATION: 2326360 | DATE: 9 March
“Countries such as Hungary, Poland or Slovenia have just used the pandemic to strengthen their hold on power and limit criticism of the government,” Linda Ravo, senior adviser to the NGO, said in a statement. The report argues attacks on the media and limitations on public access to information…
EU singles out Poland, Hungary, Slovenia over sliding media freedom
SOURCE: REUTERS | COUNTRY: United States | CIRCULATION: 35477166 | DATE: 10 March
BRUSSELS, March 10 (Reuters) – The EU executive and most lawmakers on Wednesday accused Poland, Hungary and Slovenia of undermining media freedoms and launching personal attacks on journalists amid the COVID-19 pandemic.
The Guardian view on Covid and civil liberties: keeping a close watch on government
SOURCE: The Guardian | COUNTRY: United Kingdom | CIRCULATION: 104246372 | DATE: 10 March
Almost a year ago, with the full impact of the pandemic becoming evident, the human rights barrister Adam Wagner warned that it might lead to a suspension of human rights as a kind of “peacetime nicety”. This would be a mistake, he argued: the human rights system was developed precisely as a set of…
EU singles out Poland, Hungary, Slovenia over sliding media freedom
SOURCE: Thomson Reuters Foundation | COUNTRY: United Kingdom | CIRCULATION: 47946 | DATE: 10 March
BRUSSELS, March 10 (Reuters) – The EU executive and most lawmakers on Wednesday accused Poland, Hungary and Slovenia of undermining media freedoms and launching personal attacks on journalists amid the COVID-19 pandemic.
EU Lawmakers Debate ‘Worrying Developments’ For Media Freedom In Hungary, Poland, Slovenia
SOURCE: Radio Free Europe | COUNTRY: United States | CIRCULATION: 849752 | DATE: 10 March
European Commission Vice President Vera Jourova has warned of „worrying developments” for media freedoms in Hungary, Poland, and Slovenia, as lawmakers in Brussels debated the matter at a plenary session.
National
EU singles out Poland, Hungary, Slovenia over sliding media freedom
SOURCE: Daily Mail Online | COUNTRY: United Kingdom | CIRCULATION: 92643914 | DATE: 10 March
„The COVID-19 pandemic has shown more than ever the essential role of journalists to inform citizens,” the European Commission’s top rule of law official, Vera Jourova, told the EU parliament in a debate on sliding media freedoms in the three formerly communist EU countries. „More than ever it is…
Liberté de la presse. Des « développements inquiétants » en Hongrie, Pologne et Slovénie
SOURCE : MSN France | COUNTRY: France | CIRCULATION: 99530799 | DATE : 10 March
Dans un communiqué, Linda Ravo, de l’ONG Liberties, a jugé que l’UE avait fait « une erreur majeure en fermant les yeux sur les attaques d’Orban contre la démocratie dans son pays ». « Le problème s’est aggravé et a encouragé les dirigeants autoritaires d’autres pays à lui emboîter le pas, comme…View Translation
Liberties: Politični pritisk na medije posebej osupljiv v Sloveniji
SOURCE: RTV Slovenija | COUNTRY: Slovenia | CIRCULATION: 1341015 | DATE: 9 March
Države, kot so Madžarska, Poljska ali Slovenija, so izkoristile pandemijo, da bi okrepile svojo oblast in omejile kritiko vlade,” je dejala višja svetovalka Libertiesa Linda Ravo. Ključno vlogo za zaščito vladavine prava in demokracija ima po navedbah Liberties prav EU, zato so Evropsko komisijo…View Translation
Poročilo nevladnih organizacij: ‘Politični pritisk na medije posebej osupljiv v Sloveniji’
SOURCE: 24 Ur | COUNTRY: Slovenia | CIRCULATION: 1341015 | DATE: 9 March
Pred razpravo Evropskega parlamenta o ogrožanju medijske svobode na Poljskem, Madžarskem in v Sloveniji je danes 19 mednarodnih nevladnih organizacij in združenj s področja medijev in človekovih pravic Evropsko unijo pozvalo k „odločnemu ukrepanju za zaščito neodvisnega novinarstva” v teh treh državah. Nevladna organizacija za zaščito in promocijo temeljnih svoboščin Civil Liberties Union for Europe (Liberties) v svojem poročilu ugotavlja, da je politični pritisk na medije zaskrbljujoč na Poljskem, Madžarskem in v Sloveniji, ki je še posebej osupljiv primer…
Portal Politico nadaljuje s skrajno levičarskim napadanjem naše države in zanemarja uradne podatke! – Demokracija
SOURCE: Demokracija | COUNTRY: Slovenia | CIRCULATION: 227086 | DATE: 10 March
Pokažite “črnega Petra” “Države, kot so Madžarska, Poljska ali Slovenija, so pravkar uporabile pandemijo, da bi okrepile svoj obstoj oblasti in omejile kritiko vlade,” je v izjavi dejala Linda Ravo, višja svetovalka nevladne organizacije. Pa smo tam. Politicov članek je v službi ponavljanja ene in…View Translation
Virüs en çok demokrasiyi vurdu
SOURCE: Haberturk | COUNTRY: Turkey | CIRCULATION: 26050131 | DATE: 11 March
Haberturk: Pazar günü Atina’dan yayılan amatör kamera görüntüleri benzerlerini daha çok ABD’de gördüğümüz türde bir polis şiddetinin belgesiydi. Parktaki masum bir vatandaşı sokağa çıkma yasağını ihlal ettiği için yere yatırıp copla dövüyor polis. Yunanistan’da protesto aşılmadık bir durum değil, bu sefer de…View Translation
RAPORT Statul de drept din România, AFECTAT în timpul pandemiei: ‘Au folosit pandemia ca pretext pentru slăbirea şi mai mult a standardelor democratice’
SOURCE: Stiripesurse | COUNTRY: Romania | CIRCULATION: 1183636 | DATE: 10 March
Criza pandemiei a generat deteriorarea stării democraţiei şi a statului de drept în multe ţări din cadrul Uniunii Europene, inclusiv în România, relevă un raport elaborat de organizaţia nonguvernamentală Uniunea Libertăţilor Civile pentru…View Translation
RAPORT Statul de drept din România, AFECTAT în timpul pandemiei: ‘Au folosit pandemia ca pretext pentru slăbirea şi mai mult a standardelor democratice’
SOURCE: Ziar.com | COUNTRY: Romania | CIRCULATION: 24665 | DATE: 10 March
RAPORT Statul de drept din România, AFECTAT în timpul pandemiei: ‘Au folosit pandemia ca pretext pentru slăbirea şi mai mult a standardelor democratice’ RAPORT Statul de drept din România, AFECTAT în…View Translation
Raport: Pandemia a erodat democraţia și statul de drept în multe ţări UE, inclusiv în România
SOURCE: Jurnalul | COUNTRY: Romania | CIRCULATION: 1391582 | DATE: 9 March
Criza pandemiei a generat deteriorarea stării democraţiei şi a statului de drept în multe ţări din cadrul Uniunii Europene, inclusiv în România, relevă un raport elaborat de organizaţia nonguvernamentală Uniunea Libertăţilor Civile pentru Europa (Civil Liberties Union for Europe). „Democraţia şi…View Translation
Liberties: A magyar kormány is ürügyként használta fel a járványt a demokrácia gyengítéséhez
SOURCE: Heti Világgazdaság (Hvg) | COUNTRY: Hungary | CIRCULATION: 3711230 | DATE: 9 March
A Liberties főtanácsadója, Linda Ravo szerint több tagállam vezetője tett az elmúlt évben a demokráciát veszélyeztető lépéseket. „A járvány kétségkívül szerepet játszott a jogállamiság gyengülésében, de sok országban a kormányok aránytalanul korlátozták a sajtószabadságot, az állampolgári…View Translation
Organizatie: Pandemia a erodat democratia si statul de drept in multe tari UE, inclusiv in Romania
SOURCE: Astazi | COUNTRY: Romania | CIRCULATION: 26786 | DATE: 9 March
Criza pandemiei a generat deteriorarea starii democratiei si a statului de drept in multe tari din cadrul Uniunii Europene, inclusiv in Romania, releva un raport elaborat de organizatia nonguvernamentala Uniunea Libertatilor Civile pentru Europa (Civil Liberties Union for Europe). Lucian Bode…View Translation
Organizaţie: Pandemia a erodat democraţia şi statul de drept în multe ţări UE, inclusiv în România
SOURCE: Business Magazin | COUNTRY: Romania | CIRCULATION: 517286 | DATE: 9 March
Criza pandemiei a generat deteriorarea stării democraţiei şi a statului de drept în multe ţări din cadrul Uniunii Europene, inclusiv în România, relevă un raport elaborat de organizaţia nonguvernamentală Uniunea Libertăţilor Civile pentru Europa (Civil Liberties Union for Europe). „Democraţia şi…View Translation
Nevladne organizacije EU pozvale k zaščiti neodvisnega novinarstva na Poljskem, Madžarskem in v Sloveniji
SOURCE: VECER | COUNTRY: Slovenia | CIRCULATION: 492041 | DATE: 9 March
Kot so v pismu evropskim poslancem zapisale nevladne organizacije in novinarska združenja, med katerimi je tudi Društvo novinarjev Slovenije (DNS), je madžarska vladajoča stranka Fidesz v zadnjih desetih letih „izpopolnila postopek podrejanja medijev s strani države”. Neukrepanje EU je opogumilo…View Translation
Politični pritisk na medije posebej osupljiv v Sloveniji
SOURCE: STA (newswire) | COUNTRY: Slovenia | CIRCULATION: 120605 | DATE: 9 March
Države, kot so Madžarska, Poljska ali Slovenija, so izkoristile pandemijo, da bi okrepile svojo oblast in omejile kritiko vlade, je ugotovitve poročila pospremila višja svetovalka Libertiesa Linda Ravo. Ključno vlogo za zaščito vladavine prava in demokracija ima po navedbah Liberties prav EU,…View Translation
Пандемията отслабила върховенството на закона в ЕС
SOURCE: Bulgaria News | COUNTRY: Bulgaria | CIRCULATION: 999202 | DATE: 9 March
Пандемията от коронавирус съществено е „отслабила” върховенството на закона в множество държави членки на ЕС. Това се посочва в доклад на неправителствената организация Civil Liberties Union for Europe, информира „Политико”. В доклада са проучени 14 държави членки на ЕС и са включени данни,…View Translation
Soavtor študije o medijih sociolog Borut Rončević o patetičnih navedbah Mirovnega inštituta: “Brez strahovitega pritiska diktatorske vlade bi bilo 95 % medijev proti vladi in ne le 80 %” – Demokracija
SOURCE: Demokracija | COUNTRY: Slovenia | CIRCULATION: 227086 | DATE: 11 March
Demokracija (SI): Piše: Domen Mezeg (Nova24tv) “Politični pritisk na medije posebej osupljiv v Sloveniji.” Po oceni Mirovnega inštituta… Brez strahovitega pritiska diktatorske vlade bi bilo 95 % medijev proti vladi in ne le 80 %,” se je sociolog in soavtor študije o medijski krajini v Sloveniji Borut Rončević odzval…View Translation
Organizație internațională: Condamnarea lui Robert Roșu este un „act de intimidare la adresa unui avocat”
SOURCE : Capital | COUNTRY: Romania | CIRCULATION: 3194519 | DATE : 10 March
O organizație internațională care supraveghează respectarea drepturilor omului în Uniunea Europeană, atarge atenția României și carcterizează condamnarea lui Robert Roșu ca fiind un „act de intimidare la adresa unui avocat”. Astfel, Organizația The Civil Liberties Union for Europe arată România cu…View Translation
EU singles out Poland, Hungary, Slovenia over sliding media freedom | Law-Order
SOURCE: DEVDIS | COUNTRY: India | CIRCULATION: 657083 | DATE: 10 March
„The COVID-19 pandemic has shown more than ever the essential role of journalists to inform citizens,” the European Commission’s top rule of law official, Vera Jourova, told the EU parliament in a debate on sliding media freedoms in the three formerly communist EU countries. „More than ever it is…
Organizație de apărare a drepturilor omului: „Condamnarea lui Robert Roșu, act de intimidare la adresa unui avocat” – Evenimentul Zilei
SOURCE: EVZ News | COUNTRY: Romania | CIRCULATION: 2011134 | DATE: 11 March
Condamnarea lui Robert Roșu, act de intimidare la adresa unui avocat. O cunoscută organizație europeană pentru respectarea drepturilor civile i-a atitudine în cazul Robert Roșu. Organizația „The Civil Liberties Union for Europe” colaborează cu experți în drepturile omului și comunicare din 18…View Translation
Organizații nonguvernamentale, cu impact la nivel european, consideră condamnarea lui Robert Roșu, ca fiind un `act de intimidare a adresa unui avocat`
SOURCE : Stiripesurse | COUNTRY: Romania | CIRCULATION: 1183636 | DATE : 11 March
În raportul publicat la data de 08 Martie 2021, elaborat  de organizaţia nonguvernamentală Uniunea Libertăţilor Civile pentru Europa (Civil Liberties Union for Europe), care supraveghează respectarea drepturilor omului în Uniunea Europeană, se…View Translation
EU hledá cestu, jak ochránit svobodu médií. Po Maďarsku a Polsku budí obavy i dění ve Slovinsku
SOURCE: INFO | COUNTRY: Czech Republic | CIRCULATION: 430032 | DATE: 11 March
Místopředsedkyně Evropské komise Věra Jourová poukázala na osud populární maďarské rozhlasové stanice Klubrádio, často kritické vůči vládě premiéra Viktora Orbána, která byla zbavena vysílacích práv v únoru. Upozornila na protesty nezávislých polských médií proti plánu premiéra Mateusze Morawieckého…View Translation
Parlamentul European critică tentativele de reducere la tăcere a presei
SOURCE: Adevarul | COUNTRY: Romania | CIRCULATION: 4023731 | DATE: 11 March
Majoritatea parlamentarilor consideră că libertatea presei este ameninţată acut în toate cele trei ţări şi solicită Comisiei Europene să ia poziţie. Însă comisarul responsabil se teme că îi lipsesc mijloacele politice şi legale. Trebuie să ne gândim la noi instrumente de protejare a presei…View Translation
SOURCE: Libertatea | COUNTRY: Romania | DATE: 12 March

Conform raportului realizat de Uniunea pentru Libertățile Civile din Europa, publicat marți de publicația politico.eu, unele dintre măsurile restrictive implementate de țările europene au contribuit, accidental sau cu intenție, la șubrezirea instituțiilor democratice. Pe listă se află și România, acolo unde raportul atrage atenția asupra lipsei de transparență din perioada stării de urgență și a încercărilor de intimidare a jurnaliștilor, printre exemple aflându-se și amenințările autorităților cu o anchetă penală la adresa ziarului Libertatea.

APADOR-CH suspendă temporar lucrul cu publicul din cauza pandemiei de Coronavirus Covid 19. Toți colegii noștri lucrează în prezent de acasă. Pentru informații ne puteți scrie în continuare pe adresa office@apador.org sau suna la numărul 0733078720

APADOR-CH
Str. Nicolae Tonitza 8A
Sector 3 – Bucuresti
030113 Romania

Program cu publicul:
Suspendat pe perioada pandemiei

Telefon: (40) 0733.078.720
e-mail: office@apador.org

Utilizarea și distribuirea informațiilor de pe acest site sunt libere, cu citarea sursei.

E posibil ca pe site-ul APADOR-CH să găsiți mici inadvertențe sau erori. Vă rugăm să ni le semnalati aici și le vom rezolva în cel mai scurt timp.