Arhiva pentru categoria: Articole

Sunteți aici: / Articole

Ce garanții ar trebui să ofere statul persoanelor conduse la secție

/în , /de
[quote]Privarea de libertate funcţionează din momentul împiedicării persoanei de a părăsi locul unde a fost oprită. Și din acest moment este nevoie de reglementări clare pentru poliţie şi de un minim de garanţii pentru persoana chestionată, în primul rând dreptul de a nu răspunde întrebărilor ce nu au legătură cu stabilirea identităţii. [/quote]

Conducerea la secție pentru identificare este considerată o privare de libertate și de Protocolul Opţional  la Convenţia Împotriva Torturii (OPCAT), adoptat în 2002 de Adunarea Generală a ONU și ratificat ulterior și de România.

OPCAT  oferă o definiţie simplă şi explicită a privării de libertate şi anume împiedicarea unei persoane de a părăsi un loc atunci când doreşte, indiferent de autoritatea care ia această măsură. Dintre toate formele de privare de libertate cea mai puţin şi mai vag reglementată este conducerea la secție, practică relativ curentă în toate ţările UE. Este perioada în care persoanele pot fi expuse riscului de a fi constrânse – fizic şi/sau psihic – să dea  informaţii poliţiştilor. Chiar dacă după verificări persoanei i se permite să plece, pentru acest gen de privare de libertate ar fi normal să funcţioneze unele garanţii pentru persoana condusă (registre de evidenţă, eventual înregistrări audio-video, adeverinţă la părăsirea sediului, interdicţia pentru poliţişti de a lua vreo declaraţie şi de a încerca să obţină informaţii de altă natură decât cele privind identitatea persoanei etc.) .

Medicii trec cu vederea agresiunile asupra personelor reținute

În urma vizitei efectuate în România, în septembrie 2010, Comitetul pentru Prevenirea Torturii (CPT) a făcut câteva recomandări Guvernului României, pentru sporirea garanțiilor acordate persoanelor private de libertate. Acestea vizează dreptul la asistență medicală pe perioada privării de libertate, cu asigurarea confidențialității examenului medical, asistență juridică și posibilitatea de a-și anunța familia.

În raportul asupra vizitei din 2006, CPT subliniase rolul important ce ar reveni  personalului medical în prevenirea relelor tratamente din partea forţelor de ordine şi emisese o serie de recomandări vizând îmbunătăţirea procedurilor de depistare şi semnalare a rănilor observate la persoanele aflate în aresturile poliţiei.

Autorităţile române au afirmat atunci că s-au adoptat unele dispoziţii legale pe această temă.

Constatările din timpul vizitei CPT din 2010 au arătat că măsurile nu erau suficiente şi că mai erau multe de făcut. De exemplu, consultarea dosarelor  a dovedit că informaţiile consemnate în fişe erau, în cel mai bun caz, succinte; de pildă, menţionarea unui traumatism nu era însoţită de nicio precizare a circumstanţelor în care s-ar fi produs. În plus, medicii nu semnalau  autorităţilor judiciare competente semnele de violenţă şi agresiuni, dacă le observau, şi se mulţumeau  să asigure îngrijiri de primă necesitate.

[quote]Puţine progrese s-au înregistrat în privinţa informării asupra drepturilor persoanelor private de libertate. Cel  mai adesea, persoanele private de libertate erau informate asupra drepturilor lor în momentul primului interogatoriu, ce poate avea loc şi după câteva ore de la începutul privării de libertate. În plus, s-a mai constatat că unele persoane private de libertate nu au înţeles  informaţiile furnizate cu privire la drepturile lor. CPT face apel la autorităţile române să ia măsurile necesare pentru a garanta că toate persoanele private de libertate de către poliţie, indiferent de motive, vor fi informate asupra drepturilor lor (în special: anunţarea rudelor, acces la avocat, acces la doctor)  din chiar primul moment al privării de libertate (adică din momentul aducerii la sediul poliţiei), prin înmânarea  unei note ce enumeră aceste drepturi într-o manieră simplă. Persoanele respective trebuie invitate să semneze o declaraţie ce atestă că au primit nota. În plus, este important ca funcţionarii poliţiei care remit nota să verifice dacă persoanele private de libertate au înţeles, efectiv, conţinutul[/quote]  – se spune în raportul CPT privind România.

Drepturile ce ar trebui garantate indiferent de timpul petrecut în secție

 

[box type=”note”]

CPT reaminteşte că acordă o importanţă deosebită celor trei drepturi pentru persoanele private de libertate:

–         dreptul de a informa o rudă sau o terţă persoană că se află în detenţie,

–         dreptul la un avocat şi

–         dreptul de a fi consultat de un medic.

[/box]

 

CPT mai reaminteşte că riscul intimidării şi relelor  tratamente este cel mai ridicat  în perioada imediat următoare privării de libertate.

Deși în raportul CPT se admite că majoritatea persoanelor reţinute de poliţie şi-au putut anunţa rapid – direct sau prin intermediari – rudele despre situaţia lor, Comitetul subliniază că acest drept  nu este, încă, garantat în mod clar în cazul persoanelor private de libertate de către poliţie, prin conducerea la secție pentru identificare.

CPT face apel la autorităţile române să ia măsurile necesare pentru ca dreptul de a informa rudele sau un terţ să fie clar garantat oricărei persoane chiar din primul moment al privării de libertate.

Citiți aici întregul raport CPT pentru România.

Dacă poliția spune că ești beat, ți-ai pierdut drepturile cetățenești?

/în , /de

Emil Baboi este taximetrist. Într-o seară de iarnă de la începutul lui 2009, imediat după sărbători, a băut ceva mai mult cu prietenii și, conștient că nu poate să mai conducă, și-a chemat concubina să-l ia acasă cu tot cu mașină. Numai că atunci când a venit femeia el s-a apucat să-i reproșeze una-alta, așa, ca între iubiți. Vorbea mai mult alcoolul din el, dar femeia era obișnuită, nu l-a luat în seamă.

L-au luat, însă, polițiștii de la Secția 9 poliție, din sectorul 4, martori din întâmplare ai scenei conjugale petrecută în stradă. Așa că l-au „invitat” în secție pe taximetrist unde l-au bătut toată noaptea, ca să-l „trezească”. Dimineața la orele 8 l-au dus la Parchet, ca să-i obțină ordonanță de reținere. Văzându-l plin de sânge, procurorul de serviciu l-a trimis pe Baboi la spital şi apoi acasă, şi i-a recomandat să îşi scoată certificat medico-legal. Pe poliţişti i-a invitat să părăsească biroul.

Baboi nu știe ce acuze i-au adus polițiștii sau dacă a fost pus să semneze vreun proces verbal. Își amintește doar că timp de câteva ore în noaptea aceea, poliţiştii l-au lovit cu pumnii şi picioarele cu scurte pauze “între reprize”. Nu ştie câţi poliţişti l-au bătut pentru că din poziţia în care fusese imobilizat, nu vedea decât picioare. Crede că loviturile au încetat pe la 5.00 – 5.30. Când s-a trezit pe la ora 8.00, era aşezat pe un scaun, i se scoseseră cătuşele, îl dezbrăcaseră de haină şi cămaşă şi îl stropiseră cu apă. Era plin de sânge pe faţă şi pe pantaloni.

Pe diagnosticul pus la Spitalul Bagdasar Arseni scrie așa: agresiune (afirmativ), traumatism cranio-facial cu multiple escoriaţii, trumatism abdominal, plagă contuză frontală dreapta suturată (s.n.), contuzie toracică, steatoză hepatică.

Citește aici părerea avocaților și relatarea concubinei lui Baboi

Emil Baboi a depus plângere împotriva poliţiştilor de la secţia a 9-a la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2. Nu există deocamdată o rezolvare a acestui caz.

 

Și dacă eram beat, trebuia să mă bată?

 

Ca și în cazul Marinescu, poliția își motivează abuzurile acuzând victimele că băuseră. Dacă în cazul Baboi era evident – dar asta nu deranja pe nimeni, dimpotrivă, omul fusese suficient de treaz ca să-și dea seama că nu poate să conducă sub influența alcoolului – în cazul Marinescu faptul că băuse câteva beri nu îl decădea din drepturi. „Da, băusem câteva beri, și ce dacă? Există vreo lege care spune că îți scade din drepturi dacă bei? Nu ești vinovat cu nimic. Și chiar dacă, presupunând că a fost așa cum au zis ei, că nu se înțelegeau cu mine, trebuiau să mă lege cu cătușe și să mă bată?”, se întreabă, firesc, Marinescu

Cazul Baboi, cazul Marinescu și altele similare care poate nu au fost făcute publice, sunt posibile din cauza fapului că legislația nu reglementează clar ce drepturi are cetățeanul atunci când e ținut la secție, chipurile pentru identificare. Iar polițiștii și jandarmii abuzează câteodată de aceste lacune legale.

APADOR-CH solicită modificarea Legii poliției și a jandarmeriei, prin scurtarea termenului de 24 de ore în care cetățeanul poate fi ținut în secție pentru identificare, precum și stabilirea clară în lege a unui set de măsuri pentru siguranța și informarea persoanei conduse la secție.

Mai multe despre modificările legislative necesare pentru prevenirea unor astfel de abuzuri găsiți aici.

Ce faci când Jandarmeria te abordează cu „Ia-l, bă, pe ăla!”?

/în , /de
Atunci când vă considerați victimele unor întâmplări neverosimile, de genul conducerii la secție pentru identificare, completate și de un eventual comportament agresiv al jandarmilor sau polițiștilor, este de preferat să contestați cât mai rapid procesele verbale pe care organele de ordine vi le-au întocmit cu această ocazie.
Normal ar fi să contactați un avocat care să vă îndrume, dar în linii mari, iată care ar fi informațiile pe care trebuie să le știți înainte de a face o contestație:

 

Cum se poate contesta procesul verbal

[box type=”tick”]
– În termen de 15 zile calendaristice de la data întocmirii procesului verbal constatator trebuie să depuneți o contestație la judecătoria din raza teritorială în care se află strada pe care a avut loc fapta sancționată în procesul verbal. De exemplu, pentru că în Piața Universității se întâlnesc trei sectoare – 1, 3 și 5 – este important să știți exact în ce sector se află strada menționată în procesul verbal ca loc din care ați fost ridicați.
[/box]
[box type=”alert”]Dacă trimiteți contestația la judecătoria greșită va fi înregistrată şi apoi redirecţionată către judecătoria competentă ceea ce înseamnă o întârziere de luni de zile.[/box]
[box type=”download”]– Anexați la contestație copii după procesul verbal și actul de identitate, dar sunt utile orice alte acte doveditoare în sprijinul afirmațiilor dumneavoastră din contestație.[/box]
[box type=”info”]- E util să aveți un martor credibil – cu nume și adresă – care să vă confirme varianta și să fie dispus să se prezinte în instanță. Dacă nu e dispus să meargă la judecătorie, e mai bine să nu vă încurcați.[/box]
[box type=”info”]- Contestația trebuie să fie formulată clar și cât mai concis. E bine să precizați că cereți judecarea și în lipsă. E util să vă prezentați la propriul proces, dar dacă se întâmplă să nu puteți și nu ați cerut să se judece în lipsă riscați să se suspende dosarul. În acest caz va trebui să solicitaţi repunerea dosarului pe rol în inteval de un an alfel, dosarul va fi închis.[/box]

Cum faceți plângerea penală

În cazul în care faptele au fost de natură să vă lezeze într-atât încât doriți să faceți și o plângere penală la adresa jandarmilor sau polițiștilor cu care ați interacționat, ar fi de preferat să vă adresaţi unui avocat. Plângerea se face la Parchetul de pe lângă Judecătoria din raza teritorială a străzii unde a avut loc fapta, și spre deosebire de contestație, pentru plângere nu există un termen fix. Dar e util să o faceți destul de repede după producerea faptelor, ca să nu vă pierdeți din credibilitate.
***

Model de contestație

Mai jos aveți un model de contestație, depusă de un cetățean bruscat de jandarmi și condus la secție în timp ce filma protestele din Piața Universității.
[box type=”note”]

JUDECĂTORIEI  SECTORULUI X,

Domnule Președinte,

Subsemnatul A. V., cu domiciliul în  orașul, str., nr., și domiciliul procedural ales în București, str., nr. , sect., depun prezenta

Contestație

împotriva Procesului Verbal seria … nr. … din data de …, emis de către (secția de poliție sau UM de jandarmi, dacă este menționat în procesul verbal), București,

în contradictoriu cu Jandarmeria Română cu sediul în str. Jandarmeriei nr.9-11, Sector 1, Bucureşti

În fapt, în data de 19.01.2012 în jurul orei 22 ieșeam din localul Edgar’s Pub din str. Edgar Quinet nr. 9, sector 1 împreună cu A. V.si C. P. Menționez că în zilele anterioare am filmat în zonă manifestațiile din Piața Universității pe care le foloseam ca arhiva personala fiind regizor de film, pentru un proiect cinematografic. În timp ce mergeam pe strada Edgar Quinet spre Universitate împreună cu A. V și C. P. spre locul de parcare, am văzut o mulțime de oameni alergând spre noi. Eu m-am oprit să filmez evenimentul. Pe măsură ce oamenii treceau pe lângă mine am văzut, la aproximativ 50-100 de metri un rând de jandarmi. Eu am continuat să filmez, lângă mine mai erau câțiva reporteri și doi cameramani de la televiziune. La un moment dat jandarmii au mai înaintat spre mine, iar eu am continuat să filmez. Pe stradă mai eram eu și rândurile de jandarmi. Un jandarm a ordonat: „Ia-l bă pe ăla!”. Din rând au ieșit trei jandarmi și m-au apucat cu brutalitate, cu toate că nu am fugit și nici nu am opus rezistentă. Ajuns în mijlocul lor au început să mă lovească cu bastoanele fără nici un motiv. Am încercat să-i opresc spunându-le că nu au nici un motiv să dea in mine. Loviturile au continuat, fapt care constituie un abuz. Un jandarm a strigat:„Vezi că vrea să fugă!” deși nu aveam pe unde să fug. Atunci m-au îmbrâncit și un baston m-a lovit în zona capului. M-au obligat să șterg tot ce am filmat, ceea ce am și facut, dar în timp ce încercam să șterg mai primeam câte o lovitură.

Menționez că a doua zi am reușit să recuperez prin procedee electronice imaginile filmate în momentul capturării mele, imagini pe care le voi atașa contestației înregistrate pe un DVD. Jandarmii m-au împins într-o nișă a Facultății de Litere, unde erau căzuți alți doi tineri. Unul dintre ei mi-a spus că nu-și mai simte piciorul. Am stat acolo aproximativ 15 minute până a venit mașina jandarmeriei. Precizez că înainte de a urca în maşină atât eu cât şi cele două persoane care mă însoţeau am spus jandarmilor că sunt jurnalist.

În mașină eram în total 22 de civili și dacă îmi aduc bine aminte, 5 sau 6 jandarmi. Un tânăr deja lovit si cu sânge pe față a mai fost lovit zdravan de câteva ori, altul îmbrăcat în alb, cu o haină destul de subtire a fost și el lovit de câteva ori din cauza unei suspiciuni a unui jandarm cum ca l-ar fi văzut înjurând în stradă. Drumul a durat aproximativ 30 de minute timp în care am fost percheziționați, jandarmii au urlat la noi și ne-au amenințat, ne-au obligat sa închidem telefoanele să nu-i înregistrăm. Am ajuns în jurul orei 22,40 la secția de poliție nr. 4.

Aici am fost coborât din mașină, condus în secție unde mi-am prezentat buletinul. Apoi, la cererea unui polițist îmbrăcat în civil şi de faţă cu el am scris o declarație despre cele întâmplate în care am menţionat şi faptul că am fost tratat cu brutalitate. Polițistul mi-a luat numarul de telefon și seria telefonului. După ce am dat declarația am fost dus într-un alt birou unde mi-au fost luate amprentele, am fost fotografiat la perete din față și profil și filmat cu toate că nu existau indicii că aş fi săvârşit vreo infracţiune. Nu am fost informat ca pot refuza aceasta procedura care presupune introducerea mea in baza de date cu fotografii, amprente si imagine video. Un polițist sau jandarm care purta  cagulă a completat procesul meu verbal cu”tulburarea linistii si ordinii publice” de asemenea tot el a completat ca eu „nu am obiecțiuni cu privire la întocmirea procesului verbal” şi mi-a aplicat prin acest proces verbal sancţiunea “avertisment” cu toate că i-am spus că nu sunt vinovat. După trei ore petrecute în secția de poliție am semnat în cele din urmă procesul verbal pentru a putea pleca şi pentru că am fost înștiințat de polițistul care mi-a luat declarația că-l pot contesta. Am părăsit secţia de poliţie în jurul orei 01,30 a zilei de 20 ianuarie.

În fapt nu sunt vinovat de cele acuzate în Procesul Verbal.

Solicit anularea Procesului Verbal prin care am fost sancţionat cu avertisment având în vedere faptul că nu mă fac vinovat de săvârșirea nici unei contravenții.

Solicit judecare şi în lipsă.

De asemenea cer scoaterea datelor mele (poze, amprente, imagini video) din baza de date a poliției deoarece datorită meseriei mele acest fapt îmi poate prejudicia dreptul la liberă exprimare și accesul la alte evenimente sociale spontane. Menționez că aceste date mi-au fost luate fără ca eu să fiu înștiințat asupra dreptului meu de a refuza.

La incidentul din strada Edgar Quinet  au fost prezente cu mine A. V domiciliata în …..și C. P., dmiciliată în…………, martore care pot confirma cele afirmate de mine.

Anexez la prezenta contestație copie C.I., copie după procesul verbal, un DVD cu filmarea din momentul în care sunt luat de jandarmi și o adeverintă din partea casei de producție care să ateste faptul că sunt în desfășurare cu un proiect de film având ca subiect manifestatiile din Piata Universitatii.

Data:

Nume şi prenume:

Semnătura:

[/box]

De ce o banală identificare se lasă cu privare de libertate?

/în , /de

Augustus Costache, Narcis Iordache, Bogdan Moldoveanu, Mihai Petrescu. Sunt patru bărbați cu vârste cuprinse între 20 și 40 de ani, fără antececente penale, care au avut ghinionul să se afle întâmplător în locul potrivit, la momentul nepotrivit. Printre zecile de oameni săltați de jandarmi din centrul Bucureștiului și conduși la secție în ultimele zile.

Augustus era la coadă la pateuri, lângă Cocor, Mihai plecase de la proteste tocmai pentru că anticipa că vor degenera, și se îndrepta spre metrou, Narcis era în documentare, printre protestatari, ca ziarist, Bogdan își aștepta sora – studentă la Arhitectură – ca s-o conducă acasă în siguranță. Se temeau să nu degenereze din nou manifestațiile. Toți aveau actele la ei, au fost legitimați acolo unde au fost găsiți și, în mod normal, ar fi trebuit să plece liniștiți la treburile lor, după identificare. Așa spune legea.

Totuși jandarmii i-au încărcat în dube și i-au dus la secția de poliție. Unii dintre ei au fost amprentați, fotografiați și amendați pentru ceva ce nu au făcut: „scandarea de lozinci împotriva regimului!”, „protest fără autorizație”, „tulburarea liniștii publice”, „zgomote și larmă”. Și chiar dacă le-ar fi făcut, nu erau motive suficiente pentru a fi tratați așa.

Sunt doar patru exemple, deloc izolate, care demonstrează necesitatea modificării legislației care reglementează procedura conducerii administrative la secție.

Conducerea la secție nu e arestare

O procedură puțin cunoscută de omul care nu are de-a face cu forțele de ordine este adesea confundată cu reținerea sau arestarea. Deși nu este niciuna nici alta, conducerea la secție îmbracă forma unei privări de libertate, dar nu e însoțită și de celelalte instrumente de garantare a drepturilor persoanelor, tocmai pentru că în legisația românească nu e percepută ca o privare de libertate, ci mai degrabă ca o vizită benevolă la secție. Cu toate că e vorba de privare de libertate, legiuitorul nu a binevoit să pună în norme și drepturile explicite pe care omul le are atunci când merge la secție doar ca să fie identificat.

APADOR-CH a identificat trei elemente esenţiale în actuala legislaţie care lasă posibilitatea unor abuzuri:

[box type=”alert”]
  1. o varietate mult prea largă de situaţii în care poliţistul/jandarmul are libertatea de a conduce o persoană la secţie
  2. durata mult prea mare (24 de ore) pentru care poate fi aplicată măsura conducerii la secție
  3. lipsa unor garanţii procedurale cu privire la drepturile persoanei conduse la secție
[/box]

Vedeți  [button link=”http://www.apador.org/blog/scoateti-legea-din-duba/modificari-legi-jandarmerie-politie/” size=”small”  window=”yes”]aici[/button]care articolele de lege trebuie modificate 

1.Nu e nevoie de conducere dacă se poate face identificarea pe loc

Conform acestor prevederi, manifestanții recalcitranți din Piața Universității puteau fi, într-adevăr, duși la secție, pentru că numai prin scoaterea lor din locul respectiv ar fi garantat calmarea spiritelor.

Nu era nevoie, totuși, de o astfel de măsură și în cazul cetățenilor pașnici, reținuți pe trotuare, care puteau fi lesne identificați – majoritatea aveau actele de identitate la ei – și lăsați să plece acasă.

În plus, dacă ar fi să respectăm cu strictețe litera legii ar fi trebuit imobilizate și îndepărtate numai acele persoane pe care jandarmii le-au văzut săvârșind fapta contrară legii. Despre majoritatea dintre protestatarii reținuți nu se poate spune acest lucru. Nu există probe.

2.Cei conduși la secție nu pot fi amprentați și fotografiați

În legislație nu este prevăzută obligativitatea amprentării sau a fotografierii persoanelor conduse la secție, dar nici nu e interzisă explicit. Prin urmare, polițiștii și jandarmii adesea uzează de aceste proceduri specifice reținerii/arestării, mizând chiar pe necunoașterea legii de către cetățeni.

Foarte puțin dintre cei conduși la secție pentru identificare în aceste zile au refuzat amprentarea și fotografierea, la sfatul unor avocați, dar chiar și pe ei unii polițiști au încercat să-i intimideze nerecunosându-le aceste drepturi – vezi cazul Narcis Iordache.

3. Nu pot fi reținuți mai mult de 24 de ore în secția de poliție

Deși în cazurile celor săltați din Piața Universității nu au existat rețineri în secție mai lungi de 4-5 ore, legislația prevede că o conducere la secție administrativă se poate întinde pe 24 de ore. În acest timp legea nu stipulează vreo măsură de garantare a drepturilor persoanei conduse, deși adesea cei conduși la secție seara sunt reținuți acolo pe perioada nopții. Cetățeanul ar trebui informat ce drepturi are, lăsat să-și contacteze familia sau un avocat și să i se furnizeze asistență medicală, dacă este cazul.

APADOR-CH a acordat consiliere juridică unor persoane care au avut probleme în familie sau la serviciu tocmai pentru că nu i-a crezut nimeni că au fost reținuți la poliție, atâta timp, „pentru identificare”, și nu li s-a dat nicio dovadă scrisă la plecare.

4. Procesul verbal de contravenție – singura dovadă că ați fost la poliție

Pentru că legislația nu prevede obligativitatea polițistului de a furniza un document care să ateste prezența cetățeanului în secție pentru un număr de ore, procesul verbal întocmit pentru pretinsa contravenție este în majoritatea cazurilor singura dovadă pe care omul o are că a fost acolo.

E important să citiți ce scrie polițistul/jandarmul în procesul verbal și atunci când vi se cere să-l semnați aveți posibilitatea să completați că nu sunteți de acord cu faptele menționate în el.

Dacă l-ați semnat sub amenințarea forței sau presiune psihică exercitată de polițist contactați un avocat care vă va ajuta să contestați procesul verbal. În acest caz este bine să aveți un martor.

APADOR-CH
Str. Nicolae Tonitza 8A
Sector 3 – Bucuresti
030113 Romania

Telefon: (40) 0733.078.720
e-mail: office@apador.org

Utilizarea și distribuirea informațiilor de pe acest site sunt libere, cu citarea sursei.