Buna guvernare – APADOR-CH

Legea majoratului digital – un nou Big Brother și multă ipocrizie

16/10/2025/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

De la cartelă telefonică doar cu buletinul, la cont online doar cu buletinul; Sub pretextul protejării minorilor, statul impune o supraveghere generalizată pe Internet

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) a transmis Camerei Deputaților o serie de observații pe marginea proiectului așa zisei „Legi a majoratului digital” (PL-x nr. 356/2025), aflată în dezbatere. Deși este prezentat ca o măsură pentru protejarea minorilor în mediul online, proiectul ridică probleme serioase de respectare a dreptului la viață privată, proporționalitate și chiar retroactivitate.

Protejarea minorilor, prin colectarea datelor tuturor

Principala prevedere a proiectului este obligația de „validare a vârstei” utilizatorilor, impusă de articolul 4 alineatul (3), obligație care cade în sarcina furnizorilor de servicii online. Aceștia vor putea face asta și utilizând „metode de estimare probabilistică”, respectând „principiile minimizării datelor” din GDPR, spune legiuitorul, dar fără să clarifice cum anume va putea un furnizor de servicii să verifice vârsta unui utilizator, altfel decât prin clasica metodă de a cere un act de identitate. Iar rezultatul acestei prevederi va fi că furnizorii vor trebui să-i verifice pe absolut toți utilizatorii, ca să vadă cine are peste 16 ani și deci are voie pe Internet. Așadar, cont online doar cu buletinul.

În acest fel, invocarea principiului „minimizării datelor” din GDPR este doar formală. În realitate, aplicarea acestei legi ar duce exact la contrariul acestui principiu – la o colectare masivă de date cu caracter personal, disproporționată față de scopul declarat.

Furnizorii de servicii online și chiar ANCOM vor ajunge să colecteze și să stocheze datele de identificare ale tuturor utilizatorilor de Internet din România (ca să vadă care sunt minorii). În acest fel, proiectul creează cadrul legal pentru o nouă formă de supraveghere în masă, similară cu vechile inițiative de tip Big Brother declarate neconstituționale între 2008 și 2016, și împotriva cărora APADOR-CH a militat constant (Legea cartelelor pre-plătite, Legea securității cibernetice).

Ca și precedentele tentative de Big Brother, noul proiect nu protejează pe nimeni, ci doar creează baze de date cu informații despre identitatea fiecărui utilizator, permițând profilarea acestora și urmărirea activității lor online. Este visul oricărui serviciu de informații.

Parlamentarii vor să aplice legea și retroactiv

O altă problemă gravă a proiectului este caracterul retroactiv al legii. Articolul 5 alineatele (2) și (4) prevăd că, în termen de 180 de zile de la publicarea legii, furnizorii de servicii online trebuie să solicite „acordul parental” pentru toate conturile deja existente. Dacă acest acord nu este obținut, conturile vor fi mai întâi blocate, apoi șterse.

În practică, așadar, toți utilizatorii – inclusiv adulții – ar trebui să trimită o cerere la ANCOM cu datele lor de identificare (nume, CNP, domiciliu, data nașterii) și o copie a actului de identitate. În caz contrar, conturile online deținute pe diversele platforme le-ar fi radiate. Condițiile pentru deschiderea de conturi online noi NU ar trebui să se aplice și conturilor deja existente, pentru că asta ar însemna retroactivitatea legii.

Lăsând la o parte incapacitatea instituțiilor și a furnizorilor de a îndeplini acest deziderat, și absurdul situației, această prevedere încalcă mai ales articolul 15 alin. (2) din Constituție, care interzice aplicarea retroactivă a legii.

Fără să nege necesitatea protejării minorilor în mediul virtual, APADOR-CH solicită deputaților să clarifice modul în care vârsta acestora poate fi verificată, astfel încât legea să nu încalce drepturi fundamentale ale tuturor, precum și eliminarea prevederilor care ar face ca legea să se aplice retroactiv.

Deși ambalată generos, „Legea majoratului digital” nu este o premieră, ci o nouă încercare a statului de a introduce mecanisme de supraveghere în masă, după modelul legilor Big Brother respinse anterior de Curtea Constituțională.

De la cartele telefonice doar cu buletinul, România riscă să ajungă la conturi online doar cu buletinul – un pas periculos spre pierderea anonimatului și a vieții private în spațiul digital.

APADOR-CH atrage atenția că, așa cum lupta împotriva terorismului a fost folosită ca pretext pentru limitarea libertăților civile, acum același rol îl joacă „protecția minorilor”. Este un obiectiv legitim, dar care nu poate justifica sacrificarea altor drepturi fundamentale – în special dreptul la viață privată și libertatea de exprimare.

În plus, statul nu trebuie să se substituie părinților în supravegherea copiilor, decât în situații excepționale. Or proiectul votat rapid de Senat și ajuns la Camera Deputaților transferă către stat și către furnizorii de servicii online o responsabilitate care aparține, în mod firesc, familiei.

APADOR-CH subliniază că legiuitorul are obligația să găsească metode de protejare a minorilor care să nu ducă la identificarea și monitorizarea generalizată a populației.

Citiți observațiile transmise de APADOR-CH deputaților

Cine și pentru ce vrea să ne trimită la război în afara țării?

10/10/2025/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Proiectul noii Legi a Apărării Naționale are formulări vagi care pot justifica abuzuri în țară și acțiuni militare arbitrare în afara țării

APADOR-CH a cerut Parlamentului să rescrie câteva articole din proiectul noii Legi a Apărării Naționale, care în forma actuală pot duce la restrângerea arbitrară a unor drepturi și angajarea țării în război fără acordul NATO.

Mai multe articole din proiectul care se află acum în Camera Deputaților (Pl-x nr. 351/2025) sunt ambigue și pot deschide calea unor decizii abuzive, în afara cadrului constituțional, aspect sesizat de altfel și de Consiliul legislativ, în avizul dat legii.

Formulări vagi care pot justifica restrângerea unor drepturi

Proiectul folosește expresii precum „amenințări și pericole” sau „măsuri corespunzătoare în domeniile de competență” fără a le defini. În lipsa unor limite clare, autoritățile ar putea lua măsuri similare celor din starea de urgență – cum ar fi închiderea unor televiziuni, interzicerea unor partide sau restricționarea protestelor – fără ca o astfel de stare să fie declarată oficial.

Legea trebuie să indice în mod clar în ce pot consta „ameninţările şi pericolele” care pot justifica luarea de către autorităţi a unor măsuri restrictive și să indice în mod clar gama de măsuri care pot fi dispuse de autorităţi în situaţia respectivă.

România ar putea porni acțiuni militare fără decizia NATO

Un alt articol problematic (art. 4 al. 3) permite intervenții militare în afara țării pentru contracararea așa-numitelor „amenințări hibride” – un termen care nu este definit nici în acest proiect de lege, nici în altele la care face trimitere.

„(3) Parlamentul României aprobă angajarea unor capabilități militare și non militare pe teritoriul statului român sau în afara acestuia, pentru contracararea amenințărilor hibride, la propunerea Președintelui României, după consultarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării.”

În teorie, o astfel de prevedere ar putea justifica trimiterea de trupe într-un stat străin fără o decizie prealabilă a NATO, ceea ce contravine principiilor alianței din care România face parte.

Dincolo de acest neobişnuit avânt războinic, foarte suspect, care rezultă din textul de lege propus, avânt în contradicţie vădită cu comportamentul paşnic al ţării de până în prezent, întrebarea care se pune este ce înseamnă şi în ce pot consta acele „ameninţări hibride” care justifică acţiuni militare împotriva altui stat. Dacă tot e să mergem la război, măcar să ştim pentru ce.

Ca studiu de caz, ne putem întreba dacă „documentul” extras dintr-un rechizitoriu, prezentat, la Copenhaga, de preşedintele Nicușor Dan, drept „probă solidă” a interferenţei ruseşti în alegerile prezidenţiale din 2024 ar putea fi sau nu considerat probă solidă a unei „ameninţări hibride”, care să justifice o intervenţie militară împotriva statului bănuit ca autor al acelei ameninţări?

Pe lângă definirea clară a noțiunii de „amenințări hibride”, legea ar trebui să indice şi un prag minimal al gravităţii acelei ameninţări, pentru ca ea să poată sta la baza iniţierii unei acţiuni militare pe teritoriul altei ţări, adică al declanşării unui război.

APADOR-CH mai solicită și ca legea să prevadă expres că o intervenție militară externă se poate face doar pe baza unei decizii a Consiliului Atlanticului de Nord (NATO).

Text neclar privind trimiterea de trupe pentru „situații care generează riscuri”

Tot articolul 4, dar alin. 4 permite folosirea armatei în afara țării pentru „protejarea cetățenilor români” și „alte situații care generează riscuri”. Formularea este atât de vagă încât ar putea permite intervenții militare în aproape orice context — chiar și în afara unor conflicte armate sau dezastre naturale.

Dacă art. 4 al. 4 este clar atunci când se referă la „cazul unor dezastre naturale” sau „conflicte armate”, nu mai este clar atunci când se referă şi la „alte situații care generează riscuri pentru siguranța acestora”. Prin lipsa de precizie, expresia permite ca orice situaţie să fie apreciată, în mod pur subiectiv, ca justificând intervenţia armată în afara ţării.

APADOR-CH cere rescrierea acestor articole pentru a asigura claritate, previzibilitate și respectarea principiilor constituționale, astfel încât măsurile de apărare să nu poată fi folosite pentru restrângerea nejustificată a libertăților sau pentru acțiuni militare arbitrare.

Citiți pe larg observațiile APADOR-CH transmise Parlamentului

Când „liberalismul” calcă libertatea de exprimare în picioare — la centru și în teritoriu

01/10/2025/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) condamnă comportamentul agresiv și jignitor manifestat de unii oficiali la adresa jurnaliștilor, atât la nivel local, cât și central. Astfel de incidente, tot mai frecvente în ultima perioadă, reprezintă o amenințare gravă la adresa libertății presei și a dreptului publicului la informare, principii fundamentale într-o societate democratică.

Cazul jurnalistului Emil Mihail Tatu din Constanța

Un caz recent este al jurnalistului Emil Mihail Tatu de la Constanța TV, care, în cadrul unei conferințe de presă din 25 septembrie 2025, la Primăria Constanța, a fost ținta unor replici agresive și jignitoare din partea primarului PNL Vergil Chițac.

La o întrebare legitimă a jurnalistului, privind domiciliul efectiv al primarului, în raport cu exercitarea mandatului, primarul a dat un răspuns sfidător: „Nu intereseaza pe nimeni unde dorm eu” și „Dacă vreți, mai vin o dată la dumneavoastră în emisiune și vă mai calc o dată în picioare.” Ulterior, într-o emisiune TV, primarul a continuat atacurile, calificându-l pe jurnalist drept „o haimana de presă lipsită de geniu și de talent”.

Acest tip de reacție, din partea unui demnitar, este inacceptabil și are un efect de intimidare a presei, descurajând jurnaliștii să adreseze întrebări esențiale, chiar dacă incomode, pentru transparența actului de guvernare.

Cazurile Ciucu și Bolojan, de la București

În mod normal, în astfel de luări de poziție în sprijinul jurnaliștilor, „manualul de comunicare” prevede o responsabilizare în primul rând a partidului din care face parte primarul agresiv. Partidul ar trebui să-l cheme la ordine și să-i explice că nu așa se vorbește cu presa, care până la urmă este un intermediar între oficiali și cetățeni. În acest caz, însă, pare că domnul primar Chițac nu a făcut decât să copieze comportamentul liderilor săi de la centru, adăugând de la sine și ceva grobianism.

Căci din păcate, acest tip de atitudine nu este doar un caz izolat, o modă constănțeană, ci reflectă un tipar comportamental tot mai des întâlnit în rândul liderilor PNL chiar la nivel central. Nu mai demult decât luna trecută, prim-vicepreședintele PNL și primarul Sectorului 6, Ciprian Ciucu, a părăsit conferința de presă după doar patru minute, vizibil iritat de întrebările repetate ale unui jurnalist privind contractele PNL cu presa. Ciucu a refuzat să răspundă la întrebări legitime, considerându-le o „obsesie” a jurnalistului.

Ieșiri similare din conferințele de presă, în care a primit întrebări incomode, a avut însuși premierul Ilie Bolojan, președintele PNL, nemulțumit de aceleași „obsesii” ale puținilor jurnaliști care mai îndrăznesc să întrebe de banii dați partidelor sau unei părți a presei.

APADOR-CH își exprimă așadar îngrijorarea și protestul față de această restrângere vizibilă a libertății de exprimare în societatea românească, și față de lipsa de transparență tot mai prezentă în actul de guvernare. Aceste derapaje contravin atât principiilor democratice fundamentale, dar și promisiunilor fierbinți și repetate, făcute de actuala putere, după ultimele alegeri, când ne spuneau ce guvernare deschisă și responsabilă o să urmeze.

Este esențial ca oficialii să înțeleagă rolul crucial al presei într-o democrație – acela de „câine de pază” al interesului public. Comunicarea între putere și cetățeni nu este unilaterală, ci trebuie să aibă două sensuri. Iar pe unul dintre ele este dreptul cetățenilor și al presei să pună întrebări și să primească răspunsuri la ele.

Atacurile personale, intimidările și refuzul de a răspunde la întrebări legitime subminează încrederea publicului în instituții și erodează fundamentele statului de drept. Iar așa cum ne tot spune șeful statului, președintele Nicușor Dan, ascensiunea partidelor etichetate ca extremiste în opțiunile electoratului s-ar datora de fapt neîncrederii în actul guvernării.

APADOR-CH va continua să monitorizeze cu atenție aceste cazuri și să apere drepturile fundamentale ale jurnaliștilor și ale cetățenilor la o informare corectă și liberă.

Parlamentul transformă enervarea cetățenilor în venit la buget

05/09/2025/in Buna guvernare, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Amenzi de 5.000-20.000 de lei pentru „lipsa de respect” arătată instituției sau funcționarului public – de 20 de ori mai mari decât, de exemplu, pentru alungarea soției și a copiilor din casă

36 de parlamentari UDMR și de la minorități s-au gândit să dea o mână de ajutor guvernului, în greaua încercare de a aduce mai mulți bani la buget. Ei par să fi descoperit cel mai productiv zăcământ din România, nemulțumirea cetățenească, și să-l taxeze corespunzător. Cei 36 au depus la Senat un proiect de modificare a Legii 61/1991 și a Legii 544/2001, care schimbă substanțial interacțiunea cetățeanului cu instituțiile publice și funcționarii lor. Pe scurt, parlamentarii vor ca petenții care nu se apleacă suficient de mult de spate în fața ghișeului, să fie sancționați cu amenzi cuprinse între 5.000 și 20.000 de lei (aproximativ 1.000-4.000 de euro).

Se patentează astfel o afacere înfloritoare și fără sfârșit: Guvernul ia măsuri care enervează populația – cetățenii devin nervoși și nemulțumiți – atitudinea le este taxată ca „lipsă de respect” și astfel se duc mai mulți bani la buget pentru alimentarea aparatului public, cel care generează nemulțumire, dar cere respect.

APADOR-CH a cerut astăzi Senatului, cu tot respectul cuvenit, să renunțe la această modificare legislativă neclară și abuzivă.

Cum vor parlamentarii să fie poporul

Propunerea legislativă introduce noi contravenții în Legea 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii şi liniştii publice, după cum urmează:

„13′) Manifestarea, în relaţiile cu instituţiile publice şi angajaţii acestora, a unui comportament lipsit de respect, provocator sau intimidant, agresiv sau recalcitrant, inclusiv prin refuzul de a respecta indicațiile personalului din instituţii publice, contrar obligaţiei cetăţenilor de a adopta o conduită civilizată şi respectuoasă, în scopul menţinerii unui climat de ordine şi linişte publică.”

Din descrierea legală a noii contravenții, se observă că persoana lezată prin comportamentul interzis poate fi nu doar o persoană fizică (angajatul unei instituții publice), ci și o persoană juridică, adică însăși instituția publică.

Așadar, orice critică, verbală sau în scris (sub forma unei plângeri, petiții, reclamații etc.), orice solicitare de informații mai insistentă, adresată unei instituții publice va putea fi calificată ca „manifestare a unui comportament lipsit de respect”. Pentru că a imputa ceva unei instituții sau unui angajat al ei poate fi lesne calificat ca lipsă de respect față de instituție sau angajat. Ca urmare, nu va mai fi posibil ca o persoană să pună sub semnul întrebării comportamentul și/sau profesionalismul unei instituții sau unui angajat, pentru că această atitudine critică va putea fi interpretată ca lipsă de respect.

Mai mult, dacă un cetățean nu va folosi, verbal sau în scris, un ton umil, timid, supus, pe deplin respectuos, fără urmă de indignare, de nemulțumire, de supărare ori nervozitate (cine ar avea motive să fie nervos, zilele astea, nu-i așa?) atitudinea sa „neconformă” va putea fi calificată tot ca „manifestare a unui comportament lipsit de respect, provocator, intimidant sau recalcitrant” și sancționat cu amendă de la 5.000 la 20.000 de lei.

Legea mai prevede că agentul care va constata această contravenție face parte tot dintr-o instituție publică (polițist, primar, împuternicit al primarului). Iar constatarea contravenției o va face după ce va interpreta, după bunul plac, textul legal, text după cum se vede foarte vag și care, din acest motiv, permite interpretări abuzive. O simplă remarcă ironică la adresa vreunui funcționar sau a unei instituții publice ar putea fi interpretată ca lipsă de respect și amendată cu câteva salarii medii.

O lege specială doar pentru funcționarii statului…

Întrebarea care se pune este de ce s-a simțit nevoia amendării doar a celor care nu sunt respectuoși cu instituțiile publice și cu angajații acestora. Nu ar fi trebui să se bucure de același respect și angajații din sectorul privat? De exemplu, lucrătorii din bănci. Sau croitorii. Sau lucrătorii din supermarketuri. Sau ospătarii. Va fi introdusă o contravenție, separat, pentru fiecare categorie de salariați? Doar, fiecare categorie profesională are dreptul la respect. Nu doar angajații instituțiilor publice.

În plus Legea 61/1991 așa cum este ea acum prevede deja sancționarea celor care provoacă scandal în public:

„Săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora”.

Este evident că o atitudine a unui cetățean care lezează ordinea sau liniștea publică, inclusiv în relația sa cu un angajat al unei instituții publice, poate fi sancționată în baza acestui text. Nu mai este nevoie de un nou text, similar, dar care mai introduce și termeni neclari.

… sau un mod de a finanța deficitul?

O lege existentă se modifică sau se completează numai dacă există o nevoie socială presantă de a se schimba ceva din regulile deja stabilite prin lege. Care a fost nevoia socială presantă de a introduce o astfel de contravenție în lege? Din expunerea de motive nu rezultă că, la nivelul țării, s-a pornit un val de cetățeni care agresează instituțiile publice și angajații acestora. Este posibil să existe cetățeni nemulțumiți de prestațiile unor instituții publice sau ale unor angajati ai acestora. Iar, un cetățean nemulțumit, în mod repetat, de relația sa cu o instituție publică, poate deveni și „recalcitrant”.

Potrivit DEX, „recalcitrant” înseamnă „nesupus, încăpățânat, care se opune, care nu se lasă convins”. Iar, pentru vina de a fi „recalcitrant”, adică de a nu se lăsa convins de autorități, de a nu se supune orbește, de a fi încăpățânat pentru respectarea drepturilor sale, cetățeanul urmează să fie amendat, de fiecare dată când cârtește, cu amendă de la 5.000 la 20.000 lei.

Probabil ăsta e planul de scoatere a țării din mult discutata „criză economică” sau „bugetară”: fiecare cetățean care nu e respectuos cu autoritățile, care nu se lasă convins de ele, care e încăpățânat, care se opune și nu se supune, va fi amendat, pentru fiecare act de nesupunere, cu cate 20.000 lei. Poate că așa se vor aduce suficienți bani la bugetul de stat, pentru reducerea deficitului sub 3%.

De câte ori poți să-ți alungi familia din casă de 20.000 de lei

Și dacă nu era suficientă această descriere vagă și interpretabilă a noii contravenții, legiuitorii s-au gândit să fie și excesiv de severi cu amenda. Mai exact au stabilit-o pe cea mai mare posibilă (5.000-20.000 de lei), arătând astfel ce „respect” arată ei celorlalte categorii de persoane care ar putea fi agresate cu adevărat. De exemplu, aceeași Lege 61/1991 prevede că actele de huliganism, provocarea de scandal în locurile publice sau fapta de a-ți alunga soția și copiii din casă se sancționează cu amendă de numai 200-1.000 de lei. Așadar, ar trebui să-ți alungi familia din casă de 20 de ori ca să facă cât o lipsă de respect arătată funcționarului de la ghișeu.

Este evident că prevederea unei amenzi maxime pentru o faptă de „insuficient respect” arătat la adresa unei instituții publice sau angajaților săi este o măsură vădit disproporționată și are ca scop, ușor vizibil, supunerea cetățeanului în relația cu autoritățile/instituțiile publice, insuflând acestuia temerea că orice gest al său, din care va rezulta o cât de mică nesupunere („încăpățânare“), va fi drastic sancționat, printr-o amendă exagerat de mare.

Imaginați-vă România de mâine, dacă această lege se va adopta: cozi silențioase la instituțiile publice, cetățeni cu ochii în pământ, funcționari respectați până la adorație. Paradisul birocratic devine, în sfârșit, realitate. Trăiască România cuminte și respectuoasă!

P.S. APADOR-CH își rezervă dreptul de a fi „recalcitrantă” în continuare, criticând astfel de inițiative legislative ori de câte ori este nevoie.

Citiți recomandările transmise de APADOR-CH Senatului României, cu tot respectul cuvenit…

Observațiile APADOR-CH cu privire la proiectul de ordin privind supravegherea ONG-urilor

29/08/2025/in Buna guvernare /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin care introduce un mecanism de supraveghere a activității asociațiilor și fundațiilor, cu scopul de a preveni posibila finanțare a terorismului prin ONG-uri.

Printre altele, proiectul stabilește că ONG-urile vor fi evaluate pe baza unor indicatori de risc neclari, stabiliți de Oficiu, că pot fi încadrate ca „vulnerabile” la spălarea banilor sau finanțarea terorismului. În plus, sunt trasate sarcini noi consiliilor directoare ale organizațiilor, care ar trebui să angajeze/desemneze persoane responsabile cu „paza contra terorismului” și să facă periodic rapoarte interne privind „sănătatea” fiscală a organizației.

APADOR-CH consideră că unele prevederi ale ordinului, formulate neclar, pot genera abuzuri și vor îngreuna activitatea organizațiilor neguvernamentale, în loc să-și atingă scopul, adică să prevină spălarea banilor și finanțarea terorismului. În cadrul dezbaterii publice organizate la 28 august, la sediul Oficiului, APADOR-CH a transmis un set de recomandări pentru clarificarea unor prevederi din legislație, iar multe dintre ele au fost înțelese și acceptate de reprezentanții autorității, care au promis o rectificare a proiectului în acord cu propunerile organizațiilor prezente la dezbatere.

Principalele propuneri formulate de APADOR-CH sunt:

Articolul 2 al. 1 si 2 prevede că Oficiul supraveghează asociațiile și fundațiile prin efectuarea analizei de risc, care este realizată pe baza unor indicatori de risc aprobați prin procedură internă la nivelul Oficiului. APADOR-CH consideră că acești indicatori trebuie să fie publici. În caz contrar, orice organizație ar putea fi etichetată arbitrar. Reprezentanții Oficiului au subliniat că vor lua în considerare includerea indicatorilor de risc în conținutul proiectului de ordin.
Articolul 2 al. 5 prevede că: „Oficiul publică pe pagina sa de internet tipurile de asociații și fundații identificate ca fiind vulnerabile la utilizarea abuzivă în scopul finanțării terorismului.” Sintagma „tipuri de asociații și fundații” nu există în legislație. Oficiul a fost de acord că această prevedere trebuie reformulată pentru a fi mai clar ce informații despre asociații vor fi publicate pe site-ul Oficiului;
Articolul 4 al. 1 folosește expresia „controale adecvate”. Termenul este vag și ar trebui explicat prin reguli concrete, să indice și caracteristicile pe care trebuie să le întrunească un control intern pentru a fi considerat adecvat;
Articolul 4 al. 2 prevede: „Consiliul director din cadrul asociaţiilor şi fundaţiilor desemnează persoana responsabilă cu efectuarea de controale adecvate…” Obligația de a desemna o persoană responsabilă cu verificările interne este nerealistă pentru majoritatea ONG-urilor, care au personal redus și resurse financiare limitate. Propunerea APADOR-CH este ca această desemnare să fie opțională, nu obligatorie.
Articolul 4 al. 2 lit. e) prevede că „…persoana responsabilă cu efectuarea de controale adecvate… prezintă Consiliului director, lunar, un raport cu rezultatele controalelor adecvate…” – APADOR-CH consideră că raportarea lunară impusă este inutilă și consumatoare de resurse. Mai logic ar fi ca rapoarte să existe doar atunci când apar probleme reale.

În urma discuțiilor cu reprezentanții societății civile, Oficiul a părut că va renunța la obligația ca, în cadrul consiliului director, să fie desemnată o persoană responsabilă cu efectuarea controalelor adecvate și la impunerea unor raportări lunare. În locul acestora, ar urma ca tot consiliul director să aprobe și să implementeze o procedură internă de protecție împotriva vulnerabilităților și abuzurilor, menită să prevină finanțarea terorismului.

Dacă proiectul de ordin va introduce o asemenea obligație pentru ONG-uri, APADOR-CH subliniază că nu este realist ca fiecare organizație să elaboreze individual propria procedură, deoarece la nivelul acestor organizații nu există experți în prevenirea și combaterea terorismului prin mijloace financiar-contabile. În acest caz, este necesar ca Guvernul să adopte, prin hotărâre, un model de procedură, o procedură-cadru, după care să se poată ghida ONG-urile la întocmirea propriei proceduri. Asta a fost soluția, de exemplu, în cazul măsurilor antibullying, când Guvernul a adoptat, prin HG nr. 970/2023, o metodologie-cadru, privind prevenirea și combaterea hărțuirii pe criteriul de sex și a hărțuirii morale la locul de muncă.

Scopul acestor modificări trebuie să fie unul corect, transparent și aplicabil, fără a bloca activitatea asociațiilor și fundațiilor prin reguli birocratice inutile. Salutăm faptul că, în urma dezbaterii de astăzi, Oficiul a arătat deschidere și a acceptat o parte semnificativă dintre recomandările noastre. Vom urmări în continuare modul în care discuțiile noastre vor fi reflectate în forma finală a ordinului.

Citiți Recomandările APADOR-CH cu privire la proiectul de Ordin privind aprobarea mecanismului de supraveghere a activității asociaţiilor şi fundaţiilor

UPDATE 8 septembrie 2025 – Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor a definitivat proiectul de Ordin privind aprobarea mecanismului de supraveghere a activității asociaţiilor şi fundaţiilor înfiinţate în baza Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005. Toate propunerile formuate de APADOR-CH au fost preluate și introduse în textul ordinului.

În căutarea definiției dezinformării

20/08/2025/in Articole, Buna guvernare, Transparenta /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Statul român promite măsuri de combatere a dezinformării, dar nu are o definiție legală a fenomenului și nici un plan transparent de aplicare; Mai nou, pare că dezinformarea nici nu ne mai doare așa de tare, de când ne ard noile taxe la buzunare

Ce este dezinformarea, cum este ea definită? Dar cenzura? Sunt doi termeni foarte utilizați în spațiul public și totuși ei nu sunt definiți clar într-o lege. Cum arată dezinformarea, cine decide că o știre dezinformează sau manipulează? Cine stabilește că informația e adevărată sau falsă? Vom avea un Minister al Adevărului? Ce mijloace de apărare are la dispoziție un acuzat de dezinformare?

În iunie 2025 am trimis aceste întrebări președintelui nou ales și Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT), pentru că împreună promiteau atunci că vor lua spinoasa problemă a dezinformării de coarne și se vor lupta cu dânsa până când o dovedesc.

N-am aflat răspunsuri la niciuna din întrebările lansate atunci, dimpotrivă, am fost purtați ca de obicei de la Președinție și CSAT, la Ministerul Afacerilor Externe, și de acolo la Guvern, care ne-a zis că e secret.

Chestiunea dezinformării nu pare să mai fie de actualitate azi, cel puțin în preocupările oficiale. În schimb am fost noi întrebați de alții ce părere avem despre aceste două teme: lupta cu dezinformarea și cenzura. Răspunsurile de mai jos au fost oferite de APADOR-CH unor studenți la jurnalism, singurii care par să se mai îngrijoreze azi de cum va arăta viitorul în epoca de după ce lupta cu dezinformarea va fi fost deja câștigată de unii și pierdută de noi toți.

Î: În iunie 2025 ați întrebat Președinția cum are de gând să combată dezinformarea, fenomen acuzat că ar fi stat la baza anulării alegerilor prezidențiale din noiembrie 2024. Ce răspunsuri ați primit?

APADOR-CH: Pe scurt ni s-a spus că lucrurile sunt prevăzute deja într-o strategie națională și să stăm liniștiți, că se lucrează. Concret, însă, nu ni s-a răspuns la niciuna din întrebările transmise – ne-ar fi surprins dacă n-ar fi fost așa – ci am fost trimiși de la o autoritate la alta ca să aflăm ceva ce ar fi trebuit să fie public, la dispoziția tuturor.

Î: Ce anume?

APADOR-CH: Păi chiar Strategia asta, denumită oficial „Strategia Națională de Comunicare Strategică și Combatere a Dezinformării”. În urma solicitării am aflat de la Președinție și de la CSAT că ea există, că a fost adoptată în urmă cu patru ani chiar, printr-o hotărâre CSAT (Hotărârea 113/2021), bineînțeles în acord cu drepturile fundamentale garantate de Constituție…, că ar conține un glosar de termeni în care se găsesc definițiile dezinformării și fake news, și că pentru implementarea acestei strategii „se lucrează” la fiecare minister, sub coordonarea Guvernului. Dar nu ni s-a transmis documentul, el nu figurează nici pe site-ul vreuneia din instituțiile statului. De altfel pe site-ul CSAT nici nu figurează prea multe, cam tot ce se întâmplă în CSAT e top secret.

Î: Ați întrebat și Guvernul?

APADOR-CH: Firește. Ca să n-o mai lungim, am primit până la urmă Strategia de la Ministerul Afacerilor Externe. Citind-o am aflat că este doar un soi de ideație. Ca să cităm un clasic în viață, strategia asta e un fel de „să fie bine ca să nu fie rău”, o hârtie care zace prin sertarele ministerelor din 2021, fără să fie pusă în aplicare. Conține promisiuni, cum ar fi angajamentul autorităților că vor crește „reziliența” populației la dezinformare, prin transparență, informare clară, rapidă, prin implicarea experților și a societății civile etc. Ați auzit despre așa ceva în spațiul public în ultimii patru ani? Noi nu.

Î: Deci strategia promite transparență instituțională, dar documentul în sine nu e public?

APADOR-CH: Nu e public, dar nici secret, adică ți-l dau dacă insiști. Dar nu te ajută la nimic, pentru că, ni s-a spus, Strategia va fi pusă în aplicare prin „Planul de implementare a Strategiei Naționale de Comunicare Strategică și Combatere a Dezinformării”. Și abia planul ăsta „are regimul unui document clasificat secret de serviciu și nu poate fi transmis public”. Asta ni s-a spus de la Guvern, după ce am insistat să ne răspundă totuși ceva, că trecuseră mai bine de 30 de zile de când tot întrebam. Deci cumva în subtext ar trebui să credem că cineva acolo la Guvern lucrează la planul ăsta, dar fiind secret noi nu avem cum să știm nici ce prevede el, nici dacă se derulează sau e și el tot o aglomerație de foi într-un sertar.

Î: Dar între timp pare că nici subiectul „dezinformare” nu mai e așa fierbinte. Acum a fost înlocuit de pachetele de măsuri economice ale Guvernului…

APADOR-CH: Da. Numai președintele CNA, domnul Jucan, mai pare preocupat de asta. Dar acolo poate fi tot o urmare a măsurilor de austeritate anunțate, și anume posibila comasare a CNA cu ANCOM. De frica pierderii funcției, domnul Jucan chiar îi trage de mânecă pe guvernanți, că au trecut trei luni de la perioada când toți umblau cu dezinformarea în gură și promiteau măsuri urgente, iar acum numai dumnealui a rămas, săracul, să se lupte cu dezinformarea, pe baricade.

Definiția dezinformării, în Strategia Națională de Combatere a Dezinformării

Î: Ați întrebat la Președinție care este definiția dezinformării. De ce este așa de important să avem o definiție a termenilor?

APADOR-CH: O definiție destul de laxă există în Strategia aia, la final, unde avem glosarul de termeni, dar nu avem în prezent o definiție oficială, legală, a dezinformării. De altfel, oarecum anecdotic, la finalul încercării de definiție a dezinformării, din Strategie, există o notă care spune că încă se lucrează la nivel european la definiția asta, deci cu alte cuvinte, nici alții mai deștepți ca noi nu o știu…

Nu avem o definiție nici în legea română și nici în Digital Services Act (DSA), regulamentul european, nu există o definiție a dezinformării. DSA se referă doar la noțiunea de „conținut ilegal”. De altfel, în preambulul DSA, termenul „dezinformare” este folosit de 11 ori, fără a fi definit, dar în cuprinsul regulamentului, consecutiv preambulului, termenul „dezinformare” nu este nici folosit și nici definit.

Orice lege trebuie să aibă o definiție clară a termenilor pe care-i reglementează. Numai așa oamenii vor ști ce anume au voie și ce nu au voie să facă, conform acelei legi. Or nouă ni se tot promit măsuri de combatere a unui fenomen care există, fără îndoială, nu-l contesă nimeni, dar care nu e definit clar într-o lege. Deci riscăm să avem niște măsuri heirupiste, luate de autorități, în orb. Și întotdeauna astfel de măsuri duc la excese, la abuzuri. În acest caz, sub pretextul luptei cu dezinformarea, autoritățile pot profita ca să limiteze libertatea de exprimare, să instituie „adevărul oficial”, deci cenzura. Și în campania electorală, și nu numai, am văzut că s-a și întâmplat asta.

Î: Dumneavoastră cum definiți cenzura?

APADOR-CH: În „Dicționarul limbii române literare contemporane” (DLRLC) din 1955, cenzura era definită drept „Control exercitat de statul capitalist asupra publicațiilor și tipăriturilor (în special asupra presei), pentru a împiedica propagarea ideilor înaintate și răspândirea informațiilor asupra adevăratei situații politice și sociale”.

Pornind de la acest model, în anul 2025, am putea defini cenzura drept: „Control exercitat de stat asupra publicațiilor și tipăriturilor (în special asupra presei), pentru a împiedica propagarea ideilor contrare narativului oficial și răspândirea informațiilor asupra adevăratei situații politice și sociale”.

Î: Considerați că CNA are un rol în limitarea libertății de exprimare?

APADOR-CH: CNA nu numai că limitează drastic discursul public, inclusiv pe teme de interes public, dar încearcă și să modeleze acest discurs. Deci, nu numai că anumite lucruri nu mai pot fi spuse, dar, cele care pot fi încă spuse trebuie spuse într-o anumită manieră. În ultimii doi ani, această ingerință a CNA în discursul public a devenit mai intensă. Este elocventă, în acest sens, afirmația publică, din anul 2025, a unui membru CNA în sensul că presa nu ar trebui să contrazică autoritățile. Această afirmație conține chintesența cenzurii: discursul public nu trebuie să contrazică/critice puterea, autoritățile. Iar toți membrii CNA s-au solidarizat cu această declarație, deși ar fi putut solicita Parlamentului demiterea (revocarea din funcție) acestui membru, vădit incompatibil cu funcția ocupată. APADOR-CH a cerut atunci demiterea acestuia, dar, evident, fără succes.

Î: Cum evaluați reacțiile publice și mediatice la deciziile de sancționare luate de CNA?

APADOR-CH: Deciziile CNA pot fi atacate la instanța de judecată, care le poate menține sau le poate anula/desființa. Deci, relevantă este reacția instanței de judecată la o decizie CNA. Desigur, instanța nu reacționează din oficiu (din proprie inițiativă), ci numai dacă este sesizată de către cel sancționat prin decizia CNA. Reacțiile publice și cele mediatice la deciziile CNA, oricât de vehemente ar fi, pro sau contra, nu pot influența sub nicio formă valabilitatea unei decizii CNA. Aceste reacții publice au însă un rol pozitiv în ceea ce privește exercițiul de a discuta chestiuni de interes public, având în vedere că esențial pentru o societate democratică este discutarea liberă, neinhibată a oricărei chestiuni de interes public.

Î: Cum evaluați transparența și justificările publice ale CNA?

APADOR-CH: Ca regulă, de la slab la execrabil. Cu precizarea că o justificare/motivare, oricât de elaborată ar fi, nu poate face dintr-o decizie greșită pe fond (pe conținut), una bună.

Definiția dezinformării, dată de CNA

Î: Credeți că CNA ar trebui să aibă un rol mai activ în combaterea dezinformării?

APADOR-CH: După cum am spus, încă nu există o definiție legală a dezinformării, adică o definiție dată de o lege. Dacă tot vorbim de CNA, această instituție a publicat recent o definiție a dezinformării, în Codul de reglementare a conținutului audiovizual, publicat în iunie în Monitorul Oficial. Dar deciziile CNA nu pot substitui o lege, întrucât legea poate fi adoptată numai de Parlament, nu și de CNA. Iar, potrivit art. 53 din Constituție, exercițiul drepturilor și libertăților, inclusiv exercițiul libertății de exprimare, pe motiv că astfel s-ar combate dezinformarea, poate fi restrâns doar prin lege, nu și – direct – prin decizii CNA.

Cum spuneam, dezinformarea mai este definită și în acea hotărâre CSAT, nepublicată, prin care s-a adoptat Strategia de combatere a dezinformării. Poate fi solicitată în baza Legii 544/2001, așa cum am făcut și noi. Definiția publicată în Strategie este neclară, rezultă că poate fi inclus la dezinformare cam tot ce se abate de la narativul oficial. Dar, așa cum am spus și despre deciziile CNA, nici hotărârile CSAT nu au putere de lege, nefiind emise de Parlament, și nu se pot substitui legii. De aceea, încă așteptăm o definiție legală a dezinformării.

Ca să revenim la întrebare, nu, CNA nu pare a fi autoritatea potrivită să desfășoare acțiuni de combatere a dezinformării, care se pot lesne transforma în combaterea liberei exprimări.

Î: De ce? Membrii CNA sunt totuși aleși de Parlament, nu?

APADOR-CH: Modul în care sunt aleși membrii CNA denotă o politizare accentuată a instituției, puterea politică fiind dominantă în desemnarea și alegerea membrilor CNA. Poate că ar fi mai bine că membrii CNA să fie propuși și aleși de către entitățile care activează în audiovizual, printr-o procedură similară celei prin care sunt aleși membrii Consiliului Superior al Magistraturii, care sunt propuși și aleși dintre și de magistrați. Unii ar spune că nici CSM nu e perfect, dar procedura de constituire este totuși de preferat celei politizate din cazul CNA.

Politizarea desemnării membrilor CNA face ca pregătirea și experiența acestora, în raport de domeniul în care urmează să activeze, precum și conduita imparțială, obiectivă, echidistantă, să nu figureze printre criteriile prioritare avute în vedere la selecția candidaților. Decisiv pentru alegerea în CNA este doar ca un candidat să fie agreat de o anumită forță politică, majoritară (de regulă, într-o coaliție) în Parlament, în momentul desemnării și alegerii membrului. Am dat mai devreme exemplul acelui membru CNA căruia i-am cerut demisia, care spunea că nu e treaba presei să critice puterea. Ce așteptări putem avea de la astfel de membri numiți acolo pe criterii de obediență față de un partid politic?

Î: Atunci cum se poate găsi un echilibru între reglementare și libertatea presei?

APADOR-CH: Prin renunțarea la reglementări ambigue, care permit abuzuri de interpretare și, astfel, limitează libertatea de exprimare și induc cenzură sau chiar autocenzură, ca mijloc de autoprotecție împotriva riscului unor amenințări imprevizibile, la care sunt expuși cei care ies din narativul oficial.

Î: Ce măsuri alternative propuneți pentru combaterea dezinformării în spațiul audiovizual?

APADOR-CH: Dezinformarea poate fi combătută, simetric, prin informare. Nu prin amenzi, ștergeri de postări, închideri de siteuri sau trimiterea poliței la ușa celor care nu postează conform narativului oficial. În plus, pentru ca informarea, care vine din partea autorităților, să fie și credibilă, este necesar ca, prin faptele și conduita lor, autoritățile să câștige și să mențină încrederea cetățenilor. Iată câteva „secrete” ale (re)câștigării încrederii pierdute: transparență, bună-credință, cinste, competență, respect pentru cetățeni, argumentare temeinică a deciziilor.

Spunem un NU hotărât împărțirii cetățenilor în „fruntași” și „codași”, pe site-ul ANAF

13/08/2025/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

În aceste vremuri de mari prefaceri, când întreaga națiune muncitoare își unește eforturile pentru bunăstarea patriei, a apărut, din nefericire, o propunere neînțeleaptă pe site-ul Ministerului Dezvoltării Patriei și al Lucrărilor Obștești: aceea de a alcătui liste cu „fruntași” și „codași” la plata dărilor către stat. Propunerea – venită, după cum însuși tovarășul domnul ministru al dezvoltării a precizat, din partea Asociației Comunelor – ar aduce atingere unității de nezdruncinat a poporului muncitor (care și așa se cam resimte după ultimele alegeri), semănând vrajbă și adâncind dezbinarea între cetățeni.

APADOR-CH, organizație de vigilenți apărători ai drepturilor fundamentale, a ridicat astăzi glasul răspicat și a spus un „NU” hotărât acestui demers păgubos, transmițând o recomandare ministerului amintit. Publicarea numelor cetățenilor pe așa-numitele „liste ale rușinii” nu numai că încalcă legile sacre ale confidențialități fiscale (încă în vigoare) dar și prevederile temeinice ale GDPR-ului european, și deschide calea unor abuzuri de neiertat.

Este bine știut că organele statului invocă adesea aceleași prevederi ale GDPR (zisă și protecția datelor cu caracter personal) atunci când cetățenii truditori cer lămuriri despre salariile înalților demnitari ori despre felul în care se gospodăresc bugetele publice. Ni se răspunde adesea că nu ne pot divulga numele unor responsabili sau veniturile lor, plătite din banii publici, deoarece confidențialitatea datelor personale ar fi o fortăreață inexpugnabilă, în acele situații. Și totuși, cârmuitorii noștri se gândesc să expună în piața publică a Internetului numele noastre, ale tuturor cetățenilor, laolaltă cu localitățile de domiciliu și cu rolurile fiscale (toate date cu caracter personal), împărțiți în două mari categorii: buni platnici și rău platnici. Motivul ar fi că rău platnicii vor fi rușinați și se vor grăbi să-și achite „fonciirea” și astfel să figureze și ei pe listele cu fruntașii pe ramura fiscală a patriei.

Ca să nu mai spunem că propunerea vine din chiar rândurile edililor de comune, tovarăși care, deși ar trebui să fie exemple de transparență și cinste, ascund de multe ori ochilor vigilenți ai poporului cheltuielile din vistieriile locale. Și iată-i acum cum, în loc să lumineze calea cetățenilor cu informații despre bunul mers al obștei, visează panouri cu „Așa DA” și „Așa NU”, expuse în piața publică.

Urmările neprincipiale ale hotărârii

Desigur, dacă în rândurile cetățenilor există și unii care doresc ca numele lor să fie evidențiate pe diverse liste, că și-au îndeplinit îndatoririle civice în mod exemplar, acest lucru se poate face, dar numai la cererea lor expresă. În limbaj imperialist, Guvernul ar trebui să le dea cetățenilor model ocazia să „opt in” în caz că-și doresc acest lucru, pentru a da un exemplu de dăruire și abnegație elementelor leneșe din societate. În niciun caz nu ar trebui să-i pedepsească pentru buna lor conduită tovărășească, scriindu-le numele și rolul fiscal pe toate gardurile virtuale.

Deși la prima vedere, unii tovarăși ar putea considera că dacă cetățenii sunt cinstiți nu ar trebui să aibă nimic de ascuns, urmările acestei propuneri guvernamentale, în era Internetului, i-ar putea surprinde. De exemplu:

Defăimare din greșeală, la scară națională: O simplă eroare de calcul a administrației te poate plasa pe lista rușinii și acolo rămâi până se lămurește problema. Și se știe ce ușor se lămuresc problemele în societatea noastră;
Google, arhivar oficial: Chiar dacă ulterior se dovedește că nu aveai datorii, numele tău va continua să apară în cache-ul motoarelor de căutare, și va fi mai greu de șters decât din dosarele de cadre;
Discriminare și stigmatizare sub pretextul creșterii colectării taxelor: Etichetarea oficială, pe site-urile instituțiilor de stat, a oamenilor în „buni” și „răi” are efecte reale în viața profesională și personală, chiar dacă la prima vedere par mai degrabă niște jocuri de clase primare. Politica fiscală a unei națiuni mândre și moderne nu se face cu mijloace revolute.

Așadar, APADOR-CH atrage atenția, cu fermitate și spirit constructiv, că o asemenea măsură nu ar întări coeziunea socială, ci ar crea un climat de suspiciune și ostilitate între membrii colectivității socialiste democrat-europene. Căci în loc de digitalizare, se propune rușinare, în loc de eficiență administrativă, spectacol pe Internet.

Cu un „NU” hotărât, în numele respectului pentru lege și demnitate, APADOR-CH respinge ideea acestor liste și cheamă la găsirea unor soluții reale, temeinice, pentru creșterea colectării fiscale, în spiritul unității și dreptății.

Trăiască dreptatea și respectul pentru cetățeni!

P.S. Pentru varianta juridică a acestui demers cât se poate de serios, citiți propunerea transmisă de APADOR-CH către Ministerul Dezvoltării, în cadrul dezbaterii publice a proiectului de modificare a legii.

P.P.S. Pentru o experiență totală, ascultați și asta în timp ce citiți textul.

Citiți reacția Comisiei pentru drepturile omului din Senat la această petiție. Ministerul Dezvoltării Patriei încă o mai studiază…

Îi cerem Președintelui să retrimită Parlamentului legea privind interzicerea simbolurilor fasciste și legionare

18/07/2025/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) i-a transmis astăzi Președintelui României solicitarea de a nu promulga Legea pentru modificarea și completarea OUG nr. 31/2002 și a Legii nr. 157/2018, cerând totodată trimiterea ei înapoi la Parlament, pentru reexaminare, în vederea corectării unor probleme grave de claritate și previzibilitate.

Deși Curtea Constituțională – instituție cu o natură prea mult politică și prea puțin juridică – a respins ieri sesizarea de neconstituționalitate depusă de Președinte, considerăm că Legea privind interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război rămâne neclară și impredictibilă, aspect sesizat de altfel și de Consiliul Legislativ, în avizul dat înainte de adoptarea legii.

APADOR-CH consideră că este incontestabilă nevoia de a combate ideologii care, pe parcursul istoriei, au dus la crime, suferințe și catastrofe umanitare, dar, în același timp este necesar ca acțiunile interzise, mai ales printr-o lege penală, să fie cât mai clar definite, pentru ca destinatarii legii să poată întelege în mod foarte clar ce le este permis și ce le este interzis să facă. A înlocui, într-o lege penală, definițiile juridice cu concepte istorice și politice, astfel cum, explicit, admite Curtea Constituțională prin decizia din 17 iulie 2025, nu contribuie la claritatea, precizia și predictibilitatea unei legi.

Riscul unor definitii ambigue este crearea posibilității unor abuzuri de interpretare, în urma cărora criticile aduse puterii sau criticile aduse anumitor politici publice ar putea fi interpretate ca manifestări extremiste, deci sancționabile penal, cu închisoarea.

De aceea am cerut Președintelui retrimiterea legii în Parlament, pentru o reexaminare în acord cu principiile statului de drept și cu standardele internaționale privind claritatea normelor penale.

UPDATE – 18 iulie 2025 – Președintele Nicușor Dan a anunțat că va retrimite la Parlament Legea privind interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război, după ce CCR își va motiva decizia.

Combaterea dezinformării nu trebuie să devină instrument de cenzură

13/06/2025/in Buna guvernare, Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Cinci întrebări pentru Președintele României și Consiliul Suprem de Apărare a Țării

În urma declarațiilor recente ale Președintelui României, privind intenția de a aborda tema combaterii dezinformării în cadrul Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT), Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) a transmis o solicitare oficială către Președinție și CSAT, prin care cere clarificări.

Concret, la întrebarea unui jurnalist dacă poate trece prin CSAT combaterea dezinformării, președintele a dat următorul răspuns:

„O să avem un CSAT până la sfârșitul acestei luni și o să discutăm, formal sau informal, de această chestiune, pe care vă mărturisesc eu n-am aprofundat-o în perioada de când am fost investit în funcție. În mod cert, cum am spus și la conferința de presă de la amiază, trebuie să fim în stare să răspundem cantitativ, în sensul că degeaba tu răspunzi peste trei ore, dacă în acele trei ore informația ta a ajuns la 3-4 milioane de oameni și a ajuns deja să-i informeze, adică ei au ajuns deja să-și facă o opinie și nu e clar că tu, venind peste trei ore, o să reușești să vii cu informația reală”. (sursa)

APADOR-CH atrage atenția asupra riscului ca, în lipsa unor definiții legale clare și a unor proceduri transparente, măsurile de combatere a dezinformării să devină pretexte pentru restrângerea libertății de exprimare și pentru cenzurarea opiniilor critice.

De aceea am solicitat președintelui și CSAT să răspundă public la următoarele întrebări:

Care sunt definițiile oficiale (legale) ale noțiunilor de „dezinformare” și „știre falsă” care vor fi avute în vedere de cei care vor combate dezinformarea și știrile false? Opiniile vor fi incluse în conținutul acestor noțiuni?
Cine va stabili că o știre este falsă sau că printr-una sau mai multe afirmații se dezinformează? Un organ administrativ, o organizație neguvernamentală, o persoană fizică, o instanță de judecată sau altă entitate?
Cum se va stabili că o știre este falsă sau că printr-una sau mai multe afirmații se dezinformează? Știrile și afirmațiile vor fi raportate la informațiile comunicate/publicate de autorități și, în cazul în care nu vor fi similare cu informațiile provenite de la autorități, vor fi considerate știri false sau dezinformări?
Cum se poate verifica o posibilă dezinformare sau știre falsă într-un termen atât de scurt încât să permită o reacție în mai puțin de 3 ore de la publicare/postare?
Cum va putea fi contestată, rapid și eficient, o decizie prin care se va stabili că o știre este falsă sau că printr-una sau mai multe afirmații se dezinformează?

Combaterea informațiilor false este necesară, însă nu trebuie să fie folosită pentru a suprima discursul liber sau pentru a impune versiunea oficială ca adevăr unic. Într-un stat de drept, orice măsură de acest tip trebuie să respecte principiile legalității, proporționalității și controlului judecătoresc.

Libertatea de exprimare nu poate fi sacrificată în numele luptei împotriva dezinformării.

Îi cerem de asemenea președintelui ca discuțiile pentru găsirea soluțiilor de combatere a dezinformării să fie purtate într-un cadru mai larg și transparent decât CSAT, și să aducă la aceeași masă specialiști în comunicare, rețele sociale, Internet, reprezentanți ai societății civile și justiției.

APADOR-CH cere demiterea ministrului Sebastian Burduja, pentru instigare la adresa societății civile

21/03/2025/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

În plin proces de traspunere a Directivei europene anti SLAPP, în care Guvernul promite apărarea cetățenilor și ONG-urilor de procesele abuzive, un membru al guvernului instigă companiile din energie să ceară „daune maxime” de la cetățenii care îndrăznesc să-și ceară drepturile

APADOR-CH îi cere premierului Marcel Ciolacu să-l demită din funcție pe ministrul energiei, Sebastian Burduja, pentru declarațiile publice intolerabile într-o democrație, prin care instigă companiile din energie să dea în judecată organizații din societatea civilă și să ceară „daune maxime” pe motiv că organizațiile ar submina economia națională prin reaua lor credință, prezumată, contrar legii, prin simplul fapt că s-au adresat instanțelor de judecată pentru probleme de mediu.

Această declarație vine, surprinzător, din același guvern care a promis să protejeze societatea civilă împotriva proceselor de tip SLAPP, prin transpunerea directivei europene în acest sens. Ne întrebăm cu cine va ține Guvernul Ciolacu, cu cetățenii sau cu ministrul Burduja?

În limbajul comun, conform Directivei UE nr. 2024/1069, SLAPP înseamnă acțiuni de intimidare, constând în acționarea în judecată la instanțele civile, îndreptate împotriva persoanelor sau organizațiilor care fac declarații sau întreprind orice activități/acțiuni care privesc o chestiune de interes public. Apărarea mediului este, în mod vădit, o chestiune de interes public.

APADOR-CH a avut în ultimul an o colaborare încurajatoare cu o parte a guvernului condus de Marcel Ciolacu, mai exact cu Ministerul justiției, care a fost în mare parte receptiv la sugestiile societății civile în legătură cu proiectul legii de transpunere a Directivei anti SLAPP în legislația românească.

Concret, împreună cu câteva zeci de cetățeni, jurnaliști și ONG-uri, majoritatea având deja la activ procese abuzive prin care s-a încercat intimidarea lor, am cerut ministerului ca în viitoarea lege anti SLAPP românească să fie introduse mai multe garanții care să prevină sau să combată astfel de procese.

De exemplu o mână de cetățeni din Suceava se luptă de ani de zile chiar cu Consiliul județean Suceava, ca să-și păstreze satul neafectat de amplasarea în apropiere a unei gropi de gunoi. Cetățenii sunt intimidați de despăgubirile de zeci de mii de euro, cerute de Consiliul județean, în instanță, pentru „tupeul” de a-și cere dreptul la un mediu sănătos.

O altă comunitate, din București, a făcut demersuri legale către autoritățile locale, reclamând ilegalități comise de un dezvoltator imobiliar, care construiește în vecinătatea blocurilor lor. Din cauza asta, dezvoltatorul le cere în instanță despăgubiri de sute de mii de euro.

O altă comunitate, din Slobozia, se luptă să închidă un combinat care poluează apa și aerul locului. Oamenii au pierdut procesele și au de plătit sume mari ca despăgubiri, tot pentru că au încercat să-și apere dreptul la un aer curat.

Exemplele sunt multiple: jurnaliști reduși la tăcere prin procese în care li se cer despăgubiri uriașe, ONG-uri desființate pentru că nu au avut de unde să plătească aceste despăgubiri, cetățeni intimidați, care se tem că dacă ar îndrăzni să-și ceară drepturile și să chestioneze autoritățile pentru vreo decizie care le afectează viețile, ar putea să-și piardă casa sau alte bunuri în procese costisitoare.

Proiectul de lege de transpunere a Directivei anti SLAPP este aproape gata și urmează să fie supus dezbaterii publice, apoi guvernul trebuie să-l aprobe și să-l trimită în Parlament. În acest context, vine postarea ministrului Burduja, prin care aruncă totul în aer, instigând companiile din energie nu numai să deschidă procese de tip SLAPP, dar chiar „ să ceară în instanţă daune-interese în cuantum maxim împotriva ONG-urilor care introduc acţiuni cu rea-credinţă”. Burduja susține că România nu s-ar fi dezvoltat în ultimele decenii din cauza unor organizații care s-ar fi opus proiectelor energetice, și de aia nu avem noi acum energie ieftină. Nimic despre corupție, băieții deștepți din energie, lipsa unei viziuni moderne a statului privind devoltarea sectorului energetic. Domnul Burduja a găsit vinovatul de serviciu: ONG-urile de rea credință.

Acest tip de instigare, venită chiar de la un membru al guvernului, este incredibil și intolerabil într-o societate democratică, în care cu toții ar trebui să fim chemați la masa dezbaterilor, iar cei care se opun unui proiect să nu fie automat considerați dușmani ai poporului. O contestare a deciziilor autorității nu înseamnă automat un interes ascuns sau, mai grav, antinațional, ci poate înseamna că acea decizie nu e bună și mai trebuie lucrat la ea.

La fel cum, dacă un cetățean sau un ONG pierde un proces prin care a contestat o autorizație sau o decizie a autorității nu înseamnă că a fost mânat de rea credință, ci că a încercat în acel mod să oprească o acțiune care îi afecta unele drepturi. Reaua credință înseamnă altceva decât simpla greșeală, iar cetățenii și ONG-urile nu trebuie transformați în ținte ale SLAPP pentru că din cauza unei greșeli au pierdut un proces.

„Cine greșește, plătește”, spune ministrul Burduja. Dar, spunem noi (și Codul civil), o greșeală nu înseamnă rea-credință, care presupune intenția de a face rău. Potrivit legii civile, reaua-credință nu se prezumă, ci trebuie dovedită. În schimb, ceea ce legea prezumă și, ca urmare, nu trebuie dovedit, este buna-credință. Astfel că ne întrebăm, cu bună-credință: dar dacă cel care greșește este chiar dumnealui? Sau mai mult, folosind raționamentul său, în cazul ăsta nu dă chiar ministrul dovadă de rea credință, dacă luăm în considerare și plângerile penale pe care le-a făcut anterior unor ONG-uri care îndrăzneau să-i conteste unele decizii?

Ministrul Burduja promite în aceeași postare în care instigă la SLAPP că va pune pe masa guvernului un proiect care va legifera această amenințare. Oare cu cine va ține Guvernul Ciolacu, atunci când va găsi pe masa de lucru două proiecte diametral opuse: proiectul legii anti SLAPP, produs de Ministerul justiției, sau proiectul legii instigării la SLAPP, propus de ministrul Burduja. Guvernul va ține cu cetățenii și cu democrația sau cu un ministru care în loc să stea la masă cu cetățenii preferă să-i amenințe că le rupe picioarele dacă îndrăznesc să i se opună?

Decizii, decizii.

P.S. ARTICOLUL 35 din Constituție:

(1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.

(2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.

(3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător.