AVP, sesizat să atace ordonanța prin care Guvernul Ponta oferă serviciile SPP gratis

28/10/2015/in Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Societatea civilă îi cere Avocatului Poporului să atace la Curtea Constituțională Ordonanța 43/2015 prin care Guvernul Ponta oferă serviciile SPP gratis pentru oricine le solicită

APADOR-CH împreună cu alte 21 de organizații neguvernamentale i-au cerut azi Avocatului Poporului să atace la Curtea Constituțională Ordonanța 43/2015 prin care Guvernului Ponta modifică, printre altele, modul în care SPP va asigura coloane oficiale pentru diverși demnitari. Motivul este acela că ordonanța încalcă articolul 115 din Constituţie, adică nu este motivată de vreo situație extraordinară care să justifice înlocuirea Parlamentului, ca putere legiuitoare.

Ordonanța 43/2015 modifică Legea 191/1998 privind organizarea și funcționarea SPP, și a fost adoptată de guvern imediat după accidentul în care un polițist a murit însoțind coloana oficială a ministrului de interne Gabriel Oprea. Acest accident a pus în discuţie modul în care fusese constituită respectiva coloană oficială şi dacă ministrul Oprea avea sau nu dreptul legal la ea. Ordonanţa 43 include şefii de partid în sfera persoanelor care pot beneficia de o coloană oficială şi instituie regula gratuităţii protecţiei SPP pentru orice beneficiar. Până acum, protecţia SPP pentru cei care nu erau demnitari în funcție putea fi acordată doar contra cost, nu gratis.

Guvernul nu a justificat sub nicio formă urgenţa modificării Legii nr. 191/1998. De altfel ea a fost strecurată printre alte modificări și figurează în finalul ordonanţei. În nota de fundamentare a OUG 43, Guvernul invocă necesitarea respectării unor norme şi proceduri NATO, precum și „necesitatea asigurării protecţiei speciale a unor persoane care nu au funcţii de demnitate publică, dar care participă la luarea unor decizii de importanţă deosebită pentru activitatea statului, stabilesc realizarea unor strategii, direcţii de acţiune, influenţează adoptarea unor decizii şi se deplasează în locuri şi medii cu un anumit grad de risc”, dar acestea nu justifică urgenţa unei intervenţii legislative.

Nu este singurul caz în care se amestecă în aceeași OUG modificări ale mai multor legi, multe fără legătură între ele și nici prima dată când Guvernul se substituie Parlamentului în actul legiferării, abuzând de ordonanțele de urgență. Numai în acest an au fost OUG nr. 2/2015 și nr. 41/2015 (Avocatului Poporului i-au fost adresate cereri pentru sesizarea CCR și în cazul acestor ordonanțe), dar practica este veche de cel puțin un deceniu. Până acum Avocatul Poporului a atacat o singură dată la CCR o ordonanță de urgență pe motiv că nu era urgentă – respectiv OUG 7/2015.

Citiți solicitarea către AVP, integral.

Semnatari: organizații membre ale Rețelei pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești :

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki – APADOR-CH
Asociația Națională a Birourilor de Consilere pentru Cetățeni
Grupul pentru Democrație Participativă Plenum
Asociația Miliția Spirituală
Expert Forum
Centrul de Resurse pentru Participare Publică
Centrul de Asistență pentru Organizații Neguvernamentale
Centrul pentru Jurnalism Independent
Funky Citizens
Centrul Român pentru Politici Europene
ActiveWatch

Alte organizații semnatare:

Societatea Academică din România
Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile
Asociația Romanian Youth Movement for Democracy
Institutul pentru Politici Publice
Academia de Advocacy
Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România
Asociaţia DEMNITATE pentru COMUNITATE
Asociatia Pro.Do.Mo
Centrul Rațiu pentru Democrație și Centrul pentru Resurse Civice
Liga Studenților Români din Străinătate
Fundația CAESAR

***

Proiectul “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” este derulat de APADOR-CH, ActiveWatch și Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC) și finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.

Parlamentarii vor închisoare pentru cine nu pare suficient de patriot

16/10/2015/in Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Protest faţă de încercarea unor parlamentari de a limita libertatea de exprimare, prin pedepsirea cu închisoarea a celor care nu par suficient de patrioţi

APADOR-CH și alte cinci organizații neguvernamentale protestează faţă de iniţiativa unui număr de 36 senatori şi deputaţi din coaliţia parlamentară majoritară, PSD-UNPR, de a reintroduce în Codul penal infracţiunea de “Ofensă adusă unor însemne” (redenumită “Ofensa adusă unor însemne naţionale”), infracţiune care tocmai fusese eliminată din legislaţia penală odată cu adoptarea noului Cod penal.

Potrivit propunerii legislative iniţiate de “grupul celor 36”, vor deveni infractori şi vor fi pedepsiţi cu maximum 3 ani de închisoare autorii şi distribuitorii/difuzorii unor discursuri, scandări, articole, filme, cântece, desene/caricaturi care vor fi considerate de procurori şi judecători că exprimă lipsă de respect, faţă de steagul ţării, de imnul ţării, de emblemele sau semnele folosite de autorităţile publice (de exemplu, lipsa de respect faţă de ecusoanele şi semnele ANAF, faţă de stemele judeţelor şi municipiilor, faţă de insignele poliţiştilor sau magistraţilor, faţă de roba magistraţilor etc.)

În prezent, lipsa de respect faţă de imn sau steag sunt sancţionate, prin reglementări speciale, cu amendă contravenţională (HG nr. 1157/2001). Sancţionarea prin amendă contravenţională a lipsei de respect față de “însemnele naţionale” este arhisuficientă, iar dublarea sa cu o sancţiune penală, care presupune anchetă penală, judecată penală şi riscul pedepsei cu închisoarea, nu denotă decât intenţia străvezie a parlamentarilor din coaliţia majoritară de a împiedica exprimarea în public a unor atitudini şi opinii critice la adresa autorităţilor.

Reamintim parlamentarilor că, în loc de limitarea arbitrară a libertăţii de exprimare, o formă mult mai credibilă de a-şi manifesta patriotismul constă în iniţierea unor proiecte de legi pentru transparență deplină a activităţii autorităţilor publice, în scopul prevenirii faptelor de corupţie şi de cheltuire discreţionară a banului public.

În consecinţă, organizaţiile adresează parlamentarilor solicitarea publică de a respinge acest proiect de lege “patriotică”. În acelaşi timp, solicită Preşedintelui României, ca în cazul în care parlamentarii nu vor rezista ispitei cu iz electoral de a poza în vajnici patrioţi, să nu promulge eventuala lege de modificare a Codului penal prin care se intenţionează reintroducerea infracţiunii de “Ofensă adusă unor însemne”.

Semnatari:

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki – APADOR-CH

Centrul pentru Jurnalism Independent – CJI

ActiveWatch

CeRe

Societatea Academică din România – SAR

Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație – CRJI

S-au alăturat demersului și:

Convenția Organizațiilor de Media

Grupul pentru Dialog Social

SELF – Societatea pentru Libertate, Evoluție și Fericire

ASUR – Asociația Secular-Umanistă din România

În ultimii zece ani, România a fost guvernată cu câte o ordonanță la 60 de ore

15/10/2015/in Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH și mai multe organizații membre ale Rețelei pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești i-au cerut azi Avocatului Poporului să atace la Curtea Constituțională recenta megaordonanță a Guvernului Ponta, nr. 41/2015, prin care se urmărește schimbarea mai multor legi din diferite domenii. Motivul este acela că ordonanța încalcă articolul 115 din Constituţie, adică nu este motivată de vreo situație extraordinară care să justifice înlocuirea Parlamentului, ca putere legiuitoare, de către Guvern (putere executivă).

În mod normal, Guvernul trebuie să sesizeze Parlamentul cu un pachet de proiecte de lege, atunci când dorește modificarea mai multor acte normative, cum este cazul Ordonanței 41/2015 care se referă la un mozaic de chestiuni legate de: învăţământ, construcţii (autorizare lucrări), certificate de atestare, arbitraj internaţional, creşteri salariale, proiecte finanţate din fonduri externe, dizolvarea autorităţilor deliberative, suspendarea primarilor, reorganizarea Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul ANAF, neobţinerea titlului de doctor etc.

Această metodă, de a amesteca într-un singur act normativ numeroase reglementări din domenii diferite, continuă linia unei practici guvernamentale lipsite de onestitate, care a debutat prin „multilaterala” OUG nr. 2/2015, ordonanţă prin care au fost modificate zeci de acte normative, fără legătură între ele şi fără justificarea unei situaţii extraordinare reale.

Lipsa de onestitate a Guvernului rezultă în mod vădit din încercarea de a masca numărul foarte mare de legi pe care le modifică pe calea ordonanţelor de urgenţă, prin compactarea modificărilor a numeroase legi într-o singură ordonanţă, astfel că, în mod artificial şi mincinos, numărul ordonanţelor de urgenţă emise într-un an va apărea ca fiind în scădere.

Din păcate, deşi a fost sesizat şi cu privire la neconstituţionalitatea OUG nr. 2/2015, Avocatul Poporului nu a atacat acea ordonanţă de urgenţă la Curtea Constituţională, pe motiv că numai lipsa urgenței nu ar face-o neconstituțională (citiți aici sesizarea APADOR-CH și răspunsul AVP)

Acesta nu este primul demers de acest fel al societății civile către Avocatul Poporului. Instituția a mai fost sesizată în numeroase rânduri, întrucât guvernele României, din 2004 încoace, și-au făcut un obicei din a legifera prin ordonanțe de urgență, în locul Parlamentului. Conform statisticii realizate de APADOR-CH în perioada 2004 – 2014 guvernele au emis un număr total de 1.547 ordonanţe de urgenţă, în medie 141 ordonanţe de urgenţă pe an, sau una la 60 de ore.

Până acum Avocatul Poporului și-a încălcat propria regulă o singură dată, atacând la Curtea Constituțională Ordonanța de urgență nr.7/2015, exact pentru lipsa urgenței.

Atașată – Sesizare AVP megaordonanta_OUG 41_2015.

Semnatari: organizații membre ale Rețelei pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești :

Alianța pentru o Românie Curată
Asociația Miliția Spirituală
Asociația Națională a Birourilor de Consilere pentru Cetățeni
Asociația Pro Democratia
Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki – APADOR-CH
Asociația pentru Monitorizarea Presei ActiveWatch
Centrul de Asistență pentru Organizații Neguvernamentale
Centrul de Resurse pentru Participare Publică
Centrul pentru Jurnalism Independent
Centrul Român pentru Politici Europene
Funky Citizens
Grupul pentru Democrație Participativă Plenum
Expert Forum

Demers susținut și de:

Academia de Advocacy
Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile
Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România

***

Acest demers face parte din proiectul „Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!” derulat de APADOR-CH, ActiveWatch și Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC), finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.

Nu mai vrem ordonanțe de urgență fără urgență!

13/10/2015/in Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Susținem demersul Avocatului Poporului care a atacat, în sfârșit, la Curtea Constituțională o ordonanță de urgență pentru că nu era urgentă

APADOR-CH a depus azi la Curtea Constituțională a României un amicus curiae privind neconstituționalitatea Ordonanței de urgență nr. 7/2015, pentru „redistribuirea” unor imobile confiscate de stat.

Demersul vine în sprijinul excepţiei de neconstituţionalitate ridicată la CCR de Avocatul Poporului cu privire la amintita ordonanță, pe motiv că aceasta nu îndeplineşte condiţia constituţională esenţială pentru adoptare, şi anume urgenţa (existenţa unei situaţii ieşite din comun şi imprevizibile care să necesite o reglementare legislativă imediată).

Mai multe organizații ale societății civile susţin acest demers al Avocatului Poporului, mai ales că în alte situaţii, de aceeaşi natură (ordonanţe de urgenţă emise în situaţii pentru care nu se justifică urgenţa), Avocatul Poporului a refuzat sesizarea CCR pe diverse motive: că lipsa urgenței nu e motiv de neconstituționalitate, că Avocatul Poporului nu ridică excepţia de neconstituţionalitate pentru orice viciu de neconstituţionalitate al unei legi/ordonanţe, ci numai pentru cazurile în care sunt încălcate drepturi/libertăţi fundamentale, că instituţia nu face politică.

Găsiți aici corespondenţa pe această temă dintre APADOR-CH şi Avocatul Poporului.

Ultimul refuz al Avocatului poporului în acest sens a fost comunicat APADOR-CH cu numai 18 zile înainte ca Avocatul Poporului să sesizeze Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate din acest dosar.

Apreciem că prezenta sesizare a Curţii Constituţionale, cu excepţia de neconstituţionalitate a unei ordonanţe de urgenţă pentru „simplul” motiv că aceasta nu-şi justifică urgenţa, reprezintă un progres în activitatea Avocatului Poporului, iar organizaţiile semnatare ale acestui amicus curie doresc să încurajeze acest mod de a proceda în cazul ordonanţelor de urgenţă emise cu încălcarea condiţiilor constituţionale, oricare ar fi condiţiile încălcate.

Termenul stabilit de CCR pentru judecarea acestui dosar este 5 noiembrie 2015.

Demersul este susținut de următoarele organizații, membre ale Rețelei pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești:

Alianța pentru o Românie Curată
Asociația Miliția Spirituală
Asociația Națională a Birourilor de Consilere pentru Cetățeni
Asociația Pro Democratia
Asociația pentru Monitorizarea Presei ActiveWatch
Centrul de Asistență pentru Organizații Neguvernamentale
Centrul de Resurse pentru Participare Publică
Centrul pentru Jurnalism Independent
Centrul Român pentru Politici Europene
Funky Citizens
Grupul pentru Democrație Participativă Plenum

Precum și de:

Academia de Advocacy
Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile

Textul Amicus Curiae poate fi citit aici: AMICUS la CC pentru lipsa de urgenta OUG 7

Despre procedura amicus curiae

Prin amicus curiae este permis celor care au o expertiză într-un anumit domeniu (în speță, respectarea drepturilor omului, libertatea de asociere) să ajute instanța, ca „prieteni ai instanței” (amicii curiae), prin furnizarea, cu rol consultativ, de informații/observații relevante pentru soluționarea unei cauze importante.

***

Prezentul demers face parte din proiectul “Rețeaua pentru Apărarea Drepturilor Cetățenești – Ne trebuie un Avocat al Poporului eficient!”, derulat de APADOR-CH, ActiveWatch și Asociația Națională a Birourilor de Consiliere pentru Cetățeni (ANBCC) și finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.

Proiectul Legii Dragnea – o lipsă cronică de înțelegere a fenomenului discriminării

09/10/2015/in Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Organizațiile semnatare solicită Camerei Deputaților să respingă proiectul de lege privind defăimarea socială, inițiat de liderul PSD, Liviu Dragnea și adoptat cu o suprinzătoare rapiditate de Senat. Conform declarațiilor deputatului Liviu Dragnea, așa cum au fost relatate de Mediafax în data de 09.10.2015,[1] acesta își asumă că va elimina criteriul defăimării din cauza apartenenței politice din lege, respectiv că va diminua cuantumul amenzilor. Presupunând că așa se va întâmpla, aceste amendamente la proiect nu se adresează și nu remediaza în niciun fel problemele fundamentale puse de această lege care distruge ideea de protecție efectivă împotriva discriminării în România.

În data de 7 octombrie 2015, Senatul României a adoptat Proiectul de Lege privind promovarea demnității umane și toleranței față de diferențele de grup (L 534/2015).[2] Considerăm acest proiect de lege un atac brutal la adresa ideii de nediscriminare în România, care instituie responsabilitatea colectivă, permite sancționarea solicitărilor pentru autonomie ale comunităților minoritare, un proiect de lege ce dublează înrăutățind prevederi din actuala legislație antidiscriminare și încălcă directivele europene în materia nediscriminării[3]. Acest proiect conține definiții vagi permițând abuzuri, inclusiv limitarea libertății de exprimare. Este de asemenea un proiect care instituie în interiorrul CNCD-ului un alt organism de sancțiune inadecvat pentru domeniul discriminării, și care nu respectă standarde de independență, transparență și minime garanții procesuale. Analizăm pe larg mai jos proiectul adoptat de Senat într-o formă foarte puțin diferită de cea a inițiatorului:

Propunerea legislativă adoptată de Senat

Comentarii

Art. 1 În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos se definesc astfel:

a) Demnitate umană – valoarea intrinsecă a oricărei ființe umane ce decurge din integritatea sa fizică și psihică și din capacitatea sa de a judeca și de a acționa în cadrul societății, după propriile alegeri, indiferent de diferențele individuale sau de apartenența la un grup social;

b) Toleranță – manifestarea unui tratament egal față de orice persoană, indiferent de grupul social din care face parte, precum și respectarea oricărei forme de exprimare a identității de grup, în condițiile în care nu afectează siguranța națională, ordinea publică și bunele moravuri sau alte grupuri sociale;

c) Grup social – categorie de persoane care se disting din punct de vedere social prin una sau mai multe trăsături de gen, vârstă, rasă, religie, origine etnică, limbă maternă, tradiții culturale, apartenență politică, boală cronică necontagioasă, sau infecție HIV/SIDA;

d) Defăimare socială – fapta sau afirmația prin care o persoană este pusă în situație de inferioritate pe temeiul apartenenței sale la un anumit grup social;

e) Incitarea la ură și discriminare socială – incitarea publicului prin orice mijloace, la ură sau discriminare socială împotriva unui grup social

Demnitatea umană este un atribut esențial al condiției umane și indisolubil legată de ideea de protecție a drepturilor omului. Demnitatea umană nu are însă nicăieri în lume o definiție juridică pentru simplul motiv că încapsularea acestui concept într-o definiție, cu atât mai mult una juridică, va avea ca efect limitarea demnității umane, nefiind posibil să definești exhaustiv demnitatea umană la fel cum nu poate fi definită exhaustiv condiția umană. Luând ca exemplu definiția de față, doar la o primă vedere, ea omite de o manieră discriminatorie persoanele cu dizabilități, neincluzându-le printre cele care se bucură de demnitate umană.

Este destul de evident că ca a fost inventat un nou sens al termenului „toleranta”. O simplă consultare a DEX-ului ar fi indicat atitudinea de superioritate pe care o denotă termenul, acesta sugerând suportarea diferențelor deși ne deranjează, și în niciun caz evaluarea acelor lucruri care ne diferențează ca fiind la fel de bune sau valoroase ca și ale celui care, în această ipoteză, manifestă toleranță. (Cf. DEX ‘09: a tolera = A îngădui, a permite o situație, un fapt (nepermis); a trece cu vederea. ♦ A admite, a suporta.)

Definiția dată toleranței nu are nicio legătură cu bunul simț democratic. Este greu să ne imaginăm manifestări ale identității de grup în contextul nediscriminării și egalității care să aducă atingere siguranței naționale, ordinii publice și bunelor moravuri, decât eventual în mentalitatea dictaturii național-comuniste omogenizatoare de minorități, cu precădere cele naționale.

Aceasta este o definiție care crează o nouă confuzie de termeni. Grupul social are mai multe înțelesuri, în cea mai largă interpretare putând implica afilieri între indivizi pe orice criteriu. In niciun caz însă “grupul social” nu este caracterizat exclusiv de criterii care definesc în general apartenența la un grup vulnerabil la discriminare.

Această definiție, în legătură cu cea de mai sus, crează o nouă confuzie de termeni, dând alt sens termenilor decât cei obișnuiți. De asemenea, situația ce se vrea a fi definită este deja amplu și în mod corect acoperită – preluând definiții din directivele europene relevante – în Art. 2 al. 1 al OG 137/2000 care definește discriminarea, aceeași lege conținând și prevederi pentru protecția libertății de exprimare (Art. 2, al. 8).

Alăturarea termenului de “social” crează o confuzie nepermisă pentru un concept esențial în protecția drepturilor omului. Conținutul ce se vrea a fi reglementat este de asemenea deja acoperit prin Art. 15 al OG 137/2000 pentru sfera civil/contravențională, și de Art. 369 Cod penal. Mai mult, prin lipsa mențiunii “dacă nu intră în sfera penală” în această propunere, Incitarea la ură și discriminare din Codul penal (un articol care e deja mai mult sau mai puțin literă moartă având în vedere lipsa de dosare trimise de parchete în instanță),[4] are toate sansele să devină complet inoperabil, orice astfel de incitare având toate sansele să fie inclusă doar sub definiția din acest deocamdată proiect legislativ.

Art. 3 (1) Toleranța este garantată pentru orice grup social, în condițiile în care nu se aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute în Constituția României.

(2) Alineatul (1) nu e aplicabil în cazul acțiunilor care:

c) subminează siguranța națională

d) urmăresc sau încurajează segregarea socială

g) încalcă drepturile și libertățile celorlalte persoane care nu aparțin grupului social

În primul rând, din formularea articolului, aflăm că vor fi tolerate (în înțelegerea actualului proiect) grupuri sociale în bloc, și nu indivizi care aparțin diferitor grupuri sociale. Mai mult, aflăm însă că nu sunt tolerate acțiunile unor grupuri, care acțiuni subminează siguranța națională (sic!). Introducerea conceptului de responsabilitate colectivă pentru încălcarea legii este imposibila juridic in democratie. Mai mult, responsabilitatea colectivă pentru încălcarea legii este un element caracteristic regimurilor totalitare.

Expunerea de motive arată ce înseamnă de fapt “segregarea socială”, devoalând pe deplin sorgintea legii în filozofia totalitară national-comunistă din epoca Ceaușescu: “Segregarea socială și națională reprezintă un concept opus față de înțelesul pe care îl are ‘toleranța’ în cadrul prezentei propuneri legislative. În fapt, segregarea și tendințele separatiste exprimă o formă de intoleranță față de celelalte grupuri sociale în cadrul aceleiași națiuni”. “Segregarea și tendințele separatiste” așa cum sunt explicate în acest paragraf citat al expunerii de motive reprezintă în fapt o formă de a interpreta într-o cheie negativă, semnificând chiar o ilegalitate în conjuncție cu actuala formulare din proiectul legislativ, solicitări de autonomie ale unei comunități, cum ar fi cea maghiara spre exemplu.

Solicitări de autonomie ale comunităților minoritare sunt perfect legitime într-o Europă a națiunilor în care există nenumărate forme de auto-guvernare, intr-o Europă care-și respectă și valorează minoritățile, și refuză să se mai încrânceneze în naționalismul etnic ce a stat la baza războaielor și crimei în masă. Sigur, România refuză și prin acest proiect de lege să facă parte din această Europă, a contemporaneității democratice, și care într-adevăr înțelege și respectă demnitatea umană și identitățile diverse.

În ceea ce privește interdicția acțiunilor “grupurilor sociale” care încalcă drepturile și libertățile altor persoane, formularea este atât de vagă, încât permite oricând interpretări abuzive, în detrimentul libertăților grupurilor minoritare/discriminate. Luând ca exemplu libertatea de exprimare la modul general (cu atât mai mult ar trebui protejată când e vorba de grupuri minoritare), care ar putea ușor fi limitată sub această prevedere, CEDO stabilește încă din 1976 standardul de interpretare în cazul în care se poate ajunge la un așa-zis “conflict de drepturi”:

“Libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esențiale ale unei societăți [democratice], una dintre condițiile de bază pentru progresul acesteia, și pentru dezvoltarea fiecărei persoane. Sub limitele paragrafului 2 al Articolului 10 [al Convenției Europene a Drepturilor Omului], este aplicabilă nu doar ‘informațiilor’ sau ‘ideilor’ exprimate în mod favorabil, sau considerate inofensive sau privite cu indiferență, ci și acelora care ofensează, șochează sau deranjează Statul sau orice sector al populației.” (Handyside v. Regatul Unit, Decizie din 7 decembrie 1976, § 49)

Reglementarea funcționării și atribuțiilor Departamentului pentru Promovarea Demnității Umane și Toleranței

Acest departament, creat în interiorul CNCD, este de fapt un organism aparent nesubordonat CNCD, ci doar unui membru al Colegiului Director al CNCD, membrii Colegiului Director fiind numiti în fapt pe criterii politice, dintre membrii diferitelor partide.

Departamentul dubleaza atribuțiile CNCD în materia nediscriminării (pe care proiectul de lege o numește defăimare socială și-i dă o definiție profund precară, cum am explicat mai sus), si aplică sancțiuni aparent prin constatare (nu este clar cine sunt agenții constatatori prevăzuți la Art 19, al. 3 al proiectului, dar e clar că departamentul aplica sancțiunile), ca și când discriminarea ar fi o faptă obișnuită pentru o contravenție de care poti fi “controlat” conform proiectului actual, și nu o procedură adversarială, în care fiecare parte trebuie să aibă dreptul să-și expună punctul de vedere, cum altminteri este cazul acum în procedura în fața CNCD.

Departamentul are atribuții de constatare a discriminării, fără minime garanții procesuale prevăzute, e un organism de sancționare a discriminării fără garanții de independență sau expertiză, un CNCD în interiorul CNCD-ului.

În ceea ce privește instanțele, acestea se vor vedea silite să aplice două legi cu aparent același obiect, al discriminării: una definită corect și alta în bătaie de joc. În proiectul de lege actual, spre deosebire de OG 137/2000, în probarea faptelor nu opereaza inversarea sarcinii probei (Vezi Art 20, al. 4 al proiectului și Art. 27, al. 4 din O.G. 137/2000), condiție procedurală obligatorie în cazurile de discriminare conform Directivelor europene în materie.

Încălcarea directivelor poate aduce proceduri de infringement împotriva României din partea Comisiei Europene.

Din perspectiva atribuțiilor în ceea ce privește educația și administrația pe care le are Departamentul, acestea nu sunt doar excesive pentru 10 oameni, însă măsurile pentru “promovarea demnității umane și toleranței”, trebuie de fapt asumate și implementate, inclusiv prin crearea de expertiză proprie, de către Ministerul Educației și de fiecare instituție din cadrul administrației în general.

De asemenea, aceste măsuri țin mai degrabă de reglementări de politică publică, CNCD fiind altminteri în curs de implementare a unui proiect ce ar avea ca scop și crearea noii strategii privind nediscriminarea în România.[5] Mai mult, o astfel de Strategie trebuie asumată de Guvern, nediscriminarea neputând rămâne doar sarcina unui singur organism, cum este CNCD-ul, cu sau fara alte organisme in interiorul său, ca și când discriminarea ar fi doar treaba unora, în loc sa fie a tuturor.

Solicităm, astfel, retragerea imediată a proiectului. În cazul în care proiectul nu este retras, solicităm respingerea acestuia de Camera Deputatilor.

Solicităm, de asemenea, partidelor politice, pentru a-și dovedi realul interes față de domeniul nediscriminării, să-și sanctioneze primarii care evacuează forțat romi și fără alternative decente de locuire, și orice alt membru care se exprimă discriminatoriu sau se face vinovat de discriminare de orice fel.

Solicităm membrilor Comisiei pentru drepturile omului, culte și minorități care a votat raport de admitere pe acest proiect, să-și amintească că au la dispoziție diferite instrumente pentru tragerea la răspundere a Guvernului pe teme ce țin de drepturile omului.

Temele care ar arăta o preocupare reală pentru datoria de parlamentar, membru al Comisiei pentru drepturile omului, culte și minorități sunt: abuzurile poliției împotriva romilor, lipsa de implementare a Ordinului pentru desegregare de către Ministrul educației, lipsa accesibilizării pentru persoanele cu dizabilități în întreaga Românie, abuzurile la adresa persoanelor cu dizabilități instituționalizate, și în general toate problemele semnalate în mod constant de multiple organisme internaționale, de la ONU la Consiliul Europei și CEDO.

Semnatari:

Centrul de Resurse Juridice, Delia Nita- Manager de program, 0729120383

Romani CRISS, Marian Mandache- Director executiv

Convenția Organizațiilor de Media

ActiveWatch, Mircea Toma, Președinte

Centrul pentru Jurnalism Independent, Ioana Avădani, Director executiv

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki, Nicoleta Andreescu, Director executiv

Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație, Ștefan Cândea

Societatea Academică din România, Simona Popescu

[1] Mediafax, Dragnea elimină din Legea defăimării criteriul politic și cel al averii și reduce nivelul amenzilor, 09.10.2015

[2] Fișa actului: http://senat.ro/Legis/Lista.aspx?cod=19265

[3] Directivele 2000/43/EC și 2000/78/EC.

[4] Centrul de Resurse Juridice, Combaterea infracțiunilor motivate de ură. Ghid pentru practicieni și decidenți, 2015, pp. 34-35

[5] Comunicat de presă CNCD, 13.02.2015

CPT, după vizita în România: Condițiile din aresturile poliției rămân mediocre

24/09/2015/in Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Comitetul Consiliului Europei pentru Prevenirea Torturii și a tratamentelor inumane sau degradante (CPT) a publicat astăzi raportul asupra vizitei sale în România (din 5-17 iunie 2014). Delegația CPT a vizitat nouă aresturi, patru penitenciare și Spitalul Penitenciarului Rahova – pentru discuții cu arestații preventiv și deținuți – și a avut discuții cu personalul unor spitale de psihiatrie (Săpoca Iași și Centrul neuropsihiatric nr. 2 din București). Membrii CPT s-au întâlnit la București și cu reprezentanții APADOR-CH.

În raport sunt menționate evoluțiile pozitive constatate față de vizita precedentă a CPT (din 2010), ca exemplu de bune practici fiind dat medicul care se ocupă de aresturile din București și raportează ce constată după examinarea arestaților, consemnând inclusiv declarațiile acestora, chiar dacă nu există semne vizibile de violență pe corpurile lor. Totuși, CPT remarcă faptul că în ultimii cinci ani condițiile de detenție din aresturile poliției – care dețin arestații timp de câteva luni – “rămân mediocre, în special în ceea ce privește supraaglomerarea, stare proastă, insalubritate și accesul insuficient la lumină naturală și ventilație.”

În penitenciare, delegația a observat o teamă vizibilă a deținuților de a vorbi cu membrii CPT. Totuși, aceștia au primit numeroase informații despre rele tratamente (în special loviri aplicate deținuților de către mascații din grupurile de intervenții). În raport se spune că agresiunile au existat mai ales la deținuții de la regimul de maxima securitate sau închis, din închisorile Arad și Oradea. Delegația a avut acces și la dovezi medicale ale acestor agresiuni.

CPT se declară de acord cu existența grupelor de intervenție, dar menționează în raport că nu ar trebui ca ele să fie folosite ca substitut pentru lipsa cronică de personal de supraveghere. În plus, intervențiile acestor “mascați” ar trebui să fie mai bine reglementate, pentru prevenirea abuzurilor.

Și în penitenciare, CPT a constatat un grad mare de supraaglomerare, cu maximum 2m² de spațiu de persoană (în penitenciarul de femei Târgșor de exemplu), supraaglomerare agravată și de faptul că deținuții petrec în camere între 20 și 22 de ore pe zi. Raportul CPT recomandă creșterea numărului de penitenciare, a personalului medical alocat și implicarea deținuților în activități socio-educative și muncă, la regimurile de maximă securitate și închis

Raportul CPT face referire și la cazul Gabriel Dumitrache, mort în secția 10 de Poliție București, cerând autorităților române să informeze Comitetul despre mersul acțiunii în justiție împotriva polițistului acuzat că l-a omorât pe Dumitrache. CPT cere totodată autorităților să ia și măsuri disciplinare administrative la adresa polițiștilor, indiferent de mersul anchetei penale.

În același raport CPT a mai făcut recomandări cu privire la procedurile derulate în cazul examenelor medicale aplicate deținuților – să se facă cu respectarea confidențialității (nu în prezența unui polițist), dosarul medical să conțină un formular special pentru traume și să fie eliminată declarația pe care arestatul este obligat să o semneze, prin care îl exonerează pe polițist de răspunderea pentru un abuz.

APADOR-CH constată că raportul CPT conține fapte și situații semnalate de ani de zile de asociație, despre supraaglomerare și proastele condiții din aresturi. Din păcate, pe plan intern aceste probleme se discută public foarte rar, doar atunci când România mai primește o condamnare la CEDO pentru condițiile de detenție sau când o celebritate arestată se plânge de modul în care a fost tratată în timpul arestului. Drepturile civile sunt un subiect ignorat atât de autorități, cât și de simpli cetățeni, care au scuza că nu și le cunosc – conform studiului sociologic lansat recent de APADOR-CH.

Raportul complet CPT poate fi citit aici.

Ce știu românii despre drepturile lor și la cine merg ca să le revendice

22/09/2015/in Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

72% dintre români recunosc că nu sunt bine informați în privința drepturilor pe care le au, dar 80% dintre ei consideră că în România le sunt încălcate drepturile civile. Același procent dintre conaționali a auzit de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deși foarte puțini pot enumera drepturile prevăzute în Convenție. Instituțiile menționate de respondenți că încalcă cel mai frecvent drepturile omului în România sunt: Guvernul României (62%), instanțele de judecată (60%), Parlamentul și sistemul de sănătate (57%) și administrația locală (50%).

Acestea sunt rezultatele primului studiu național privind percepția românilor asupra drepturilor lor, realizat de IRES la solicitarea APADOR-CH, în cadrul proiectului „Cunoaște-ți și revendică-ți drepturile”.

Cele mai menționate drepturi ale omului, în cadrul sondajului, sunt: dreptul la liberă exprimare (18%), dreptul la viață (12%), dreptul la muncă (9%) și dreptul la libertate și siguranță (8%). Într-o proporție redusă sunt menționate dreptul la sănătate (5%), dreptul de vot (4%), dreptul la educație (4%) și dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și religie (4%). Respondenții au menționat drepturi care nu există în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cum ar fi dreptul la muncă sau dreptul la sănătate, ceea ce confirmă deficitul de cunoaștere pe tema drepturilor omului.

Printre drepturile cele mai încălcate, oamenii au enumerat: dreptul de a fi judecat echitabil (61%), dreptul la despăgubiri în caz de eroare judiciară ( 59%) și dreptul de protecția a proprietății (58%).

Deși discriminarea este percepută ca un fenomen puternic în România, 36% dintre respondenți declarând că s-au simțit discriminați, nu există o cunoaștere clară a procedurii de reacție în caz de discriminare, numai 1 din 3 români fiind familiarizat cu procedura. Ca percepție, cele mai discriminate categorii de persoane sunt persoanele cu o altă orientare sexuală decât heterosexuală (67%), persoanele infectate cu HIV (66%), persoanele de etnie romă (65%), persoanelecu handicap (63%) și femeile (50%).

Printre instituțiile aflate în topul celor care garantează în mare măsură respectarea drepturilor omului, în opinia respondenților, se numără președintele României (49%), poliția (49%), avocatul poporului (45%) și instanțele de judecată (42%).

Dacă ar trebui să-și revendice drepturile încălcate, oamenii spun că s-ar adresa totuși unor persoane/instituții de încredere, cum ar fi: polițistul (44%), avocatul (23%) și jurnalistul (12%).

Experiența APADOR-CH de mai bine de 20 ani relevă faptul că majoritatea cetățenilor nu au cunoștințe elementare despre drepturile civile și că acelora, puțini, care sunt conștienți că li se încalcă unele drepturi, le lipsesc informațiile și/sau resursele pentru a remedia problema. Această ipoteză, bazată pe experiență directă de lucru cu cetățenii, nu era însă documentată statistic, subiectul drepturilor omului nefiind abordat în analize sociologice derulate în România până la acest moment. Studiul IRES confirmă experiența APADOR-CH.

De aceea APADOR-CH lansează azi primul site dedicat drepturilor omului – www.drepturicivile.ro – o platformă interactivă care pune la dispoziția cetățenilor, organizațiilor neguvernamentale și specialiștilor în domeniul juridic informații utile și studii de caz care să ajute la mai buna cunoaștere a drepturilor civile în România și implicit la respectarea lor.

Site-ul este organizat pe patru direcții: Instanțele naționale/ Cum te adresezi la CEDO/ Executarea deciziilor CEDO/ și un modul de Consiliere online, unde specialiștii APADOR-CH vor răspunde întrebărilor vizitatorilor.

Site-ul este activ și va fi actualizat permanent, țintind să devină principala sursă de informare în domeniul drepturilor omului în România.

Studiul sociologic integral poate fi accesat și descărcat de pe site-ul www.drepturicivile.ro

***

Proiectul „Cunoaște-ți și revendică-ți drepturile” este finanțat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009 – 2014. Pentru informații oficiale despre granturile SEE și norvegiene accesați www.eeagrants.org.

Ce știu românii despre drepturile lor

16/09/2015/in Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH vă invită la lansarea primului studiu național despre percepția românilor asupra drepturilor omului și a site-ului dedicat informării cetățenilor în domeniul drepturilor civile – www.drepturicivile.ro.

72% dintre români se declară slab sau deloc informați despre drepturile lor. Totuși, 80% dintre conaționali sunt de părere că în România drepturile omului nu sunt respectate. Același procent din populația autohtonă a auzit, însă, de existența Curții Europene pentru Drepturile Omului.

Acestea cifre sunt rezultate ale primului studiu sociologic făcut la nivel național, privind percepția românilor despre drepturile fundamentale și a modului în care acestea pot fi revendicate. Studiul realizat de IRES, la inițiativa Asociației Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH), face parte din proiectul „Cunoaște-ți și revendică-ți drepturile”, finanțat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România.

Vă invităm marți, 22 septembrie, de la ora 10:00, la Hotel Sheraton (Calea Dorobanților 5-7), la lansarea acestui studiu și a site-ului www.drepturicivile.ro, pe care APADOR-CH îl pune la dispoziția cetățenilor care vor să se informeze despre ce drepturi au și cum pot să și le revendice, atât în țară cât și la CEDO.

Site-ul, de asemenea o premieră în spațiul virtual românesc, conține informații utile din domeniu și va fi totodată un portal de intermediere a relației dintre avocați și cetățenii care au nevoie de consiliere juridică.

***

Proiectul ”Cunoaște-ți și revendică-ți drepturile!” este derulat de APADOR-CH și finanțat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informații oficiale despre granturile SEE și norvegiene accesați www.eeagrants.org.

A început oficial cenzura Internetului în România

19/08/2015/in Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

De ce încalcă drepturile omului și nu ar trebui să o acceptăm

O instituție administrativă (Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, ONJN) și-a luat rolul de cenzor al site-urilor web pe care utilizatorii români le pot accesa.

La 12 iunie 2015 a fost promulgată Legea nr. 124/2015 care aduce modificări Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc. Articolul 10(7) stipulează: „[…] Furnizorii de rețele și servicii de comunicații electronice […], sunt obligați să respecte deciziile Comitetului de Supraveghere al O.N.J.N. referitoare la restricționarea accesului către site-urile de jocuri de noroc neautorizate în România*, precum și cele referitoare la reclama și publicitatea acelor jocuri de noroc organizate de către un operator de jocuri de noroc nelicențiat în România”.

La 24 iunie 2015, ONJN a adoptat, fără dezbatere publică, o decizie, publicată pe site-ul instituției de abia după o lună de la adoptare, decizie care nu numai că obligă furnizorii să blocheze accesul la unele site-uri prin DNS, ci și să redirecționeze utilizatorii către un site găzduit de STS. La sfârșitul lui iulie 2015 ONJN deja a trimis o somație în acest sens la adresa furnizorilor de Internet prin care îi obligă să implementeze această decizie.

ApTI împreună cu alte 5 organizații non-guvernamentale au avertizat de anul trecut ONJN că măsurile propuse încalcă drepturile fundamentale, dar instituția respectivă a ignorat pur și simplu demersul nostru, inclusiv cererea de dezbatere publică înainte de adoptarea actului normativ. Astăzi am trimis o nouă cerere către ONJN, sperând că în ceasul al 12-lea decidenții din această instituție vor înțelege că nu este vorba despre o simplă chestiune tehnică, ci despre o măsură cu efecte nebănuite.

Ce înseamnă decizia ONJN?

Furnizorii de servicii de Internet vor fi obligați să implementeze un sistem de filtrare a site-urilor, obligatoriu, pentru toți clienții lor. Aceștia vor deveni practic cenzorii informației accesate de orice utilizator român.

De asemenea, conform deciziei ONJN din 24.06.2015, aceasta înseamnă și că STS, cel puțin, va putea colecta toate adresele IP ale utilizatorilor de Internet de pe teritoriul României care încercă să acceseze acele site-uri.

Care sunt problemele?

1. Este instituită cenzura conținutului pe Internet

2. Este încălcată viața privată prin alterarea confidențialității comunicației electronice

3. Interceptarea unei transmisii de date informatice este o infracțiune

4. Blocarea prin DNS creează o serie de probleme indirecte tehnice de securitate informatică

5. Măsurile sunt tehnic inutile și pot fi ușor depășite

1. Cenzura conținutului pe Internet

Uniunea Europeană a inclus în directiva privind comunicațiile electronice obligația pentru statele membre ca accesul la Internet să nu poată fi blocat sau limitat în mod abuziv. Articolul 1 alin. (3a) din Directiva 2002/21/CE prevede în mod explicit că „Măsurile luate de statele membre cu privire la accesul utilizatorilor finali la serviciile și aplicațiile prin rețele de comunicații electronice sau cu privire la utilizarea acestor servicii și aplicații de către utilizatorii finali trebuie să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor fizice, astfel cum sunt garantate de Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și principiile generale ale dreptului comunitar.”

Problema fundamentală este că blocarea site-urilor web prin intermediul furnizorului de servicii Internet constituie o măsură de cenzură a conținutului online, măsură ce ridică probleme serioase în ceea ce privește respectarea drepturilor omului în general și a dreptului la liberă exprimare în particular.

Internetul și site-urile web sunt unanim recunoscute ca mijloace de comunicare în masă, astfel blocarea acestora în mod arbitrar riscă să contravină Constituției României Art. 30 aliniatul (2) „Cenzura de orice fel este interzisă” și aliniatul (4) „Nici o publicație nu poate fi suprimată”.

Faptul că o autoritate administrativă, și nu o instanță de judecată poate să decidă, fără posibilitate de apelare, că un anumit site nu trebuie să fie accesat de către utilizatori ridică probleme ale constituționalității deciziei.

Raportorul ONU cu privire la libertatea de exprimare concluzionează cu privire la acest subiect că: “Măsurile de blocare constituie o modalitate inutilă și disproporționată de a atinge scopul declarat”.

Din punct de vedere tehnic, sunt deja documentate cazuri la nivel mondial în care, în funcție de metoda tehnică folosită, blocarea a dus la imposibilitatea accesului la site-uri 100% legale, dar găzduite pe același IP, sau la blocarea unui site întreg (de ex. Wikipedia sau Instagram) pentru un singur conținut discutabil.

Aceste aspecte sunt cu atât mai importante cu cât se dorește nu numai crearea unei liste negre cu societăți neautorizate care va fi transmisă furnizorilor de Internet, dar și identificarea site-urilor care în cadrul unor activități de marketing, reclamă, publicitate sau alte activități cu caracter promoțional, oferă legături către jocurile de noroc neautorizate în România. Aici există un real pericol de apariție a unor decizii arbitrare cauzate de interpretabilitatea acestei prevederi.

O pagină de Facebook este un site? Un videoclip pe Youtube.com este promovare? Dar pe Trilulilu.ro? Dacă Google.ro afișează rezultate care promovează site-uri de pariuri neautorizate va fi blocat? Dar Google.com?

Mai mult decât atât, implementarea unui astfel de sistem de blocare a site-urilor de către furnizorii de servicii Internet înseamnă că sunt create și puse în funcțiune o serie de instrumente de cenzură care pot fi extinse foarte ușor la alte domenii. Odată acceptată blocarea Internetului și odată ce este pus la punct un sistem tehnic pentru implementarea acesteia, din ce în ce mai mulți vor cere ca din ce în ce mai multe lucruri să fie cenzurate.

De exemplu, sistemul de blocare a Internetului din Italia a fost creat, inițial, tot pentru a împiedica accesul la jocuri de noroc online neautorizate. În ciuda acestor intenții inițiale s-a ajuns la blocarea Internetului în multiple scopuri, de către multiple agenții și cu și fără protecțiile cerute de Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De la o listă simplă în domeniul jocurilor neautorizate de noroc din 2006, s-a ajuns astăzi la o listă complexă de site-uri care include și:

– peste 900 site-uri adăugate de poliția italiană fără intervenție judiciară;

– site-uri care facilitează cumpărarea de țigări din afara țării;

– un site împotriva mafiei (accadeinsicilia.net – în momentul de față nu mai există) care a fost considerat că este o publicație de presă neautorizată;

– site-ul unei organizații de protecție a consumatorilor (aduc.it) pentru defăimare;

– un site de publicitate gratuită online (bakeca.it) pentru facilitarea prostituției;

– un site pentru transferul de fișiere (thepiratebay.com);

– un site care conține informații despre utilizarea steroizilor;

– site-ul unei universități coreene;

– site-ul unei organizații a homosexualilor.

Din păcate, Italia nu este singurul astfel de exemplu. Un alt exemplu este și Franța, care a urmat o traiectorie similară pornind tot de la blocarea site-urilor pentru jocuri de noroc online.

2. Încălcarea vieții private prin alterarea confidențialității comunicației electronice

Furnizorii de servicii Internet (ISP – Internet Service Provider) au obligații de asigurare a confidențialității comunicațiilor electronice, pe care doar le intermediază din punct de vedere tehnic.

O decizie de blocare și redirectare prin ISP a unui site intervine în comunicarea dintre utilizatorul de Internet și site-ul respectiv, și îl retrimite, fără a-l anunța în prealabil, către un alt site, în cazul nostru – unul operată de o instituție militarizată.

Prin această acțiune ISP-ul transmite STS toate datele de trafic care pot identifica un utilizator de Internet, încălcând Art. 4 din legea 506/2004 privind viața privată în sectorul comunicațiilor electronice, dar și Legea 677/2001 prin transmiterea unor date personale (cum ar fi adresa IP) unor terți, fără informarea sau consimțământul utilizatorului.

Respectând principiul ierarhiei actelor normative, un ordin al unei autorități administrative nu poate încălca dispoziții imperative ale unei legi sau să încalce drepturile fundamentale.

Site-ul spre care ONJN vrea sa redirecteze utilizatorii.

3. Interceptarea unei transmisii de date informatice este o infracțiune

Interceptarea unei transmisii de date informatice este o infracțiune conform Art. 361 din noul Cod penal. Incriminarea penală a unei astfel de fapte este impusă de faptul că o astfel de activitate reprezintă în practică o alterare a funcționării corecte a sistemelor și rețelelor informatice.

Or, decizia ONJN se pare că îi obligă pe ISP să desfășoare o activitate tipic infracțională, în condițiile unui cadru juridic nereglementat unitar. Dacă orice altă persoană fizică sau juridică ar face exact aceleași acțiuni ca cele mandatate de ONJN, ar fi cu siguranță un infractor conform codului penal român în vigoare.

Reamintim că, respectând principiul ierarhiei actelor normative, un ordin al unei autorități administrative nu poate încălca dispoziții imperative ale unei legi sau să încalce drepturile fundamentale.

4. Blocarea prin DNS creează o serie de probleme indirecte tehnice de securitate informatică

Conform studiilor publicate de ICANN, principala autoritate care administrează resursele Internetului, blocarea site-urilor și blocarea prin DNS, în special, împiedică implementarea unor mecanisme de securizare a DNS-ului (DNSSEC) care sunt esențiale pentru funcționarea corectă a Internetului.

5. Măsurile sunt tehnic inutile și pot fi ușor depășite

Ca orice măsură de cenzură a Internetului, măsurile propuse de ONJN sunt tehnic inutile și pot fi ușor depășite de orice utilizator de Internet care știe să caute pe orice motor de căutare cuvinte ca: OpenDNS, alternative DNS, Google DNS, VPN, Tor sau altele.

În schimb măsurile ONJN vor crea infrastructura de cenzura a conținutului pe Internet care probabil va fi folosită și de alții pentru alte scopuri (vezi de ex. recentele măsuri de blocare a conținutului în Portugalia pentru presupuse încalcălcări ale drepturilor de autor ).

DNS-uri alternative publicate pe ziduri în Turcia pentru a depăși blocarea guvernamentală.

Semnatari:

APADOR-CH

ActiveWatch

Asociația pentru Tehnologie și Internet (ApTI) –

Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI)

Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)

Fundația Ceata

Autoritățile nu descurajează abuzurile polițiștilor

03/08/2015/in Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH publică rezultatele cercetării privind modul în care autoritățile române mimează pedepsirea polițiștilor care comit abuzuri în relația cu cetățeanul.

Cercetarea a fost derulată în perioada februarie – iunie 2015 în cadrul proiectului „Cu ochii pe abuzurile poliției”, și relevă faptul că doar 14 din 3034 de plângeri penale făcute de cetățeni, referitoare la abuzuri ale forțelor de ordine, au ajuns în fața instanțelor de judecată, în perioada 2012-2014. În aceeași perioadă IGPR a primit 3301 plângeri privind comportamentul abuziv/brutal al polițiștilor, și doar 47 dintre acestea, adică aproximativ una din 70 s-au soldat cu sancțiuni disciplinare

Datele folosite de APADOR-CH au fost obținute prin cereri de informații de interes public, făcute către toate parchetele de pe lângă tribunalele județene, inspectoratele județene de poliție, Consiliul Superior al Magistraturii și IGPR. În cazul IGPR a fost nevoie și de o reclamație administrativă și o de acțiune în înstanță deoarece instituția refuză să comunice informații de interes public.

Cercetarea a mai arătat că poliția nu utilizează suficient mijloace care ar putea preveni sau ajuta la descoperirea abuzurilor, cum ar fi instalarea camerelor de luat vederi în secții – dotări ce presupun costuri minime – și de asemenea nu face demersuri pentru a informa cetățenii despre drepturile lor. Poliția refuză în mod ilegal să facă publice procedurile privind legitimarea, amprentarea, percheziția corporală, iar necunoașterea acestora de către cetățeni lasă loc arbitrariului și poate conduce la abuzuri.

Această secretomanie poate fi interpretată ca o dorință de menținere a forțelor de ordine ca organe represive mai degrabă decât orientate spre cetățean.
APADOR-CH a cerut CSM să dispună o verificare privind modul cum s-au derulat anchetele procurorilor în ultimii ani în cauzele privind polițiști acuzați de purtare abuzivă, iar IGPR și Ministerului de Interne să aloce de urgență fondurile necesare implementării sistemelor de supraveghere în toate secțiile de poliție.

___
Abuzurile polițiștilor chiar și neînsoțite de violențe, cum ar fi întrebuințarea de expresii jignitoare în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constituie infracțiunea de purtare abuzivă care se sancționează cu închisoare de la o lună la 6 luni sau amendă. În cazul în care se dovedește că un polițist aflat in exercitarea atribuțiilor de serviciu recurge la amenințări, loviri sau alte violențe, sancțiunea pe care o va primi va fi mai mare cu o treime decât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea respectivă.
___
Raportul complet poate fi citit aici.

Mai multe despre proiectul „Cu ochii pe abuzurile poliției”, găsiți aici, precum și informații despre drepturile persoanelor conduse la secția de poliție și ce pot face dacă au fost victime ale abuzurilor forțelor de ordine.

Proiect realizat în colaborare cu Casa Jurnalistului, cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile.