Buna guvernare – Page 3

Ce ni se mai pregătește: duetul președinte – premier ne poate băga în război, MApN ne ia cu arcanul la oaste

04/04/2024/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH a transmis câteva propuneri de clarificare a proiectului de lege privind apărarea națională; Sunt cel puțin trei probleme: posibilitatea reinstituirii stagiul militar obligatoriu, excluderea Parlamentului din decizia de intrare în război a țării și lipsa unei defintii legale a „amenințărilor hibride”

Ministerul Apărării Naționale (MApN) a pus în dezbatere publică un proiect de lege pentru apărarea patriei. APADOR-CH a identificat în acest text cel puțin trei probleme, care se cer clarificate:

Intrăm în război fără să știm de ce – Noțiunea de „amenințări hibride” nu este definită în lege (la art. 4 alin. 3 din proiect), deși acest soi de amenințări permit Parlamentului să angajeze capabilităţi militare şi nonmilitare pe teritoriul ţării sau în afara ţării. Adică să ne bage în război. Pe site-ul MApN există o trimitere către o descriere a acestui termen, de pe site-ul Comisiei Europene, însă o țară nu poate fi băgată în război pe baza unui link, ci pe baza unor definiții clare prevăute de lege, de care parlamentarii să țină cont atunci când decid dacă ne bagă în război sau nu. Pentru a implica ţara în război, este necesar ca Parlamentul să cunoască în mod foarte clar, să aibă reprezentarea corectă şi completă a ceea ce înseamnă „ameninţarea hibridă” pe care doreşte să o anihileze, chiar cu riscul declanşării unui război;
Președintele și premierul ne pot băga în război fără acordul Parlamentului – Art.4 alin. 4 permite ca două persoane, prim-ministrul şi preşedintele ţării, să angajze ţara într-un război, deşi, potrivit Constituţiei, doar Parlamentul poate decide intrarea într-un război. Redactarea neclară a alin. 4 permite preşedintelui să dispună orice „măsuri necesare”, adică şi măsuri care pot fi calificate ca acte de agresiune (intervenţii armate împotriva/pe teritoriul altei ţări), dacă le consideră necesare pentru protecţia cetăţenilor români dintr-o ţară străină. Această atribuţie ar trebui să revină exclusiv Parlamentului, nu preşedintelui, deoarece potrivit art. 65 din Constituie, numai Parlamentul poate declara starea de război. Ca atare, la art. 4 alin. 4 din proiect ar trebui înlocuită sintagma „Preşedintele României” cu „Parlamentul României”.
Armata obligatorie se întoarce. Pe șest – Art. 28 lit. d din proiect prevede că Ministerul Apărării Naţionale „organizează, cu caracter permanent, pregătirea populaţiei pentru apărare…”. Modul ambiguu în care este redactată această atribuţie nu exclude posibilitatea instituirii unui stagiu obligatoriu de pregătire militară pentru populaţie. Mai ales că în expunerea de motive la actualul proiect de lege, printre motivele care au creat probleme pentru apărarea naţională, este enumerată, pe primul loc, legea care suspendă stagiul militar obligatoriu (Legea nr. 395/2005 privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu şi trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat). Este discutabil dacă introducerea unei astfel de atribuţii a MApN, care poate afecta destul de sever viaţa obişnuită a populaţiei, nu ar trebui supusă, pe lângă o dezbatere publică extinsă şi sinceră, şi unui referendum naţional. Ca atare, atribuţia prevăzută în art. 28 lit. d din proiect ar trebui ori eliminată ori reformulată mult mai precis şi previzibil, pentru a oferi certitudinea că această prevedere legală, prin ambiguitatea ei, nu va sta la baza reintroducerii stagiului militar obligatoriu.

Citiți recomandările făcute de APADOR-CH pentru clarificarea proiectului legii apărării naționale

După registrul violatorilor și cel al traficanților de droguri, de ce nu avem și un registru al corupților?

02/04/2024/in , Buna guvernare, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

În țara dosarului cu șină și a secretizărilor de tot felul au apărut în ultimii ani două registre naționale. Unul al ofensatorilor sexuali și, mai recent, s-a dat o lege pentru înființarea registrului traficanților de droguri. Cele două forme cu fond discutabil seamănă. Legile prevăd că greșiții trebuie înscriși în aceste registre, ca să se știe de ei, chit că cel mai probabil, la cum nu funcționează statul nostru de drept, asta nu-i va împiedica deloc să-și desfășoare „activitatea” infracțională nestingheriți, dacă au chef.

Violatorii și traficanții vor sta acolo, în registrele astea naționale, timp de 20 de ani de la înscriere – dacă au avut o condamnare la cel mult 5 ani de închisoare – sau până la împlinirea vârstei de 85 de ani – dacă au avut condamnări mai mari de 5 ani.

Una dintre probleme pare să fie, deocamdată, soarta acelora dintre foștii infractori care au fost deja reabilitați și încearcă să-și vadă de viață, dar se află acum brusc, din nou, în atenția „organelor”. Pentru că inclusiv reabilitații vor fi înscriși în registrul ăsta care-i face de rușine. Așa au decis parlamentarii și președintele țării.

Sigur, tentația de a pedepsi până la moarte, cu supra-măsură, pe altul e mare la specia sapiens, căci se știe că omul e mai iertător doar cu sine însuși. Dar nu despre cât de drepte sau nedrepte sunt registrele astea două vrem să discutăm aici, ci despre oportunitatea înființării unui al treilea registru național, pe care noi îl credem chiar mai benefic decât celelalte două: registrul corupților.

Fără să minimalizăm gravitatea și urmările pe care le au traficul de droguri sau infracțiunile sexuale, ne permitem să afirmăm totuși că fenomenul corupției ne afectează pe toți în foarte mare măsură. În plus, dependența de șpagă e la fel de persistentă ca și aia de sex sau de droguri și netratată riscă să-i infecteze și pe alții. Ca și în cazul infracțiunilor sexuale sau cele care implică droguri, infracțiunile de corupție sunt repetitive. Cu cât furi mai mult cu atât îți place mai tare. În combinație cu puterea politică, dependența asta e mortală. Pentru noi, ceilalți.

Dependenții de șpagă trebuie luați în evidență, chemați periodic la poliție să li se amintească faptul că nu e bine să iei spagă, trebuie să urmeze periodic cursuri în care să fie învățați să trăiască fără să ia șpagă. Iată, deci, că utilitatea registrului corupților este la fel de justificată ca și utilitatea registrului ofensatorilor sexuali sau al traficanților de droguri.

De ce să nu avem un registru al corupților, în care să fie trecuți și șpăgarii condamnați în trecut, chiar reabilitați, iar ștergerea din registru să se facă la fel: după 20 de ani de la înscriere – pentru cei condamnați pentru mici delapidări sau abuzuri în serviciu și după vârsta de 85 ani, pentru cei condamnați pentru fapte de corupție mai grave, cum ar fi subminarea economiei naționale sau evaziune mai mare de un milion de euro. Că furtul până la un milion de euro tocmai a fost legalizat.

E nevoie de un registru al corupților, pentru că, paradoxal, față de corupți oamenii sunt mai înclinați spre iertare decât față de violatori sau traficanții de droguri. Pe corupți îi aleg sau realeg în funcții, le trec păcatele cu vederea – a furat, dar a și făcut ceva – ba înclină chiar să dezvolte un cult pentru ei, un soi de admirație, că uite ăla ce tare e, fură și nu-l prinde nimeni, ia să fac și eu ca el…

Pe când dacă am avea această listă – care ar trebui să fie accesibilă, la un click distanță – am putea foarte ușor să o suprapunem peste listele electorale ale partidelor, ca pe o grilă. Și unde se potrivesc numele, pac, aplicăm o ștampilă în dreptul candidatului: Apare în registrul corupților! Acest candidat a furat, a încheiat contracte cu dedicație, și-a angajat neamurile în funcții publice, a favorizat anumite firme care i-au plătit parandărăt. Votul dat unui astfel de candidat dăunează grav sănătății noastre și statului de drept!

Desigur, legiferarea unui astfel de registru nu va fi o treabă ușoară, dat fiind că ar trebui făcută exact de cei cărora li se va aplica mai mult. Cum spuneam mai sus, omul e degrabă vărsător de sânge de vinovat, iar parlamentarul s-a dovedit, iată, drastic cu violatorii și traficanții de droguri, dar a fost tare iertător cu ridicările de imunitate, când i s-a cerut, pentru ca aproapele lui să nu poată fi judecat ca orice muritor. Cât de dispus să fie, oare, parlamentul, să legifereze contra propriilor membri?

Apoi, rămâne de văzut dacă nu cumva tocmai o listă împănată cu corupți nu va fi votată mai abitir. Judecând după cum arată clasa noastră politică de 30 de ani încoace, ieșită totuși din urne, nu pogorâtă din înalturi, pare că avem o plăcere vinovată să-i alegem tocmai pe cei mai sensibili la acest „flagel”. Iar alegerile noastre spun ceva chiar despre noi înșine. Poate că până la urmă nu am mai rămas suficienți în țara asta care să aprecieze utilitatea unui registru al corupților. Ce spuneți, ați fi de acord cu înființarea registrului corupților? Votați aici:

Loading…

Manifest pentru o campanie electorală sănătoasă

21/03/2024/in Buna guvernare, Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Alături de membrii coaliției „ONG-uri pentru cetățean”, de organizațiile și persoanele semnatare, solicităm competitorilor politici și instituțiilor publice responsabile cu organizarea alegerilor să acționeze cu responsabilitate, decență, moderație și bun simț pentru o campanie electorală sănătoasă.

Anul 2024 va fi unul „super-electoral”, cu patru runde de alegeri (europarlamentare, parlamentare, locale și prezidențiale) și patru campanii electorale care se vor succeda într-un ritm suficient de rapid încât să ne lase impresia unei campanii electorale continue.

Amintim partidelor politice că democrația în România este amenințată de un nivel scăzut de încredere socială și de un grad ridicat de polarizare. În acest context, așteptăm ca toate părțile implicate să își îndeplinească misiunea cu responsabilitate și în interes public.

Riscul unei mobilizări scăzute a alegătorilor la urne și a unor rezultate slab reprezentative poate fi contracarat prin consolidarea încrederii în principiile și instituțiile democrației reprezentative, în transparența și integritatea proceselor electorale și în autoritățile însărcinate cu garantarea echilibrului pe durata întregului an electoral.

Recurgem la acest manifest pentru că ne dorim:

1Reprezentare politică echitabilă

Din respect pentru diversitate și pentru a garanta (auto)reprezentarea intereselor tuturor grupurilor sociale, în special a celor tradițional ignorate, e necesar ca partidele politice să desemneze, pe poziții eligibile, candidați reprezentativi pentru aceste grupuri. În special, solicităm:

– Prezență egală a femeilor și bărbaților pe listele de candidați, cu reprezentare echitabilă pe pozițiile eligibile. În scrutinele electorale care folosesc sistemul de reprezentare proporțională, partidele politice vor include pe liste candidați, femei și bărbați, dispuși alternativ;

– Promovarea candidaților din toate etniile, minoritățile sexuale și categoriile sociale (inclusiv persoane cu dizabilități), pe locuri eligibile pe listele electorale ale tuturor partidelor politice.

2Integritate și moralitate

Încrederea cetățenilor în clasa politică, și chiar în democrație, a fost erodată de nenumăratele scandaluri de corupție, cazuri de plagiat, abuz de putere și lipsa unei delimitări clare între structurile de forță și instituțiile civile. Oamenii devin cu atât mai sceptici cu cât văd că aleșii lor își pun interesul privat mai presus de interesul pentru bunăstarea societății. În 2024, partidele politice au șansa să încerce să recâștige încrederea cetățenilor luând măsuri interne de filtrare a candidaților pe criterii de profesionalism, etică și integritate prin:

– adoptarea statutară de către formațiunile politice a unor criterii de etică și integritate și aplicarea lor transparent la selecția internă a tuturor candidaților;

– publicarea voluntară, de către toate formațiunile politice, respectiv de către candidații independenți, a CV-urilor profesionale actualizate ale tuturor candidaților;

– eliminarea de pe liste a candidaților care au fost condamnați pentru corupție, abuz în serviciu sau alte fapte prevăzute de Codul Penal, în special dacă acestea au adus atingere interesului public;

– asumarea deciziei politice de a nu desemna candidați în cazul cărora există decizii finale judecătorești care îi împiedică să își preia mandatul, respectiv nu mai pot ocupa funcții publice, dar care nu se află sub interdicția de a candida;

– asumarea voluntară a unei perioade de activitate non-electorală, echivalentă cel puțin cu durata unui ciclu electoral, pentru persoanele care au făcut parte din structurile militare (e.g. armată, poliție, jandarmerie, servicii speciale), pentru a preveni militarizarea instituțiilor democratice și a păstra controlul civil.

3Garantarea libertății de exprimare și a liberei asocieri politice

Libertatea de exprimare și de asociere sunt drepturi fundamentale. Invităm instituțiile și partidele aflate la guvernare să reziste tentației de a-și folosi puterea pentru a combate opoziția civică și politică și solicităm autorităților publice:

– protejarea libertății de manifestare politică, indiferent ce partid sau grup organizează acțiunile și încetarea oricăror acțiuni de intimidare a partidelor politice de opoziție de către autorități publice;

– respectarea libertății de exprimare a candidaților și formațiunilor politice și renunțarea la amenințări sau măsuri de blocare a unor site-uri sau limitare a accesului publicului la informații, în lipsa unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile;

– protejarea și respectarea independenței mass-media și asigurarea accesului la informații de interes public;

– publicarea din oficiu, de către Biroul Electoral Central, a tuturor informațiilor relevante din dosarele de candidatură;

– publicarea din oficiu și la timp, de către Autoritatea Electorală Permanentă, a informațiilor detaliate privind cheltuielile partidelor politice din subvenția publică, și cheltuielile competitorilor electorali în timpul campaniilor electorale.

4Respect, echilibru și moderație

Extremismul, populismul și discursul instigator la ură nu fac decât să crească tensiunea din societate, să îi îndepărteze de politică pe cetățeni și să submineze șansele la dialog constructiv post alegeri. Oricât ar fi de tentate să atragă voturile unor cetățeni ce rezonează la astfel de discurs, cerem partidelor politice să își asume o campanie electorală responsabilă și moderată:

– adoptarea unui discurs politic fără ură, fără incitare la violență, orientat către pace socială;

– evitarea extremismului, a populismului de orice formă și a demagogiei;

– respectarea tuturor cetățenilor, indiferent de opiniile lor și evitarea unei campanii care polarizează, care împarte cetățenii în susținători și oponenți;

– conformarea la regulile privind respectarea vieții private a cetățenilor și utilizarea datelor personale în cadrul campaniei electorale, cu atenție la respectarea măsurilor specifice în publicitatea electorală online privind categoriile de date cu caracter special și care interzic micro-targetarea.

5Campanie relevantă pentru cetățeni

Adeziunea la discursul populist și extremist este generată inclusiv de lipsa unor dezbateri reale și de sentimentul de abandon de care suferă numeroase comunități și grupuri sociale ale căror probleme sunt ignorate. Soluțiile pe care le au la dispoziție partidele aflate în campanie electorală pentru a crește încrederea cetățenilor sunt:

– programe politice și discursuri bazate pe date și analize factuale, ancorate în realitate, care țin cont de agenda europeană, națională, respectiv locală;

– programe și dezbateri concentrate asupra problemelor cu care se confruntă cetățenii, orientate pe identificarea de soluții;

– participarea activă și deschisă a actorilor politici relevanți la dezbaterile organizate de membri ai societății civile și oferirea unor răspunsuri autentice și angajante la problemele abordate.

6Transparența finanțării politice și a campaniilor electorale în tot anul electoral 2024

Nu putem vorbi despre alegeri corecte în lipsa transparenței finanțării politice și a conformării la regulile în vigoare. Invităm candidații și formațiunile politice la:

– prezentarea voluntară, într-un timp rezonabil, de către candidați și formațiunile politice, a tuturor cheltuielilor efectuate în anul electoral, atât în campanie cât și în afara ei, incluzând furnizorii de bunuri și servicii;

– publicarea, de către toți actorii politici, a tuturor contractelor încheiate cu instituții mass-media, direct sau prin terți;

– folosirea resurselor partidelor politice strict pentru promovare și acțiuni electorale, și nu pentru coruperea alegătorilor;

– declararea voluntară, de către toți competitorii electorali, a tuturor formelor de sprijin, financiar sau de altă natură, primite de la persoane, instituții și state străine.

De asemenea, invităm candidații care au și funcții publice și pe echipele lor de campanie să evite cu scrupulozitate folosirea oricăror resurse publice și a pozițiilor lor în campania electorală.

Manifest susținut de:

ActiveWatch

Centrul pentru Inovare Publică

CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică

ApTI – Asociația pentru Tehnologie și Internet

Miliția Spirituală

Asociația Respiro Human Rights Research Centre

Asociația CIVICA

Asociația Rădăuțiul Civic

Asociația MozaiQ LGBT

Fundația Greenpeace România

Institutul Român pentru Pace – PATRIR

Centrul FILIA

FONSS- Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale

Asociația Sprijinirea Integrării Sociale (ASIS)

Fundatia Corona

Asociatia Unic

Asociatia Ecovas

Expert Forum

Asociatia Reaching Out

Asociația Parcul Natural Văcărești

Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile

Asociația Átlátszó Erdély/Transilvania Transparentă

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki

Statul de drept în România a mai murit câte puțin și în 2023

18/03/2024/in Buna guvernare, Comunicate, Slider, Speciale /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Drept de vot cu voie de la SRI și sub supravegherea tehnică a STS
Închisoare pentru fapte care nu există, prescrieri la foc automat, condamnări la moarte pentru ONG-uri „obraznice”
Presă cumpărată de partide cu bani publici, jurnaliști intimidați și denigrați chiar de către organele statului care ar fi trebuit să-i apere
Secrete prezidențiale pe bani mulți, torturi și tratamente inumane pentru bătrânii cu bani puțini
Aceasta este contribuția României (relatată de APADOR-CH) la Raportul privind statul de drept transmis Comisiei Europene, alături de alte 36 de organizații neguvernamentale din UE

Statul de drept în UE a continuat să se deterioreze și în 2023, pe fondul slăbirii mecanismelor democratice de control, chiar sub bagheta guvernelor, conform celui mai recent Raport privind statul de drept publicat astăzi de Liberties. Este cea de-a cincea ediție, din 2019 încoace, și identifică cele mai flagrante probleme ce vizează justiția, combaterea corupției, libertatea presei, siguranța jurnaliștilor, controlul și echilibrul puterilor în stat, spațiul civic și preocupările sistemice privind drepturile omului în Uniunea Europeană în 2023. Analiza este rezultatul colaborării între 37 de organizații pentru drepturile omului care acoperă 19 țări UE și este cel mai aprofundat exercițiu de „raportare din umbră” cu privire la statul de drept de către o rețea independentă de organizații civice. Comisia Europeană ia în considerare aceste constatări în monitorizarea anuală a statului de drept, confirmând relevanța internațională a raportului.

În democrațiile mai vechi, precum Franța, Germania, Belgia, Raportul dezvăluie provocări ocazionale, dar nu endemice, la adresa statului de drept. Adevărata îngrijorare apare atunci când există posibilitatea ca un partid extremist să preia puterea, deoarece acest lucru ar putea transforma aceste probleme sporadice într-o problemă sistemică în viitor. În alte democrații mai vechi, de exemplu Italia, Suedia, unde extrema-dreapta a ajuns la putere și erodează treptat statul de drept, degradarea pare să fie un proces treptat. Această situație ar putea fi atribuită rezistenței instituțiilor democratice din aceste țări.

În democrațiile emergente ale UE, traiectoria statului de drept poate vira rapid – fie spre redresare, fie spre declin. Un exemplu este Slovacia, unde guvernul recent instalat, inspirat de modelul Ungariei, demontează sistematic structurile democratice. Între timp, în Slovenia, noua administrație pro-democrație lucrează pentru a remedia situația. Experiența Poloniei evidențiază cât de complicată este restabilirea statului de drept. Iar Ungaria ne arată și care sunt limitele presiunilor și sancțiunilor UE pentru reformă.

Și în România fragilul stat de drept s-a degradat înainte de a apuca să se consolideze cu adevărat. Contributor cu tradiție la acest exercițiu de raportare, APADOR-CH a identificat și semnalat pentru 2023 următoarele slăbiciuni ale statului de drept în România:

Condamnat pentru o faptă care nu există – Primarul sectorului 5 din Capitală, Cristian Popescu Piedone, condamnat initial în procesul Colectiv la 8 ani de închisoare, a fost achitat de Curtea Supremă, pe motiv că infracțiunea de care era învinuit nu a existat. Condamnarea pentru o infracțiune inexistentă este una dintre cele mai mari greșeli ale sistemului judiciar și este de natură să afecteze grav încrederea publicului în sistemul judiciar. În plus, în acest caz condamnatul fusese și încarcerat mai mult de un an;
Avertizori neapărați – Prin Legea avertizorilor de integritate (Legea 361/2022), la adoptarea căreia a pus umărul și APDOR-CH în 2021-2022, avertizorii de integritate ar trebui să primească asistență juridică gratuită pentru a se apăra împotriva hărțuirii la care sunt supuși ca urmare a avertizărilor făcute. În practică legea a avut nevoie de ajutor pentru a fi respectată. Un avertizor din Bacău ne-a sesizat că Baroul avocaților din județ i-a refuzat asistența juridică gratuită, și nu a fost singurul. La solicitarea APADOR-CH, Uniunea Națională a Baroului de Avocați a decis să informeze toate Barourile din România cu privire la prevederile noii legi și aplicarea ei unitară;
Anul prescrierilor – Deoarece Parlamentul nu și-a făcut treaba timp de 4 ani (2018-2022), și nu a adus modificările cerute de CCR la Codul penal, o mulțime de dosare de corupție au fost închise ca urmare a prescrierii termenelor. Presa a raportat că numărul cazurilor „soluționate” în acest mod s-a ridicat la peste 5.000 și a inclus politicieni și oameni de afaceri acuzați de corupție. Încă un motiv de scădere a încrederii populației în justiție;
Presa, între politicieni, pariuri și amenințări – Finanțarea politică a presei cu milioane de euro anual de la partidele parlamentare a continuat să sape la independența și credibilitatea presei. În plus în 2023 a mai apărut scandalul dintre patronat și angajați în compania Ringier, în care jurnaliștii de la Libertatea și GSP au acuzat cenzura ca urmare a unor presiuni făcute de patronii unor firme de pariuri. Scandalul s-a finalizat cu concedierea jurnaliștilor. De asemenea, saga jurnalistei Emilia Șercan a continuat în 2023, când Parchetul a închis toate dosarele privind discreditarea ei, după ce a publicat investigația despre plagiatul fostului premier Nicolae Ciucă. În vara anului 2023, APADOR-CH a înaintat un memoriu către procurorul general, la Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ), prin care i-a solicitat să ia măsurile necesare pentru a se asigura că instituțiile din subordine respectă legea în cazul Emilia Șercan. Din păcate nici în acest caz nu am avut o rezoluție;
Drept de vot cu voie de la SRI – Legea Securității Naționale a României (L51/1991) a fost modificată la începutul anului 2023 prin Legea 58/2023 privind Securitatea Cibernetică. Modificările au inclus și o formulare ambiguă ce dă dreptul SRI să cenzureze orice opinii, politice sau nu, dacă instituția le consideră „amenințări la securitatea națională”. APADOR-CH a cerut Avocatului Poporului să conteste legea la Curtea Constituțională, dar instanța a decis că legea este constituțională. Ulterior, declarațiile unui general SRI în cadrul unui podcast au arătat că temerile APADOR-CH erau întemeiate. El a spus că inclusiv discursul politic al partidelor de opoziție în timpul campaniilor electorale poate fi calificat drept o amenințare pentru securitatea națională, dacă acest discurs poate schimba ordinea constituțională, și voința alegătorilor, arătând cât de pregătit este SRI să intervină în „contracararea” acestor noi tipuri de amenințări, prin operațiuni de supraveghere sau cenzură a Internetului. Din păcate a doua intervenție pe lângă Avocatul poporului, pentru a sesiza din nou CCR în acest sens, s-a lovit de un refuz, iar AVP a întrebat chiar SRI dacă există garanții legale că nu va abuza de noua lege. Serviciul Român de Informații a răspuns că aceste garanții legale există. Noi rămânem, așadar, cu aceste garanții că în super-anul electoral 2024 SRI nu ne va încălca următoarele drepturi constituționale: libertatea de exprimare (art. 30), dreptul la informare (art. 31), dreptul de vot (art. 36), dreptul de a fi ales (art. 37-). 38) și dreptul de asociere (art. 40);
Finanțarea presei de către partide – Jumătate din subvențiile de stat primite de partidele politice sunt cheltuite pentru mass-media și propagandă politică, dar cui anume și pentru ce se dau acești bani nu se știe. APADOR-CH a propus modificarea legii astfel încât să crească transparența acestui proces și să sporească astfel încrederea în media. Un proiect de lege în acest sens se afla la finele anului 2023 în parlament, în dezbatere. Proiectul este un pas către o mai bună transparență, dar nu ajută la dezvăluirea lanțului complet de furnizori de servicii plătiți de partidele politice din subvenții de stat, de aceea APADOR-CH a propus ca raportările făcute de partide pentru cheltuirea subvențiilor să includă fiecare beneficiar final al acestor bani;
Secretul plimbărilor prezidențiale – Pe tot parcursul anului 2023, organizațiile societății civile și mass-media au încercat să determine costul public al deplasărilor președintelui în străinătate, prin transmiterea unor cereri de informații către instituțiile publice, conform Legii 544/2001. Aceste informații de interes public au devenit un secret național bine păzit, deși nu există nicio bază legală pentru secretizarea costurilor de zbor (și nici un motiv de securitate națională). Corespondența dintre APADOR-CH și Administrația Prezidențială și Secretariatul General al Guvernului României (SGG) pe această temă a fost ridicolă și absurdă, întrucât cele două instituții au dat vina una pe alta pentru autoratul încadrării documentelor publice în secrete de stat. Această situație face din România o țară din UE în care costul vizitelor prezidențiale este ținut secret printr-un document care este clasificat de instituții secrete, al cărui secret este și nejustificat întrucât este imposibil de aflat cine a emis acest document, de ce a fost ținut secret și ce conține. Jurnaliștii de la Recorder au estimat călătoriile președintelui în ultimul an, calculând toate aeronavele private de lux în raport cu costurile pentru alți omologi din UE, și au invitat publicul să trimită prin e-mail o petiție către Administrația Prezidențială prin care solicită publicarea acestor cheltuieli. Inițiativa a adunat peste 40.000 de semnatari, dar în ciuda presiunii publice, președintele – aflat la sfârșitul anului într-un turneu în mai multe țări africane, unde a zburat cu mai multe avioane private – a refuzat să dezvăluie informațiile. APADOR-CH a inițiat proceduri judiciare pentru declasificarea acestor informații;
Condamnarea la moarte a ONG-urilor din cauza pierderii unor procese de interes public – Asociația Salvați Bucureștiul și Miliția Spirituală sunt două ONG-uri care, de-a lungul anilor, au contestat în instanță diverse acte de urbanism emise de autoritățile locale din București în legătură cu mai multe dezvoltări imobiliare. În 2017 a început o serie de procese în care organizațiile contestau avize de mediu și acte emise de autoritățile publice, în cazul unor construcții pe care locuitorii zonei vizate le contestau. În procese au intervenit și beneficiarii acelor construcții, companii puternice din piață, care au angajat firma de avocatură a unui fost ministru de justiție și au câștigat procesele, punând în sarcina organizațiilor contestatoare cheltuieli de judecată exorbitante, pe care acestea nu le-au putut plăti. Rezultatul a fost că ambele organizații au fost dizolvate în justiție, în 2022 și 2023, ca urmare a incapacității de plată. Acest gen de intimidare prin cheltuieli de judecată mari este un mijloc prin care atât autoritățile statului cât și firmele puternice au reușit să le închidă gura cetățenilor și organizațiilor civice care s-au opus unor proiecte controversate din mediu, urbanism și chiar din domeniul informării publice. APADOR-CH a făcut o propunere de modificare a Codului de procedură civilă, prin care cheltuielile de judecată în astfel de procese de interes public să fie suportate de fiecare parte, și nu doar de cea care pierde procesul. Dizolvarea unor organizații civice, care în acest caz au încercat să oblige autoritățile să-și facă datoria față de cetățeni, privează spațiul civic de actori esențiali în orice democrație;
Azilele care-și torturau beneficiarii – La începutul anului 2023, mai multe anchete de presă au scos la iveală abuzuri grave, rele tratamente și încălcări ale drepturilor omului comise pe o perioadă lungă de timp în mai multe aziluri de bătrâni și persoane cu nevoi speciale din apropierea Capitalei. Centrele erau private, dar primeau finanțare publică pentru serviciile prestate, iar investigațiile jurnaliştilor, care au continuat în lunile următoare, au scos la iveală și legături între managerii centrelor și politicienii de la putere. Investigațiile mass-media au fost determinate de mai multe rapoarte ale Centrului de Resurse Juridice (CRJ), o organizație neguvernamentală care efectuează vizite de monitorizare inopinate în astfel de centre, și care semnalase deja situația de la sfârșitul anului 2022, dar autoritățile nu au luat măsuri, preferând să se prefacă uimite abia când situația a fost expusă în media, iar organele de cercetare penală s-au autosesizat și au descins în respectivele azile. Pacienții au fost transferați la spitale și 24 de persoane implicate în schemă au fost arestate. În ciuda scandalului imens, problema a dispărut de pe agenda publică în mai puțin de câteva luni, astfel că până la sfârșitul anului 2023 nu existau informații despre evoluția anchetei, iar politicienii acuzați au început să revină în viața publică, susținând că nu au nimic de-a face cu asta.

Georgiana Gheorghe, director executiv APADOR-CH, a declarat:

Am adunat aici câteva dintre cele mai flagrante încălcări ale drepturilor omului în România anului 2023, și constatăm că în continuare statul de drept în România e pe mâini sigure: două servicii de informații, militarizate și opace pentru public, vor gestiona alegerile din 2024. Serviciul Român de Informații (SRI) va veghea ca să votăm doar cu cine trebuie, iar Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS) va asigura securitatea informatică a voturilor. Totul pentru democrație și, firește, statul de drept!”

Balazs Denes, director executiv al Uniunii Libertăților Civile pentru Europa (Liberties), a declarat:

Raportul Liberties Rule of Law 2024 arată că vătămarea intenționată sau neglijarea de a remedia încălcările statului de drept de către guverne, dacă nu sunt abordate, pot evolua în probleme sistemice în timp. Extrema dreaptă în creștere, bazându-se pe aceste abuzuri, va desființa foarte rapid democrația europeană dacă Comisia Europeană nu folosește instrumentele pe care le are la dispoziție, inclusiv procedurile de încălcare a dreptului comunitar sau înghețarea condiționată a fondurilor UE, într-un mod mult mai asertiv. Nu este nevoie să așteptați până când un stat captiv ca cel al Ungariei va apărea cu un regim antidemocratic inamovibil.”

Raportul privind statul de drept în România 2024

și

Raportul privind statul de drept în UE 2024

Update iulie 2024 – Raportul Comisiei Europene privind statul de drept în România 2024

Cerem AVP să atace la CCR ordonanța de comasare a alegerilor

11/03/2024/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH a transmis azi Avocatului Poporului solicitarea de a ataca OUG 21/8 martie 2024, care comasează alegerile europene cu cele locale, întrucât aceasta încalcă drepturi electorale, cum ar fi dreptul la alegeri libere și informate, nu îndeplinește condițiile adoptării unei OUG, așa cum au fost ele stabilite în multe alte decizii ale Curții Constituționale, și contravine recomandărilor Comisiei de la Veneția, privind modificarea legislației electorale cu mai puțin de un an înaintea alegerilor.

Guvernul și membrii săi știau de acum 4 ani că în 2024 vor fi alegeri și ar fi avut destul timp să adopte o legislație pentru asta, din timp, prin procedurile normale de legiferare, adică prin Parlament. În loc de asta, guvernanții au confundat interesul public cu interesul lor politic și au decis în ultimul moment comasarea a două feluri de alegeri care nu au nicio legătură, scurtând astfel perioada legală de campanie electorală aferentă fiecărui tur de alegeri și îngreunând procesul electoral.

Proiectul contravine și recomandărilor Comisiei de la Veneția – că legislația electorală nu trebuie modificată cu mai puțin de un an înaintea alegerilor – și încalcă drepturi fundamentale ale cetățenilor, cum ar fi dreptul la alegeri libere și informate, garantat de art. din 3 Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Citește solicitarea APADOR-CH transmisă Avocatului Poporului

Ce ne-a răspuns Avocatul Poporului

Mai multe ONG-uri solicită o întâlnire cu Premierul pe tema ruletei rusești din justiție

23/02/2024/in Buna guvernare, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Mai multe organizații ale societății civile au transmis astăzi, 23 februarie 2024, premierului Marcel Ciolacu o invitație la dialog pe marginea situației create în ultimii ani în justiție, unde atât cetățeni cât și ONG-uri duc o luptă inegală cu firme private și chiar cu autorități ale statului uneori, pentru apărarea interesului public. Solicitarea de întâlnire cu Prim ministrul vine și cu o propunere de modificare legislativă a Codului de procedură civilă, care să prevină pe viitor situația în care un ONG este desființat pentru că nu a putut achita cheltuieli de judecată disproportionate, într-un proces în care a reprezentat interesul civic. Propunerea a adunat peste 20.000 de semnături de la cetățeni și a mai fost prezentată Ministrului justiției.

Către GUVERNUL ROMÂNIEI

DOMNULUI PRIM-MINISTRU ION-MARCEL CIOLACU

Având în vedere preocuparea noastră constantă pentru eliminarea unor obstacole care îngrădesc spaţiul civic, preocupare împărtășită, cu intermitențe, și de Ministerul Justiției,

Vă adresăm solicitarea de a iniţia un proiect de lege prin care să fie eliminată posibilitatea ca un ONG să ajungă în stare de insolvabilitate, care are drept consecinţă dizolvarea, doar pentru că se adresează justiţiei pentru rezolvarea unei chestiuni de interes public.

Soluţia legislativă pe care v-o propunem este introducerea, ori în Codul de procedură civilă (de exemplu, adăugarea unui nou alineat la art. 453), ori în legile speciale care reglementează materiile respective (Legea 544/2001, reglementările din domeniul urbanismului şi mediului), a unei prevederi în sensul că, în cazul proceselor ce au ca obiect liberul acces la informaţiile de interes public sau probleme de urbanism ori de mediu, cheltuielile de judecată să nu fie suportate de partea care pierde procesul, aşa cum este regula, ci, prin excepţie de la regula din art. 453 al. 1 c.pr.civ., fiecare parte să-şi suporte propriile cheltuieli de judecată.

Este de menţionat că în Codul de procedură civilă este prevăzută o astfel de excepţie de la regula suportării cheltuielilor părţii adverse de către partea care a pierdut procesul. Astfel, în art 604 este reglementată procedura lămuririi, completării și îndreptării hotărârii arbitrale, iar în art. 604 al. 6) se prevede că “părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de lămurirea, completarea sau îndreptarea hotărârii.” Ceea ce înseamnă că fiecare parte îşi va suporta propriile cheltuieli judiciare ocazionate de această procedură.

Printr-o astfel de reglementare, conform căreia fiecare parte îşi suportă propriile cheltuieli de judecată, s-ar elimina situaţii de genul celor întâlnite în prezent, prin care cei acţionaţi în judecată pentru a fi obligaţi să comunice informaţii de interes public sau să respecte regulile de urbanism sau de mediu îşi angajează firme de avocatură foarte costisitoare, ale căror onorarii vor trebui suportate, în cazul în care pierd procesul, de către ONG-urile sau cetăţenii obişnuiţi care se adresează justiţiei în scopul rezolvării unor vădite chestiuni de interes public.

Obligarea ONG-urilor la plata unor onorarii de avocat foarte mari a dus, cel puţin în două cazuri cunoscute, la intrarea în insolvenţă a respectivelor ONG-uri, cu consecinţa dizolvării lor pe cale judecătorească. Singura „greşeală” comisă de aceste ONG-uri supuse dizolvării este că au urmărit rezolvarea prin instanţă a unei probleme de interes public, mediul, urbanismul, accesul la informaţiile de interes public fiind în mod vădit chestiuni de interes public. Intrarea în insolvență și dizolvarea unor ONG-uri pentru „greşeala” că au urmărit interesul public, prin justiţie, este o consecinţă incompatibilă cu un sistem democratic funcţional.

Astfel, Asociația Salvați Bucureștiul și Miliția Spirituală sunt două ONG-uri care au atacat în instanță o serie de documentații de urbanism emise de autoritățile locale bucureștene, în cazul mai multor dezvoltări imobiliare din Capitală. În cazul din zona Floreasca, asociațiile reprezentau în justiție interesele cetățenilor din zonă, afectați de viitoarele construcții. Acești cetățeni au contribuit inclusiv financiar la susținerea proceselor, cerând ca viitoarele construcții să fie mai prietenoase cu mediul și să nu afecteze calitatea vieții locuitorilor.

În procesele începute în anul 2017 au fost initial patru organizații neguvernamentale care au atacat autorizațiile emise de Primăria Capitalei și de Agenția Națională de Mediu. În procese au intervenit însă și dezvoltatorii imobiliari One United Properties și Auchan, care erau beneficiarii respectivelor autorizații. În timpul proceselor asociațiile neguvernamentale au acuzat adesea campanii de intimidare duse de dezvoltatorii imobiliari la adresa lor și a locuitorilor din zonă, precum și o disproporție netă de resurse între tabăra civică și cea a dezvoltatorilor. Dezvoltatorii au fost reprezentați în instanță de firma de avocatură a unui fost ministru al justiției.

După ce au câștigat și pierdut pe rând procesele, în cele din urmă, în 2022 organizațiile care reprezentau interesele locuitorilor au pierdut definitiv, iar instanța a stabilit ca acestea să achite cheltuieli de judecată dezvoltatorilor, în cuantum de aproximativ 60.000 de euro. Suma s-a dovedit exorbitantă pentru capacitatea financiară a ONG-urilor sau a locuitorilor pe care îi reprezentau.

Întrucât nu au putut să achite întreaga sumă, dezvoltatorul One United Properties a cerut în instanță dizolvarea organizațiilor. Este de menționat că legea (art. 56 al. 1 lit. d din OG 26/2000 privind asociațiile și fundațiile) prevede că un ONG care a devenit insolvabil este dizolvat, prin hotărâre judecătorească, la cererea Ministerului Public sau a oricărei alte persoane interesate.

În 2022 instanța a decis dizolvarea uneia dintre asociații – respectiv Miliția Spirituală – iar la finele anului 2023 a decis și dizolvarea Asociației Salvați Bucureștiul, decizia nefiind definitivă. Ambele organizații civice au vechimi de aproximativ 20 de ani, una dintre ele fiind fondată chiar de actualul primar al Capitalei, și sunt recunoscute în spațiul public pentru cauzele pentru care militează: libertate de exprimare, libertate de asociere, protejarea spațiilor verzi, a clădirilor istorice etc.

La finele anului 2023, în urma indignării apărute în spațiul public pe fondul informațiilor privind dizolvarea celor două organizații, s-a strâns din donații suma necesară acoperirii prejudiciului – cheltuielile de judecată cerute de One United Properties – astfel încât Asociația Salvați Bucureștiul ar putea fi salvată de la desființare, în apel.

Situația deschide, însă, calea unor cazuri similare pe viitor, întrucât dezvoltările urbanistice în România, cu precădere în marile orașe, sunt adesea criticate de public pentru lipsa de coerență, de viziune și chiar de legalitate, autoritățile publice fiind incapabile să reprezinte interesele locuitorilor în raport cu cele orientate spre profit ale dezvoltatorilor imobiliari.

Este de menţionat că, şi în cazul proceselor care au ca obiect liberul acces la informaţiile de interes public (Legea 544/2001) au existat, pe parcursul timpului, mai multe cazuri în care ONG-uri sau cetăţeni obişnuiţi, care au pierdut procesul, au fost obligate la plata unor cheltuieli foarte mari de judecată. Consecinţa a fost descurajarea celor care s-ar putea adresa instanţelor judecătoreşti pentru rezolvarea unor chestiuni de vădit interes public, cum ar fi obţinerea informaţiilor de interes public.

Dizolvarea unor organizații civice, care au încercat să oblige autoritățile, pe calea justiției, să-și facă datoria față de cetățeni, văduvește spațiul civic de actori esențiali în orice democrație.

Pentru aceste motive, considerăm că trebuie luate, cât mai curând posibil, măsuri legislative pentru eliminarea riscului ca ONG-urile sau simplii cetăţeni care se adresează instanţelor judecătoreşti în chestiuni ce vizează în mod vădit interesul public (informaţii de interes public, urbanism, mediu) să fie obligaţi la sume exorbitante cu titlul de cheltuieli de judecată, în cazul în care pierd procesul.

În esență, soluţia pe care am propus-o în cadrul prezentei solicitări este reglementarea unui sistem derogatoriu de suportare a cheltuielilor de judecată, în sensul că fiecare parte să îşi suporte propriile cheltuieli de judecată, pentru procesele ce au ca obiect Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi pentru procesele privind problemele de urbanistică sau mediu.

Este adevărat că art. 451 al. 2 din Codul de procedură civilă (c.pr.civ.) prevede că instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat. Dar, simpla existență în lege a unui astfel de text nu este o garanție eficientă împotriva riscului ca ONG-urile sau simplii cetățeni să fie obligați la plata de sume exorbitante cu titlu de onorariu de avocat, în procese care privesc exclusiv chestiuni de interes public, nu personal, cum sunt cele privind mediul, urbanismul, accesul la informațiile de interes public.

Dovada cea mai clară în acest sens sunt chiar cazurile menționate mai sus ale ONG-urilor a căror dizolvare s-a cerut, din cauza faptului că au intrat în insolvență, neputând achita onorariile de avocat exorbitante la care au fost obligate de instanțe. Deși art. 451 al. 2 există în Codul de procedură civilă, instanțele tot au obligat ONG-urile la sume exorbitante, ca onorariu de avocat. De aceea, este nevoie de noi prevederi legale, pe lângă art. 451 al. 2 din c.pr.civ., care să asigure în mod efectiv că o asociație sau un cetățean nu vor mai fi obligați la sume uriașe de plată, ca onorariu de avocat, dacă pierd un proces care are ca obiect chestiuni de vădit interes public, nu personal.

Echitabil ar fi ca, în astfel de procese, privind mediul, urbanismul, accesul la informațiile de interes public, fiecare parte să-și suporte propriiile cheltuieli de judecată, în special cele pentru onorariul avocatului. În mod normal, aceste cheltuieli nu ar trebui să fie mari, dar pot fi mărite în mod artificial, prin angajarea unor firme de avocatură care percep onorarii foarte mari și care expun partea adversă la riscul falimentului, dacă pierde procesul. Or, într-o democrație funcțională, un proces în care se dorește lămurirea/rezolvarea unor chestiuni de vădit interes public, nu trebuie să fie similar cu un joc la ruleta rusească, în care dacă ai pierdut, ai murit/ești dizolvat.

Soluția pe care v-am propus-o nu exclude posibilitatea ca specialiștii din cadrul Guvernului să identifice și o altă modalitate, alternativă celei propuse, de a rezolva problema pe care v-am adus-o la cunoștință. Esențial este ca acest risc actual și grav cu privire la existența ONG-urilor să fie înlăturat, pe cale legislativă. O amenințare similară există și pentru simplii cetățeni, care se văd expuși riscului de a fi obligați la sume foarte mari, care conduc la insolvența personală, cu titlu de cheltuieli de judecată, în procese în care nu urmăresc altceva decât soluționarea unor probleme de vădit interes public (de exemplu mediu, urbanism, solicitarea de informații de interes public, în temeiul Legii 544/2001).

În scopul unor discuții deschise cu privire la această chestiune de interes atât pentru ONG-uri, cât și pentru cetățeni, vă solicităm organizarea, la nivel de prim-ministru, a unei întâlniri/debateri publice pe tema soluțiilor legislative prin care poate fi eliminat acest risc actual și grav pentru persoanele, fizice sau juridice, care nu au făcut altceva decât să încerce să oblige autoritățile, pe calea justiției, să-și facă datoria față de cetățeni.

Menționăm că această amenințare, care descurajează atât ONG-urile, cât și simplii cetățeni să se adreseze justiției în chestiuni ce țin de un vădit interes public, a făcut și obiectul unei petiții publice, inițiate la începutul anului 2024, petiție semnată, pînă în prezent, de 20.401 cetățeni și organizații civice.

În plus, Parlamentul European și Consiliul UE sunt pe punctul de a adopta o Directivă care își propune să abordeze acțiunile SLAPP, numite și acțiuni de intimidare judiciară, îndreptate împotriva jurnaliștilor și a apărătorilor drepturilor omului, prin care se urmărește reducerea acestora la tăcere. Odată adoptată, Directiva SLAPP va trebui transpusă și în legislația națională.

Vă solicităm, de asemenea, să ne comunicați măsurile dispuse de dumneavoastră cu privire la prezenta solicitare. Comunicarea poate fi făcută în scris, la adresa de e-mail office@apador.org.

Vă mulţumim.

Semnatari

APADOR-CH

Comunitatea Declic

ActiveWatch

Centrul FILIA

Asociția Respiro Human Rights Research Centre

Miliția Spirituală

Greenpeace CEE România

CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică

Centrul pentru Inovare Publică

Asociația Bankwatch România

Funky Citizens

Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile

Fundația Comunitară Timișoara

Asociația Parcul Natural Văcărești

Asociația CIVICA

România 2024 – între 6 luni și 2 ani pușcărie pentru pamflet și alte deepfake-uri

08/02/2024/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Un proiect de lege menit să combată fenomenul deepfake în România se pregătește să iasă din mâinile deputaților cu pedepse cu închisoarea inclusiv pentru creatorii de conținut care vor folosi tehnologia pentru a sublinia o idee, prin stiluri care în mod normal se încadrează la satiră, pamflet sau artă SF.

Proiectul a fost inițiat în 2023 și a trecut de Senat într-o formă mai blândă, doar cu amenzi contravenționale, fără infracțiuni și pedepse cu închisoarea, în schimb deputații au simțit nevoia să fie mai aspri, adăugând celor patru articole de lege și un al cincilea, care spune că:

Art. 5. – (1) Încălcarea prevederilor art.3 constituie infracțiune și se sancționează după cum urmează:

a) crearea/realizarea conținutului tip deepfake se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani;

b) difuzarea/distribuirea conținutului tip deepfake, cunoscând natura falsă a conținutului se pedepsește cu amendă între 60 şi 180 de zile – amendă.

(2) Instanța care constată săvârșirea infracțiunii potrivit alin.(1) se pronunță și asupra menținerii sau a ridicării suspendării conținutului de tip deepfake de pe platforma online.

Acest articol îi trimite la închisoare, așadar, atât pe creatorii de conținut considerat deepfake, și-i consideră infractori și pe cei care vor difuza acel conținut. De exemplu dacă veți distribui pe Internet un clip în care președintele Iohannis pare că spune că de acum încolo va folosi numai Dacia în deplasările sale în străinătate, în locul avioanelor private de lux, veți fi pasibili de amendă între 60 şi 180 de zile, iar creatorul acelui film, care este evident un pamflet căci nu ar putea fi real, ar putea să intre la pușcărie pentru 6 luni până la 2 ani. Sau organul va folosi această ocazie doar ca să facă niște dosare penale și să bage frica în cei cărora le-ar mai putea trece prin cap să facă mișto de președinte.

Fără să negăm gravitatea fenomenului deepfake și implicațiile acestor mijloace de influențare și păcălire a oamenilor, atragem atenția că soluția nu e băgarea deepfake-ului la închisoare și cu siguranță nici pedepsirea fără discernământ a oricărui creator de conținut care folosește tehnologia modernă, alterând realitatea în scopuri artistice.

Iar obligația prevăzută în art. 3 din proiect, de a marca pe imaginile care nu corespund realității că sunt deepfake, duce la situații absurde, cum ar fi obligația ca orice film din genul SF, fantastic sau parodic, de exemplu, să conțină pe cel puțin 10% din suprafața imaginii un wattermark permanent cu textul „Acest material conține ipostaze imaginare”. Aceasta deoarece definiția legală a acțiunii de „utilizare malițioasă a tehnologiei” (art. 2 lit. b din proiect) este vagă, ambiguă, și permite extrapolarea, prin interpretarea pe care o pot face agenții statului, la orice fel de creație artistică care nu „zugrăvește” corect realitatea.

APADOR-CH a transmis către Camera Deputaților o solicitare de modificare a proiectului legislativ, prin eliminarea articolului 5 care prevede pedepse cu închisoarea. Acesta încalcă Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care garantează libertatea de exprimare, aflată în strânsă conexiune cu libertatea artistică.

În plus, în Codul penal (cp) sunt deja prevăzute infracţiunile de alterare a integrității datelor informatice (art. 362 cp), de fals informatic (art. 325 cp), de falsificare a unei înregistrări tehnice (art. 324 cp), de înșelăciune în formă agravată (art. 244 alin. 2 cp – deepfake-ul se încadrează în categoria „mijloacelor frauduloase” folosite la înșelăciune). Ca atare, este superfluă introducerea de noi infracţiuni prin prezentul proiect de lege.

APADOR-CH solicită, așadar, eliminarea art. 5, prin care au fost introduse infracțiuni, din proiectul de Lege privind utilizarea responsabilă a tehnologiei în contextul fenomenului deepfake (PL-x nr. 471/2023), revenindu-se astfel la forma proiectului de lege adoptat de Senat. În subsidiar, dacă se dorește menținerea infracțiunilor în proiectul de lege, APADOR-CH solicită introducerea unei prevederi în sensul că:

faptele incriminate nu constituie infracțiuni dacă sunt săvârşite în interesul artei sau ştiinţei, cercetării ori educaţiei sau în scopul dezbaterii unei chestiuni de interes public.

Ministerul Justiției refuză să salveze ONG-urile de la moarte

07/02/2024/in Buna guvernare, Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Printr-un răspuns amabil la propunerea noastră de a schimba Codul de procedură civilă, Ministerul Justiției refuză să contribuie la salvarea de la moarte a organizațiilor neguvernamentale sau a cetățenilor care pierd procese de interes public.

În urmă cu câteva săptămâni, APADOR-CH a trimis MJ o propunere de modificare a Codului de procedură civilă, în sensul în care, în anumite situații, cheltuielile de judecată să fie suportate de fiecare parte într-un proces, nu doar de cea care pierde. Concret, am propus introducerea unui nou alineat, (3), la art. 453 din Codul de procedură civilă, cu următorul conținut:

(3) În cauzele care au ca obiect probleme de mediu, de urbanism sau de liber acces la informațiile de interes public, fiecare parte își suportă cheltuielile de judecată.”

Această modificare ar salva de la desființare ONG-urile care pierd procesele prin care încearcă să determine autoritățile publice să respecte legea, să nu ia decizii în contradicție cu interesul public în probleme de mediu, de urbanism sau forțându-le să facă publice informații de interes pentru cetățeni. Întrucât de cele mai multe ori aceste organizații se luptă cu firme potente financiar sau cu autorități care-și permit să angajeze avocați scumpi, pierderea unui proces echivalează cu obligația de a achita cheltuieli de judecată uriașe, pe care niciun cetățean sau organizație neguvernamentală nu și le permite. Asta duce la desființarea organizațiilor și descurajează apelarea la justiție în alte cazuri în care cetățenii s-ar vedea nedreptățiți.

În replica transmisă APADOR-CH, Ministerul Justiției face referire la diverse alte prevederi legislative care ar putea fi de folos într-un proces – cum ar fi solicitarea de ajutor judiciar, dacă o organizație este săracă și nu are bani să plătească taxe de timbru sau să facă expertize judiciare. De asemenea, ministerul consideră că problema semnalată de APADOR-CH este reală, dar ea ar putea fi rezolvată și acum, chiar de judecătorul care „poate”, potrivit articolului 451 din Codul de procedură civilă, să reducă motivat cheltuielile de judecată, dacă le consideră vădit disproportionate.

Această prevedere, totuși, nu a ajutat cu nimic organizațiile desființate deja în justiție (Miliția spirituală și Asociația Salvați Bucureștiul), după ce au pierdut procesele în care susțineau interesele cetățenilor afectați de unele dezvoltări urbanistice.

Soluția propusă de APADOR-CH este susținută și de comunitatea Declic, printr-o petiție care a fost semnată de aproape 20.000 de cetățeni. Dacă ești de acord cu propunerea noastră semnează și tu petiția!

Citește răspunsul Ministerului Justiției la propunerea APADOR-CH

Comasarea alegerilor locale cu cele europarlamentare va crea haos electoral

31/01/2024/in Buna guvernare, Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Organizațiile semnatare critică intenția PSD și PNL de a comasa alegerile europarlamentare cu cele locale în luna iunie și consideră că aceasta limitează anumite drepturi ale alegătorilor și afectează competiția electorală și principiile securității juridice. Solicităm ca PNL și PSD să renunțe la astfel de propuneri și să organizeze alegerile astfel încât să nu afecteze drepturile electorale fundamentale, conform principiilor constituționale și standardelor internaționale asumate.

Comasarea alegerilor va avea efecte negative din mai multe puncte de vedere. Modificarea legislației electorale pe teme majore, cu mai puțin de cinci luni înaintea alegerilor contravine standardelor internaționale asumate de România. Codul bunelor practici în materie electorală al Comisiei de la Veneția indică faptul că un an înainte de alegeri ar trebui evitate schimbările legislative cu impact major, afectându-se chiar credibilitatea procesului electoral. Deși nu sunt interzise, iar adoptarea unor măsuri pozitive este permisă, în acest caz comasarea nu face decât să afecteze drepturile alegătorilor în mod negativ. Și nu vorbim în niciun caz despre modificări aduse cu mai mult de un an, ci despre o perioadă foarte scurtă de patru luni, în care se presupune că vor opera mai multe modificări legislative.

Reamintim și că alegerile locale anterioare au avut loc la finalul lunii septembrie, mandatul aleșilor locali este de patru ani, iar organizarea unui scrutin în luna iunie ar putea crea confuzie cu privire la preluarea mandatelor acestora. Conform Codului Administrativ consiliul local se constituie în cel mult 60 de zile de la data alegerilor, iar comasarea ar putea determina în fapt scurtarea mandatelor acestora, afectând și începerea exercitării mandatului de către primari. Comasarea ar presupune modificări sau derogări ale legislației cu privire la termenele de preluare a mandatelor, cu mai puțin de patru luni înainte de ziua alegerilor, ceea ce afectează principiul securității raporturilor juridice.

Va fi afectat dreptul de vot. O consecință gravă a acestei decizii este că pentru alegerile locale s-ar elimina de facto dreptul de a vota la adresa de reședință pentru alegătorii care nu și-au înregistrat reședința cu cel târziu șase luni înaintea datei alegerilor, adică la începutul lui ianuarie. Această reglementare, introdusă în 2023, era oricum restrictivă, dar în acest context nu face decât să extindă și mai mult numărul celor care nu vor putea utiliza această opțiune, ceea ce echivalează cu restrângerea exercițiului unui drept fundamental

Printre drepturile afectate se numără dreptul de a candida și a de fi ales la candidatură, întrucât desfășurarea alegerilor în paralel ar elimina posibilitatea depunerii de candidaturi pentru ambele tipuri de alegeri.

Comasarea alegerilor va produce confuzii legislative pentru alegători și posibil pentru organizatorii alegerilor. Legile utilizate pentru organizarea celor două tipuri nu sunt armonizate. Un astfel de exemplu este modul în care se formează birourile electorale, regulile fiind diferite. Autoritățile care organizează alegerile sunt diferite. De exemplu, la europarlamentare, Ministerul Afacerilor Interne are roluri pe care le îndeplinește Autoritatea Electorală Permanentă pentru locale. Acreditarea observatorilor se face după reguli diferite, la niveluri diferite, ceea ce ar putea limita posibilitatea de a monitoriza procesul și deci s-ar reduce transparența. EFOR a atras atenția asupra problemelor grave legate de Legea 33/2007, pentru organizarea alegerilor europarlamentare, care riscă să afecteze organizarea alegerilor și care nu a fost nicidecum o prioritate pentru politicieni din 2019 până astăzi. Comasarea alegerilor ar putea genera și alte modificări legislative de ultim moment, care ar completa și mai mult acest scenariu de instabilitate legislativă.

Comasarea afectează principiile legislative fundamentale care țin de claritate și stabilitate legislativă, prin faptul că suprapunerea unor reguli electorale diferite, un număr mai mare de buletine de vot (5 buletine), votul în circumscripții diferite ar putea afecta participarea informată a alegătorilor. Acest ultim aspect este important, întrucât alegătorii ar putea fi confuzi cu privire la modul în care sunt arondați la secțiile de votare, mai ales că la europarlamentare se votează și în străinătate, iar la locale aceștia sunt dependenți strict de adresa de domiciliu sau reședință.

Alegerile europarlamentare și cele locale se desfășoară după logici electorale diferite, iar temele din campaniile electorale ar induce confuzie și ar crea neclarități. Practic, s-ar suprapune teme europene cu subiecte care țin de comunitățile locale, care pot fi foarte specifice. Mai mult, finanțarea celor două campanii electorale s-ar putea suprapune, fapt care ar putea genera dificultăți în asigurarea controlului și transparenței celor două campanii. Apoi, comasarea ar favoriza partidele mari, tradiționale, cu resurse generoase din subvenții (314 milioane de lei în 2024), în defavoarea celor care au obiective politice și electorale doar la nivel regional sau local.

Considerăm că argumentele pe care le-au adus cele două partide în spațiul public nu se susțin și sunt strict calcule politice, bazate pe interese de partid, realizate în detrimentul principiilor democratice și drepturilor alegătorilor. Economiile care ar rezulta din aceste alegeri nu sunt un argument care să susțină intenția PSD și PNL. De altfel, reducerea unor costuri – care erau predictibile – în detrimentul echilibrului democratic nu este de dorit. Reamintim că CCR a enunțat în Decizia 51/2012, prin care a stabilit neconstituționalitatea legii care propunea comasarea alegerilor locale și parlamentare, că economiile aduse la buget nu justifică o astfel de decizie. Nu în ultimul rând, considerăm că este o decizie importantă, și este inacceptabil să fie luată în mod abuziv fără consultarea altor actori din societate.

Contact: Septimius Pârvu, Coordonator program electoral, septimius.parvu@expertforum.ro, 0787.638.315

Semnatari

Expert Forum, Asociația CIVICA, Centrul pentru Resurse Civice – membre ale Coaliției VotCorect

Centrul pentru Inovare Publică

Romanian Quantitative Studies Association

ActiveWatch

Átlátszó Erdély/Transilvania Transparentā

Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile

VedemJust

Asociaţia Voci pentru Democraţie şi Justiţie – VeDem Just

Corupția Ucide

Funky Citizens

Centrul FILIA

APADOR-CH

Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei

Aradul Civic

Sanda Foamete, activist civic, observator la vot

Maria Krause, expert electoral

Claudiu Tufiș, Conferențiar Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București

Oana Marinescu, Consultant Comunicare Strategică

Defăimare, instigare și alte postări pe Internet care ne-ar putea costa mai mult decât credeam

23/01/2024/in Articole, , Buna guvernare /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Întrucât am primit mai multe întrebări pe tema „cum ar trebui să ne comportăm pe Internet ca să nu ne salte poliția”, am pregătit câteva sfaturi juridice de care e bine să ținem seama atunci când vrem să ne răcorim pe rețelele sociale sau să ne spunem părerile despre unii și alții, persoane importante sau simpli concetățeni. Deocamdată începem cu două noțiuni mai întâlnite: defăimarea și instigarea.

Ce este defăimarea și cum se pedepsește

Noțiunea de „defăimare” nu există, ca atare, în Codul penal sau în Codul civil. În legislația interbelică au existat reglementări privind defăimarea, înțelesul noțiunii fiind cel din limbajul comun actual, respectiv de lezare/vătămare a reputației unei persoane.

În Codul penal care a fost aplicabil între anii 1969-2014, era prevăzută infracțiunea de „Defăimare a țării sau a națiunii”, fără ca noțiunea de defăimare să fie definită în legea penală, ceea ce lăsa loc unor abuzuri de interpretare, care limitau serios libertatea de exprimare.

De asemenea, în Codul penal menționat mai sus, au existat și alte prevederi care incriminau forme ale defăimării, sub denumirea de „insultă” și „calomnie”. Din anul 2006, infracţiunile de insultă şi calomnie, precum și infracțiunea de defăimare a țării sau a națiunii au fost abrogate (eliminate) din Codul penal. Incriminarea acestor fapte nu a fost preluată de noul Cod penal, în care nu se mai regăsesc.

Consecinţa dezincriminării infracțiunilor de insultă și calomnie a fost că, în cazul unor fapte care, în limbaj comun, ar intra în categoria defăimării, partea lezată se poate adresa numai instanţelor civile, printr-o acţiune pentru stabilirea răspunderii civile delictuale a autorului defăimării, autor care ar putea fi obligat de instanţa civilă la plata de despăgubiri pentru daunele morale produse şi la orice alte acţiuni necesare pentru repararea prejudiciului produs.

Ce drepturi încălcăm atunci când insultăm pe cineva

Este de menționat că dreptul la viaţă privată, dreptul la demnitate, dreptul la propria imagine sunt reglementate în art. 71-75 din Codul civil.

Având în vedere că dreptul de liber acces la justiție este garantat de Constituţie, există posibilitatea, cel puțin la nivel teoretic, ca pentru orice afirmaţie, chiar considerată benignă de către autorul ei, partea vizată să se poată adresa justiţiei, dacă ea apreciază că prin acea afirmaţie i-a fost lezat un drept, de exemplu dreptul la demnitate. Odată ce instanţa este sesizată, procesul va continua până când instanţa va pronunţa o soluţie şi până când acea soluţie va deveni definitivă, după verificarea ei de către o instanţă superioară instanţei care a pronunţat prima soluţie. Această procedură poate consuma mult timp şi, uneori, mulţi bani.

Dar libertatea mea de exprimare nu-mi permite să și înjur?

Pentru ca, în eventualitatea unei acţionări în instanţă, autorul afirmaţiilor să câştige procesul ce i-a fost intentat de partea vizată de afirmaţii, este nevoie ca el să-şi ia anumite măsuri de prevedere atunci când face acele afirmaţii. Subiectul privind aceste măsuri de prevedere este vast şi divers, existând particularităţi aproape pentru fiecare caz concret în parte. Tema în care se încadrează acest subiect este libertatea de exprimare, temă tratată în cuprinsul a numeroase lucrări de specialitate (articole, studii, ghiduri,cărţi etc.).

În esenţă, autorul unei afirmaţii ar trebui să aibă în vedere, cel puţin următoarele trei aspecte:

Afirmatia trebuie să aibă o bază factuală rezonabilă. Adică, atunci când autorului i se pune întrebarea: pe ce bază ai afirmat dumneata lucrul ăsta?, el să poată indica şi dovedi o serie de fapte sau împrejurări care, în mod rezonabil, pot justifica afirmaţia făcută. Cu alte cuvinte, nu sunt protejate afirmaţiile „gratuite”, fără bază rezonabilă sau complet fără bază.
Dacă afirmaţiile se încadrează în cadrul unei dezbateri privind un interes public, protecția autorului lor este mai sporită. În cazul în care e vorba de dezbateri privind o chestiune de interes public, jurisprudenţa CEDO stabileşte că, în anumite condiţii, sunt admise şi exagerări, şi afirmaţii care deranjează sau şochează.
În cazul criticii la adresa politicienilor sau a instituţiilor publice, jurisprudenţa CEDO permite o mai mare libertate, în anumite condiţii, fiind admise şi exagerări, şi afirmaţii care deranjează sau şochează. Deci, dacă sunt vizate persoane sau firme private, iar chestiunea dezbătută nu este de interes public, trebuie mult mai multă atenţie la exactitatea/acurateţea afirmaţiilor şi la baza factuală.

Fiecare dintre cele 3 aspecte menționate mai sus suportă foarte multe nuanţări, care ţin cont de particularităţile fiecărui caz concret. De aceea, şi jurisprudenţa CEDO în materie este foarte bogată. Astfel că rolul unui avocat în astfel de litigii nu trebuie deloc neglijat.

Ce e instigatorul…

Cu privire la aspectele penale, menţionăm că în Codul penal sunt pedepsite cu închisoarea atât fapta de instigare publică la săvârşirea de infracțiuni (art. 368 Cod penal), cât și incitarea la violenţă, ură sau discriminare (art. 369 Cod penal).

Potrivit art. 47 Cod penal, instigator este persoana care, cu intenție, determină o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală. Incitatorul nu este definit în Codul penal, astfel că noţiunea are înţelesul din limbajul comun, fiind sinonim cu instigatorul.

… și cum poate fi el dovedit

Se observă că, în raport de art. 47 Cod penal, pentru a instiga, este nevoie de întrunirea cumulativă a cel puţin 2 condiţii:

Intenţia de a instiga (nu există infracţiune dacă nu a existat clar intenţia de a instiga, ci a fost doar o culpă/greşeală aferentă intenției reale de a informa cititorii sau de a dezbate o chestiune de interes public)
Determinarea altei persoane de a săvârşi o infracţiune. Cu alte cuvinte, conţinutul afirmaţiilor trebuie să fie atât de puternic și de convingător încât să poată determina o persoană care nu intenționa să comită o infracțiune să ia rezoluţia (hotărârea) de a comite o infracţiune numai prin simplul fapt că a lunat cunoștință de acele afirmații (de exemplu, o persoană s-a hotărât să comită o infracțiune pentru că a citit un text care conţine anumite afirmaţii). Este discutabil cât de „determinantă” poate fi o postare care conţine sau să lasă loc unor semne de întrebare, întrucât efectul semnelor de întrebare este de a crea sau semnala dubii, îndoieli, nu de a forma sau întări convingeri.

Ce facem când „organele” abuzează legea

Cu toate acestea, în practică, organele de urmărire penală aplică, uneori, o marjă destul de largă de apreciere cu privire la conţinutul noţiunilor de „instigare” sau „incitare”, dincolo de înţelesul acelor noțiuni care rezultă dintr-o interpretare cu bună-credință a legii, ceea ce poate duce la deschiderea abuzivă a unor dosare penale pentru infracţiuni de instigare/incitare. Desigur, dacă nu primește o soluție de netrimitere în judecată, cel supus abuzului îşi poate găsi dreptatea în instanță, însă asta după câţiva ani în care trăieşte cu stresul că este subiectul unui dosar penal și după ce trece prin stresul fazelor procesului în instanţă (la prima instanţă și, apoi, la instanţa superioară). Totuși, garanția că, în cele din urmă, un nevinovat nu va rămâne condamnat pe nedrept, este reprezentată de CEDO, ca ultimă instanță, care va adopta o soluție corectă. Dar, procedura la CEDO poate dura destul de mult, unul dintre motive fiind și supraîncărcarea instanței europene.

Deci, am voie să înjur puterea?

Cu alte cuvinte, nimeni nu este împiedicat, în mod vizibil, să abordeze chestiuni controversate/deranjante pentru factorii de putere, și să folosească formulări viguroase/șocante, dar cei care aleg acest drum trebuie să știe că e nevoie de putere şi rezistenţă psihică, în cazul unor abuzuri la care este posibil să fie supuşi. Până la urmă, li se va face dreptate la CEDO, dacă nu la nivel național, dar, până atunci, va fi nevoie de multă putere, răbdare, determinare și rezistență.

Vă recomandăm o lectură utilă și aprofundată pe aceste subiecte de care ne vom lovi în continuare tot mai mult pe Internet și în viața reală: Ghidul privind art. 10 (libertatea de exprimare) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, întocmit de Direcția Jurisconsultului Curții Europene a Drepturilor Omului.

Printre paragrafele din Ghid care ar putea capta interesul se pot număra și:

Par. 109 – 277 – cu privire la protecția reputației și drepturilor altora (chestiuni legate de defăimare)

Par. 278 – 349 – cu privire la presă și la rolul acesteia de „câine de pază”

Par. 595 – 641 – cu privire la libertatea de exprimare și internetul

Par, 653 – 658 – cu privire la pluralismul mass-media și alegerile