Arhiva pentru categoria: Aresturi

Sunteți aici: / / Aresturi

Monitorizarea conditiilor de detentie – aresturi

Raport asupra vizitei de verificare a evoluţiei situaţiei din Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă nr. 12

/în , /de

La data de 12 august 2014 două reprezentante APADOR-CH au vizitat Centrul de Reţinere şi Arestarea Preventivă (CRAP) nr. 12 din incinta Secţiei Regionale de Poliţie Transporturi Feroviare Bucureşti. Aceasta a fost o vizită de revenire la vizita făcută la data de 11 septembrie 2012 în cadrul proiectului Copii Privaţi de Libertate în Europa Centrală şi de Est, finanţat de UE.

Aspecte generale comparativ cu vizita precedentă 

Situaţia diferă faţă de cea regăsită în centru la vizita precedentă prin faptul că centrul poate caza acum maxim 15 persoane-minori şi tineri (numai de sex masculin) în 5 camere. Din fiecare cameră a fost scos un rând de paturi de la vizita precedentă, camerele având acum câte trei paturi într-o suprafaţă de aproximativ 12 mp (inclusiv grupul sanitar), astfel că se poate considera că fiecărui minor/tânăr îi revin 4 mp spaţiu personal. Toate cele 15 paturi erau ocupate la data vizitei (cu 12 minori şi 3 tineri). Şeful centrului a spus că această capacitate nu este depăşită niciodată, minorii nu sunt niciodată cazaţi doi într-un pat. În situațiile în care există mai mult de 15 minori şi tineri arestaţi în Bucureşti şi Ilfov aceştia sunt cazaţi în CRAP nr. 1 din Bucureşti unde se amenajează o cameră specială pentru aceştia. Minorii stau în centru în medie între o lună şi trei luni.

Personalul este format din 11 agenţi şi şeful arestului care lucrează în ture. Responsabilul centrului a spus că se formează astfel 4 ture, 3 cu câte 3 agenţi şi una cu 2 agenţi, dar că tura cu un agent lipsă nu le ridică niciun fel de problemă.

Responsabilul centrului a precizat că minorii şi tinerii nu sunt primiţi în centru decât după ce au efectut vizita medicală care are loc la arestul central. Tot acolo sunt duşi pentru alte controale medicale de rutină, iar în cazul urgenţelor este chemată salvarea.

În cazul unor minori sunt probleme în a le fi întocmite acte de identitate deoarece nu pot fi identificaţi reprezenţii legali. Pentru a rezolva astfel de probleme CRAP 12 colaborează cu DGASPC care efectuează anchete sociale şi întreprinde demersuri pentru identificarea unui părinte sau a unei rude şi pentru eliberare de documente de identitate.

La fel ca şi la vizita precedentă ca activităţi în centru există doar posibilitatea de a ieşi la curtea de plimbare (1-2 ore pe zi), televizorul şi câteva cărţi aflate pe holul centrului pe care arestaţii le pot împrumuta. Curtea de plimbare este neschimbată (a fost doar văruită), e neacoperită astfel încât nu protejezează de ploaie sau ninsoare, fără nicio posibilitate de a desfăşura activităţi. În arest minorii şi tinerii nu au posibilitatea de a-şi continua studiile.

Lunar fiecare arestat are dreptul să primească un săpun, un aparat de ras, o hârtie igienică. Pentru plicuri şi timbre, în vederea asigurării dreptului la corespondență/petiționare responsabilul centrului a precizat că nu sunt alocaţi bani, dar că de cele mai multe ori personalul centrului le asigură arestaţilor din bani propii  plicuri şi timbre atunci când minorii nu au posibilităţi financiare. Telefonul este amplasat pe holul centrului şi funcţionează cu cartele. Telefonul nu este delimitat de o cabină care să asigure confidenţialitatea convorbirilor, astfel că agentul de pază stă lângă arestat în timpul apelului. Asociaţia recomandă ca această problemă să fie remediată prin instalarea unei cabine telefonice şi până la acel moment să se asigure totuşi confidenţialitatea convorbirilor, agentul păstrând o distanţă considerabilă faţă de arestat astfel încât să nu poată auzi convorbirea.

O îmbunătăţire este faptul că sistemul de alarmare al centrului a fost reparat şi acum soneriile funcţionează. Ca urmare minorii și tinerii pot oricând anunța supraveghetorul dacă au vreo problemă. Conform șefului de arest încătuşarea la scoaterea din arest că nu se mai face automat şi se analizează necesitatea punerii cătuşelor de la caz la caz. Minorii şi tinerii au confirmat ulterior că nu sunt încătuşaţi la scoaterea din arest.

La introducerea în arest minorilor şi tinerilor le este înmânată o mapă care conţine o serie de documente în care sunt menţionate drepturile şi obligaţiile persoanelor private de libertate, pe care şi reprezentantele asociaţiei au văzut-o. Dacă arestaţii nu ştiu să citească, le este adus la cunoştinţă conţinutul documentelor de către reprezentanţii centrului.

Un aspect negativ este faptul că în camera unde au loc întâlnirile cu avocatul şi familia nu a fost instalată o uşă cu geam transparent, astfel că în timpul conversaţiilor agenţii din arest iau parte la discuţii, prin urmare dreptul la confidenţialitatea convorbirilor nu le este respectat arestaţilor.

Reprezentantele asociaţiei au costatat că nu mai există registrele unde era menţionată corespondenţa, atât la primire, cât şi la expediere.

Camerele de luat vederi sunt în continuare amplasate pe holurile centrului, la intrarea în arest şi la curtea de plimbare, însă imaginile nu sunt stocate datorită imposibilităţii tehnice, aşa cum a afirmat responsabilul centrului. Camerele sunt folosite doar pentru a  vedea în timp real ce se întâmplă în arest.

Hrana provine de la penitenciarul Rahova şi arestaţii o iau singuri de la bucătărie şi servesc masa în camere. Bucătăria este dotată  cu un cuptor cu microunde care poate fi folosit de arestaţi, două frigidere unde își pot păstra hrana de la aparţinători şi un frigider unde sunt păstrate probele din mâncare. Pentru cumpărături personalul centrului întocmeşte liste pe baza cărora de fac cumpărături. Conform șefului CRAP astfel de cereri există rar pentru că de obicei minorii şi tinerii nu au bani.

Hainele şi lenjeria de pat se spală în centru, la maşina de spălat, de câte ori este nevoie.

Reprezentantele asociaţiei au vizitat camera numărul 5 care era ocupată de 3 minori. Geamurile camerelor sunt în continuare acoperite cu câte 2 rânduri de plase de sârmă, şi pe interior şi pe exterior, astfel că lumina naturală care pătrunde în camere este insuficientă şi becul stă aprins tot timpul. Minorii au confirmat că au fost la vizita medicală înainte de a fi depuşi în arest, că au fost văzuţi şi de un psiholog, că au primit mapa cu documentele în care le sunt menţionate drepturile şi obligaţiile şi că ies la curtea de plimbare zilnic. Camera nu avea televizor (se pare că fusese spart de către minori), dar avea un aparat de radio improvizat. Niciunul dintre cei trei nu avea acte de identitate şi așteptau eliberarea acestora. Minorii au relatat că apă caldă au tot timpul, însă igiena grupului sanitar din cameră lăsa de dorit iar datorită faptului că acesta este delimitat doar de o perdea de pânză, mirosul de urină persista în cameră.

Camera numărul 1 îi găzduia pe cei 3 tineri din arest. Aceştia au confirmat că discuţiile cu familia şi avocatul de la camera de vizită au loc în prezenţa unui supraveghetor. Această cameră avea televizor, din dotarea arestului. Şi aici igiena grupului sanitar era precară, iar pereţii erau plini de igrasie, deşi fuseseră proaspăt văruiţi, ca de altfel tot arestul.

Concluzii şi recomandări:

 

–          Asociaţia recomandă cu prioritate instalarea la camera de vizită a unei uşi cu geam transparent astfel încât confidenţialitatea convorbirilor să fie respectată.

–          Este necesară igienizarea grupurilor sanitare din camere şi eliminarea igrasiei de pe pereţi, în camerele în care este prezentă.

–          APADOR-CH recomandă amenajarea corespunzătoare a curţii de plimbare.

Adelina Boboşatu                                                                              Nicoleta Popescu

Răspunsul Centrului de Reținere și Arestare Preventivă nr.12

Raport asupra vizitei în Centrul de reținere și arestare preventivă Mureș

/în /de

Două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat arestul Inspectoratului județean de poliţie Mureş la data de 2 iulie 2014.

 

Efective, personal, spații de detenție, dotări

La data vizitei, Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă (CRAP) Mureş găzduia 15 deținuți, toţi bărbați adulți arestați preventiv. Durata șederii în CRAP Tg. Mureş nu depășește (conform șefului de arest) cinci luni dar este în general mai mare de o lună.

Personalul arestului constă în 24 de agenți (din care o femeie) la care se adaugă şeful CRAP şi seful de arest precum şi o persoana angajată ca personal civil (femeia de serviciu cu atribuţii de curăţenie, deservirea mesei deţinuţilor şi care se ocupă şi de cumpărături pentru deţinuţi la solicitarea acestora). Schema de personal este completă şi suficientă în raport de numărul mediu al arestaţilor din CRAP.

Personalul medical (medic şi asistent medical) care asigură servicii medicale atât la primirea în arest cât şi pe perioada deţinerii sunt angajaţi ai Centrului Medical Judeţean Mureş din cadrul MAI- Direcţia Medicală, unitate medicală care se află în incinta IPJ Mureș unde  funcţionează şi arestul.  În caz de urgenţe medicale arestaţii sunt transportaţi cu ambulanţa Centrului Medical către cea mai apropiată unitate medicală. În cadrul Centrului Medical există şi un cabinet stomatologic la care au acces şi deţinuţii pentru tratamente stomatologice.

CRAP Mureş este amplasat într-o clădire nou construită (în 2007) din incinta IPJ Mureş. Arestul are 22 de camere de deţinere din care 18 camere cu 2 paturi, cu o suprafaţă de 10 mp/cameră şi 4 camere cu 4 paturi instalate cu o suprafaţă de aproximativ 30 mp/cameră, incluzând  grupul sanitar. Clădirea fost dată în folosinţă în anul 2008 şi respectă standardele internaţionale atât ca suprafaţă alocată – 4 mp/deţinut- cât şi  ale condiţiilor de deţinere. Camerele sunt spaţioase, luminoase, dotate cu  grup sanitar (WC, duş şi chiuvetă), cazarmamentul este  în stare bună, există mobilier necesar pentru servirea mesei în cameră şi cuier. O cameră separată pentru anchete  în care procurorul audiază arestaţii este dotată cu un calculator şi supravegheată video.

Clădirea fiind supravegheată video atât în interior, pe holuri, cât şi în exterior, în perimetru aferent, nu a mai fost necesară montarea  unor plase sau gratii duble la geamuri .  Există două curți de plimbare în CRAP Mureş, fiecare de aproximativ 25 mp. Arestații pot ieși zilnic în aceste curți (fără vreo dotare) pentru o oră. Conform afirmaţiilor şefului de arest, în viitor, în curţile de plimbare vor fi amplasate 2 posturi telefonice.

Apa rece este disponibilă permanent iar apa caldă se furnizează de două ori pe săptămână. CRAP pune la dispoziția arestaților, pe lângă cazarmament, săpun și hârtie igienică. Deţinuţii care nu au posibilităţi financiare primesc hârtie, plicuri şi timbre pentru a-şi exercita dreptul la corespondenţă.

Condițiile de detenție respectă standardele Comitetului pentru Prevenirea Torturii precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

 

Hrana arestaților

Hrana asigurată arestaților din CRAP Mureş este preparată și furnizată de Centrul de detenție Târgu Mureş. Persoanele cu care au discutat reprezentantele APADOR-CH au afirmat că hrana este în general acceptabilă. Cu toate acestea, cei mai mulți mănâncă alimentele primite de la aparținători cu ocazia fiecărei vizite. Arestații pot achiziționa bunuri (mai ales alimente) de la magazinul unităţii pe baza unei liste care se predă femeii de serviciu.

Arestul dispune de o bucătărie dotată cu aragaz, cuptor cu microunde și frigider (pentru păstrarea probelor din mâncare) în care este depozitată vesela şi  se distribuie hrana. Arestații au la dispoziție o cambuză, pentru a-și păstra alimentele primite de la aparținători.

 

Contactul cu exteriorul

Sectorul vizite și grefa sunt amenajate în aceeaşi cameră amplasată în interiorul arestului.Camera este supraveghetă video şi este dotată cu dispozitive de separare care se folosesc în toate cazurile. Arestații s-au plâns că nici măcar atunci când primesc vizitele copiilor nu le este permisă vizita fără separator. Fiecare arestat poate fi vizitat simultan de maxim trei persoane, doi adulți și un minor. Supraveghetorul nu rămâne în cameră în timpul vizitei fiindcă poate monitoriza vizual încăperea.  În aceeaşi cameră au loc şi întâlnirile dintre avocaţi şi arestaţi.

Deţinuţii au dreptul de a da telefoane însă există probleme cu exercitarea efectivă a acestui drept din cauza lipsei de pe piaţă a cartelor telefonice. Au existat sincope şi de 2 săptămâni când deţinuţii nu au putut păstra contactul cu familia sau apărătorii din lipsa cartelelor telefonice. În prezent, acestea sunt disponibile.

Asociaţia recomandă urgentarea procedurilor de achiziţie a unui sistemului de telecomunicaţii pe bază de carduri personale,  existent  în sistemul penitenciar,  pentru a elimina dependenţa de cartele telefonice care se găsesc din ce în ce mai puţin la comercializare.

Corespondența poștală nu este depusă personal de arestați în cutia poștală, ea este predată supraveghetorului care o depune la cutia poştală.

APADOR-CH consideră că dreptul arestaților la confidențialitatea corespondenței poate fi restricţionat de supraveghetor deoarece deţinutul nu îşi depune personal plicurile în  cutia postală. Asociaţia   recomandă angajaţilor să permită accesul direct al deţinuţilor la cutia poştală pentru a înlătura orice dubiu privind expedierea scrisorilor.

Există un registru în care se înregistrează corespondența primită şi un alt registru unde sunt menţionate numerele de telefon pe care deţinuţii le apelează.

Dreptul la informare al arestaților este limitat  prin faptul că nu pot viziona programe TV, nicio cameră nu este dotată cu televizor (racordat la un furnizor de programe prin cablu) deşi există prize în camere. Arestații şi-au manifestat dorinţa de a se uita la televizor  ca  modalitate de petrecere a timpului liber. Arestații nu desfășoară niciun fel de activitate cu excepția plimbărilor zilnice (unde petrec în medie 1 oră pe zi). Conform responsabililor arestului, se așteaptă aprobarea alocării resurselor financiare pentru achiziționarea unor aparate TV. În ce privește posibilitatea ca deținuții să  folosească aparate aduse de aparținători, responsabilii au afirmat că soluția nu este viabilă doarece aparatele ar trebui verificate tehnic la Brașov (pentru a nu conține dispozitive de comunicare la distanță) iar până la finalizarea verificării deținutul respectiv ar fi, cel mai probabil, tranferat.

Asociaţia solicită conducerii CRAP să urgenteze demersurile pentru achiziţionarea de aparate TV cu care să doteze camerele de deţinere.

Percheziția la depunerea în arest are într-un loc neamenajat corespunzător, ceea ce  afectează dreptul la intimitate al persoanei. Concret, percheziția corporală are loc într-o încăpere mare care nu are amenajat niciun spaţiu intim (cabina cu perdea). Este, totuși, efectuată de un agent de acelaşi sex cu persoana percheziționată.

În situația în care arestații au nevoie să cheme un supraveghetor activează sistemul de alarmare vizuală. Acesta este funcțional în toate camerele.

Reprezentantele APADOR-CH au discutat și cu cei trei arestați din Camera 4 care s-au declarat mulțumiți de condițiile de detenție însă au protestat că nu au televizoare în camere.

Cu o zi înainte de vizită, conducerea CRAP Mureș a introdus o nouă regulă impusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel  în interpretarea art. 110 alin 2 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate:  pentru vizitarea unei deţinut de către un membru al familiei sau de avocat este obligatoriu acordul scris al procurorului care efectuează sau  supraveghează urmărirea penală. Această regulă fiind la început conducerea CRAP era nedumerită dacă rezoluţia dată de procuror pentru efectuarea vizitei se va emite pentru fiecare vizită în parte sau pentru o perioadă de timp. De asemenea, era neclar, atât pentru responsabili cât mai ales pentru arestați, cât va dura până când procurorul va emite actul respectiv.

Asociația își exprimă speranța că drepturile arestaților, în special cel la apărare, nu vor fi afectate de această măsură care ar putea împiedica sau întârzia contactul deținuților cu aparținătorii și avocații.

Alte concluzii și recomandări sunt incluse în raport.

Nicoleta Popescu                                                                              Maria-Nicoleta Andreescu

Raport asupra vizitei în Centrul de reținere și arestare preventivă din subordinea Inspectoratului de Poliție al Județului Iași

/în /de

Pe data de 13 mai 2014, reprezentanți ai APADOR-CH și RHRN au vizitat Centrul de reținere și arestare preventivă (CRAP) din județul Iași.

1. Efective, spații de deținere, igienă, hrană

Centrul funcționează cu regim provizoriu din 2006 la demisolul poliției municipiului Iași (se așteaptă renovarea arestului din clădirea IPJ Iași din Copou). Investiţia la noul arest este realizată în proporție de 40% însă lucrările au fost sistate din lipsa fondurilor. Nu se ştie când va fi finalizată renovarea şi când va fi dat în folosinţă noul Centru de reţinere şi arestare preventivă.

Capacitatea este de 81 de persoane (11 camere cu 3 paturi cu suprafaţa de 6,21 mp fiecare și 6 camere cu 8 paturi măsurând 13,8 mp fiecare). Nivelul supraglomerării este extrem. La data vizitei erau 29 de arestați, dintre care cinci femei. Au existat însă perioade când în Centru erau  şi mai mult de 70 de arestați.

Schema de personal este de 28 de angajați: un șef, 25 de agenți (dintre care o femeie) și două posturi vacante (care nu sunt ocupate pentru că nimeni nu este interesat din pricina salariilor mici, funcţiile fiind de debutanţi).

Camerele nu au grup sanitar, lavoar sau duș. Există o încăpere separată cu această destinaţie pe hol. Arestații cer voie supraveghetorului (ei au declarat că dacă cineva din cameră are nevoie să folosească grupul sanitar, trebuie să meargă toți din cameră odată !) pentru a folosi toaleta de pe hol însă doar între orele 6-22. În timpul nopţii, arestaţii folosesc recipiente din plastic şi  găleţi pentru a-şi satisface nevoile fiziologice. Asociaţiile atrag atenţia că imposibilitatea de merge la toaletă în orice moment din noapte constituie tratament degradant sancţionat de  articolul 3 din Convenţia Europeană.

Baia de pe hol este dotată cu două cabine, cu WC turcesc și duș; mai există două chiuvete dintre care una era defectă la momentul vizitei.  Încăperea era plină de aburi, cu apa scurgându-se pe pereții  cu  igrasie. Deţinuţii pot face duş de două ori pe săptămână și, obligatoriu,  merg în grup.

Camera de distribuire a alimentelor este dotată cu frigider și combină frigorifică unde deţinuţii îşi pot păstra alimentele aduse de familie.

Pe motivul că arestul este „la stradă”, ferestrele sunt acoperite de două straturi de tablă groasă perforată și gratii – găurile sunt foarte mici și împiedică aproape complet intrarea aerului și a luminii naturale. APADOR-CH şi RHRN cer ca, până la darea în folosinţă a viitorului arest, să se renunţe la obloanele de tablă. Dacă nu este posibil să se elimine ambele atunci măcar unul să fie demontat pentru a se îmbunătăţi, cât de cât, circulaţia aerului şi pătrunderea luminii naturale.

În Centru se aplică Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, deşi nu există până la acest moment un Regulament de punere în aplicare a legii pentru centrele de reținere și arestare preventivă din subordinea inspectoratelor de poliție. Angajaţii CRAP Iași aveau informaţii că acest regulament va apărea curând fiind la acest moment în dezbatere publică. Asociaţia precizează că Regulamentul anterior menţionat a fost în dezbatere publică încă din luna martie 2014 însă până la acest moment nu a fost adoptată o formă finală.

Cumpărăturile solicitate de arestaţi sunt făcute de către agenții CRAP de două ori pe săptămână, de la un magazin din apropiere. Asociaţiile dau ca exemplu CRAP Câmpina, unde angajaţii au găsit o metodă care nu naște suspiciuni și nu creează o dependență a persoanei private de libertate de un angajat  al arestului. Cumpărăturile sunt făcute de o firmă care le transportă la sediu, după ce angajații Centrului strâng listele de la arestați cu solicitările acestora.

Centrul pune la dispoziția arestaților, pe lângă cazarmament, săpun și hârtie igienică, dacă aceștia nu au din surse proprii.

Hrana asigurată arestaților din CRAP Iaşi este preparată și furnizată de Penitenciarul Iaşi și transportată zilnic. Persoanele cu care au discutat reprezentanţii celor două organizaţii au afirmat că hrana este de proastă calitate şi aproape imposibil de mâncat. Afirmaţiile arestaţilor sunt confirmate de reprezentanţii asociaţiilor care au constatat în vizita acestora la penitenciarul Iaşi că mâncarea oferită deţinuţilor şi arestaţilor era slabă caloric.

2. Asistența medicală

Cabinetul medical are o aparență austeră, mobilierul fiind alcătuit din piese vechi. Aici lucrează un medic (care este și medic de familie al cadrelor) și două asistente medicale cu program zilnic, şi  oricând este nevoie (la data vizitei, medicul nu era prezent – la ora 10.00)

Pentru urgențe se apelează la 112. Dacă arestații sunt aduși în CRAP până la ora 16, sunt văzuți de medic. După program, medicul este chemat să vină de acasă dacă arestatul declară antecedente medicale, iar dacă nu, sunt consultați a doua zi. Fiindcă nu există un cadru medical care să asigure asitenţa medicală permanentă, nu se poate asigura asistenţa medicală la momentul primirii arestaţilor.

În arest sunt permise medicamentele recomandate de un  doctor din afară în baza unei reţete, în afară de capsule, unguente, injectabile, deci doar pilule.

În 2013 a fost înregistrat un caz de deces (arestat mort „prin spânzurare”) şi la acel moment s-a desfăşurat o anchetă care a stabilit cauza decesului.

Nu există cazuri de persoane în tratament substitutiv pentru tratarea dependenței de droguri și nu există autorizație de deținere a metadonei în arest. Nu au existat cazuri de sevraj (în afară de alcool, care nu este tratat sub nicio formă). Consumatorii de droguri și alcool sunt consultați de un psihiatru, după ce sunt aduşi în arest.

Un consumator de droguri, C.V. (cu care  s-a putut discuta numai după ce comisarul-șef al Centrului a primit permisiunea  procurorului de caz prin telefon), arestat cu două zile înainte și care suferea de insomnie nu a beneficiat de control medical la introducerea în arest (era duminică). Abia după o zi a fost întrebat dacă are probleme medicale, iar la data vizitei încă nu fusese văzut de psihiatru.

3. Activități

Arestul este dotat cu două curți de plimbare de dimenisuni  mici (fiecare de 2,40×6,20 m), neacoperite, fără dotări, unde arestații pot ieși la aer o oră pe zi. Niciuna dintre camerele de deținere nu are televizor. De altfel ar fi inutile pentru că nu există cablu TV. Arestaţii nu au posibilitatea să desfăşoare nicio altă activitate, pentru că nu există nici măcar  aşa zisul „club” organizat în alte aresturi (o cameră cu televizor şi eventual jocuri).  Există totuşi o „bibliotecă” (un dulap şi câteva rafturi cu cărţi) într-o cameră   în care este cazat  un deţinut care deserveşte arestul, numit de către personal „arestatul de la munci”, însă nu este clar dacă în această cameră au acces şi ceilalţi deţinuţi sau este camera exclusivă a persoanei cazate în această cameră.

4. Corespondență și vizite

Telefonul este plasat la doar un metru de masa supraveghetorului, căruia  îi este imposibil să nu audă ce se vorbeşte. În aceste condiţii, „confidenţialitatea” convorbirilor este doar vorbă goală. Asociațiile solicită măsuri concrete pentru asigurarea dreptului la confidențialitatea discuțiilor dintre arestați și avocați sau familie și a apelurilor telefonice.

Alături de telefon există Legea nr 275/2006 (abrogată) („pentru ca arestații să poată să compare cu cea nouă” despre care  s-a spus că există într-o mapă, dar că o citește unul dintre arestați).

Camera de vizite are 4 locuri și este dotată cu separator. Supraveghetorul stă lângă vizitatori, astfel că nu se respectă dreptul la confidențialitatea convorbirilor, fie cu familia, fie cu avocatul.

CRAP  asigură  plicuri şi hârtie pentru cei care nu au posibilitatea finaciară să şi le achiziţioneze, dar nu asigură și timbre poștale. Corespondența este ridicată de un reprezentant al poştei române în fiecare zi.

5. Discuții cu deținuții

Discuțiile cu arestații au avut loc în prezența comisarului-șef sau a unui supraveghetor pe motiv că sunt obligați „să  asigure securitatea vizitatorilor” sau că trebuie informat pocurorul de caz pentru fiecare arestat şi doar cu acordul  acestuia se poate discuta, în particular, cu persoana privată de libertate.

6. Camerele de deţinere

În Camera 26 erau cazate două femei. Camera are o suprafață de aproximativ 12mp, și avea instalate 8 paturi dintre care 5 aveau și saltele. Camera este întunecoasă, neaerisită, fiind luminată în permanenţă de un bec  slab. În cazul în care toate paturile ar fi ocupate, persoanele private de libertate ar fi supuse unui tratament inuman datorită supraaglomerării şi aerului irespirabil.

O altă cameră vizitată era ocupată de doi arestați dar avea instalate 8 paturi. Deținuții aveau la dispoziție recipiente de plastic pentru urinat, iar  pentru alte necesități fiziologice trebuia să ceară să meargă în grup la baie. Situaţia este un exemplu de tratament degradant întâlnit şi în alte aresturi.

Concluzii:

Nu se respectă normele privind spațiile de deținere, aerisirea, igiena, confidențialitatea convorbirilor telefonice și a vizitelor. Asociațiile solicită măsuri concrete pentru asigurarea dreptului la confidențialitatea discuțiilor dintre arestați și avocați sau familie și a apelurilor telefonice.

Dat fiind că la fereastre există două rânduri de tablă perforată, toate camerele sunt lipsite de lumină naturală și aerisire. APADOR-CH şi RHRN cer ca, până la darea în folosinţă a viitorului arest, să se renunţe la obloanele de tablă. Dacă nu este posibil să se elimine ambele atunci măcar unul să fie demontat pentru a se îmbunătăţi, cât de cât, circulaţia aerului şi pătrunderea luminii naturale.

Asociațiile constată că există situații în care arestații sunt introduși în CRAP Iași fără a fi consultați de un medic și solicită măsuri pentru eliminarea acestei deficiențe.

Dragos Roşca                                                                                    Nicoleta Popescu

RHRN                                                                                              APADOR-CH

Report on the visit to the Center for Preventive Arrest and Detention attached to the Iași County Police Inspectorate

/în , /de

Din păcate acest articol este disponibil doar în English. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

On May 13, 2014, representatives of APADOR-CH and RHRN visited the Center for Preventive Arrest and Detention (CPAD) of Iași County.

1.      Population, detention space, hygiene, food

Since 2006, the facility has been located on a temporary basis on the semi-basement of the Iași Municipal Police station (awaiting the refurbishment of the County Police Inspectorate custody facility in the Copou neighborhood). Only 40% of the costs for the new building have been covered before the works stopped for lack of funding. It is not known when it is to be completed and when the new CPAD will be ready.

The capacity of the current facility was of 81 persons (11 three-bed rooms measuring 6.21 sq. m each and 6 eight-bed rooms measuring 13.8 meters each). The overcrowding is extreme. At the time of the visit, the center held 29 detainees, of whom 5 women, but there have been times when the population went over 70.

The personnel scheme included 28 employees: one chief, 25 agents (one woman) and two vacant entry-level positions, (which were not filled because of the very low salaries).

The rooms had no lavatories, showers or sinks. The lavatory was located on the corridor. Detainees had to ask the supervisor to use it (they said that if someone needed to use the toilet, all occupants of the room had to go at the same time!), but only between 6 a.m. and 10 p.m. During the night, they had to use plastic buckets. The signatory associations point out that the impossibility to use the toilet at any moment of day of night is tantamount to degrading treatment and is sanctioned by Article 3 of the European Convention for Human Rights.

The lavatory on the corridor included two cabins equipped with Turkish toilets and showers and two sinks, one of which was out of order at the time of the visit. The rooms were full of steam and water dripped on the moldy walls. Detainees could take a shower twice a week, always in groups.

The food storage room was equipped with a fridge and a combined fridge-freezer, where detainees could store the food they received from home.

On the grounds that the facility overlooked „the street”, windows were barred and covered with two thick perforated metal sheets – the perforations were very small so air and natural light were almost completely blocked. APADOR-CH and RHRN ask that, until the new facility is open, the current facility give up the metal shutters. If it is not possible to give up both, at least one should be removed, in order to improve ventilation and natural lighting.

The facility followed Law no. 254/2013 on the execution of custodial sentences, although the enforcement regulations for CPADs have not been approved yet. The staff of CPAD Iași knew that the regulations could be expected soon, because they had been placed under public debate. The Association points out that the Regulations had been under public debate since March 2014, but a final form failed to be approved to this day.

CPAD agents did the shopping for detainees twice a week, from a local shop. The signatory associations suggest that the CPAD Câmpina example should be followed, where the staff found a method beyond suspicion that does not make detainees dependent on members of the staff. Shopping there is provided by a private company, who buys the items on the lists collected by the staff and delivers them at the facility.

The facility provided detainees with bedding, but also soap and toilet paper, if they could not purchase their own.

The food for CPAD Iaşi was prepared and delivered on a daily basis by the Iaşi Penitentiary. The detainees who spoke with the two associations said that food was bad, almost impossible to eat. Their statements can be confirmed by the representatives of the association, who could see for themselves that the food offered to Iaşi Penitentiary inmates was low in calories.

2. Medical care

The medical office looked austere, equipped with old furniture. A doctor (who was also the family doctor for the staff) and two nurses worked here on a daily basis and could be called in if  needed (at the time of the visit, the doctor was absent at 10 a.m.)

Emergencies were treated by calling 112. If detainees were brought to the facility before 4 p.m., they were examined by the doctor. If they arrived at a later hour, the doctor was called in if they declared they had prior medical problems, or they were examined on the next day. As there was no permanent medical staff, medical care upon arrival could not be provided.

The facility allowed medication prescribed by external doctors, but only pills, not capsules, injections or creams.

In 2013, a death took place in custody and an investigation established the cause of death (dead “by hanging”)

None of the detainees followed a drug substitution treatment and methadone was not allowed at the facility. There had been no cases of drug withdrawal (only alcohol withdrawal, which received no treatment whatsoever). Drug and alcohol addicts were seen by a psychiatrist after their arrival at the facility.

A drug user, C.V. – who could only be interviewed by the representatives of associations only after the case prosecutor gave his consent, by phone, to the chief commissioner of the facility – had been arrested two days before and suffered from insomnia. He had not been examined by the doctor upon his arrival (it was a Sunday). It was only a day later that anybody asked him whether he had any medical problems and at the time of the visit, he had yet to be seen by the psychiatrist.

3. Activities

The facility had two small courtyards (2.40×6.20 m each), uncovered and with no equipment whatsoever, where detainees could spend one hour per day in the open air. None of the detention rooms had a TV set – it would have been useless, anyway, since there was no TV cable connection. Detainees had no organized activity, not even going to the so-called club, as in other facilities (a room with a TV set and possibly some games). There was however a “library”, a couple of shelves with books, in a room occupied by one detainee, whom the staff called “the works inmate”. It was unclear whether the other detainees had access to this room, or books were available exclusively to the person held there.

4. Correspondence and visitation

The pay phone was located one meter away from the desk of the supervisor, who could not help hearing the conversations. Under such circumstances, the “confidentiality” of phone calls is a mere empty word. The signatory associations ask for concrete steps to ensure the right to confidential communication between detainees and their lawyers, families and any phone interlocutors.

Next to the payphone, Law no. 275/2006 (abrogated) was posted in plain view (“so that detainee may compare it with the new one”, the staff said. The new one was supposed to be available in a printed form, but was “just being read by one of the detainees”).

The visitation room had 4 places and a separator. The supervisor sat right by the visitors, so the confidentiality of meetings, with either legal counsels or family members, was not observed.

The CPAD provided paper and envelopes for those who could not afford them, but not the necessary postal stamps. Mail was picked up every day by a postal worker.

5. Discussion with detainees

Discussions with detainees took place in the presence of the chief commissioner or of a supervisor, who claimed they were obliged “to ensure the security of visitors” or that the case prosecutor had to be informed about each private interview with a detainee and had to approve it beforehand.

6. Detention rooms

Two women were held in Room 26, which measured about 12 sq. m and had 8 beds, 5 of them with mattresses. The room was dark, lit only by a feeble electric bulb, and the air was stale. If all beds had been occupied, the overcrowding and unbreathable air would have amounted to inhuman treatment.

Another room was occupied by two detainees, but had 8 beds installed. Detainees had plastic tubs to urinate in and had to ask to go to the bathroom, in a group, if they needed to defecate. The situation is an example of degrading treatment and similar circumstances have been encountered in other police custody facilities.

Conclusions:

  • The standards in terms of detention space, ventilation, hygiene, confidentiality of meetings and phone calls were not observed at this facility. The signatory associations ask for concrete measures to ensure confidential conversation between detainees and their attorneys or families, as well as confidential phone conversations.
  • Given the double layered perforated metal sheet on the windows, all rooms are devoid of natural light and air. APADOR-CH and RHRN urge that, until the new building is ready, the metal shutters be removed. If it is not possible to remove both, at least one should be taken out, in order to improve ventilation and natural lighting, at least to some extent
  • The associations took note that in some situations detainees were brought in to CPAD Iași without a medical exam and ask for measures to remedy this problem.

Dragos Roşca                                                                                    Nicoleta Popescu

RHRN                                                                                                APADOR-CH

 

Report on the visit to the Center for Preventive Arrest and Detention attached to the Prahova County Police Inspectorate

/în , /de

Din păcate acest articol este disponibil doar în English. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

On April 4, 2014, representatives of APADOR-CH and RHRN visited the Center for Preventive Arrest and detention (CPAD) in Prahova County.

The facility was located in the semi-basement of the Câmpina city police, and was the only one in the county (functioning since December 2005). All detainees had to be transferred between Câmpina and Ploiești for court hearings, medical exams, etc. (according to the chief of the facility, transportation expenses for nine years would have covered the costs of a new building in Ploiești. The Prahova Police Inspectorate does plan to have such a facility built on the grounds of a former military base).

The average duration of stay at the facility was one month-one month and a half (the legal maximum is 180 days).

The 34 place facility held, at the time of the visit, 20 detainees (18 on preventive arrest and two convicted felons, all male) in six rooms (five six-bed rooms and one four bed room), separated for smokers and non-smokers. The rooms measured about 18-20 m2.

APADOR-CH points out that detention space per person was below the 4 square meter standard; rooms would have been overcrowded if all beds were occupied (the resulting space being about 3.5 sq. m per detainee). Police custody facilities still use the old standard, of 6 cubic meters per detainee, although the Committee for the Prevention of Torture (CPT) insisted, in its 2010 report on Romania, that they should observe the 4 sq. m norm.

  • 1. Population, detention space, hygiene, food

 

The staff of the facility included 28 agents (the chief of the facility, four shift managers, three drivers, 20 security agents).

The admission procedure for new arrivals included a medical examination at the Ploiești hospitals. If detainees were brought in during the night, they were taken for a medical exam at the local emergency room.

A small, clean room hosted the hairdressing shop, but detainees complained they were unable to have a haircut. Their requests were denied because, among other things, the electric hair trimmer was broken. Detainees were also not allowed to keep electric hair trimmers in their rooms.

 

Each room had a Turkish toilet. In each room, the hole had to be covered with a water-filled plastic bottle to prevent the stench and rats from coming in. The sanitization of the toilets must be done immediately. The lavatory was separated from the rest of the room by a piece of cloth nailed to the wall. The rooms had no furniture, so that personal belongings were kept on the floor (under the bed), in plastic bags.

Detainees bought their own cleaning materials and cleaned the room themselves. One of them said that he received no toilet paper or soap (he had been detained for 36 days), only bedding, which he didn’t use because it smelled bad. The mattresses were visibly worn, thin and broken. The two associations point out  that new bedding is necessary.

Detainees were able to take a shower twice a week. The shower room had old installations and taps and smelled unpleasantly. Detainees washed their clothes at the shower because they had no access to the washing machine, used only for bed clothes. There were no TV sets in detention rooms. There could not be, since there were no electric sockets either, and the only electric appliances used by detainees were on batteries.

On the other hand, there was:

  • A permanently lit electric bulb (when used to artificial light, one gets dizzy in contact with natural light); APADOR-CH and RHRN point out that it is mandatory to provide natural lighting to detention places. Permanent artificial lighting may damage the sight and the Police is directly responsible for the health of persons under its custody. For all these reasons, we consider that light must be turned off during the night and decent lighting must be provided during the day.
  • Video camera installed next to the light bulb, permanently turned on. According to the staff of the facility, video cameras are „useful for the protection of detainees”. They were installed after „a detainee died after being injured by a room-mate” in 2001. APADOR-CH and RHRN deem the presence of video cameras in detention rooms an unacceptable breach of the right to intimacy of detainees and ask that the devices be removed;
  • Loudspeaker turned on from 6 a.m. to 10 p.m. (detainees cannot change the radio channel or turn it lower, being forced to listen throughout the day to a radio program chosen by the staff). Each room must be provided with a loudspeaker switch that detainees may use.
  • Permanently open window – not clear if only during the daytime or also at night (under one door, newspapers were jammed to stop the air draft).
  • Very thick window bars, completely blocking the light into the semi-basement facility.

A generalized practice in Centers for preventive arrest and detention is for the staff to do the shopping for inmates, but this was not the case at the Câmpina facility, where a system was found that avoided suspicions and an unhealthy relation of dependence between detainees and the staff.

Shopping was provided by a company that bought whatever was written in the lists collected by the staff and delivered the items to the facility. At the time of the visit, several shopping bags waited to be distributed; each had a fiscal receipt next to the shopping list provided by the detainee. The two associations commend the solution and consider it a model of good practice, to be shared with other detention facilities. Each detainee was allowed to spend a maximum of 400 RON per month.

Food was provided by the Police School in Câmpina (on the day of the visit, it had not been delivered by 2:30 p.m., rather late for lunch). Detainees said that lunch was good. The kitchen was equipped with three fridges and a washing machine, but detainees only had access to the fridges.

2. Medical care

A medical office (created in March 2014) provided service from 8 a.m. to 4 p.m., when a nurse was present. The doctor only came in if there were requests for examination. The medical office did not have an emergency kit containing medical supplies or drugs. Except for the occasional exam, the office only provided the regular medication for those under treatment.

Detainees complained about the quality of the medical care (they were examined „with the eyes”; in the record book, many of the consultations mentioned „medical education”, meaning that detainees were merely informed about their prescribed treatment).

A young man, A.M., serving time for drug dealing (convicted Article 16 of Law no. 143/2000) took „light calming medication” every day (three drugs, among which Alprazolam and Zolpidem, according to the nurse). He was not aware that he could request psychological counseling.

The same young man said that he was sent to hospital for a specialist exam one week after requesting assistance and received his medication two days after the psychiatrist wrote him a prescription with the adequate treatment. The two associations consider that delaying treatment for 10 days in the case of a psychiatric patient was unacceptable, given the possible medical consequences.

 3. Activities

A „social interaction” room had been prepared at the facility. It was furnished with a table and two chairs and was used as file storage room, not as an activity club for detainees.

The two small courtyards – one about 4 sq. m large and one 2-3 sq. m – were covered in Plexiglas sheets. They were used for outings lasting 30-60 minutes per day.

4. Correspondence and visitation

A glass pane separated the payphone from the supervisor’s office. Detainees were allowed 10 minutes of phone calls per week. The Romtelecom prepaid cards were no longer available on the market, meaning that detainees had a drastically limited right to communicate with the outside, as long as they were in the impossibility to purchase phone cards. The supervisor stood in the immediate proximity of detainees while they met their attorneys, meaning that the privilege of attorney-client confidentiality was not observed. The situation was similar in the case of private, family conversations.

Envelopes were provided for detainees who wanted to send mail and could not afford it.

Interior regulations provided that both outgoing and incoming mail was to be recorded, with sender, recipient address and date of expenditure/arrival. The signatory associations consider that keeping track of sent mail is a limitation of the right to correspondence.

The visitation room (measuring about 10 sq. m) had two tables and a few chairs. There was no window or other separator, so the supervisor had to be present during the visits (30 minutes per week). This was an obvious breach of confidentiality. APADOR-CH and RHRN ask CPAD Câmpina to provide detainees and their visitors a proper space where supervision may be exclusively visual (the agents must keep at a distance where they may see but not hear what is being said).

 Detainees were not present when their parcels arrived. Parcels were received in a different room and brought to the recipient after having been open and checked by the staff. In order to avoid possible suspicion, APADOR-CH and RHRN ask CRAP Câmpina that parcels be open and checked in the presence of both the visitor who brought it and the detainee who must receive it, as it happens throughout the penitentiary system.

5. Discussion with detainees

The representatives of the associations visited rooms 1 and 4. Information on facility regulations and on Law no. 275/2006 (abrogated) was posted on the door. Detainees complained that upon arrival they were made to sign some printed forms in a hurry, without reading what they contained: basically an abrogated piece of legislation (Law no.275/2006) and about five sheets of rights that they were not actually aware of. The staff explained that they had not updated the arrival information kit to include the new law on the execution of custodial sentences because they waited for the new regulations. Until then, detainees had to sign that they had been informed about a law no longer in effect.

Conclusions:

1. APADOR-CH and RHRN urge that video surveillance devices be removed from detention rooms. Their presence is a blatant violation of the right to privacy that needs to be observed even for persons who are deprived of freedom.

2. The associations ask for effective measures to ensure the right to confidentiality during meetings between detainees and their legal counsels, as well as for mail and phone calls.  The visitation room must be urgently refurbished so as to allow exclusively visual supervision.

3. The posters providing information of outdated legislation must be replaced and the information kit distributed upon arrival must be updated. Detainees must be given sufficient time to read the list of rights they are asked to sign.

Dragoş Roşca                                                                                      Nicoleta Popescu

RHRN                                                                                                 APADOR-CH

Raport asupra vizitei în Centrul de reținere și arestare preventivă din subordinea Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova

/în /de

La data de 4 aprilie 2014, reprezentanți ai APADOR-CH și RHRN au vizitat Centrul de reținere și arestare preventivă (CRAP) din județul Prahova.

Aspecte generale

Centrul funcționează la demisolul poliției municipiului Câmpina, fiind singurul de acest fel din județul Prahova (din decembrie 2005). Toți arestații sunt plimbați între Câmpina și Ploiești pentru cercetări, vizite medicale etc. (conform afirmației șefului de arest, cheltuielile pe nouă ani de transport ar fi putut contribui la construirea unui nou centru în Ploiești. De altfel, IPJ Prahova are în proiect construirea unui asemenea centru pe terenul unei foste unități militare).

Perioada de şedere în arest este în medie de o lună – o lună și jumătate (maximum legal este de 180 de zile). Cu o capacitate de 34 de locuri, la momentul vizitei erau găzduite 20 de persoane (18 arestați preventiv și doi condamnați definitiv, toți bărbați) în șase camere (cinci dintre ele cu șase paturi și una cu patru paturi) separat pentru fumători și nefumători. Suprafața fiecărei camere este de aproximativ 18-20 m. APADOR-CH semnalează faptul că suprafața per deținut este sub standardul de 4 mp deci camerele ar fi supraglomerate dacă toate paturile sunt ocupate. (Ar reveni cam 3,5 mp per deţinut.) De precizat că, în aresturile poliţiei, norma de cazare este tot cea veche de 6 mc per deţinut, cu toate că CPT a insistat, în raportul său după vizita din 2010, să se adopte norma de 4 mp.

Efective, spații de deținere, igienă, hrană

Personalul centrului este compus din 28 de agenți (un șef de arest, patru șefi de schimb, trei conducători auto, 20 de agenți de pază).

La depunerea în arest, pentru îndeplinirea procedurii de depunerere, persoanei arestate i se efectuează un examen medical la spitalul din Ploiești. a În situația în care persoana este reținută noaptea, aceasta este dusă întâi pentru un consult medical la spitalul civil de urgențe și apoi adusă în arest.

Există o cameră mică, curată, în care funcționează frizeria, dar arestații s-au plâns că nu se pot tunde, cererile în aceste sens fiind respinse, printre altele ,pentru că mașina de tuns este stricată. De asemenea arestații nu ai voie să dețină o mașină de tuns în camera. .

În fiecare cameră există un WC turcesc al cărui orificiu este acoperit cu un recipient din plastic umplut cu apă pentru a împiedica mirosul să se răspândească în cameră și pentru a preveni intrarea șobolanilor în camere. Salubrizarea grupurilor sanitare trebuie făcută de urgență.

Paravanul care separă grupul sanitar de restul camerei este o pânză prinsă în cuie de către cei din camere. Nu există mobilier în cameră – rafturi sau dulapuri, lucrurile fiind ținute pe jos în pungi (sub pat).

Arestații își cumpără din bani proprii materiale pentru curățenie și asigură igiena în cameră. Unul dintre arestați afirma că nu a primit hârtie igienică sau săpun de când a fost arestat (36 de zile), ci doar lenjeria de pat pe care nu o folosea din cauza mirosului. Saltelele au un grad de uzură vizibil, sunt subțiri și au căptușeala ruptă. Cele două asociaţii consideră că se impune asigurarea unui cazarmament nou.

Arestații pot face duș de două ori pe săptămână. Sala de dușuri are robinete vechi şi emană un miros neplăcut. Arestații își spală singuri hainele la duș pentru că nu au acces la maşina de spălat a centrului care se foloseşte doar pentru curăţarea lenjeriei de pat. În camere nu există televizoare. De altfel, ar fi imposibil să funcționeze din cauza lipsei prizelor ceea ce face ca arestații să folosească doar aparate pe baterii. În schimb există:

–        bec aprins permanent (obișnuința cu lumina produsă de acesta provoacă o senzație de amețeală în contactul cu lumina naturală); APADOR-CH şi RHRN atrag atenţia că în locuri de deţinere este obligatoriu să se asigure pătrunderea luminii naturale. Iluminatul artificial permanent poate dăuna vederii iar poliţia este direct răspunzătoare de starea de sănătate a persoanelor aflate în custodia sa; Pentru aceste motive considerăm că se impune stingerea luminii pe timpul nopții și asigurarea unui iluminat decent pe timpul zile;

–        cameră video cu funcționare permanentă în proximitatea becului. Conform declarațiilor angajaților din Centrul de reținere, camerele video sunt utile „pentru protecția arestaților”. Ele au fost montate după ce în 2001 „un arestat a murit în urma agresiunilor unui coleg de cameră”; APADOR-CH şi RHRN consideră prezenţa camerelor video drept o imixtiune inacceptabilă în intimitatea persoanelor private de libertate şi cer eliminarea acestor echipamente;

–        difuzor cu funcționare între orele 6 și 22 (arestații nu pot schimba postul sau da mai încet, fiind obligați să asculte în acest interval orar un post de radio ales de către angajați). Este necesară montarea în fiecare cameră a unui întrerupător pentru difuzor la care să aibă acces arestaţii.

–   geamuri deschise permanent – nu se ştie dacă și noaptea (sub ușa uneia dintre camere erau puse ziare pentru a împiedica curenții de aer);

–   gratii la geamuri cu ochiuri foarte dese, astfel încât lumina naturală este practic inexistentă, arestul fiind plasat la demisol.

O practică generalizată în centrele de reținere și arestare preventivă este ca angajații să facă cumpărături pentru persoanele private de libertate, dar această cutumă nu se aplică și la Câmpina, unde reprezentanții au găsit o metodă care nu naște suspiciuni și nu creează o dependență a persoanei private de libertate de un angajat de la arest.

Cumpărăturile sunt făcute de o firmă care le transportă la sediu, după ce angajații Centrului strâng listele de la arestați cu solicitările acestora. La data vizitei erau mai multe pungi cu produse aduse de firma respectivă și care avea fiecare un bon fiscal al produselor alături de lista solicitantului.

Cele două asociaţii apreciază soluția găsită de angajații arestului și consideră că ideea poate fi preluată ca bună practică și în alte centre de deținere. Limita de bani ce poate fi folosită la cumpărături este de 400 de RON pe lună.

Mâncarea este adusă de la școala de poliție din Câmpina (în ziua vizitei, prânzul încă nu venise la 14.30, oră destul de târzie pentru servirea mesei ). Arestații spuneau că mâncarea de la prânz este bună. În bucătărie există trei frigidere și o mașină de spălat, dar arestații nu au acces decât la frigidere.

2. Asistența medicală

Există un punct medical (înființat în martie 2014) unde este prezent un asistent medical între orele 8.00 şi 16.00. Medicul vine doar dacă există cereri de consult. Punctul medical  nu este dotat cu pansamente sau alte medicamente de strictă necesitate în caz de urgență. Practic, în afară de eventuale consultări, aici doar se distribuie medicamente pentru tratamentul curent prescris de un medic specialist.

Arestații se plâng de calitatea asistenței medicale (sunt consultați din privire; la vizitele trecute în registru se menționează în multe cazuri „educație medicală”, aceasta însemnând că li se dau explicații arestaților despre medicația pe care o iau).

Un tânăr, A.M., închis pentru trafic de droguri (pe baza art. 16 din Legea nr. 143/2000) ia zilnic „medicamente ușoare de liniștire” (trei, printre care alprazolam și zolpidem, conform asistentului medical). Acesta nu știa că are posibilitatea de a beneficia de consiliere psihologică.

Același tânăr a declarat că a fost dus la spital pentru un control de specialiate la o săptămână după ce a făcut cerere și a primit medicamentele la două zile după vizita la medicul specialist psihiatru care i-a prescris tratamentul adecvat. Cele două asociaţii consideră că întârzierea de aproape 10 zile în a administra un tratament de specialitate unei persoane aflate într-o stare care necesită medicaţie psihiatrică este de neacceptat având în vedere consecinţele medicale ce pot apărea la pacientul arestat.

3. Activități

În incinta arestului este amenajată o „camera de socializare” care conține o masă și două scaune. Această cameră este folosită ca spațiu de depozitare pentru dosare și nu pentru activitățile arestaților.

Există două mini-curți de plimbare cu acoperiș de plexiglas (una de aproximativ 4 m2, cealaltă de 2-3 m2). Durata ieşirii la aer variază între 30 şi 60 de minute zilnic.

4. Corespondență și vizite

Telefonul este separat de biroul supraveghetorului de un paravan de sticlă. Arestaţii au dreptul la 10 minute de convorbiri telefonice pe săptămână. Nu mai există cartele Romtelecom pe piață , prin urmare telefonul este practic imposibil de utilizat ceea ce înseamnă o reducere substanţială a dreptului de a comunica cu exteriorul atâta timp cât arestaţii nu pot achiziţiona în prezent cartele telefonice. Supraveghetorul stă în imediata apropiere (la 1 m) chiar și în timpul discuțiilor dintre arestați și avocați, astfel că nu se respectă dreptul la confidențialitatea convorbirilor, fie cu familia, fie cu avocatul.

Sunt asigurate din oficiu plicuri pentru corespondență pentru cei care nu au posibilități financiare.

Regulamentul intern prevede înregistrarea scrisorilor într-un registru (cu data primirii/trimiterii, destinatar, expeditor).

Asociaţiile consideră că dreptul la corespondenţă al arestaţilor este îngrădit atâta timp cât sunt înregistate scrisorile trimise.

Camera de vizite (de aproximativ 10 m2) este dotată cu două mese și câteva scaune – nu există geam ori altă modalitate de separare, astfel că vizitele se fac cu supraveghetorul alături (30 de minute pe săptămână).

În mod evident, se încalcă principiul confidenţialităţii. APADOR-CH şi RHRN cer CRAP Câmpina să pună la dispoziţia arestaţilor şi vizitatorilor un spaţiu amenajat corespunzător cu precizarea expresă că supravegherea trebuie să fie exclusiv vizuală (supraveghetorii trebuie să stea la o distanţă de la care să vadă dar nu să şi audă ce se discută).

Arestatul nu este de față la primirea pachetului, care are loc într-o altă încăpere. Angajatul îi aduce pachetul arestatului după desfacere şi control. Pentru evitarea unor posibile suspiciuni, APADOR-CH şi RHRN cer CRAP Câmpina ca desfacerea şi controlul pachetului să aibă loc în prezenţa arestatului şi vizitatorului care l-a adus, aşa cum se procedează în sistemul penitenciar.

5. Discuții cu deținuții

Au fost vizitate camerele 1 și 4. Aici erau afișate la intrare informații despre regulile arestului și despre Legea nr.275/2006 (abrogată). Arestații s-au plâns că semnăturile la intrarea în arest sunt puse în grabă, fără a fi citit ceea ce semnează: în principal, o lege abrogată ( Legea nr.275/2006) și aproximativ cinci foi cu drepturi pe care nu și le cunosc. Angajații au precizat că nu au modificat mapa cu noua lege a executării pedepselor fiindcă așteaptă apariția regulamentului; până atunci, arestații semnează că au luat la cunoștință de o lege abrogată.

Concluzii:

1. APADOR-CH şi RHRN cer eliminarea aparaturii de supraveghere video din camerele de deținere. Prezența lor înseamnă o încălcare vădită a dreptului la viață privată, drept ce trebuie respectat chiar și în cazul privării de libertate.

2. Asociațiile solicită măsuri concrete pentru asigurarea dreptului la confidențialitatea discuţilor dintre arestaţi şi avocaţi, corespondenței scrise și a apelurilor telefonice.Se impune, de urgenţă, reamenajarea camerei de vizită astfel încît să fie posibilă supravegherea vizuală

3. Schimbarea afișelor cu legislația aflate în interiorul camerelor și modificarea procesului verbal de înștiințare la introducerea în arest. Asigurarea unui timp suficient ca persoanele private de libertate să ia la cunoștință de drepturile lor.

Dragoş Roşca                                                                                    Nicoleta Popescu

RHRN                                                                                               APADOR-CH

Raspuns IJP Prahova

Raport asupra vizitei în Centrul de reținere și arestare preventivă din subordinea Inspectoratului de Poliție al Județului Constanţa

/în /de

Pe data de 22 noiembrie 2013 două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Centrul de reținere și arestare preventivă (CRAP) din judeţul Constanţa. Vizita anterioară avusese loc în 2009.

Reprezentantele asociației au constatat că una dintre problemele grave semnalate cu ocazia vizitei anterioare nu a fost soluționată. Concret, APADOR-CH a constatat că în arestul IPJ Constanţa continuă să funcționeze aparate video de supraveghere permanentă în fiecare cameră de deţinere. Asociaţia reamintește că această măsură reprezintă o încălcare gravă a dreptului la protejarea vieţii intime a persoanelor reţinute sau aflate în arest preventiv. Camerele video pot fi instalate pe coridoare şi, chiar de dorit, în birourile de anchetă, dar în niciun caz în camerele de deţinere, grupuri sanitare sau cabinete medicale. Trebuie precizat că fiecare cameră de deţinere din acest arest este prevăzută cu sistem de alarmare şi, prin urmare, instalarea aparaturii video nu poate fi justificată prin eventuala invocare a „siguranţei” fizice a persoanelor reţinute/arestate. De asemenea, nu poate fi invocată lipsa personalului de supraveghere arestul având 31 de angajați. Responsabilii arestului au afirmat că supravegherea video nu se face și în camerele unde sunt cazate femei, cablul camerei fiind întrerupt. La data vizitei în CRAP Constanța se afla doar o femeie, cazată singură într-o cameră de două paturi și, într-adevăr, pe monitorul supraveghetorilor nu se transmiteau imagini din acea cameră, ci se afișa mesajul VIDEO LOST. Cu toate acestea nu există siguranța faptului că acea cameră video este dezactivată permanent. APADOR-CH solicită Inspectoratului General al Poliţiei să renunțe deîndată și definitiv la supravegherea video permanentă a camerelor de deținere, prin demontarea camerelor video. Oricare ar fi temeiul legal pe baza căruia au fost instalate camerele video această practică reprezintă o încălcare flagrantă a standardelor CEDO privind dreptul la viață privată și poate fi considerată tratament degradant.

1. Efective, spații de deținere, igienă, hrană

În ziua vizitei, în arest se aflau 45 de de persoane din care 36 bărbaţi adulţi, opt minori și o femeie. Cinci persoane (patru bărbați și un minor erau condamnați), restul se aflau în arest preventiv. CRAP Constanța dispune de 13 camere de deținere cumulând o suprafață de aproximativ 180 de mp inclusiv grupul sanitar format dintr-un WC, o chiuvetă şi un duş. În arest mai există biroul supraveghetorilor, cabinetul medical, clubul arestaţilor (o fostă cameră de deţinere dotată cu un televizor), un spațiu amenajat pentru percheziție și un oficiu în care este păstrată vesela. Arestul este la demisol. Gratiile dese de la ferestrele mici nu permit iluminarea naturală suficientă și nici ventilarea. Ca urmare, deși ultima zugrăveală s-a făcut în anul 2012, pereții au deja un aspect mucegăit. Grupurile sanitare sunt deteriorate. CRAP Constanța este alimentat cu apă caldă (și pentru spălat și pentru încălzire) la fel ca restul clădirii inspectoratului astfel că deținuții au apă caldă în fiecare zi iar căldura în camere este suficientă.

Arestul nu asigură decât patul, aşternuturile, perna şi pătura. Toate obiectele igienico-sanitare absolut necesare – săpun, pastă de dinţi şi de ras, detergenţi, hârtie igienică etc. – sunt fie aduse în bagajul personal la reţinere/arestare, fie furnizate ulterior de aparţinători, fie cumpărate. Trebuie semnalată în acest context o îmbunătățire a practicilor constatate cu ocazia vizitei anterioare și anume faptul că acum polțiștii de la arestul din Constanţa fac cumpărături pentru arestaţi.

Un alt aspect pozitiv care trebuie menționat este faptul că hrana arestaților este în continuare preparată într-un mic bloc alimentar deservit de doi angajați ai IJP. Bucătăria şi dependinţele sunt foarte curate şi destul de bine dotate. La data vizitei meniul consta în ciorbă de zarzavat cu purcel și iahnie de fasole. Și mâncarea preparată și pâinea pregătită pentru a fi distribuită aveau aspect și miros plăcut.

2. Asistenţa medicală

Trei medici şi doi asistenţi medicali au în grijă starea de sănătate a persoanelor din arest. Conform medicului prezent în arest în momentul vizitei permanența este asigurată, la fel și medicamentele necesare. Personalul medical a afirmat că nu au existat cazuri problematice din cauza consumului de droguri, în schimb au existat cazuri de beție acută, situație în care se refuză încarcerarea, iar arestatul este direcționat spre spital. Dacă în momentul consultului premergător depunerii în arest o persoană acuză agresiuni, acest lucru se consemnează în fișa medicală și este sesizat procurorul. Cele mai frecvente probleme medicale ale arestaților sunt afecțiunile psihice, bolile cardio-vasculare și infecțiile respiratorii. Nu se derulează niciun program de prevenire a infecției HIV/hepatite (concret, nu se distribuie prezervative, nu este disponibil tratamentul de substituție cu metadonă). Singura femeie prezentă în CRAP Constanța la data vizitei, însărcinată, este prezentată periodic la consult ginecologic la un spital civil (fapt confirmat de arestată care s-a declarat mulțumită de tratamentul de care beneficiază).

3. Activităţi

Arestaţii au dreptul la o plimbare zilnică de aproximativ o oră. Sunt 3 curţi de plimbare mici, acoperite parțial, dar nu sunt dotate cu nimic astfel că deținuții nu au ce face decât să se plimbe dus-întors câțiva pași. APADOR-CH solicită din nou IGPR instalarea unor echipamente simple (de pildă bare fixe) în curțile de plimbare pentru ca arestații să poată să facă mișcare.

Spre deosebire de vizita trecută acum camerele sunt dotate cu televizoare la care persoanele private de libertate se pot uita oricând.

În arest există și un club însă nu se organizează activități de niciun fel, astfel că deținuții preferă să stea în camere.

4. Corespondenţă şi vizite

Situația a rămas neschimbată în CRAP Constanța în ce privește încălcarea dreptului la confidențialitate. Absolut toată corespondenţa arestaţilor, indiferent de destinatar, este înregistrată atât la expediere cât şi la primire. Dacă înregistrarea la primire se poate justifica prin necesitatea de a se putea dovedi faptul că deținutului i-a fost înmânată scrisoarea, înregistrarea ieșirilor nu are nicio justificare. APADOR-CH solicită IGPR să ia măsuri pentru interzicerea acestei practici.

Telefonul la care au acces arestaţii este amplasat în camera supraveghetorilor care rămân în birou pe durata convorbirilor. Biroul nu este spațios astfel că este imposibil ca supraveghetorii să nu audă ce spun apelanţii. APADOR-CH recomandă instalarea unui telefon cu cabină de plexiglas în altă zonă a arestului pentru a asigura confidențialitatea convorbirilor.

Sectorul vizite, situat în afara arestului, este o cameră (de asemenea supravegheată video) dotată cu 6 cabine cu separator şi o masă la care ar avea loc discuţiile cu avocaţii. Asociația cere asigurări că întâlnirile minorilor cu familia au loc fără dispozitiv de separare.

5. Discuții cu deținuții

În camera 10 (18 mp/10 paturi instalate) erau cazați șase bărbați adulți care au declarat că mâncarea este foarte bună și că personalul arestului se poartă corect. În schimb s-au plâns de lipsa de lumină și de activități din cauza cărora mai mult dormitează și uneori nici nu-și mai dau seama dacă e zi sau e noapte. Trei dintre arestați chiar dormeau în momentul vizitei, în jurul orei 11 a.m.

Cinci dintre minori erau cazați în camera 6 (cca. 15mp/5 paturi instalate). Unul dintre ei prezenta probleme evidente de adaptare la mediul carceral (îi tremura vocea, părea să izbucnească în plâns). Un altul, care era în CRAP Constanța de 10 luni pentru că nu avea acte de identitate, era nerăbdător să plece odată să-și execute pedeapsa în penitenciar (era deja condamnat). APADOR-CH atrage atenția că minorii sunt o categorie vulnerabilă și solicită responsabililor arestului să le asigure consiliere psihologică și să îi implice în activități socio-educative.

Singura femeie din arest, în primul trimestru de sarcină, era cazată în camera cea mai apropiată de biroul supraveghetorului, o cameră de aproximativ 12 mp cu șase paturi instalate. APADOR-CH recomandă ca o parte din paturi să fie scoase din cameră când nu sunt utilizate pentru a asigura un minim de spațiu util. Femeia a avut o singură plângere și anume faptul că WC-ul este insalubru.

Concluzii:

1. APADOR-CH cere eliminarea aparaturii de supraveghere video din camerele de deţinere. Prezenţa lor înseamnă o încălcare vădită a dreptului la viaţă privată, drept ce trebuie respectat chiar şi în cazul privării de libertate;

2. Asociația solicită măsuri concrete pentru asigurarea dreptului la confidențialitatea corespondenţei scrise şi a apelurilor telefonice;

3. Salubrizarea grupurilor sanitare trebuie făcută de urgență.

Alte concluzii şi recomandări sunt incluse în raport.

Maria-Nicoleta Andreescu
Dollores Benezic

Raport asupra vizitei la Centrul de reţinere şi arestare preventivă din subordinea Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Tulcea

/în /de

Două reprezentante ale APADOR-CH au vizitat Centrul de Reținere și Arestare Preventivă (CRAP) din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Tulcea la data de 19 noiembrie 2013.

Efective, personal, spații de detenție, dotări

La data vizitei CRAP Tulcea găzduia şapte arestați, toţi bărbați. Dintre aceştia, şase erau arestaţi preventiv iar unul era condamnat, însă la momentul arestării nu avusese acte de identitate aşa că până la eliberarea documentelor rămâne în arest. Persoanele cu care au discutat reprezentantele APADOR-CH erau arestate de câteva zile. Durata şederii în CRAP Tulcea este în general de câteva zile şi nu depășește (conform șefului de arest) o lună, chiar şi pentru cei care nu deţin acte de identitate.

Personalul arestului este format din 15 agenți (din care o femeie). Agenta se ocupă exclusiv de femeile arestate însă atunci când nu există femei în arest îndeplineşte şi atribuţii de secretariat. Un medic şi o asistentă medicală angajaţi ai Centrului Medical din cadrul Ministerului de Interne asigură consult medical persoanelor private de libertate de la momentul intrării în arest şi asistenţă medicală în perioada în care aceştia stau în arest. Cadrele medicale asigură servicii medicale atât personalului din cadrul IPJ Tulcea ca medici de familie cât şi arestaţilor. Dacă vreo persoană prezintă semne de violență (sau susține că a fost lovită) se consemnează în fişa arestatului. Din discuţia cu medicul care ţinea locul doctorului titular, a reieşit că acesta consideră că ar trebui să existe un medic pentru deţinuţi şi unul pentru cadre având în vedere că medicii nu sunt remuneraţi la numărul de pacienţi şi trebuie să asigure şi permanenţa în caz de urgenţă pentru deţinuţi fără a fi remuneraţi corespunzător.

În arest este angajat un psiholog atât pentru cadre cât şi pentru persoanele private de libertate însă în prezent doamna psiholog este în concediu de creştere a celui de al doilea copil de mai bine de 2 ani. În caz de nevoie se apelează la serviciile unui psiholog din Constanţa . Din discuţia reprezentantelor asociaţiei cu persoanele private de libertate a rezultat că acestea nu ştiau de existenţa psihologului şi de posibilitatea pe care o au de a apela la serviciile acestuia. Totuşi, în dosarul unui arestat exista un proces-verbal, semnat de acesta, în care se preciza că respecivul fusese informat că poate solicita prezenţa psihologului dacă crede că este necesar. APADOR-CH atrage atenţia că este important ca arestatul să fie informat şi verbal într-un limbaj accesibil despre toate drepturile şi serviciile de care beneficiază în perioada în care este arestat iar simpla sa semnătură dată pe diverse documente într-un moment cu un mare impact emoţional (privarea sa de libertate) poate lipsi de conţinut prevederile legale.

Arestații nu desfășoară niciun fel de activitate cu excepția plimbărilor zilnice în curtea arestului și vizitele la club unde pot viziona programele TV. Pentru vizitele la club nu există un program stabilit.

Arestul este amplasat la demisolul unei clădiri din incinta IPJ Tulcea. Spațiile de deținere constau în 9 camere, de aproximativ 12 mp fiecare, în total având o capacitate de 27 de paturi. În perioada 2006-2007 au fost renovate 5 din cele 9 camere. Niciuna dintre camere nu are grup sanitar propriu sau cambuze. Acest aspect reprezintă o deficiență gravă deoarece o persoană care depinde de alta pentru satisfacerea nevoilor fiziologice este pusă într-o situație umilitoare. Mai mult, la ora 22 se dă stingerea şi persoanele private de libertate, în caz de necesitate nu mai pot merge la toaletă peste noapte fiindcă supraveghetorii nu mai deschid uşile şi le pun deţinuţilor găleţi în camere pentru nevoile fiziologice. APADOR-CH atrage atenţia că o persoană care se află în situația de a apela la bunăvoința unui supraveghetor pentru a merge la toaletă este supusă unui tratament umilitor iar lipsa posibilităţii de a-şi satisface nevoile fiziologice pe timpul nopţii şi plasarea în camere a unor găleţi cu scopul de a suplini lipsa toaletelor este, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului tratament degradant.

Reprezentantele asociației au vizitat mai multe camere de ambele tipuri (renovate şi nerenovate), precum și grupurile sanitare și dușurile. Camerele renovate sunt în general curate deşi vopseaua de pe pereţi stă să cadă în unele locuri, au geamuri termopan şi parchet şi câte 3 paturi instalate, fără niciun alt obiect de mobilier. Ce atrage atenţia sunt paturile extrem de joase şi puţin rezistente. Zona camerelor renovate este despărţită de zona camerelor nerenovate printr-o uşă tip termopan care stă închisă. Când se intră în zona nerenovată se simte un miros de mucegai şi igrasie care face aerul greu respirabil. Camerele nerenovate, în care sunt instalate tot câte 3 paturi, sunt într-o stare avansată de degradare, cu pereţi murdari, decojiţi, plini de igrasie şi mucegai.

Iluminatul natural este slab din cauza geamurilor mici, dublate cu plasă deasă şi gratii. Geamurile pot fi deschise numai din exterior, apelându-se din nou la bunăvoinţa suraveghetorilor. În cele 4 camere nerenovate tocurile geamurilor sunt în stare avansată de degradare şi lipsesc bucăţi din geamuri. Arestul este dotat cu saltele vechi şi foarte uzate.

Dușurile pentru arestaţi constau în două baterii amplasate într-un spaţiu impropriu iar singurul WC (tip turcesc) era murdar, cu un miros pestilenţial care pătrundea şi în holul arestului din zona nerenovată. Arestații fac duş la momentul intrării în arest şi ori de câte ori şeful arestului constată un miros  necorespunzător (!). Nu există un program clar stabilit pentru duş. În zona toaletei existau infiltraţii pe tavan care proveneau de la coloanele wc-urilor etajelor superioare, cu miros insuportabil.

CRAP pune destul de rar la dispoziția arestaților, pe lângă cazarmament, săpun și hârtie igienică.

Clădirea nu are un sistem video de supraveghere pe hol. Camerele de deţinere au fost dotate cu un sistem audio (interfon) care nu mai funcţiona. Ori de câte ori arestatul doreşte să meargă la toaletă sau să comunice cu supraveghetorul trebuie să bată puternic în uşă pentru a putea fi auzit. Aşa cum sunt dispuse camerele pe un singur hol care este despărţit la mijloc de o uşă tip termopan care se închide este aproape imposibil ca supraveghetorul care stă la capătul holului să audă bătăile în uşă din ultima cameră situată lângă toaleta arestaţilor.

Arestul are o singură curte de plimbare (de 5x5m), destul de mică fără nicio dotare şi acoperită cu o plasă de sârmă care nu asigură protecţie în caz de ploaie sau ninsoare. Arestații pot ieși zilnic în curte 30 de minute – o oră, precum și la clubul amenajat într-una din camerele arestului, unde există televizor. O altă cameră nu serveşte, după toate aparenţele, la nimic. Pe uşă scrie « frizerie » dar înăuntru este doar aparatură veche pentru identificarea şi amprentarea arestaților şi nicio dotare ce ar putea aminti de frizerie. Niciuna dintre camere nu are televizor pentru că nu există prize dar în fiecare cameră se aude un difuzor ce transmite muzica de la un post de radio local ales de agenți.

Hrana arestaților

Hrana asigurată arestaților din CRAP Tulcea este preparată și furnizată de Penitenciarul Tulcea. Persoanele cu care au discutat reprezentantele APADOR-CH au afirmat că hrana este în general acceptabilă. Arestații au posibilitatea să primească și pachete de la familie cu ocazia fiecărei vizite. Arestații pot achiziționa bunuri pe baza unei liste care se predă supraveghetorului. Arestul dispune de o bucătărie în care este depozitată vesela şi se distribuie hrana, dotată cu un frigider unde arestaţii îşi pot depozita hrana, un cuptor cu microunde şi o plită electrică.

Contactul cu exteriorul, alte proceduri aplicate în arestul IJP Tulcea

Sectorul vizite este amenajat într-o cameră amplasată în exteriorul arestului, în apropierea biroului şefului de arest. Aceeaşi cameră este folosită şi pentru întâlnirea avocatului cu arestatul. Agentul stă în interiorul camerei, aspect confirmat de arestaţi dar şi de unul dintre agenţii arestului, acest lucru fiind de natură să afecteze intimitatea și discreția discuțiilor purtate de arestat cu aparținătorii şi confidenţialitatea discuţiilor cu apărătorul din oficiu sau ales. Şeful arestului a încercat să convingă reprezentantele asociaţiei că supraveghetorul asistă vizual din exteriorul camerei însă susţinerea sa nu se coroborează cu nicio altă relatare (a deţinuţilor sau angajaţilor). Fiecare arestat poate fi vizitat simultan de maxim patru persoane, doi adulți și doi minori.

Nu există în arest o cameră destinată percheziţiei, Practic, percheziţia se face la intrarea în arest, în holul de acces unde există biroul agentului supraveghetor.

Arestaţii care nu au posibilităţi materiale nu primesc din partea arestului plicuri, hârtie sau timbre în cazul în care doresc să îşi exercite dreptul la corespondenţă. Angajaţii arestului au susţinut că arestul nu are obligaţia de a suporta cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului la petiţionare sau corespondenţă pentru persoanele private de libertate care nu dispun de mijloacele băneşti necesare exercitării acestor drepturi. Asociaţia atrage atenţia că nerespectarea art. 46 alin.5 din Legea nr. 275/2006, (text de lege aplicabil şi aresturilor), care prevede în mod expres că

“ Cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenţă sunt suportate de către persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate. În cazul în care aceste persoane nu dispun de mijloacele băneşti necesare, cheltuielile pentru exercitarea dreptului de petiţionare prin cereri şi sesizări adresate organelor judiciare, instanţelor sau organizaţiilor internaţionale a căror competenţă este acceptată ori recunoscută de România şi cele pentru exercitarea dreptului la corespondenţă cu familia, apărătorul şi cu organizaţiile neguvernamentale care îşi desfăşoară activitatea în domeniul protecţiei drepturilor omului sunt suportate de către administraţia penitenciarului“ reprezintă încălcarea dreptului la corespondenţă şi petiţionare.

Telefonul și cutia poștală sunt în interiorul arestului, pe hol, în apropiere de camera supraveghetorului. Arestații pot comunica telefonic cu familia ori cu avocatul dacă au bani pe cartele (Romtelecom, primite de la aparținători). Arestaţii şi agenţii arestului au menţionat că de cca. 2 săptâmâni nu se mai găsesc în tot oraşul Tulcea cartele telefonice prin urmare telefonul nu mai este folosit în lipsa cartelelor Romtelecom. Telefonul nu este dotat cu vreun paravan sau orice alt fel de dispozitiv care să asigure confidențialitatea convorbirilor şi este extrem de aproape de locul în care stă supraveghetorul. APADOR-CH consideră că dreptul arestaților la confidențialitatea convorbirilor telefonice nu este respectat iar lipsa cartelelor tefefonice încalcă în mod nejustificat acest drept.

Judecătorul delegat

Numele şi numărul de telefon al judecătorul delegat, care activează și la Penitenciarul Tulcea, este afișat pe perete, în camera supraveghetorilor, alături de regulamentul de ordine interioară. Existenţa şi rolul judecătorului delegat erau aspecte necunoscute arestaţilor, lucru confirmat şi de şeful de arest care a precizat că el nu este obligat să le comunice arestaţilor atribuţiile judecătorul delegat ci doar să afişeze datele de contact ale acestuia.

Concluzii și recomandări:

Asociația solicită măsuri pentru dotarea camerelor cu grup sanitar.
APADOR-CH solicită amenajarea celor 5 camere nerenovate care necesită igienizare urgentă inclusiv schimbarea tâmplariei, igienizarea şi recompartimentarea duşurilor şi dotarea lor corespunzătoare;
Asociația recomandă reamenajarea sectorului vizite și amenajarea corespunzătoare a acestuia în sensul acordării unui spațiu care să asigure confidențialitatea discuțiilor dintre arestați și aparținători, arestaţi şi avocaţi.
Asociaţia recomandă amenajarea spaţiului nefolosit numit “Frizerie” în cameră pentru percheziţia persoanelor private de libertate care sunt introduse în arest;
APADOR-CH solicită alocarea de fonduri pentru achiziţionarea de plicuri, hârtie şi timbre pentru a fi acordate arestaţilor care nu au posibilităţi finaciare şi care doresc să îşi exercite dreptul la petiţionare şi corespondenţă;
Asociaţia recomandă găsirea unei soluţii cu operatorul de telefonie pentru a asigura cartele telefonice, în caz contrar contractarea unui alt operator de telefonie pentru a asigura respectarea dreptului la convorbiri telefonice.

Alte concluzii și recomandări sunt incluse în raport.

Nicoleta Popescu
Adelina Boboşatu

Raportul asupra vizitei la Centru de reținere și arestare preventivă din subordinea Inspectoratului de Poliție al Județului Timiș

/în /de

La data de 8 noiembrie 2013 doi reprezentanți ai APADOR-CH au vizitat Centrul de reținere și arestare preventivă (CRAP) din subordinea Inspectoratului de Poliție al Județului Timiș (IPJ).

Aspecte generale

La data vizitei în CRAP Timiș erau private de libertate 40 de persoane din care doi minori, trei tineri și 35 de adulți; din total două erau femei și 38 bărbați.

Din cei prezenți la CRAP Timiș trei persoane erau în stare de reținere, 29 de persoane erau în arest preventiv și 8 persoane erau condamnate definitiv care erau cercetate în alte cauze penale.

Spațiile de deținere constau în 16 camere de deținere cu suprafețe de aproximativ 12-13 m2, din care una este izolator, o cameră cu două paturi și 14 camere dotate cu 3 sau 6 paturi. Camerele cu 6 paturi aveau aceleași dimensiuni ca cele cu 3 paturi, singura diferență fiind că acestea aveau paturi suprapuse. În camerele cu șase paturi vizitate de reprezentanții APADOR-CH erau câte trei (camera patru demisol) sau patru persoane (camera șase demisol). În total sunt instalate 76 de paturi.

La momentul vizitei se efectuau lucrări de renovare la etajul 1 al clădirii, spațiu ce a aparținut arhivei serviciului de informații Timiș dar care a avut anterior destinația de camere de deținere pentru cei anchetați de securitate. Reprezentanții arestului au precizat că nu mai există fonduri pentru finalizarea acestor renovări și amenajarea spațiilor de deținere.

Mâncarea este furnizată de Penitenciarul Timișoara, la prânz și seara. Persoane aflate în arest s-au plâns de calitatea hranei care de multe ori nu poate fi mâncată.

Există un singur telefon public cu cartelă la care au acces persoanele private de libertate, post telefonic amplasat în biroul șefului de tură. Nu este asigurată confidențialitatea convorbirilor telefonice nici cu familia sau apropiații nici cu avocații. Persoanele private de libertate se plângeau că nu pot folosi telefonul public deoarece se găsesc greu pe piață cartele telefonice.

La intrare în arest este amplasată o cutie poștală unde persoanele private de libertate pot depune plicuri. Cutia poștală nu este amplasată în zona de deținere, motiv pentru care pentru a o folosi persoanele private de libertate trebuie să fie escortate până la aceasta, ceea ce poate aduce atingere dreptului la petiționare și la corespondență. . Plicurile trimise de persoanele private de libertate nu sunt desfăcute, dar expediere lor este consemnată într-un registru de ieșire. APADOR-CH consideră că menținerea unui astfel de registru nu se justifică și poate aduce atingere dreptului la petiționare și la corespondență.

CRAP Timiș nu dispune de buget alocat pentru a achiziționa timbre, plicuri, pixuri și foi. La momentul vizitei dreptul persoanelor private de libertate de a coresponda era îngrădit deoarece nu li se puteau pune la dispoziție cele necesare. APADOR-CH recomandă alocarea de fonduri pentru timbre, plicuri, pixuri pentru a respecta dreptul la corespondență a persoanelor private de libertate.

Camera de vizite este prevăzută cu un dispozitiv de separare, iar vizitele durează de regulă 30 de minute de 4 ori pe lună. Persoanele private de libertate nu pot să stabilească contact fizic cu persoanele care-i vizitează, lucru semnalat și de una dintre persoanele private de libertate care relata că nu își poate îmbrățișa bebelușul în cadrul acestor vizite. APADOR-CH încurajează directorul unității să facă uz de prevederile art. 38 (4) din Regulament de aplicare a Legii nr. 275/2006, care stipulează posibilitatea de-a aproba ca vizita să se desfășoare în spații fără dispozitive de separare. De asemenea, APADOR-CH atrage atenția asupra necesității respectării articolului 38 (5) al aceluiași act, care stabilește că în cazul minorilor vizita se desfășoară în spații special amenajate, fără dispozitive de separare între vizitat și vizitator, sub supraveghere vizuală.

Unitatea este supravegheată video, camerele sunt amplasate pe holuri. Nu au fost înregistrate incidente cu trupele de intervenție. Trupa de intervenție există la nivel de inspectorat și aceasta intervine pe bază de solicitare. Până la data vizitei nu au fost intervenții ale acestei trupe în cadrul CRAP Timiș.

Personal

În această unitate lucrează 32 de agenți (din care două femei), un ofițer, un asistent medical și trei șoferi. De asemenea, instituția colaborează cu un psiholog al inspectoratului care asigură în caz de nevoie, consiliere psihologică persoanelor aflate în arest. Judecătorul delegat vine sporadic la această unitate, atunci când prezenta lui este obligatorie, de exemplu în cazul refuzului de hrană. Persoanele private de libertate cu care au vorbit reprezentanții APADOR-CH nu știau că există un psiholog și că pot solicita consiliere psihologică. Nu știau nici că există un judecător delegat și care sunt atribuțiile acestuia.

APADOR-CH recomandă informarea persoanelor private de libertate despre existența psihologului și de posibilitatea de a beneficia de consiliere psihologică. De asemenea, APADOR-CH recomandă informarea persoanelor private de libertate despre existența judecătorului delegat și despre posibilitatea de-a i se adresa acestuia.

Asistența medicală.

Asistența medicală este asigurată de un asistent medical, care este angajat CRAP Timiș, și trei medici civili cu care colaborează instituția și care lucrează în ture săptămânale. Ei sunt și medici de familie pentru mulți dintre angajații CRAP Timiș. Asistentul medical mai îndeplinește și atribuții de pază și escortă atunci când este nevoie. La primirea în instituție, persoanele private de libertate sunt identificate, li se pune un set de întrebări cu privire la starea de sănătate și antecedentele medicale, se face un control corporal sumar și apoi se efectuează procedura de încarcerare și repartizare.

Din discuțiile cu asistentul medical și persoanele private de libertate reiese că cel care verifică starea de sănătate la primirea în instituție este asistentul medical, el este cel care face consemnări în fișa medicală, care este apoi verificată de un doctor. Se apelează la un doctor doar în situația în care persoana privată de libertate prezintă urme de violență. Din discuția cu asistentul medical nu a reieșit clar care este programul medicului. Acesta vine o dată la 24 de ore și stă „cât este necesar”.

Cabinetul medical poate acorda asistență medicală primară iar în caz de urgență medicală se apelează la serviciul de ambulanță.

Nu au fost înregistrare cazuri de sevraj în rândul persoanelor private de libertate iar consumatorii de droguri declarați sunt încarcerați doar cu avizul medicului. Dacă medicul consideră necesar, consumatorii de droguri sunt transportați la Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihică pentru control și tratament de specialitate.

Vizita în arest

Sunt două curți de plimbare, unde conform reprezentanților CRAP Timiș persoanele private de libertate se pot plimba o oră pe zi, uneori mai mult. Acest lucru nu s-a confirmat și din discuțiile cu persoanele private de libertate, care au relatat că se pot plimba aproximativ o jumătate de oră pe zi iar sâmbătă și duminică nu au acces la curțile de plimbare spre nemulțumirea lor, pentru că la sfârșit de săptămână sunt obligate să stea numai în camere.

Camerele de deținere sunt situate la parterul si subsolul clădirii. Fiecare încăpere are un geam cu plasă de sârmă și gratii prin care cu greu pătrunde lumina naturală, în special la subsol. Iluminatul artificial funcționa în fiecare cameră permanent.

Camerele erau în general de 12mp iar în ele se aflau câte trei-patru arestați. Camerele erau într-o stare gravă de degradare. WC-urile și dușurile erau insalubre și erau situate în același spațiu – WC-ul era unul turcesc și deasupra lui era un cap de dus – fără o ușă, doar cu o perdea. În toate camerele vizitate WC-ul era insalubru și emana un miros pestilențial care se resimțea în întreaga cameră. Gurile la WC erau acoperite cu sticle de plastic pentru a preveni infiltrarea șobolanilor. Toate camerele aveau pereții murdari și în multe din ele era igrasie și mucegai. În camere era frig pentru că nu se dăduse drumul la sistemul de încălzire.

Reprezentanții APADOR-CH au discutat cu nouă persoane private de libertate, din care două femei și un cetățean străin. În cadrul acestor discuții persoanele private de libertate s-au plâns de faptul că nu sunt lăsate măcar o oră la plimbare în fiecare zi, iar în week-end nu pot ieși la plimbare. De asemenea, toți s-au plâns de calitatea proastă a hranei, de frigul din camerele de deținere, de faptul că nu primesc timbre și plicuri pentru a trimite scrisori și că nu se găsesc cartele telefonice cu care să-și poată contacta familia și avocații. APADOR-CH atrage atenția că toate aceste fapte relatate de persoanele private de libertate pot aduce atingere gravă drepturilor prevăzute de legea 275/2006, inclusiv dreptul la corespondență și dreptul la petiționare.

Concluzii:

Ca urmare a acestei vizitei, reprezentanții APADOR-CH recomandă:

•  igienizarea urgentă a spațiilor existente;

•  alocarea de fonduri pentru finalizarea lucrărilor începute la etajul 1 al clădirii, având in vedere că spațiul are deja dotări specifice unui centru de deținere;

•  mutarea telefonului public din camera șefului de tura într-un spațiu care să asigure confidențialitatea convorbirilor telefonice și mutarea cutiei poștale într-un loc accesibil persoanelor private de libertate fără intermediari.

Alte constatări/recomandări sunt incluse în raport.

Nicoleta Popescu
Cristinel Buzatu

Raport asupra vizitei la Centrul de reţinere şi arestare preventivă din subordinea Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Cluj

/în /de

La data de 25 septembrie 2013 două reprezentante APADOR-CH au vizitat Centrul de reţinere şi arestare preventivă (CRAP) din subordinea Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Cluj (IPJ).

Aspecte generale

CRAP Cluj se află la demisolul clădirii IPJ Cluj. Condiţiile de detenţie regăsite în CRAP Cluj încalcă în mod vădit standardele internaţionale pe care statul român s-a angajat să le respecte. Camerele nu au ferestre şi nici bec în interior, consecinţele fiindcă sunt mereu întunecate şi fără suficient aer respirabil. Aceste aspecte sunt accentuate şi de situarea centrului în demisolul clădirii IPJ; în plus, podeaua şi pereţii sunt tot timpul umede de la apa infiltrată cu uşurinţă datorită apropierii de canalizare. Conducerea a recunoscut condiţiile improprii de detenţie din arest şi a afirmat că s-au făcut mai multe demersuri pentru închiderea acestui centru, dar fără niciun rezultat. De asemenea, nici recompartimentarea nu a fost posibilă pentru că structura clădirii nu o permite. Lipsa fondurilor este principalul motiv invocat de IGPR la cererea conducerii CRAP Cluj de mutare a acestuia într-un alt spațiu. Conducerea a mai spus că o soluţie ar fi şi atragerea de fonduri europene pentru construirea unui sediu nou.

Pe holurile arestului sunt instalate camere video, conducerea afirmânt că imaginile sunt folosite pentru aventuale incidente, deşi nu au existat cazuri de mult timp şi că ar fi nevoie ca acestea să fie montate şi în camerele pentru refuz de hrană şi cazuri speciale. Imaginile filmate sunt stocate timp de 30 de zile.

În arestul IPJ Cluj se practică încătuşarea automată la scoaterea din arest, cu unele excepţii în cazul minorilor (în functie de comportamentul pe care-l au sau de fapta pentru care este cercetat). Conducerea pune încătuşarea automată pe seama insuficienţei personalului arestului. Spre exemplu, minorii care au probleme psihice sunt încătuşati, 3 din cei 4 minori arestaţi la Cluj la momentul vizitei fiind luaţi în evidenţă cu astfel de afecţiuni.

Efective, personal, spaţii de deţinere

La momentul vizitei erau prezenţi în centru atât arestaţi preventiv (27 persoane, din care 4 minori de sex masculin şi o femeie) dar şi persoane condamnate definitiv (8 persoane) transferate de la Baia Mare pe perioadă determinată pentru înfăţişare la instanţă; conducerea arestului a declarat că imediat ce îşi încheie afacerile judiciare ei urmează să fie retrimişi în penitenciar.

CRAP Cluj dispune de 27 camere de detenţie, unele de aproximativ 12 mp, cu câte patru paturi, unele de aproximativ 9 mp şi unele de aproximativ 4 mp cu câte două paturi pe doua niveluri. Supraaglomerarea din camerele de detenţie este o altă problemă majoră regăsită în CRAP Cluj, pe lângă lipsa luminii naturale şi a ventilţiei, gradul de ocupare fiind de aproximativ 200%.

Clădirea IPJ Cluj are centrală termică proprie şi arestul este astfel asigurat cu suficientă căldură pe timp de iarnă. Apa caldă este disponibilă de două ori pe săptămână.

Arestul dispune de 10 curţi de plimbare de aproximativ 10 mp fiecare, fără nicio dotare care să permită desfăşurarea de activităţi fizice. Arestații sunt scoși zilnic la aer cîte o oră.

Conducerea arestului a afirmat că personalul este insuficient însă nu a furnizat date certe privind numărul exact al angajaţilor din CRAP Cluj. Arestul are angajată o femeie poliţist, având în vedere că în detenţie sunt primite şi femei, iar dacă aceasta nu este prezentă la introducerea în arest a unei femei, este chemată o angajată a IPJ Cluj pentru efectuarea percheziției corporale.

Cabinetul medical existent în arest este doar o cameră mică, fără amenajări corespunzătoare standardelor. Arestul nu are un medic angajat. Medicul care acordă consultaţii medicale este un angajat al IPJ Cluj şi practica este să coboare la cabinet de câte ori era nevoie, asigurând consultaţii chiar şi în afara programului său de lucru, pentru cazurile de urgenţă.

Din afirmaţiile șefului arestului a reieşit că nu au fost cazuri de îmbolnăviri grave în ultimul timp şi nici de persoane înregistrare ca şi consumatoare de droguri. Însă nici nu ar exista posibilitatea acordării de tratament substitutiv în cazul în care un arestat s-ar declara consumator de droguri. Conform Legii 275/2006 şi Ordinului 1216/2006 tratamentul substitutiv ar trebui acordat  ş i pe perioada arestului, însă Ordinul M.A.I. nr. 988/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea locurilor de reţinere şi arest preventiv care este încă folosit la nivelul aresturilor deşi nu a fost actualizat conform prezentei legi în vigoare, nu prevede în mod expres acordarea acestui tratament, opţiunea generală fiind de a îl interzice. APADOR-CH solicită din nou conducerii IGPR să rezolve această neconcordanţă legislativă astfel încât drepturile persoanelor arestate să fie respectate.

În cazurile în care cineva ajunge în arest cu semne evidente de violenţă fizică acesta este consultat de medicul IPJ Cluj. Victima semnează un proces verbal în care mentionează dacă a fost agresată fizic. Apoi medicul înştiinţează procurorul cu privire la semnele de violenţă constatate, ori arestatul este dus la IML . Șeful arestului a relatat că în urmă cu aproximativ 4 ani a au avut loc un incident în urma căruia un agent a fost concediat pentru violențe asupra unei persoane arestate.

Arestul are doi psihologi dar nu există un spaţiu special amenajat pentru discuţiile cu arestaţii. Regula este ca în procesul verbal completat de arestaţi la primire să ceară în mod expres consult psihlogic, altfel conducerea arestului sau medicul generalist poate cere consult de specialitate la un spital din comunitate în situaţia în care comportamentul persoanei ar indica această nevoie.

Hrana arestaţilor

Hrana este furnizată de penitenciarul Gherla, iar masa se servește în camere. Arestul dispune de 2 frigidere unde arestaţii îşi pot păstra hrana primită de la aparţinători. Arestații își pot cumpăra alimente săptămânal. În fiecare de miercuri, după ce s-a strâns de la toţi arestaţii o listă cu tot ce solicită, angajaţii arestului merg şi achiziţionează produsele din comunitate.

Vizita în camere

Majoritatea celor 27 de camere de deţinere sunt amplasate în sectoarele B şi C. În sectorul A era ocupată doar o cameră în care era cazată singura femeie din arest.

Camerele de deţinere nu sunt prevăzute cu toalete proprii, cele două grupuri sanitare (unul cu WC-uri turceşti, celălalt cu duşuri) se află pe holurile arestului. Ambele sunt insalubre, cu pereţii murdari şi mucegăiţi. WC-urile turceşti şi duşurile sunt pline de rugină, neigienizate, urât mirositoare. Mirosul puternic de urină şi fecale există de altfel în tot arestul. O toaletă separată de un perete de celelalte era destinată folosirii de către angajaţii arestului. Deoarece grupurile sanitare sunt pe hol, arestaţii trebuie să anunţe când vor să fie scoşi la toaletă şi sunt însoţiţi de angajaţii arestului, însă conducerea afirmă că după ora 16 :00 mai puţini agenţi rămân în arest astfel că acest tranzit periclitează siguranţa în centru. Asociaţia consideră ca starea foarte proastă a grupurilor sanitare şi, mai ales, faptul că arestaţii depind de agenţi pentru satisfacerea necesităţilor fiziologice constituie tratament degradant.

În sectorul C de deţinere reprezentantele APADOR-CH au vizitat una dintre camerele mici, care era goală la momentul vizitei. În cameră sunt instalate două paturi suprapuse şi o măsuţă improvizată, construită în zid. Uşa camerei este joasă, de aproximativ 1,5 m; camera nu are ferestre și nici măcar bec în interior. Singura sursă de lumină este becul de pe hol, plasat în dreptul uşii. Oblonul metalic din partea de sus a uşii stă pe jumătate închis, astfel că lumina de la becul exterior abia pătrunde în cameră. Toate camerele, inclusiv cele puțin mai mari sunt în aceeaşi stare. Lipsa unei surse de lumină electrică în toate camerele încalcă în mod evident standardele minime interne şi internaţionale . Calitatea saltelelor lăsa de dorit, erau foarte vechi, murdare şi denivelate. Următoarea cameră vizitată, tot mică, (aproximativ 4 mp) avea 3 paturi instalate, dintre care două erau suprapuse. Cele trei persoane arestate de aici au spus că mâncarea este de o calitate foarte proastă, că mănâncă mai mult ce primesc de la aparţinători sau din ce-şi cumpără de la magazin, că materiale igienico-sanitare primesc foarte rar şi că nu sunt scoase la toaletă de fiecare dată când cer. Din acest motiv uneori sunt nevoite să folosească sticle de plastic pentru satisfacerea nevoilor fiziologice. Paturile erau vechi, într-o stare proastă, podeaua era plină de resturi de ţigări, era evident că acea cameră nu mai fusese de mult timp curăţată.

În sectorul B reprezentantele asociaţiei au vizitat de asemenea câteva dintre camere. În camera 8, de aproximativ 12 mp erau instalate 4 paturi suprapuse, toate ocupate. Nici aici nu pătrundea nici măcar suficientă lumină de la becul exterior, sistemul de alarmare, la fel ca în restul penitenciarului, era de a bate în uşă.

Sectorul A găzduia într-una dintre camere o femeie. Aceasta avusese până de curând colege de cameră care fuseseră transferate în penitenciar. Arestata s-a plâns că nu are nicio activitate înafara orei zilnice de plimbare şi că nu poate să vorbească cu nimeni. A fost consultată de mai multe ori de un psihiatru şi a afirmat ca numai autosugestia o ajută să-şi păstreze mintea limpede.

La momentul vizitei cei trei minori ce figurau în evidențele CRAP Cluj nu se aflau aici, ei fiind erau transportați la Turda pentru cercetări; camerele în care erau cazaţi se prezentau în aceleaşi condiţii proaste ca şi celelalte.

Corespondenţa, judecătorul delegat, alte drepturi

Arestaţii au dreptul la un telefon pe săptămână, 10 minute, iar cu avocatul nelimitat. Telefoanele sunt plasate pe holurile arestului, iar costul cartelei este suportat de persoana arestată.

Cutia poştală este pe holul arestului, orice persoană arestată are acces neîngradit la aceasta. Scrisorile sunt ridicate zilnic, iar corespondenţa se înregistrează numai la primire.

Lipsesc şi hârtia şi plicurile necesare pentru scrisori şi pentru a compensa cât de cât, agenţii arestului s-au văzut nevoiţi să achiziţioneze aceste materiale din propriile resurse.

Discuţiile cu avocatul precum și vizitele aparținătorilor se desfăşoară în camera în care are loc şi percheziţia persoanelor la introducerea în arest. Camera era prevăzută cu o perdea, în cazul percheziţiilor şi cu o masă cu scaune unde aveau loc discuţiile cu avocaţii. Supravegherea era numai vizuală.

Judecătorul delegat este cel angajat şi la Penitenciarul Gherla şi se deplasează la arest la cerere, în general pentru diverse reclamaţii ; conducerea arestului a declarat că cele mai frecvente cazuri sunt cele de refuz de hrană.

Concluzii şi recomandări

Condiţiile de detenţie regăsite în CRAP Cluj contravin din multe puncte de vedere standardelor

internaţionale în domeniu şi care au fost recomandate României şi de către Comitetul European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor Inumane sau Degradante. CRAP Cluj este supraaglomerat, camerele nu dispun deloc de lumină naturală sau lumină artificială suficientă, nici de aerisire. Articolele de mobilier cu care sunt dotate camerele sunt insalubre, pereţii murdari emană un miros înecăcios care otrăveşte şi puţinul aer respirabil al camerelor. În tot arestul este prezent mirosul de urină şi mucegai de la grupurile sanitare şi de la canalizare. Conducerea arestului a afirmat că au fost frecvente situaţiile în care apa din subsolul clădirii a refulat în interiorul centrului, la bază pereţii fiind în permanenţă uzi.

Toatre aceste aspecte indică un tratament degradant la care sunt supuse toate persoanele arestate în CRAP Cluj, pe toată durata şederii în centru. În aceste condiţii, aspectul de reintegrare socială pe care în mod obligatoriu trebuie să-l implice starea privativă de libertate este pierdut din vedere şi imposibil de realizat. De reţinut că în discuţie sunt persoane arestate împotriva cărora nu a fost dată o sentinţă judecătorească care să constate vinovăţia şi care trebuie să beneficieze de prezumţia de nevinovăţie.

APADOR-CH solicită închiderea imediată CRAP Cluj , întrucât nicio soluţie realistă de amenajare a actualului spaţiu nu este întrevăzută, astfel încât să se respecte condiţiile de detenţie prevăzute atât de legea internă cât şi de standardele internaţionale în materie.

Maria-Nicoleta Andreescu
Doina-Adelina Boboşatu

raspuns IGPR raport arest Cluj

rapuns MAI raport Cluj

APADOR-CH
Str. Nicolae Tonitza 8A
Sector 3 – Bucuresti
030113 Romania

Contactați-ne la
e-mail: office@apador.org

Utilizarea și distribuirea informațiilor de pe acest site sunt libere, cu citarea sursei.