Archive for category:

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Astăzi, 7
octombrie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România
pentru încălcarea dreptului la liberă exprimare în cauza Barb împotriva României. Reclamantul, Ioan
Barb, a fost susţinut în demersurile sale în faţa instanţei
europene de APADOR-CH.

În anul 2000, Ioan
Barb, jurnalist, a fost condamnat definitiv la plata unei amenzi penale de 50
lei pentru insultă, în urma publicării un articol intitulat „O
familie din Hunedoara a dat o ţeapă de 300 000 000 de lei” cu
subtitlul „Preşedintele Forumului Germanilor, P.D., a promis,
fără bază legală, 700 de locuri de muncă în Germania;
700 de persoane au fost deja înşelate” în revista Capital.

Curtea Europeană
a apreciat ca disproporţionată condamnarea penală a
reclamantului, în măsura în care articolul incriminat se referea la teme
de interes general, aprecierile la adresa lui P.D. aveau bază
factuală şi ziaristul a acţionat cu bună-credinţă,
în limitele acceptabile ale exagerării şi provocării. În plus,
instanţele naţionale nu au furnizat motive suficiente şi
pertinente pentru a justifica această condamnare. Textul integral al
hotărârii poate fi consultat pe www.echr.coe.int.

Curtea
Europeană a condamnat România la plata a 19,88 Euro cu titlul de
despăgubiri materiale (contravaloarea amenzii penale plătite de
reclamant), a 1.000 Euro cu titlul de daune morale şi a 1.781 Euro pentru
costurile şi cheltuielile reprezentării în faţa acestei
instanţe internaţionale.

APADOR-CH atrage
atenţia că, datorită deciziei Curţii Constituţionale
din 18 ianuarie 2007 care a declarat dezincriminarea insultei şi calomnei
drept neconstituţională, şi în prezent se pot pronunţa
sancţiuni penale ca cea din cauza Barb, care să atragă
condamnarea României de către CEDO. Mai mult, astfel de condamnări
penale ar fi pronunţate în lipsa unei legi votate de Parlament care
să incrimineze insulta şi calomnia. APADOR-CH atrage atenţia
că motivaţia Curţii Constituţionale pentru menţinerea
în Codul penal a acestor infracţiuni a fost lipsa unui cadru legal civil
sau contravenţional pentru a proteja eficient demnitatea şi onoarea
persoanei. În consecinţă, APADOR-CH solicită Parlamentului
României să adope de urgenţă prevederi civile apte să
protejeze efectiv aceste valori şi să pună capăt stării
de incertitudine juridică cu privire la infracţiunile de insultă
şi calmonie.

7 octombrie 2008

Pentru detalii
suplimentare: Diana-Olivia Hatneanu – director executiv APADOR-CH, telefon 021.312.45.28,
021.315.46.31

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Astăzi, 26 iulie 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
condamnat România în cauza Cobzaru c.
România pentru încălcarea dreptului de a nu fi supus tratamentelor
inumane, dreptului la investigaţii imparţiale şi aprofundate în
cazul supunerii la tratamente inumane, dreptului la remedii efective şi
dreptului de a nu fi supus discriminării . Reclamantul a fost reprezentat
de APADOR-CH şi European Roma Rights Centre.

Reclamantul, Belmondo Cobzaru, cetăţean român de etnie romă,
a fost bătut de trei ofiţeri de poliţie în sediul Poliţiei
Mangalia, pe data de 4 iulie 1997. In urma acestor tratamente, reclamantul a
fost internat la spitalul din Mangalia cu diagnosticul de traumatism
cranio-cerebral, iar expertiza medico-legală efectuată a stabilit
că rănile suferite de către acesta au necesitat 14-15 zile de
îngrijiri medicale. Belmondo Cobzaru a formulat o plângere penală
împotriva poliţiştilor, care a fost soluţionată de
Parchetul militar Constanţa printr-o rezoluţie de neîncepere a
urmăririi penale, cu motivarea că fapta penală nu există,
iar atât reclamantul cât şi tatăl său „sunt cunoscuţi de
mult timp ca elemente antisociale fiind predispuşi la acte de
violenţă şi de sustrageri şi se află mereu în conflict
cu coetnicii lor din municipiul Mangalia”. În plus, relatările unui martor
ocular, care l-a văzut pe reclamant intrând în sediul poliţiei
fără urme de violenţă, precum şi la ieşire, când
prezenta o serie de echimoze pe faţă, mâini şi spate au fost
ignorate datorită faptului că erau date de verişoara sa, precum
şi „apartenenţei etnice” a acesteia. Plângerea împotriva
rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă de
prim-procurorul Parchetului militar Constanţa, cu motivarea că nu
există probe că poliţiştii l-ar fi bătut pe reclamant,
un „ţigan de 25 de ani … cunoscut scandalagiu şi
bătăuş”.

Curtea europeană a stabilit că în acest caz agenţii statului
s-au făcut vinovaţi de aplicarea de tratamente inumane reclamantului,
iar autorităţile naţionale nu au efectuat o anchetă imparţială
şi aproundată cu privire la acestea: soluţia de neîncepere a
urmării penale împotriva poliţiştilor s-a bazat exclusiv şi
fără rezerve pe declaraţiile acestora, în vreme ce declaraţii
relevante ale martorilor oculari care contraziceau varianta poliţiştilor
au fost ignorate. Mai mult, martorii importanţi nu au fost audiaţi,
iar unele contradicţii din dosarul de cercetare nu au fost lămurite.
În consecinţă, Curtea europeană a constatat o încălcarea a
articolului 3 din Convenţia europeană a drepturilor omului, atât sub
aspect substanţial, cât şi procedural. De asemenea, Curtea
europeană a constat şi încălcarea articolului 13 din
Convenţia europeană, pentru că lipsa unei anchete efective
privitoare la tratamentele inumane suferite l-au împiedicat pe reclamant
să obţină compensaţii  inclusiv pe calea unei acţiuni pentru daune în faţa
instanţelor civile. De asemenea, reclamantul a fost victimă a
discriminării, încălcându-se astfel articolul 14 din Convenţia
europeană, deoarece autorităţile naţionale nu au investigat
posibilele motive de ură rasială care ar fi putut determina supunerea
sa la tratamente inumane dar şi din cauza atitudinii pe care au manifestat-o
faţă de reclamant în timpul cercetărilor.

Cazul Cobzaru împotriva României este primul în care Curtea europeană
detaliază obligaţiile autorităţilor statului atunci când
investighează acuzaţii de tratamente inumane împotriva unor membri ai
etniei rome, în contextul discriminării recunoscute a acesteia. În plus,
este pentru prima dată când Curtea europeană se pronunţă
asupra încălcării dreptului la recurs efectiv în situaţia în
care plângerea unei persoane privind abuzuri este soluţionată prin
neînceperea urmăririi penale.

Textul integral al hotărârii CEDO în cauza Cobzaru împotriva României
(cererea nr.49254/99) poate fi accesat pe pagina de internet a Curţii
europene www.echr.coe.int.

Pentru detalii suplimentare:

Diana-Olivia Hatneanu – director executiv APADOR-CH tel: 0722 467 034 sau
312 45 28.
Constantin
Cojocariu – avocat ERRC, Email: constantin@errc.org,  tel.: +36-1-413-2200