Legea cartelelor pre-pay și WiFi doar cu buletinul, declarată neconstituțională

15/09/2014/în Comunicate, Slider /de Rasista

UPDATE

Curtea Constituțională a decis marți, 16 septembrie, că Legea referitoare la identificarea utilizatorilor de cartele telefonice pre-pay este neconstituțională, se anunță într-un comunicat pe site-ul instituției.

Judecătorii au admis sesizarea Avocatului Poporului din 9 iulie 2014. Cu majoritate de voturi, Curtea a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.111/2011 privind comunicaţiile electronice este neconstituţională, în ansamblul ei.

Curtea a constatat că dispoziţiile legii criticate nu au un caracter precis şi previzibil, iar modalitatea prin care sunt obţinute şi stocate datele necesare pentru identificarea utilizatorilor serviciilor de comunicaţii electronice pentru care plata se face în avans, respectiv a utilizatorilor conectaţi la puncte de acces la internet nu reglementează garanții suficiente care să permită asigurarea unei protecții eficiente a datelor cu caracter personal faţă de riscurile de abuz, precum şi faţă de orice accesare şi utilizare ilicită a acestor date.

APADOR-CH salută decizia CCR.

Vom reveni cu motivarea deciziei Curții de îndată ce va fi făcută publică.

mai jos, comunicatul remis de APADOR-CH în preziua deciziei, cu ocazia depunerii unui amicus curiae la CCR prin care ceream ca legea să fie declarată neconstituțională:

Curtea Constituțională judecă mâine Legea cartelelor prepay și WiFI numai cu buletinul

APADOR-CH și ApTI susțin anularea legii printr-un amicus curiae la CCR

Marți, 16 septembrie, Curtea Constituțională a României va judeca sesizarea făcută de Avocatul Poporului de a declara neconstituțională Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice. Asociația pentru Tehnologie şi Internet (ApTI) și Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki – APADOR-CH susțin demersul AVP printr-un amicus curiae depus astăzi la CCR.

Despre lege

Mai cunoscută ca Legea cartelelor pre-pay și WiFI numai cu buletinul, legea a fost inițiată de Guvern în luna aprilie 2014, a fost aprobată rapid de Senatul României (în 2 iunie), și chiar mai rapid de Camera Deputaților (2 iulie). Asta într-o perioadă în care pe plan european fusese anulată ca neconstituțională cunoscuta Directivă Big Brother, iar în România societatea civilă a făcut numeroase demersuri pentru a zădărnici adoptarea acestui act normativ. La 8 iulie 2014 CCR constatase, de asemenea, neconstituționalitatea legii Big Brother autohtone – Legea 82/2012. Legea prevedea obligativitatea furnizorilor de telefonie fixă şi mobilă şi de internet să reţină timp de 6 luni anumite date ale abonaţilor care să fie trimise, la cerere, autorităţilor din domeniul siguranţei naţionale pentru acţiunile de prevenire, cercetare, descoperire şi urmărire a infracţiunilor grave.

Legea privind cartelele pre-pay și WiFI numai cu buletinul este neclară și are influențe asupra mai multor domenii. De exemplu:

toți cetățenii care se conectează le sisteme WiFI gratuite sau nu vor trebui identificați;
toți cei 10 milioane de utilizatori de cartele pre-pay trebuie să se înregistreze în termen de 12 luni de la data adoptării legii, în caz contrar serviciul le este dezactivat;
înregistrarea utilizatorilor se face în condiții incerte, nu se știe cine are acces la baza de date, de ce este necesar CNP-ul utilizatorilor etc.

Asociațiile semnatare consideră că legea reprezintă o imixtiune deosebit de gravă și disproporționată în drepturile fundamentale la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal, opinie exprimată de asemenea și de Avocatul Poporului însesizarea de neconstituționalitate depusă la 9 iulie 2014 la CCR.

Înregistrarea tuturor cartelelor SIM pre-plătite și identificarea tuturor utilizatorilor de rețele WiFi gratuite împiedică utilizarea anonimă a comunicațiilor electronice și constituie o bază pentru extinderea supravegherii generalizate.

CEDO a statuat pericolul pe care o lege care permite supravegherea secretă îl reprezintă la adresa democrației sub pretextul apărării ei, afirmând că „statele contractante nu pot, în numele luptei împotriva terorismului și spionajului, să adopte orice măsuri pe care acestea le consideră necesare”.

În formularea acestui amicus curiae depus azi la CCR demonstrăm faptul că legea criticată nu respectă niciunul dintre principiile ce ar trebui să fie îndeplinite cumulativ pentru a se considera că încălcarea dreptului la viață privată este legitimă: să urmărească un scop legitim, să fie necesară într-o societate democratică, să fie proporțională cu scopul urmărit.

Ce este amicus curiae

Prin amicus curiae este permis celor care au o expertiză într-un anumit domeniu (în speță, respectarea drepturilor omului, libertatea de asociere) să ajute instanța, ca „prieteni ai instanței” (amicii curiae), prin furnizarea, cu rol consultativ, de informații/observații relevante pentru soluționarea unei cauze importante.

Precizăm că, recent, calitatea de amicus curiae a unei organizații neguvernamentale a fost recunoscută explicit de Curtea Constituțională în cuprinsul Deciziei nr. 447 din 29 octombrie 2013 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Semnatari

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)

Asociația pentru tehnologie și Internet (ApTI)

APADOR-CH îi cere Avocatului Poporului să atace ordonanța traseismului

03/09/2014/în Comunicate, Slider /de Rasista

APADOR-CH i-a cerut azi Avocatului Poporului să atace la Curtea Constituțională Ordonanța de urgență 55/2014, ce favorizează traseismul aleșilor locali timp de 45 de zile, înainte de alegerile prezidențiale. Aceasta a fost publicată în Monitorul oficial în 2 septembrie 2014. Instituția Avocatului Poporului a anunțat pe 28 august, într-un comunicat, că „analizarea” respectivei ordonanțe „va constitui o prioritate”, de îndată ce va fi publicată în M.O.

Chiar dacă în ultima perioadă, pe fondul tensiunilor electorale, mai multe forțe politice s-au implicat în acest subiect, atragem atenția că demersul APADOR-CH nu este unul politic și nici în premieră, după cum nici ordonanța guvernului nu este un accident generat de vreo situație de urgență. Solicitarea APADOR-CH către AVP este a cincea dintr-o serie începută în aprilie 2014, prin care asociația i-a cerut AVP să-și ia rolul în serios și să atace abundența de ordonanțe de urgență prin care Guvernul s-a substituit Parlamentului în procesul legislativ. Conform unui studiu făcut de APADOR-CH, în ultimii zece ani România s-a aflat într-o situație excepțională la fiecare trei zile, judecând după numărul mare de ordonanțe de urgență emise între 2004 și 2013. Guvernele care s-au succedat în această perioadă au emis 1.453 ordonanțe de urgență, în medie 145 de ordonanțe de urgență pe an. (detalii aici)

Pentru că e neverosimil ca un stat democratic și membru al Uniunii Europene să fi trăit în ultimul deceniu tot într-o situație excepțională, APADOR-CH a atras atenția Avocatului Poporului că e rolul lui să semnaleze Curții Constituționale această anomalie. În calitate de „apărător al drepturilor și libertăților cetățenilor în raporturile acestora cu autoritățile publice”.

Din păcate, până acum apelurile repetate ale APADOR-CH la AVP s-au soldat cu răspunsuri ce au oscilat între „AVP dorește să fie imparțial și să nu se angajeze în diferende cu nuanță politică între diferite instituții ale statului” și „e adevărat că ordonanța x e neconstituțională și nejustificată de vreo urgență, dar ea nu încală drepturile și libertățile cetățenilor”.

APADOR-CH consideră că cea mai recentă dintre ordonanțele emise de actualul guvern – cea care le permite aleșilor locali să migreze politic fără consecința pierderii mandatului – este neconstituțională și afectează deopotrivă drepturile și libertățile cetățenilor, prin urmare întrunește toate obiecțiile ridicate de AVP în motivarea faptului că a refuzat până acum să-și exercite atribuțiile.

Remodelarea majorităților politice printr-un act unilateral de voință al Guvernului, sub pretextul unei deblocări a funcționării autorităților deliberative, încalcă articolul 115 alineatul 4 din Constituție, întrucât reașezările produse la nivelul majorității politice nu constituie situații excepționale, ci evenimente naturale și cât se poate de previzibile într-o societate democratică, astfel că ele nu pot fi un motiv serios pentru care Guvernul să se poată substitui Parlamentului și să legifereze în locul său.

Demersul APADOR-CH, care alături de alte 20 de organizații neguvernamentale a atras atenția asupra neconstituționalității acestei ordonanțe, nu este în niciun fel atins de vreun partizanat politic. Asociația a cerut AVP să atace și alte ordonanțe de urgență. În plus, limitarea situațiilor în care un guvern poate emite ordonanțe de urgență figurează printre propunerile pe care APADOR-CH le-a înaintat Forumului constituțional, cu ocazia dezbaterilor pe marginea revizuirii Constituției. Asociația a atras atenția încă de atunci că este necesară reducerea drastică a tendinţei Guvernului (indiferent de perioada în care a funcţionat) de a se substitui Parlamentului în procesul de legiferare. Actualul text al articolului 115 alineatul 4 din Constituție este ambiguu, evaziv şi permite, în practică emiterea unui număr inacceptabil de mare de ordonanţe de urgenţă, care transformă executivul în legislativ.

Singura explicație logică a abundenței de ordonanțe de urgentă este că nici Parlamentul, nici Avocatul Poporului, și nici Curtea Constituțională nu acordă atenția cuvenită verificării existenței acestor așa-zise situații extraordinare, prin care Guvernul justifică adoptarea ordonanțelor de urgență. Practic, toate autoritățile publice au ignorat în ultimul deceniu, și astfel au lăsat fără aplicare, textul articolului 115 al. 4 din Constitutie, al cărui rost este de a limita excesul de zel al Guvernului în emiterea de ordonanțe de urgență.

APADOR-CH îi cere, așadar, Avocatului Poporului să-și renunțe la pasivitate și să-și exercite atribuțiile legale, descurajând practica legiferării prin ordonanțe de urgență. Un prim pas poate fi atacarea la Curtea Constituțională a celei mai recente, OUG 55/2014, care, prin derogare, permite traseismul pentru o perioadă de 45 de zile.

Mai jos, integral, sesizarea APADOR-CH către AVP:

Textul solicitării

Către,

AVOCATUL POPORULUI

ASOCIAȚIA PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ÎN ROMÂNIA – COMITETUL HELSINKI (APADOR-CH), cu sediul în București, str. Nicolae Tonitza nr.8A, sector 3,

vă adresează CEREREA ca, în temeiul art. 13 al. 1 lit. f din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, constatând existența temeiurilor de fapt și de drept,

să sesizați Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă nr. 55/2014 pentru reglementarea unor măsuri privind administraţia publică locală, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 646 din 2.09.2014, intrucat adoptarea acesteia s-a facut cu incalcarea art. 115 al. 4 din Constitutie, respectiv in lipsa unei situaţii extraordinare care sa justifice inlocuirea Parlamentului, ca putere legiuitoare, de catre Guvern (putere executiva) si cu incalcarea art. 8 al. 2 dinConstitutie, respectiv prin incalcarea principiului constitutional potrivit caruia partidele politice contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor

MOTIVELE CERERII SUNT URMĂTOARELE:

1. Lipsa unei situații extraordinare

Potrivit art. 115 al. 4 din Constituție, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.

Întrucât, în lipsa unei definiții legale, sintagma “situaţii extraordinare” nu are un alt inteles decât cel din limbajul comun (menționat în DEX), se poate trage concluzia că o ordonanță de urgență poate fi adoptată numai în situații:

– cu totul deosebite, care ies din comun

– neobișnuite, nemaipomenite, formidabile, excepționale

De asemenea, înțelesul termenului “urgenţă”, care se referă la o condiție esențială pentru adoptarea unei astfel de ordonanțe, este tot cel din limbajul comun, respectiv:

– care necesită o rezolvare imediată, care nu poate fi amânat

1. În speță, OUG nr. 55/2014 a fost emisă cu justificarea că:

– este necesară eficientizarea actului administrativ

– actuala legislație nu oferă soluţii legale pentru “rupturile politice” apărute pe parcursul mandatului autorităţilor locale

– există dificultăţi în funcţionarea autorităţilor deliberative de la nivel local cauzate în principal de transformările/modificările produse la nivelul majorităţii politice

Desigur, motivele enunțate pot fundamenta oportunitatea unei reglementări cu putere de lege, dar nu pot duce la concluzia că există o situație extraordinară, care să justifice o intervenție de urgență a Guvernului, ca organ legiuitor, prin adoptarea unei ordonanțe de urgență.

Remodelarea majorităților politice printr-un act unilateral de voință al Guvernului, sub pretextul unei deblocări a funcționării autorităților deliberative, încalcă articolul 115 alineatul 4 din Constituție, întrucât reașezările produse la nivelul majorității politice nu constituie situații excepționale, ci evenimente naturale și cât se poate de previzibile într-o societate democratică, astfel că ele nu pot fi un motiv serios pentru care Guvernul să se poată substitui Parlamentului și să legifereze în locul său.

În astfel de situații, când nu există o situație extraordinară care să justifice emiterea unei ordonanțe de urgență, Guvernul are alte mijloace constituționale de acțiune: poate iniția un proiect de lege și poate solicita Parlamentului (adevărata autoritate legiuitoare, potrivit Constituției) să dezbată și să adopte proiectul, eventual într-o procedură de urgență prevăzuta de reglementările parlamentare.

Deci, dacă se dorește o anumită celeritate în adoptarea de acte normative cu putere de lege, dar nu există o situație cu adevărat extraordinară (=ieșită din comun), Guvernul nu poate emite ordonanțe de urgență, ci poate doar sesiza Parlamentul cu un proiect de lege și poate solicita dezbaterea și adoptarea sa în procedură de urgență.

2. Atunci când veți analiza dacă există suficiente temeiuri pentru a sesisiza Curtea Constituțională, vă solicităm să aveți în vedere și pericolul pentru o societate democratică reprezentat de tendința de încălcare de către Guvern, indiferent de compoziția sa și de perioada în care a funcționat, a prevederilor art. 115 al. 4 din Constituție, prin transformarea ordonanței de urgență dintr-o cale extraordinară și, de aceea, extrem de rară, de legiferare, într-un mijloc obișnuit, comun și frecvent prin care, practic, Parlamentul este înlocuit de Guvern în exercitarea funcției de legiuitor.

Astfel, după revizuirea Constituției din 2003, guvernele care s-au succedat au emis în ultimii 10 ani (2004 – 2013) un număr total de 1.453 ordonante de urgență, în medie 145 ordonanțe de urgență pe an, după cum urmează:

-2004 – 142 ordonanțe de urgență

-2005 – 210

-2006 – 138

-2007 – 157

-2008 – 228

-2009 – 111

-2010 – 131

-2011 – 125

-2012 – 96

-2013 – 115

Rezultă că în România, în ultimii 10 ani, statul s-a aflat în situații extraordinare, neobișnuite, ieșite din comun, din 3 în 3 zile, iar fiecare dintre aceste situații extraordinare (nepercepute decât de către Guvern, probabil în baza unui simț special) au generat câte o ordonanță de urgență.

Este în mod evident neverosimil că statul român, stat democratic și membru al Uniunii Europene, a întâmpinat din 3 în 3 zile, în ultimii 10 ani, situații excepționale, extraordinare, care i-au permis Guvernului ca, tot din 3 în 3 zile, să ia locul Parlamentului și să legifereze prin ordonanță de urgență.

Singura explicație logică a abundenței de ordonanțe de urgență este că nici Parlamentul, nici Avocatul Poporului și nici Curtea Constituțională nu au acordat atenția cuvenită verificării îndeplinirii condiției existenței situației extraordinare care să justifice adoptarea unei ordonanțe de urgență. Practic, autoritățile publice au ignorat și, astfel, au lăsat fără aplicare textul art. 115 al. 4 din Constituție, al cărui rost era și este de a limita excesul de zel al Guvernului în emiterea de ordonanțe de urgență.

Urgența nu trebuie identificată cu nerăbdarea Guvernului de a legifera, pe motiv că Parlamentul e prea lent, ci trebuie să rezulte dintr-o situație extraordinară verificabilă în mod obiectiv, similară forței majore (eveniment străin de voința/culpa Guvernului, imprevizibil, invincibil și inevitabil) și care, în lipsa unei reglementări imediate, prejudiciază grav interesul public.

În acest sens, a se vedea pct. 3 și 4 ale OPINIEI CONCURENTE la Decizia Curții Constituționale nr. 55 din 5 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr.136 din 25 februarie 2014.

2. Încălcarea principiului constituțional potrivit căruia partidele politice

contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor

Chiar dacă sunt votați și în funcție de calitățile/meritele personale, aleșii locali (consilieri, primari etc) nu candidează ca independenți, ci pe listele unui partid, asumându-și partidul și programul politic al acelui partid.

Votul pentru un ales local nu reprezintă opțiunea exclusivă a electoratului pentru persoana acelui candidat, ci și opțiunea pentru partidul și pentru progarmul politic al partidului care susține acel candidat. Persoana candidatului ar conta în exclusivitate numai dacă acesta ar candida independent, iar nu pe listele unui partid.

Or, la alegerile locale, candidaturile independente au fost extrem de rare, majoritatea covârșitoare a candidaturilor fiind cele înscrise pe listele unui partid.

Alesul local primește prin vot mandatul de a îndeplini o funcție publică la nivelul administrației locale și în considerarea programului politic al partidului din rândurile căruia face parte în momentul alegerii. Ca urmare, dacă alesul local nu mai este membru al partidului pe listele căruia a fost ales, înseamnă că el nu mai întruneşte condiţiile de reprezentativitate şi legitimitate necesare îndeplinirii programului politic pentru care alegătorii au optat. Astfel că nu se mai justifică menţinerea acestuia în funcţia publică.

De aceea, prin introducerea posibilității ca un ales local, care în timpul exercitării mandatului părăseşte partidul pe a cărui listă a candidat şi a fost ales, să îşi păstreze mai departe statutul de ales local are drept consecință modificarea configuraţiei politice la nivelul structurii alese și, astfel, se ajunge la denaturarea votului exprimat de cetăţeni.

Prevenirea migraţiei politice a aleşilor locali de la un partid politic la altul are ca finalitate asigurarea unei stabilităţi în cadrul administraţiei publice locale, pentru ca aceasta să exprime configuraţia politică exact aşa cum a rezultat din voinţa electoratului. În caz contrar, prin modificări care alterează voința exprimată de electorat, se ajunge la încălcarea art. 8 al. 2 din Constituție, care prevede că partidele politice contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. Acesta este și cazul OUG 55/2014.

*

În raport de motivele expuse mai sus, vă solicităm să constatați că există temeiuri de fapt și de drept pentru ca, în conformitate cu art. 13 alin. 1 lit.f din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, să sesizați Curtea Constituţională cu excepția de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă nr. 55/2014 pentru reglementarea unor măsuri privind administraţia publică locală, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 646 din 2.09.2014, întrucât adoptarea acesteia s-a făcut cu încălcarea art. 115 al. 4 din Constituție, respectiv în lipsa unei situaţii extraordinare care să justifice înlocuirea Parlamentului, ca putere legiuitoare, de către Guvern (putere executivă) și cu încălcarea art. 8 al. 2 din Constituție, respectiv prin încălcarea principiului constituțional potrivit căruia partidele politice contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor.

De asemenea, vă solicităm să ne comunicați modul de soluționare a prezentei cereri.

Vă mulțumim.

Director executiv,

Maria Nicoleta Andreescu

*foto Mediafax

Citește și Raspunsul Avocatului Poporului la solicitarea APADOR-CH

Domnilor Ponta și Dragnea, nu puneți legea între paranteze!

27/08/2014/în Comunicate, Media, Slider /de Rasista

APADOR-CH protestează împreună cu alte 20 de organizații împotriva propunerii vicepremierului Liviu Dragnea de suspendare timp de 15 zile a prevederilor legii privind migrația politică a primarilor. Mai jos, conţinutul protestului:

Am aflat cu surprindere din mass-media despre intenția Guvernului de a „rezolva problema blocajelor la nivel local” printr-un artificiu legislativ: ordonanța de urgență care suspendă aplicarea unei legi pe perioadă limitată. Deși în Legea 24/ 2000 este stipulată ca posibilă această tehnică de suspendare temporară, semnatarii prezentei scrisori consideră că această modalitate instituțională de a soluționa o criză politică contravine interesului public, atât la nivelul formei (OUG), cât și la nivelul conținutului (încurajarea traseismului politic pentru o perioadă limitată de timp).

Propunerea vicepremierului Liviu Dragnea este ca prevederile legii privind migrația politică a primarilor să fie suspendate timp de 15 zile, timp în care fiecare primar să aleagă din ce partid vrea să facă parte, indiferent pe lista cărei formațiuni a fost ales. Apoi, lucrurile vor reveni la situația de acum, în care un primar își pierde mandatul atunci când demisionează din partidul pe lista căruia a fost ales.

Această manieră de legiferare este cu totul inacceptabilă. Guvernul dorește să folosească o cale extraordinară de legiferare – ordonanța de urgență, ocolind deopotrivă necesara dezbatere parlamentară și controlul Curții Constituționale. Nu în ultimul rând, este ocolită voința cetățenilor, fără a fi evidentă urgența unei astfel de măsuri. Mai mult, tinde să fie un factor de instabilitate și să încalce principiul securității legislative, unul dintre fundamentele cheie ale statului de drept.

Argumentele – sau pretextele – aduse în favoarea inițiativei se referă la apariția unor blocaje ca urmare a desființării unor alianțe și formării unor partide noi. În această situație există o soluție simplă, democratică, de rezolvare a problemei: alegeri anticipate în localitățile respective.

În ceea ce privește perspectiva mai largă, adică problematica migrației politice, dacă guvernul dorește o discuție despre aceasta, poate iniția un proiect de lege supus dezbaterii Parlamentului, plecând de la analiza măsurilor luate în anul 2005 și efectelor acestora.

Propunerea guvernului este îngrijorătoare atât prin conținutul ei, cât și prin procedura propusă. Este transparent că Guvernul își dorește o excepție de la lege care să ajute acum, când este la putere, dar care să protejeze partidul în eventualitatea revenirii în opoziție. Perspectiva asupra legii este exact împotriva bunului simț comun: unde e lege, e tocmeală.

Vă solicităm ferm să renunțați la intenția de a adopta această ordonanță de urgență. Răul făcut democrației și statului de drept pe termen lung este cu mult mai mare decât orice beneficiu temporar, adus unui partid politic aflat la un moment dat la guvernare.

Semnatari:

ActiveWatch

Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni – ANBCC

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – APADOR-CH

Asociația Română de Dezbateri, Oratorie și Retorică – ARDOR

Asociația România Vie

CENTRAS

Centrul de Resurse pentru participare publică – CeRe

Centrul pentru Jurnalism Independent

Centrul de Politici Durabile ECOPOLIS

Centrul Rațiu pentru Democrație

Centrul Român de Politici Europene

Centrul de Resurse Juridice

CivitasPolitics.org

Comunitatea Uniți Salvăm

E-Civis

Expert Forum – EFOR

Freedom House, Romania

Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile

Funky Citizens

Grupul pentru Democrație Participativă

Rezistență Urbană

De câte verdicte de neconstituționalitate mai aveți nevoie ca să ne respectați viața privată?

10/07/2014/în Comunicate, Slider /de Rasista

România traversează în aceste zile o întrecere absurdă între autoritățile statului – care impun legi pentru controlul absolut asupra comunicațiilor cetățenilor – și justiția, care nu mai prididește să le declare neconstituționale. Organizațiile semnatare salută ultima decizie a Curții Constituționale, de a declara neconstituțională Legea Big Brother, precum și sesizarea Avocatului Poporului, de neconstituționalitate a Legii cartelelor Pre Pay cu buletinul, și le cer parlamentarilor țării să-și înfrâneze slăbiciunile în fața serviciilor de informații și să-și canalizeze eforturile spre legiferarea conformă cu interesul public și în respect față de drepturile fundamentale ale omului.

Considerăm că după două verdicte naționale de neconstituționalitate, plus o invalidare europeană, date în ultimii 5 ani pe aceeași temă, Parlamentul, Guvernul și serviciile de informații ar trebui să înțeleagă că dorințele lor contravin drepturilor fundamentale ale cetățenilor.

O cronologie:

Reţinerea datelor de trafic, de localizare şi de identificare, de către furnizorii de servicii şi reţele de comunicaţii electronice a generat nenumărate controverse încă de la apariţia Directivei europene nr. 2006/24/UE. În România, prima lege (Legea nr.298/2008) prin care s-a dorit transpunerea directivei a fost declarată neconstituţională, Curtea Constituţională (CCR) bazându-şi argumentele în principal pe încălcarea dreptului la viaţă privată prin obligaţia general aplicabilă de a păstra date care sunt legate în mod direct de comunicaţiile private ale tuturor cetăţenilor.
În 2012, o nouă lege privind reținerea datelor (Legea nr.82/2012) a fost adoptată de către Parlamentul României. Și aceasta a fost declarată neconstituțională de către CCR, în urmă cu două zile. Cu unanimitate de voturi, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile Legii nr.82/2012 privind reţinerea datelor sunt neconstituţionale.
Însăși Directiva europeană privind retenția datelor a fost invalidată în luna aprilie 2014, de Curtea de Justiție Europeană. Aceasta a deschis calea statelor europene care implementaseră directiva să-și abroge legile naționale. În loc să profite și să abroge Legea 82/2012, Parlamentul României a plusat, adoptând în regim de urgență Legea privind aprobarea Ordonanței guvernului 111/2011, prin care mai instituie o măsură abuzivă: înregistrarea utilizatorilor de cartele Pre-Pay și a utilizatorilor de rețele Wi-Fi. În plus, avem toate motivele să ne așteptăm la aceeași celeritate din partea legiuitorului și în privința Legii securității cibernetice, care se află la un vot distanță de trecerea prin parlament.
Societatea civilă a semnalat de fiecare dată Avocatului Poporului (AVP), președinților celor două camere ale Parlamentului și Președintelui României, neconstituționalitatea tuturor acestor demersuri. În ultimul ceas Avocatul Poporului a sesizat, și el, neconstituționalitatea Legii cartelelor Pre-Pay cu buletinul. „Avocatul Poporului apreciază că Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice aduce atingere principiului garantării și ocrotirii vieții intime familiale și private de către autoritățile publice și principiului proporționalității prevăzut expres de art. 53 alin. (2) din Constituţie.”

În concluzie, organizațiile semnatare salută răspunsurile prompte ale CCR și AVP la semnalele trase de societatea civilă, precum și faptul că cele două instituții sancționează derapajele constituționale ale legiuitorului. Ne exprimăm încrederea că și Legea cartelelor și Wi-Fi-ului cu buletinul va fi declarată neconstituțională, în ședința din 16 septembrie 2014 în care CCR va dezbate sesizarea Avocatului Poporului.

Facem un apel către Parlament și Guvern să-și concentreze eforturile de propășire a neamului prin stimularea dezvoltării economice și mai puțin prin îngrădirea libertăților fundamentale.

Semnatari:

Maria-Nicoleta Andreescu, Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)

Bogdan Manolea, Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet (ApTI)

Mircea Toma, ActiveWatch

Ioana Avădani, Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)

Ștefan Cândea, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI)

Vasile Crăciunescu, Geo-spatial.org

Tiberiu Turbureanu, Fundația Ceata

Oana Preda, Centrul de Resurse pentru Participare Publică

Mihail Bumbeș, Miliția Spirituală

Toma Pătrașcu, Asociația Secular Umanistă din România (ASUR)

Gabriel Petrescu, Director Executiv, Fundația pentru o Societate Deschisă

*Foto: protestul Miliției spirituale de astăzi, 10 iulie, pe treptele Serviciului Român de Informații

Big Brother e neconstituțional, nu-i mai nășiți și alte rude

09/07/2014/în Comunicate, Slider /de Rasista

Apelul societății civile către președintele Băsescu:

Domnule președinte,

După ce Curtea Constituțională a României a constatat neconstituționalitatea Legii Big Brother, facem azi un apel suplimentar în favoarea solicitării de a nu promulga Legea cartelelor prepay și a Wi-Fi-ului cu buletinul. Organizațiile semnatare vă cer să sesizați Curtea Constituțională și pentru această „soră mai mică” a Legii Big brother.

Unsprezece organizații neguvernamentale doresc să aducă un argument suplimentar pentru solicitarea pe care v-au adresat-o la data de 7 iulie 2014, în sensul sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a legii cartelelor preplătite și a Wi-Fi-ului cu buletinul, care v-a fost înaintată spre promulgare.

Ieri, 8 iulie 2014, Curtea Constituțională a pronunțat, cu unanimitate de voturi, o decizie prin care a constatat neconstituționalitatea Legii nr. 82/2012 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, mai cunoscută sub numele de Legea Big Brother.

Atât această Lege Big Brother, recent declarată neconstituțională, cât și „sora ei mai mică”, legea cartelelor preplătite și a Wi-Fi-ului cu buletinul, ridică aceeași problemă centrală, și anume încălcarea dreptului la viață privată și la protecția datelor personale, prin instituirea unor măsuri de supraveghere vădit disproportionate, care, sub pretextul protejării securității naționale, îi prezumă pe toți cetățenii drept suspecți și potențiali teroriști.

Noua lege dorește practic ca orice comunicație electronică a cetățenilor români să se poată desfășura doar după identificarea persoanei. Acest lucru va afecta numai viața privată a majorității cetățenilor, în timp ce pentru infractorii în numele cărora a fost inventată legea, soluțiile de eludare a acesteia sunt banale. Totodată legea contravine și altor acte normative sau inițiative care presupun anonimatul, ca și conditie de bază a comunicării (vezi. de ex. Legea avertizorilor de integritate sau Linia Telefonică Anticorupție).

Faptul că, ieri, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională o lege care, în esență, încalcă aceleași drepturi și prin aceleași metode, ca și legea ce v-a fost trimisă spre promulgare în urmă cu câteva zile, constitutie un motiv suplimentar extrem de serios pentru a susține solicitarea noastră de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a legii cartelelor preplătite și a Wi-Fiului cu buletinul.

Semnatari:

Maria-Nicoleta Andreescu, Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)

Bogdan Manolea, Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet (ApTI)

Mircea Toma, ActiveWatch

Ioana Avădani, Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)

Ștefan Cândea, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI)

Vasile Crăciunescu, Geo-spatial.org

Tiberiu Turbureanu, Fundația Ceata

Oana Preda, Centrul de Resurse pentru Participare Publică

Mihail Bumbeș, Miliția Spirituală

Toma Pătrașcu, Asociația Secular Umanistă din România (ASUR)

Gabriel Petrescu, Director Executiv, Fundația pentru o Societate Deschisă

Ultimul apel pentru sesizarea neconstituționalității legii cartelelor prepay: Băsescu către CCR

07/07/2014/în Comunicate, Slider /de Rasista

Nouă organizații neguvernamentale au cerut azi președintelui Traian Băsescu să sesizeze Curtea Constituțională a României cu privire la neconstituționalitatea Legii privind înregistrarea utilizatorilor de cartele prepay și rețele wi-fi.

După ce legea a fost adoptată în procedură de urgență de ambele camere ale Parlamentului, CCR rămâne garantul respectării drepturilor omului la viață privată. Sesizarea Curții nu poate fi însă făcută înainte de promulgare (conform legii de funcționare a acesteia – 47/1992), decât de următorii: Avocatul Poporului, președinții Senatului și Camerei Deputaților, Președintele României sau un număr de 50 de deputați și 25 de senatori. Întrucât nu s-a primit niciun răspuns în urma apelului similar făcut săptămâna trecută către Avocatul Poporului și președinții celor două camere, și nici nu există semnale că legea ar fi fost contestată la CCR, organizațiile semnatare fac acest ultim apel azi către Președinția României.

Dacă legea nu va ajunge în analiza CCR înainte de promulgare, ultima șansă pentru ca ea să nu intre în vigoare ar fi ca Președintele României să o trimită înapoi Parlamentului pentru reexaminare.

Mai jos, textul integral al solicitării, pe care-l puteți lua cu copy/paste și trimite personal la Președinția României, dacă doriți ca această lege să nu fie aplicată. Scrie-i și tu președintelui Băsescu – pe adresa procetatean@presidency.ro – să sesizeze la CCR neconstituționalitatea Legii privind înregistrarea utilizatorilor de cartele prepay și rețele wi-fi.

Domnului Traian Băsescu, Președintele României

Ref: Solicitare sesizare CCR înainte de promulgare

Stimate domnule președinte,

Organizațiile semnatare consideră că Legea privind modificarea și completarea OUG nr. 111/2001 privind comunicațiile electronice, adoptată ieri, 2 iulie, de Camera Deputaților în procedură de urgență, afectează grav dreptul la viață privată consfințit de Constituție și vă solicită să sesizați Curtea Constituțională cu privire la potențiale aspecte de neconstituționalitate.

Legea adoptată este neclară și are influențe asupra mai multor domenii decât cartelele telefonice preplătite. De exemplu:

toți cetățenii care se conectează le sisteme WiFI gratuite sau nu vor trebui identificați;
toți cei 10 milioane de utilizatori de cartele pre-pay trebuie să se înregistreze în termen de 12 luni de la data adoptării legii, în caz contrar serviciul le este dezactivat;
înregistrarea utilizatorilor se face în condiții incerte, nu se știe cine are acces la baza de date, de ce este necesar CNP-ul utilizatorilor etc.

Legea a fost inițiată de Guvern în luna aprilie 2014, a fost aprobată rapid de Senatul României (în 2 iunie), și chiar mai rapid de Camera Deputaților (2 iulie). Asta în ciuda protestelor venite din partea societății civile, și chiar a furnizorilor de servicii de comunicații electronice, care cereau dezbatere publică pe această temă și mai ales renunțarea la o astfel de măsură.

Guvernul a adoptat această inițiativă– contestată de societatea civilă – la numai o zi după ce, prin decizia din 8 aprilie 2014 a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), fusese invalidată Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European, privind păstrarea datelor utilizatorilor de telefonie și internet – cunoscută și ca „Directiva Big Brother” – pe motiv că aceasta reprezintă o imixtiune deosebit de gravă și disproporționată în drepturile fundamentale la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal.

Organizațiile semnatare consideră că legea urmează același caracter disproporționat al directivei recent invalidate de instanța europeană, întrucât, sub pretextul protejării securității naționale, toți cetățenii sunt considerați suspecți și sunt supravegheați într-un stil orwellian, specific unei societăți totalitare.

Semnatarii sunt indignați că Guvernul și Parlamentul României continuă să ia decizii peste capul cetățenilor și într-un total dispreț față de obligativitatea consultării acestora în procesul legislativ. Proiectul NU a fost transmis societății civile și industriei înainte de adoptarea de guvern și niciuna dintre comisiile Senatului NU a fost interesată de alte opinii. Comisiile Camerei Deputaților, sesizate pe fond, doar au simulat dezbaterea publică și au adoptat proiectul la o zi după ce președintele Comisiei pentru tehnologia informațiilor și comunicații a afirmat public că se așteaptă amendamente și că proiectul va mai fi dezbătut abia în sesiunea ordinară din toamnă.

În acest stil tradițional de ne-dezbatere publică riscăm să intre în vigoare legi lacunare și care nu au practic niciun efect benefic serios, dar care aduc atingere drepturilor fundamentale ale cetățenilor.

Istoricul adoptării acestui proiect ne arată adevarata față a României digitale dorită de guvernanți: un spațiu virtual în care cetățenii să dea cu subsemnatul pentru orice utilizare a tehnicilor de comunicație și în care datele să fie accesibile direct și fără mandat tuturor serviciilor secrete și nesecrete.

Trebuie precizat că legea este a patra tentativă de a impune o astfel de reglementare în România în ultimii trei ani, toate fiind respinse până acum în diverse stadii în Parlament. Amintim și că peste 1500 de organizații prestigioase și cetățeni au semnat până acum o petiție împotriva activităților de supraveghere în masă din România (http://coliberator.ro/petition/).

Organizațiile semnatare vă solicită să acționați în spiritul mandatului dumneavoastră și să vă exercitați atribuțiile legale, sesizând Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea acestei legi, care afectează grav dreptul la respectarea vieții private, înainte de promulgarea ei.

Semnatari:

Maria-Nicoleta Andreescu, Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)

Bogdan Manolea, Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet (ApTI)

Mircea Toma, ActiveWatch

Ioana Avădani, Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)

Ștefan Cândea, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI)

Vasile Crăciunescu, Geo-spatial.org

Tiberiu Turbureanu, Fundația Ceata

Oana Preda, Centrul de Resurse pentru Participare Publică

Mihail Bumbeș, Miliția Spirituală

Susțin demersul:

Toma Pătrașcu, Asociația Secular Umanistă din România (ASUR)

Gabriel Petrescu, Director Executiv, Fundația pentru o Societate Deschisă

Cine mai poate opri promulgarea legii cartelelor pre-pay

03/07/2014/în Comunicate, Slider /de Rasista

Șapte organizații neguvernamentale au cerut azi Avocatului Poporului, precum și președinților Senatului și Camerei Deputaților să uzeze de dreptul lor de a sesiza Curtea Constituțională a României cu privire la neconstituționalitatea legii privind înregistrarea utilizatorilor de cartele pre-pay și rețele Wi-Fi.

După ce legea a fost adoptată în procedură de urgență de ambele camere ale Parlamentului, CCR rămâne garantul respectării drepturilor omului la viață privată. Sesizarea Curții nu poate fi însă făcută înainte de promulgare (conform legii de funcționare a acesteia – 47/1992), decât de următorii: Avocatul Poporului, președinții Senatului și Camerei Deputaților, Președintele României sau un număr de 50 de deputați și 25 de senatori.

Dacă legea nu va ajunge în analiza CCR înainte de promulgare, ultima șansă pentru ca ea să nu intre în vigoare ar fi ca Președintele României să o trimită înapoi Parlamentului pentru reexaminare. Este puțin probabil, însă, ca acesta să o facă, întrucât legea în sine este o inițiativă discutată deja în CSAT.

Textul solicitării

Stimate domnule Valeriu Zgonea, președinte al Camerei Deputaților,

Stimate domnule Călin Popescu Tăriceanu, președinte al Senatului,

Stimate domnule Victor Ciorbea, Avocat al Poporului

Organizațiile semnatare consideră că Legea privind modificarea și completarea OUG nr. 111/2001 privind comunicațiile electronice, adoptată ieri, 2 iulie, de Camera Deputaților în procedură de urgență, afectează grav dreptul la viață privată consfințit de Constituție și vă solicită să sesizați Curtea Constituțională cu privire la potențiale aspecte de neconstituționalitate.

Legea adoptată este neclară și are influențe asupra mai multor domenii decât cartelele telefonice preplătite. De exemplu:

toți cetățenii care se conectează le sisteme WiFI gratuite sau nu vor trebui identificați;
toți cei 10 milioane de utilizatori de cartele pre-pay trebuie să se înregistreze în termen de 12 luni de la data adoptării legii, în caz contrar serviciul le este dezactivat;
înregistrarea utilizatorilor se face în condiții incerte, nu se știe cine are acces la baza de date, de ce este necesar CNP-ul utilizatorilor etc.