APADOR-CH a protestat în fața Guvernului împotriva comportamentului rasist al primarul din Baia Mare. Primarul Cătălin Cherecheș a mutat 38 de familii de romi care locuiau în tabere improvizate, într-o fostă clădire dezafectată ce a aparținut firmei Cuprom, plină cu recipiente cu substanțe chimice periculoase.
La câteva zile după această măsură abuzivă, 22 de copii și doi adulți au ajuns la spital, intoxicați cu substanțele existente în fosta clădire a fabricii.
Fortul 13 din Penitenciarul Jilava
Cetățeanul sirian Ahmad Ali, născut în 1962, a fost condamnat în România, în 2002, pentru trafic de droguri, la o pedeapsă cu închisoarea de 13 ani. Încarcerat la Rahova, el a fost transferat în 2008 la Jilava, unde a rămas până la eliberare în 2010. El s-a plâns la CEDO pentru supraaglomerarea din celulele în care a stat la Jilava, de frigul de pe timpul iernii, igiena precară din camere, mâncarea proastă și apa infestată cu viermi. Curtea Europeană a considerat că aceste fapte încalcă articolul 3 din Convenția Drepturilor Omului și a dispus despăgubirea lui cu suma de 3000 de euro, exact suma cerută de Ali ca prejudiciu moral.
Sirianul a mai contestat și procedura de transfer între cele două penitenciare, care a durat o zi jumătate, timp în care deținutul, alături de alți colegi a fost ținut în recepția închisorii, fără apă, mâncare sau obiecte personale. Totuși CEDO a admis doar plângerile privitoare la condițiile de detenție din Jilava.
Aceasta este una dintre numeroasele condamnări ale României pentru condițiile de detenție, în ultimul deceniu cuantumul despăgubirilor pe care țara noastră a trebuit să le achite deținuților sau foștilor deținuți fiind de aproximativ 600.000 de euro.
În apărarea sa, Guvernul României a furnizat Curții date referitoare la spațiul existent în celulele în care a fost ținut sirianul Ali (respectiv una de 42 mp pe care o împărțea cu alți 20 de condamnați), dar a respins acuzațiile cum că existau șobolani în camere sau că mâncarea și apa nu erau bune, pe motiv că administrația penitenciarului face constant dezinsecții și modernizări ale spațiilor de deținere.
În sprijinul afirmațiilor petentului, Curtea a citat un raport al APADOR-CH din 2008, din cuprinsul căruia a reținut că: „… subsolul uneia dintre clădirile închisorii a fost complet inundat cu apă reziduală. Prin urmare, șobolanii și gândacii (și ploșnițe, conform unor deținuți) au infestat celulele din acea parte a clădirii. Mai mult, cele mai multe celule au fost, de asemenea, infestate cu păduchi, în principal din cauza saltelelor uzate. Nici o operație de deparazitare nu ar putea fi eficientă atât timp cât nu au fost înlocuite saltele. Conducerea penitenciarului a afirmat că a contactat mai multe companii pentru combaterea dăunătorilor, dar toate au renunțat după ce au văzut situația din închisoare. O altă problemă notorie a fost calitatea apei, extrem de proastă (tulbure și plină de impurități) – improprie pentru consum și riscantă chiar și pentru spălat. În ceea ce privește spațiul de detenție, suprafața totală a spațiului de detenție era de 3034.81 mp, în timp ce populația a fost de 1460 de persoane, adică 2,08 mp de spațiu de detenție disponibil pentru un deținut, jumătate din norma minimă recomandată de CPT. Blocul alimentar era complet neigienic și calitatea alimentelor era slabă …”.
CEDO a decis să-i dea dreptate reclamantului și datorită precedentelor cazuri de plângeri ale altor foști deținuți în România, ajunse la Curte în anii trecuți. Curtea a citat cazurile Iacov Stanciu, Lăutaru și Radu Pop în care a constatat că supraaglomerarea și proastele condiții de detenție din penitenciarele românești sunt probleme sistemice și încalcă drepturile omului.
APADOR-CH atrage atenția autorităților, de ani de zile, asupra gravelor probleme generate de supraaglomerare și de igiena precară din penitenciare, iar recenta condamnare a României, de ieri, de către CEDO demonstrează că aceste probleme sunt reale și trebuie rezolvate. APADOR-CH reiterează faptul că obiectivul nostru, ca asociație, nu este condamnarea României la CEDO, ci să ne asigurăm că în penitenciarele românești condițiile de detenție respectă drepturile omului. Pedeapsa la care este condamnat un cetățean trebuie să se oprească la privarea de libertate, el nu trebuie supus în închisoare și unor tratamente inumane și degradante.
Citiți întreaga hotărâre CEDO aici.
Parlamentul European a adoptat în data de 10 octombrie, această rezoluție ce privește 13 state membre UE, acuzate că au avut legături cu transferul, deținerea și torturarea unor presupuși teroriști, aflați în custodia CIA.
În privința României, parlamentarii europeni au reținut că țara noastră nu a desfășurat o anchetă serioasă pe acest subiect, ba mai mult în cursul cercetărilor efectuate de comisia parlamentară de anchetă au dispărut în mod convenabil o serie de documente importante care ar fi contribuit la elucidarea misterului închisorilor CIA pe teritoriul românesc. În plus, România este, alături de Polonia, reclamată la CEDO de către cetățeanul saudit Abd al-Rahim al-Nashiri, care susține că a fost deținut și torturat într-o locație secretă din București, în perioada 2003-2006. APADOR-CH este punctul de contact din România al Open Society Justice Initiative (OSJI, cu sediul la New York) în ce privește plângerea penală făcută în numele cetățeanului saudit.
Faptul că România a găzduit o închisoare secretă a CIA a fost făcut public prima dată de Human Rights Watch la 6 noiembrie 2005. Un raport al Consiliului Europei din 2006 a confirmat că „existenţa unei instalaţii secrete de detenţie poate fi presupusă în România” şi a constatat că țara noastră poate fi trasă la răspundere pentru complot cu programul CIA de detenţie şi extrădări extraordinare. Din acel moment APADOR-CH a monitorizat permanent acțiunile autorităților române privind anchetarea acuzațiilor și a fost prima care a semnalat, în 2010, dispariția unor documente pe parcursul anchetei parlamentare.
De asemenea, în 2011 APADOR-CH a cerut Parlamentului României efectuarea unei noi anchete care să ţină cont de datele şi informaţiile apărute după anul 2008 şi care să se finalizeze printr-un raport public, fără documente clasificate. Citiți pe larg raportul făcut de APADOR-CH în privința corespondenței purtate cu autoritățile române, pe acest subiect.
Parlamentul European îndeamnă autoritățile române să deschidă rapid o anchetă independentă, imparțială, cuprinzătoare și eficientă, să găsească toate documentele lipsă din anchetele parlamentare și să coopereze pe deplin cu CEDO în cazul Al Nashiri / România
Recenta rezoluție a Parlamentului European se bazează atât pe răspunsuri ale autorităților din țările implicate și pe declarații ale unor oficiali dar și pe informații independente și anchete jurnalistice. Parlamentarii europeni reiterează astfel apelul adresat statelor membre care nu și-au îndeplinit încă obligația de a desfășura anchete independente și eficiente să investigheze încălcările drepturilor omului, ținând seama de toate dovezile noi care au ieșit la lumină, și să dezvăluie toate informațiile necesare privind toate zborurile suspecte asociate cu CIA și teritoriul acestora.
Încăpere din închisoarea Guantanamo
Parlamentul European a adoptat în data de 10 octombrie, această rezoluție ce privește 13 state membre UE, acuzate că au avut legături cu transferul, deținerea și torturarea unor presupuși teroriști, aflați în custodia CIA.
În privința României, parlamentarii europeni au reținut că țara noastră nu a desfășurat o anchetă serioasă pe acest subiect, ba mai mult în cursul cercetărilor efectuate de comisia parlamentară de anchetă au dispărut în mod convenabil o serie de documente importante care ar fi contribuit la elucidarea misterului închisorilor CIA pe teritoriul românesc. În plus, România este, alături de Polonia, reclamată la CEDO de către cetățeanul saudit Abd al-Rahim al-Nashiri, care susține că a fost deținut și torturat într-o locație secretă din București, în perioada 2003-2006. APADOR-CH este punctul de contact din România al Open Society Justice Initiative (OSJI, cu sediul la New York) în ce privește plângerea penală făcută în numele cetățeanului saudit.
Faptul că România a găzduit o închisoare secretă a CIA a fost făcut public prima dată de Human Rights Watch la 6 noiembrie 2005. Un raport al Consiliului Europei din 2006 a confirmat că „existenţa unei instalaţii secrete de detenţie poate fi presupusă în România” şi a constatat că țara noastră poate fi trasă la răspundere pentru complot cu programul CIA de detenţie şi extrădări extraordinare. Din acel moment APADOR-CH a monitorizat permanent acțiunile autorităților române privind anchetarea acuzațiilor și a fost prima care a semnalat, în 2010, dispariția unor documente pe parcursul anchetei parlamentare.
De asemenea, în 2011 APADOR-CH a cerut Parlamentului României efectuarea unei noi anchete care să ţină cont de datele şi informaţiile apărute după anul 2008 şi care să se finalizeze printr-un raport public, fără documente clasificate. Citiți pe larg raportul făcut de APADOR-CH în privința corespondenței purtate cu autoritățile române, pe acest subiect.
[quote]Parlamentul European îndeamnă autoritățile române să deschidă rapid o anchetă independentă, imparțială, cuprinzătoare și eficientă, să găsească toate documentele lipsă din anchetele parlamentare și să coopereze pe deplin cu CEDO în cazul Al Nashiri / România[/quote]Recenta rezoluție a Parlamentului European se bazează atât pe răspunsuri ale autorităților din țările implicate și pe declarații ale unor oficiali dar și pe informații independente și anchete jurnalistice. Parlamentarii europeni reiterează astfel apelul adresat statelor membre care nu și-au îndeplinit încă obligația de a desfășura anchete independente și eficiente să investigheze încălcările drepturilor omului, ținând seama de toate dovezile noi care au ieșit la lumină, și să dezvăluie toate informațiile necesare privind toate zborurile suspecte asociate cu CIA și teritoriul acestora.
APADOR-CH protesteaza fata de adoptarea Ordinului ministrului sanatatii nr. 964 din 6 august 2013, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 622 din 7 octombrie 2013, privind informatiile de interes public ce pot fi comunicate si informatiile exceptate de la comunicare, la nivelul Ministerului Sanatatii.
Prin acest ordin se încearca limitarea excesiva a dreptului de liber acces la informatiile de interes public, drept prevazut în Constitutie si în Legea nr. 544/2001.
Ordinul contine doua anexe (2 si 3) care nu sunt cerute de Legea nr. 544/2001 si care încalca atât litera cât si spiritul acestei legi. Pe de o parte, se instituie o lista limitata de informatii ce pot fi comunicate la cerere, contrar principiului consacrat de lege ca regula o constituie accesul la orice informatie publica, nu numai la cele continute în vreo lista. Pe de alta parte, se introduce limitarea accesului la anumite informatii în virtutea unui asa-zis principiu al confidentialitatii, care nu se regaseste între exceptiile prevazute de Legea nr.544/2001.
Un exemplu de informatii care vor fi de acum inaccesibile publicului sunt cele generale, statistice, inclusiv de natura financiara despre activitatea Ministerului Sanatatii.
Asociatia reaminteste ca, si în luna septembrie 2010, ministrul sanatatii din acea perioada a încercat sa emita un ordin identic Ordinului nr. 964/2013, însa atunci totul a ramas doar în faza de proiect. Iata ca, dupa 3 ani, acelasi proiect, la fel de nedemocratic, a fost transformat în act normativ (ordin) de actualul ministru al sanatatii. Se poate lesne constata ca, indiferent de culoarea politica a ministrilor sanatatii si de perioada în care au activat, numitorul comun al acestora este adoptarea unei reglementari prin care se restrânge dreptul cetatenilor de liber acces la informatiile de interes public.
APADOR-CH s-a adresat Ministerului Public – Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie si a solicitat acestuia sesizarea instantei compentente pentru anularea ordinului nelegal, potrivit art. 1 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
APADOR-CH cere Ministerului Public sa ia de urgenta masurile legale necesare pentru initierea procedurii de anulare a acestui ordin.
Eugen Nicolăescu consideră că informațiile publice sunt confidențiale
În 2010, când ministrul sănătății de atunci, Cseke Attila, a încercat să treacă la secret anumite informații cu care lucrează instituțiile din domeniu, n-a reușit să depășească etapa dezbaterii publice. Trei ani mai târziu, actualul ministru, Eugen Nicolăescu, ne surprinde direct în Monitorul Oficial cu același ordin.
[box type=”note”]Sunt trecute la secret informații publice, cum ar fi ștatul de funcții și ștatele de plată ale personalului, rapoarte ale corpului de control al ministrului, sesizări ale comisiei de disciplină, date statistice, conținutul dosarelor litigioase în care este implicat ministerul sănătății și numele consilierilor juridici care susțin interesele ministerului, deci interesele publice până la urmă. [/box]Prin acest ordin se încearcă limitarea excesivă a dreptului de liber acces la informaţiile de interes public, drept prevăzut în Constituţie şi în Legea nr. 544/2001. Ordinul conţine două anexe (2 şi 3) care nu sunt cerute de Legea nr. 544/2001 şi care încalcă atât litera cât şi spiritul acestei legi. Pe de o parte, se instituie o listă limitată de informaţii ce pot fi comunicate la cerere, contrar principiului consacrat de lege că regula o constituie accesul la orice informaţie publică, nu numai la cele conţinute în vreo listă. Pe de altă parte, se introduce limitarea accesului la anumite informaţii în virtutea unui aşa-zis principiu al confidenţialităţii, care nu se regăseşte între excepţiile prevăzute de Legea nr.544/2001.
Ordinul ministrului sănătății este nelegal, conform Legii liberului acces la informațiile publice, prin urmare APADOR-CH a decis să ceară Ministerului Public – Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – anularea ordinului, potrivit art. 1 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Scrisoare deschisă
Domnului Tiberiu Nițu – Procuror General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Doamnei Laura Codruța Kövesi – Procuror Șef al DNA
Organizațiile semnatare vă solicită să clarificați public, dacă dosarul de urmărire penală cu nr. 3/P/2002 care, conform relatărilor aparute în presă privește afacerea Roșia Montană, există și dacă da, pe rolul cărui parchet se află.
Înțelegem faptul că faza de urmărire penală este teoretic nepublică, dar ținând cont de faptul că Roșia Montană a devenit un subiect central pentru opinia publică, este necesar a se clarifica motivul pentru care în cadrul acestui potențial dosar nu a fost adoptată niciun fel de soluție pe parcursul a mai bine de 10 ani.
Persoană de contact:
Lavinia Andrei, președinte Fundația TERRA Mileniul III
E-mail: lavinia.andrei@terramileniultrei.ro
Tel: 021 314 1227
Fax: 021 300 3700
Semnatari:
Lavinia Andrei – Fundația TERRA Mileniul III
Mircea Toma – ActiveWatch
Hans Hedrich – Asociația Sighișoara Durabilă
Felicia Ienculescu – Popovici – Asociația Greenitiative
Costel Popa – Asociația Ecopolis
Codruta Nedelcu – Asociația ARIN
Alina Mungiu Pippidi – Societatea Academică Română
Nicolae Mercurean – Asociația Transmont Făgăraș
Georgiana Iorgulescu – Centrul de Resurse Juridice
Codru Vrabie – Asociația EPAS
Vasilica Puran – Asociația de Dezvoltare Durabilă Dunărea de Jos
Ana Vasilache – Fundația Parteneri pentru Dezvoltare Locală
Viorel Micescu – CENTRAS
Mircea Kivu – Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile
Nadia Potoceanu – Fundația Activity
Mihail Bumbeș – Asociația Miliția Spirituală
Oana Preda – Centrul de Resurse pentru Participare Publică
Elena Calistru – Asociația Funky Citizens
Janos Mark Nagy – Societatea Carpatină Ardeleană
Cristina Guseth – Freedom House
Sorin Ionita – Expert Forum
Maria-Nicoleta Andreescu – APADOR – CH
Florin Grădinariu – Asociația Biosilva
Ciprian Ciucu – Centrul Român de Politici Europene
Florin Stoican – Asociatia Kogayon
Nicolae Radulescu Dobrogea – Asociatia Eco Civica
Anca Gheorghică – Asociatia Mai Bine
Ioana Bejan – Fundația pentru Arii Protejate ProPark
Bogdan Papuc – Asociația de Ecoturism din România
http://www.cotidianul.ro/exista-un-dosar-rosia-montana-el-trebuie-redeschis-de-dna-223595/
APADOR-CH protestează față de modul superficial și lacunar în care a înțeles Avocatul Poporului să atace la Curtea Constituțională Ordonanţa de urgenţă nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.
Avocatul Poporului a ocolit în sesizarea de neconstituționalitate problema esențială ridicată de art. 81 alin. 3 din OUG nr. 91/2013 și anume caracterul vădit discriminator al reglementării, care prevede suspendarea licenței doar în cazul societăților media (licența audiovizuală) , nu și suspendarea licențelor altor societăți decât cele media. Acest tip de reglementare discriminatorie încalcă art. 16 al. 1 din Constituție, care interzice discriminarea. Avocatul Poporului nu a menționat însă această încălcare evidentă a Constituției în motivarea în fapt și în drept a excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului s-a rezumat la a ataca prevederile din ordonanță care retroactivează. Este corect. Dar este și incomplet în mod grav, deoarece restrângerea sesizării de neconstituționalitate la aspectul privind retroactivitatea nu înlatură efectul discriminatoriu al art. 81 alin. 3, care va permite, în continuare, suspendarea licenței doar pentru societățile media. Astfel, amenințarea gravă privind libertatea presei nu este înlăturată, ci, indirect, confirmată prin omisiunea Avocatului Poporului.
În acest context, APADOR-CH precizează că durata suspendării licenței audiovizuale nu este chiar atât de scurtă cum s-a acreditat în unele luări de poziții publice, ci poate dura chiar ani, întrucât între momentul începerii suspendării licenței (care este momentul deschiderii procedurii de insolvență) și momentul încetării suspendării licenței (care este data confirmării de instanță a planului de reorganizare), pot trece, în practică, perioade mari, chiar ani, fiind vorba de derularea unor procese, a căror durată nu este deloc neglijabilă.
APADOR-CH cere public Avocatului Poporului să urmeze căile legale pentru a-și completa de urgență sesizarea de neconstitutionalitate cu aspectele ce țin de caracterul discriminatoriu al art. 81 alin. 3 din OUG nr. 91/2013, pentru ca acțiunea sa să nu aibă un pur rol decorativ și de imagine.
Persoană de contact:
Maria-Nicoleta Andreescu
Director Executiv APADOR-CH
0733.078.721
Diana Hatneanu si Marin Stoica la CEDO
Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului va audia azi, 2 octombrie, la Strasbourg, cazul cetățeanului român Marin Stoica, de 65 de ani, care a fost bătut și băgat în comă în ziua de 13 iunie 1990, în zona TVR. Omul se îndrepta spre serviciu când a fost luat de pe stradă și bătut crunt. S-a trezit a doua zi la spital, unde cineva l-a sfătuit să dispară ca să nu fie arestat alături de alți protestatari. De frică a fugit atunci și nu a mai ieșit trei luni de zile din casă. Frica nu l-a părăsit, însă, nici ulterior, ba chiar bătaia a avut asupra psihicului său efecte devastatoare, așa încât omul a depus plângere penală abia zece ani mai târziu, în 2001.
Cu toate astea procurorul Voinea, care s-a ocupat de dosarul „Mineriada”, i-a luat cazul în considerație, alături de celelalte peste o mie de victime, în favoarea lui existând suficiente probe care demonstrează bătaia și efectele ei. După opt ani de anchete, declarații, expertize IML, cazul Stoica a primit NUP.
La CEDO dosarul Stoica a fost judecat împreună cu alte două ale Mineriadei, respectiv al doamnei Mocanu, al cărei soț a fost omorât, și al Asociației 21 Decembrie, al cărei sediu fusese devastat de mineri. Cele trei dosare – reunite sub denumirea de „Mocanu contra României” au fost judecate de CEDO începând din 2009. Reclamanții s-au plâns de lipsa unei anchete eficiente, imparțiale și aprofundate pentru identificarea și pedepsirea celor responsabili pentru reprimarea violentă a demonstrațiilor din 13 și 14 iunie 1990. Cazul Stoica se bazează pe articolul 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante) din Convenția europeană a drepturilor omului.
În 2012 CEDO le-a dat câștig de cauză doamnei Mocanu și Asociației 21 Decembrie, în timp ce Stoica a pierdut pe motiv că s-ar fi plâns prea târziu în țară. Avocata Diana Hatneanu, care îl reprezintă din partea APADOR-CH pe Marin Stoica, a făcut apel și a câștigat această audiere în fața Marii Camere, de astăzi, argumentul fiind acela că domnul Stoica nu trebuie discriminat pentru că a supraviețuit bătăii, în timp ce soțul doamnei Mocanu, care a fost omorât la Mineriadă, a avut câștig de cauză postum. Standardul ar trebui să fie același aplicat victimelor unor astfel de evenimente care nu suferă prescripții în timp, indiferent când au făcut plângerile victimele respective.
Pe lângă faptul că astfel de audieri sunt foarte rare, aceasta de azi mai are o particularitate. După cum spune avocata Diana Hatneanu, regulamentul CEDO prevede ca în astfel de cazuri să se rejudece practic toate cazurile reunite în aceeași cauză. Astfel că împreună cu dosarul Stoica se vor rejudeca și cazurile Mocanu și Asociația 21 Decembrie, deși pentru ele nu a făcut nimeni apel.
Rejudecarea dosarelor Mineriadei la CEDO și un eventual câștig și în cazul Stoica ar însemna că România va fi obligată să continue investigațiile cu privire la dosarul Mineriadei, și de ce nu o repunere pe agenda publică a discuțiilor despre pedepsirea vinovaților, așa cum iată se întâmplă chiar și după atâtea decenii în cazul torționarilor-foști directori de închisori comuniste, Vișinescu& co.
Decizia judecătorilor de la Marea Cameră în cazul Stoica va fi cunoscută în 7-8 luni, audierea în sine poate fi urmărită online începând cu ora 15:30 pe site-ul CEDO.
Matthew Pringle ne explică cum funcționează mecanismele altor state
Mecanismul Național pentru Prevenirea Torturii (MNPT) în România, mai exact lipsa lui, a fost motivul care i-a reunit ieri la București pe reprezentanții statului român și pe cei ai organizațiilor internaționale în fața cărora România s-a angajat, în 2009, că îl va înființa.
Mari Amos, reprezentant al Subcomitetului ONU pentru Prevenirea Torturii, și Matthew Pringle, responsabil pentru Europa și Asia în cadrul Asociației pentru Prevenirea Torturii, au participat la conferința organizată de APADOR-CH în încheierea proiectului „Mai există tortură în România?”, derulat în ultimul an.
România se chinuie de patru ani să înființeze acest MNPT la care s-a angajat în urma ratificării OPCAT – Protocolului Opţional la Convenţia Împotriva Torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptat la New York la 18 decembrie 2002. Mecanismul, prin reprezentanții săi, ar urma să facă vizite periodic în diversele spații de deținere din România și să monitorizeze astfel respectarea drepturilor omului în acele locuri.
Inițial România a cerut trei ani ca să-și îndeplinească această datorie, în loc de termenul uzual de doi ani. Acest termen a fost depășit în 2012, iar statul român a cerut și primit o nouă amânare. Comisia împotriva Torturii (CAT) a ONU a acceptat ca nou termen luna noiembrie 2014, iar Mecanismul Național ar trebui să funcționeze până la această dată. Ca să ne încadrăm în acest ultim termen ar fi trebuit ca azi să avem deja depus în Parlament un proiect de lege.
Deși suntem singurul stat din lume care a cerut două amânări succesive pentru implementarea mecanismului, nici în ceasul al 12-lea nu dăm semne că ne vom achita de datorie. Încă din 2010 existau în lucru două variante posibile pentru MNPT:
– una în care mecanismul ar fi fost înființat ca instituție de sine stătătoare, sub control Parlamentar;
– una în care mecanismul ar fi încorporat în Instituția Avocatul Poporului, având însă buget și personal separate.
Azi, după trei ani, opțiunea între cele două variante nu a fost făcută, Guvernul având în lucru un proiect de lege de modificare a legii ce reglementează instituția Avocatului Poporului iar Parlamentul având în analiză un proiect de lege de instituire a MNPT ca organism nou sub control parlamentar.
Mari Amos a discutat despre modelul MNPT ca entitate separată
Atât Mari Amos cât și Matthew Pringle au prezentat câteva modele de astfel de instituții existente în alte țări, subliniind că ambele variante sunt posibile, fiecare țară având libertatea de a implementa ce fel de mecanism dorește, numai s-o facă.
Au fost prezentate modele de bună practică chiar în vecinătatea noastră, în țări ca Serbia sau Bulgaria, dar și modelul german, austriac și francez.
Conform explicațiilor lui Mari Amos, minimul de atribuţii pe care OPCAT îl impune statelor care au ratificat acest act internațional vizează:
– examinarea în mod regulat a tratamentului aplicat persoanelor private de libertate în locurile de detenţie;
– formularea unor recomandări către autorităţile competente, în vederea îmbunătăţirii tratamentului şi condiţiilor de viață ale persoanelor private de libertate, a prevenirii torturii şi pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante;
– formularea unor propuneri şi observaţii privind legislaţia existentă sau proiectele legislative.
Matthew Pringle:
[quote]acum șase ani am participat la conferința la care se discuta pentru prima dată înființarea MNPT în România. Dacă voi veni peste șase ani aici sigur veți avea un MNPT înființat, nu?[/quote]În încheierea întâlnirii s-au făcut promisiuni de accelerare a procesului de adoptare a legii. Alina Ion, reprezentanta Ministerului Justiției la discuții, a declarat că va colabora îndeaproape cu Instituția Avocatului Poporului astfel încât să propună Guvernului „într-un timp cât mai scurt” un proiect pentru înființarea MNPT. Eugen Dinu, consilier la Avocatul Poporului, a confirmat și el disponibilitatea instituției pentru a îngloba noua structură pentru monitorizarea drepturilor omului.
Matthew Pringle, într-o notă optimistă, a încheiat evenimentul amintind că: „acum șase ani am participat la conferința la care se discuta pentru prima dată înființarea MNPT în România. Dacă voi veni peste șase ani aici sigur veți avea un MNPT înființat, nu?”.