Buna guvernare – APADOR-CH

Ce vrem de la viitoarea Lege Anti SLAPP: să și muște, nu doar să latre

07/04/2026/in , Buna guvernare, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Am trimis la Parlament mai multe amendamente care ar proteja cu adevărat vocile critice din societate și ar descuraja companiile și politicienii care abuzează de puterile lor și de justiție; Unii parlamentari NU sunt încântați de idee

Spațiul civic românesc s-a restrâns semnificativ în ultimii ani. Procesele strategice împotriva participării publice (SLAPP) sunt folosite pentru hărțuirea și intimidarea jurnaliştilor și chiar dizolvarea organizațiilor societății civile. ONG-urile și cetățenii care îndrăznesc să inițieze în justiție cauze de interes public plătesc prețul suprem pentru curajul lor: dizolvarea sau insolvența personală.

La nivelul UE a fost concepută o directivă specială pentru descurajarea proceselor SLAPP, un cadru general, european, pe care țările membre sunt invitate să-și bazeze legile naționale anti SLAPP. În linii mari, ea prevede că în cazul unor procese de tip SLAPP, partea hărțuită, cetățeanul, jurnalistul, ONG-ul, să beneficieze de niște sisteme de protecție: chemarea în judecată să poată fi respinsă rapid de judecător, dacă este considerată nefondată, hotărârea judecătorească să fie publicată, să fie oferite despăgubiri pentru ca pe viitor abuzatorii să fie ei înșiși descurajați să mai apeleze la justiție ca la un bici etc.

Încă din 2024, APADOR-CH împreună cu mai multe organizații civice, jurnaliști și cetățeni, au colaborat și propus Ministerului Justiției câteva instrumente concrete pentru apărarea cetățenilor de abuzurile celor puternici (companii și autorități), printre ele de exemplu un mecanism de reducere a cheltuielilor de judecată disproporționate, cheltuieli care au dus și la desființarea unor organizații.

Deși acest mecanism nu a fost acceptat, în final proiectul de lege care transpune Directiva europeană anti SLAPP, așa cum l-a conceput Ministerul Justiției, este un început promițător pentru o lege bună, iar el a ajuns în sfârșit în Parlament. Camera Deputaților este prima cameră sesizată, iar mingea este acum la parlamentari. Negocierile continuă și nu vor fi ușoare, pentru că observăm o reticență a unor politicieni de a face din această lege un instrument cu adevărat eficient.

Împreună cu LiderJust și Konrad Adenauer Stiftung, APADOR-CH a transmis în luna martie 2026, Camerei Deputaților, un set de amendamente pentru proiectul de lege (PL-x nr. 58/2026) anti SLAPP, un demers susținut și de alte 60 de organizații ale societății civile.

Iată, pe scurt, amendamentele propuse:

Protecție pentru cei care sesizează autoritățile: Am cerut clarificarea faptului că și acțiunile în instanță sau sesizările către autorități (de exemplu, o plângere la Garda de mediu), atunci când privesc interesul public, sunt forme de mobilizare publică și trebuie protejate împotriva proceselor abuzive de tip SLAPP, deoarece acestea sunt ținte frecvente ale proceselor de intimidare inițiate fie de mari companii, fie de politicieni;
Publicarea numelor celor care abuzează de justiție: Când instanța decide că un proces a fost abuziv, numele reclamantului trebuie publicat integral în hotărâre. Publicul trebuie să știe cine folosește instanțele ca instrument de hărțuire;
Amenzi obligatorii pentru abuz: Am propus ca amenda judiciară (între 10.000 și 100.000 lei) să fie obligatorie ori de câte ori o instanță constată un proces de tip SLAPP, pentru a descuraja real astfel de practici pe viitor.
Identificarea proceselor abuzive prin dezechilibrul de putere: Am propus ca instanțele să poată recunoaște un proces SLAPP mai ușor, uitându-se dacă o companie mare sau un politician puternic dau în judecată o persoană fizică doar pentru a o speria, profitând de influența și puterea lor;
Judecătorul să poată interveni din oficiu: Am solicitat ca judecătorul să poată decide din oficiu, fără a aștepta cererea pârâtului, respingerea rapidă a unui proces abuziv. Acest lucru este vital pentru părțile vulnerabile chemate în judecată și care eventual nu au un avocat, de exemplu niște locatari care au reclamat la primărie că un dezvoltator imobiliar le construiește la fereastră;
Protejarea organizațiilor care oferă sprijin: Organizațiile civice care ajută persoanele date în judecată în astfel de procese trebuie să poată oferi expertiză fără a risca să fie obligate la cheltuieli de judecată sau să fie hărțuite la rândul lor, prin urmare am propus ca acestea să nu fie considerate părți în procese;
Plafonarea daunelor morale: Am cerut introducerea unui criteriu prin care daunele morale cerute în procese să nu fie disproporționate, evitând astfel situațiile în care sumele uriașe solicitate au doar scopul de a descuraja participarea la dezbaterea publică;
Dreptul de a ataca deciziile instanței: Dacă o cerere de respingere rapidă a unui proces abuziv este refuzată, pârâtul trebuie să poată contesta această decizie odată cu fondul cauzei;
Sprijin direct de la Avocatul Poporului: Această instituție nu ar trebui doar să pună informații pe un site, ci să ofere îndrumare și consiliere directă (juridică, financiară sau psihologică) victimelor proceselor SLAPP;
Aplicabilitate și în procesele aflate pe rol: Am solicitat ca legea să se aplice și persoanelor care sunt deja implicate în procese SLAPP aflate pe rol, nu doar proceselor viitoare.

Citiți toate amendamentele transmise Camerei Deputaților de APADOR-CH, LiderJust și Konrad Adenauer Stiftung.

Toate amendamentele propuse sunt fundamentate pe standardele Consiliului Europei și ale Uniunii Europene și urmăresc asigurarea unui echilibru real între dreptul de acces la justiție și libertatea de exprimare și participare publică. Rămâne de văzut câte din aceste amendamente vor fi introduse în viitoarea lege și ce formă va avea aceasta la final, dată fiind reticența unora dintre parlamentari de a dezbate și adopta această lege. Deocamdată știm că la Camera Deputaților termenul de adoptare, fie ea și tacită, este 16 aprilie, după care va ajunge la Senat. Vă vom ține la curent cu evoluția proiectului în Parlament.

Citiți și cum arată și se simt procesele SLAPP în viața reală, ce efecte au aceste hărțuieli în instanță asupra cetățenilor români care se luptă cu ele de ani de zile.

Statul de drept în UE continuă să se deterioreze, la fel și în România

30/03/2026/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Raportul privind statul de drept în UE în 2025, elaborat de Liberties, arată că politicienilor europeni nu le mai e frică nici măcar de Comisia Europeană

Statul de drept în Uniunea Europeană se degradează văzâd cu ochii, în timp ce reacția instituțiilor europene la acest lucru e prea moale. Aceasta este concluzia raportului privind statul de drept în UE în 2025, realizat de Liberties, la care au contribuit 40 de organizații neguvernamentale din 22 de țări, printre care și APADOR-CH pentru partea care vizează România.

Aflat în al șaptelea an de existență, Raportul anual Liberties arată că majoritatea recomandărilor formulate de Comisia Europeană în ultimii ani au fost ignorate de statele membre. În 2025, de exemplu, 93% dintre aceste recomandări au fost pur și simplu reluate din anii anteriori, fără modificări, dar și fără progrese semnificative.

Printre statele evidențiate cu cele mai mari derapaje sunt: Bulgaria, Croația, Ungaria, Italia și Slovacia, țări în care guvernele sunt acuzate că subminează în mod deliberat instituțiile democratice. În același timp, chiar și state considerate stabile, precum Franța sau Germania, înregistrează reculuri în materie de stat de drept. Numai Letonia pare că a făcut progrese reale, în timp ce majoritatea statelor fie stagnează (cum e cazul României), fie regresează.

Raportul evidențiază probleme persistente în câteva domenii cheie:

slăbirea mecanismelor de control democratic,
presiuni asupra sistemului judiciar,
stagnare în lupta anticorupție,
deteriorarea libertății presei și creșterea atacurilor împotriva jurnaliștilor.

Patru probleme grave din România

APADOR-CH a făcut o radiografie a modului în care (nu) funcționează statul de drept în România. Printre cele mai importante aspecte menționate în raport sunt următoarele:

Neaplicarea European Media Freedom Act (EMFA): deși acest regulament european este deja în vigoare din august 2025, și direct aplicabil tuturor statelor membre, autoritățile din România nu pun în practică obligațiile privind transparența finanțării și a proprietății asupra mass-media. Conform regulamentului, autoritățile ar trebui să implementeze un sistem de monitorizare a proprietății în mass-media pentru a furniza o bază de date la nivel național care să conțină informații privind proprietatea asupra mass-mediei. Dimpotrivă, partide politice aflate la guvernare refuză chiar și furnizarea informațiilor publice privind sumele pe care le cheltuie cu propaganda. În același timp, numirile politice la conducerea instituțiilor media publice au continuat și în 2025, perpetuând controlul politic asupra presei și subminând independența editorială;
Protecție ineficientă pentru avertizorii din justiție: din cauza unei interpretări discutabile dată de CSM actualei legi privind avertizorii, magistrații nu beneficiază, în practică, de statutul de avertizori în interes public, ceea ce descurajează semnalarea încălcărilor de lege/abuzurilor din justitie și reduce capacitatea sistemului de a se corecta din interior. APADOR-CH a cerut Ministerului Justiției să corecteze Legea avertizorilor, ca să fie mai clar că ea se aplică și în cazul magistraților, dar răspunsul primit a fost că nu e cazul, legea e bună așa cum e. ICCJ nu s-a pronunțat încă dacă noțiunea legală de „lucrător” folosită de legea avertizorilor se referă și la magistrați, păstrându-se astfel un grad de incertitudine cu privire la practica instanțelor (dacă vor admite sau nu că legea avertizorilor se aplică și magistraților);
Eșecul Parlamentului/politicienilor de a pune legislația în acord cu deciziile CCR a generat o criză majoră în justiție, cu efecte directe asupra combaterii corupției: lipsa unui mecanism funcțional de punere în acord a legilor cu deciziile CCR a dus la un val de prescrieri, după decizia CCR din 2018. Parlamentul nu a intervenit la timp, creând un vid legislativ care ulterior a permis închiderea multor dosare penale, inclusiv de corupție și erodarea încrederii în justiție;
Lipsa unor căi de contestare a hotărârilor CCR în materie electorală: în 2025 CCR a emis mai multe decizii în materie electorală, printre care și unele de interzicere a unor candidaturi, iar acestea nu au putut fi contestate în vreun fel. Acest lucru a arătat că e nevoie de o revizuire a legii de funcționare a CCR, pentru ca deciziile cu impact electoral major, care pot afecta încrederea publică în procesele democratice, să poată fi contestate în instanță.

Raportul Liberties este transmis an de an Comisiei Europene care elaborează la rândul ei un raport cu propriile constatări și cu recomandările aferente. Dar, după cum organizațiile societății civile au transmis de fiecare dată, în lipsa unor reacții ferme, recomandările Comisiei Europene nu mai sunt luate în serios.

Dacă până nu demult politicienii justificau orice măsură nepopulară spunând că „așa ne cere UE”, astăzi pare că nici măcar avertismentele privind statul de drept nu mai stârnesc teamă. Comisia trebuie să treacă de la recomandări tocite la acțiuni concrete, altfel aceste rapoarte riscă să rămână simple exerciții de imagine, iar degradarea statului de drept să continue, cu efecte directe asupra încrederii cetățenilor în valorile europene și implicit în UE.

Citiți Raportul Liberites privind statul de drept în UE în 2025 precum și secțiunea care privește România:

Raportul privind statul de drept în România în 2025

De la APADOR-CH către Ilie Bolojan, pentru o justiție mai justă

19/02/2026/in Buna guvernare, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

I-am trimis premierului o scrisoare cu două propuneri simple și clare: 1 – pentru o protecție mai bună a magistraților care reclamă nereguli în sistem și 2 – pentru dreptul tuturor de a contesta deciziile CCR privind alegerile

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) i-a trimis astăzi o scrisoare oficială Prim-ministrului Ilie Bolojan, cu două modificări legislative esențiale pentru o justiție mai corectă și mai transparentă.

Având în vedere că Guvernul a înființat recent un comitet pentru analizarea legilor din domeniul justiției, APADOR-CH solicită includerea următoarelor clarificări în viitoarele proiecte de lege:

Protecție reală pentru judecătorii și procurorii care reclamă nereguli în sistem (avertizorii în interes public). În prezent, există interpretări juridice, inclusiv la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), care spun că legea care îi protejează pe cei ce reclamă ilegalități la locul de muncă nu li s-ar aplica și magistraților.

APADOR-CH consideră că și în instanțe sau parchete pot apărea nereguli (de exemplu, la împărțirea dosarelor sau organizarea instanțelor), iar judecătorii sau procurorii care observă aceste lucruri trebuie să le poată raporta fără teamă de sancțiuni.

Îi cerem premierului modificarea Legii 361/2022, a avertizorilor de integritate, astfel încât să fie clar că și magistrații beneficiază de aceleași garanții ca orice alt angajat care apără interesul public.

Dreptul de a contesta hotărârile CCR legate de alegeri. După evenimentele electorale recente, legate de anularea alegerilor prezidențiale și de interzicerea unor candidaturi, s-a observat că hotărârile Curții Constituționale nu pot fi verificate de nicio altă instanță. Acest lucru a creat tensiune și frustrare în societate.

Conform Constituției, numai deciziile CCR sunt definitive, hotărârile date în materie electorală nu ar trebui să fie de neatacat, însă printr-o adăugire nepermisă la Constituție, făcută în legea de funcționare a CCR, hotărârile au ajuns și ele să fie considerate la fel de definitive ca și deciziile.

APADOR-CH propune ca aceste hotărâri (în materie electorală) să poată fi contestate la Înalta Curte de Casație și Justiție, o instituție formată din judecători de carieră, independenți și apolitici, spre deosebire de componența politizată a CCR.

Pentru această schimbare nu este nevoie de modificarea Constituției, ci doar de corectarea a două legi existente (Legea 47/1992 și Legea 370/2004).

Este de preferat ca aceste modificări să fie făcute acum, între alegeri, și nu în anii electorali, sub presiunea viitoarelor alegeri.

Justiția are nevoie de reguli care să nu lase loc la interpretări politice. Ne dorim ca propunerile noastre să fie analizate și integrate în legislație, pentru a crește încrederea cetățenilor în procesul electoral și în independența magistraților.

Citiți scrisoarea adresată premierului Ilie Bolojan, care conține explicațiile juridice pe larg ale celor două propuneri, precum și textele de lege care ar trebui adoptate.

Guvernul transformă amenzile contravenționale în amenzi penale

21/01/2026/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

În sfârșit vom avea o creștere la ceva – la numărul de infractori la hectar; APADOR-CH cere Guvernului să renunțe la modificarea legislativă din Codul administrativ, care îi va transforma în infractori pe toți cetățenii care nu-și achită amenzile contravenționale într-un an de zile

APADOR-CH cere Guvernului să renunțe la propunerea de modificare a Codului administrativ, care prevede transformarea amenzilor contravenționale neplătite în amenzi penale. Potrivit proiectului pe care Guvernul vrea să-și asume răspunderea la finalul acestei luni, neplata unei amenzi contravenționale timp de 12 luni ar permite instanței să dispună fie muncă în folosul comunității, fie aplicarea unei amenzi penale.

APADOR-CH atrage atenția că amenda penală este o sancțiune specifică dreptului penal și poate fi aplicată exclusiv pentru săvârșirea unei infracțiuni, nu a unei contravenții. În prezent, legislația română nu califică neplata unei amenzi contravenționale drept infracțiune, iar transformarea unei datorii într-o sancțiune penală contravine principiilor fundamentale ale dreptului penal.

Prin această modificare, Guvernul ar încălca prevederile Codului penal și ale Constituției. APADOR-CH consideră că soluția propusă creează artificial noi „infractori” și solicită eliminarea acestei prevederi din proiectul de act normativ aflat momentan în dezbatere publică, pe site-ul Ministerului Dezvoltării.

Scrieți și voi Ministerului Dezvoltării că nu sunteți de acord cu asta

Pe lângă solicitarea de a renunța la modificarea legislativă propusă, APADOR-CH a transmis Guvernului și o variantă de modificare a legii care ar putea rezolva chestiunea neplății amenzilor contravenționale din rea-intenție, prin introducerea unei prevederi că doar acest caz ar putea fi considerat infracțiune și deci pedepsit penal.

Întrucât dezbaterea publică durează până la 23 ianuarie, iar propunerile trebuie transmise în format tabelar, ca mai jos, vă încurajăm să transmiteți și voi pe adresa: transparenta@mdlpa.gov.ro poziția APADOR-CH, prin preluarea tabelul transmis de noi:

Nr. crt.

Nr. articol

Textul propus de autoritatea inițiatoare

Conținut propunere/sugestie/opinie

Argumentarea propunerii/sugestiei

Art. IX din proiect

Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor se modifică și se completează după cum urmează:(…)

4. La articolul 28, după alineatul (3) se introduc cinci noi alineate, alin. (4)-(8), cu următorul cuprins: (…)

(7) Dacă în termen de 12 luni de la data comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției, amenda nu a fost achitată, organul fiscal local transmite procesul verbal de constatare a contravenției la judecătoria de pe raza căreia își are domiciliul contravenientul pentru ca instanța să dispună:

a) transformarea în muncă în folosul comunității;

b) transformarea în amendă penală, cu termen de plată 60 de zile.

Eliminarea literei b) de la art. 28 al. 7 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor

2) Introducerea unui nou alineat, (9), cu următorul conținut:

„Neexecutarea, în tot sau în parte, cu rea-credință, a muncii în folosul comunității, care a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale, se pedepsește cu amendă penală.“

Amenda penala este o sancțiune penala, care nu poate fi aplicata decât pentru săvârșirea unei infracțiuni, nu si pentru săvârșirea unei contravenții. Deocamdată, nu este prevăzută in nicio lege o infracțiune care sa constea in neachitarea amenzii contravenționale in termen de 12 luni de la data comunicări procesului-verbal de constatare a contravenției. Practic, e foarte greu de acceptat ca simpla neplata unei datorii sa constituie infracțiune (exista o excepție, in art. 6/1 din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale, care prevede ca este infracțiune fapta de reținere și neplată a anumitor impozite și contribuții – dar, in acel caz, infracțiunea este prevăzută într-o anumita lege; in cazul fata, in nicio lege nu se prevede ca e infracțiune neplata amenzii contravenționale intr-un anumit termen.). Doar daca era prevăzută in lege o astfel de infracțiune, se putea stipula aplicarea unei amenzi penale.

Ca atare, nu se pot prevedea sancțiuni penale (inclusiv amenda penala) pentru comiterea unor contravenții, adică pentru fapte care nu sunt prevăzute de lege ca fiind infracțiuni.

Potrivit art. 1 si 2 din Codul penal, nicio persoană nu poate fi sancționată penal (inclusiv prin aplicarea unei amenzi penale) pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală, ca infracțiune, la data când a fost săvârșită.

In concluzie, prin introducerea acelui text, care prevede posibilitatea sancționării penale (prin amenda penala) a unei fapte care nu e prevăzută de lege ca fiind infracțiune sunt încălcate art. 1 si 2 din Codul penal si, astfel, este încălcat art. 1 al. 5 din Constituție.

Prin incriminarea neexecutarii, integrale sau partiale, comisă cu rea-credință, a muncii în folosul comunității, care a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale s-ar putea rezolva problema pe care doreste să o rezolve Guvernul, privind creșterea eficienței sancțiunilor contravenționale. Prin acest text, se realizează incriminarea unei fapte de sustragere de la executarea muncii care a înlocuit amenda contravențională, fapta nesancționată până în prezent de lege, ceea ce este o cauză principală a ineficienței sancțiunilor contravenționale. Pentru ca, în prezent, cine nu efectuează munca, nu este supus niciunei consecințe.

Desigur, incriminarea nu se poate referi la cei care nu prestează munca din motive întemeiate (de exemplu, afecțiuni medicale incompatibile cu munca respectivă), motive care exclud ideea de rea-credință.

Independență solidară – noul termen care promite nimic și livrează confuzie

18/11/2025/in Articole, Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Cum un concept nedefinit, care nu e nici logic, nici constitutional, reușește să încurce mai mult decât să clarifice Strategia Națională de Apărare;

Documentul intitulat „Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2025-2030” debutează cu un exemplu clasic de lipsă de rigurozitate, fapt surprinzător pentru un document de o astfel de importanță.

Astel, chiar în capitolul 1 al strategiei este introdus un nou concept, și anume cel de „independență solidară”. Acest concept nu se aplică doar unei singure instituții sau autorități, ci României în ansamblu, întrucât strategia în care a fost introdus este chiar strategia de apărare a României.

Contrar unei minime rigurozități, necesară măcar atunci când sunt introduse concepte noi în documente de o importanță ridicată, conceptul de „independență solidară” nu este definit. Se spune din ce el „se naște” („din analiza lucidă a actualității și dintr-o viziune pe termen mediu cu privire la țară”), se mai spune că „nu se naște și nici nu operează din vid”, dar nu se spune cum arată și ce este nou-născutul (conceptul), urmând ca fiecare să aprecieze, dupa propriile puteri, ca în cazul unei picturi abstracte, ce a rezultat din acea „naștere”. Or, abstracționismul are farmecul său în artă, dar nu este potrivit într-o strategie de apărare națională.

Se mai spune că „Prin manifestarea loială a solidarității cu aliații și partenerii săi, România și-a consolidat statutul și poziția în cadrul NATO și UE”. E o afirmație greu de combătut. Dar, nu e definiția conceptului de „independență solidară”.

Sigur, este bine să fii loial. Pentru că lipsa de loialitate este o trăsătură negativă de caracter. O umbră de întrebare apare însă în legătură cu expresia „manifestarea loială a solidarității”, și anume dacă „solidaritate loială” nu este o expresie redundantă, întrucât este greu de imaginat cum ar arăta o solidaritate neloială.

Pe de altă parte, dacă solidaritate înseamnă să respecți tratatele NATO și UE, confuzia cu privire la întelesul conceptului de „independență solidară” persistă. Respectarea tratatelor internaționale este o obligație, o condiție minimală pentru a rămâne membru al tratatelor respective. Dacă nu le respecți, ești sancționat (de exemplu, infringement) sau, în cele din urmă, ești exclus. Respectarea tratatelor nu înseamnă solidaritate, ci este obligație de ordin general care asigură funcționarea dreptului internațional public. Obligație care există nu doar pentru tratatele NATO și UE, ci și pentru orice tratat internațional la care România este parte.

Lipsa definirii conceptului de „independență solidară” este cu atât mai gravă cu cât există cel puțin aparența că acest concept este contrar prevederilor constituționale, pentru că adaugă, în mod nepermis, la Constituție. Adică, adaugă la Constituție fără să fie parcursă o procedură de revizuire a Constituției.

Articolul 1 al. 1 din Constituție prevede că „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.” Se observă că în Constituție nu se prevede că România este și stat „solidar” sau „independent solidar”.

De asemenea, art. 152 al. 1 din Constituție prevede că „Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.”

Cu alte cuvinte, potrivit Constituției, România nu poate fi transformată, nici chiar prin revizuirea Constituției, din stat „independent” în stat „independent solidar”. Asta, lăsând la o parte faptul că, în prezent, nici nu se știe ce s-a dorit să se înțeleagă prin conceptul de „independent solidar”.

Ca atare, soluția rezonabilă pe care o propune APADOR-CH este de eliminare a conceptului de „independență solidară”, care este nedefinit, imprevizibil și în contradicție cu prevederile constituționale, din Strategia Națională de Apărare a Țării.

Cerem protejarea ONG-urilor de noul Cod de procedură administrativă

27/10/2025/in Buna guvernare /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH solicită Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației să renunțe la prevederea din proiectul Codului de procedură administrativă prin care organizațiile neguvernamentale ar putea fi incluse în categoria entităților obligate să răspundă la solicitările formulate în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Considerăm că această prevedere este neclară, disproporționată și dacă va fi adoptată va afecta grav funcționarea societății civile.

Articolul 110 lit. h) din proiectul Codului de procedură administrativă a inclus în sfera deținătorilor de informații de interes public și „orice altă organizație care acționează în interes public ori gestionează fonduri publice sau patrimoniul statului”. Iar articolul 109 definește informațiile de interes public drept cele care rezultă din sau privesc activitatea unei entități dintre cele prevăzute la articolul 110 (adică, și cele care rezultă din sau privesc activitatea oricărei organizații care acționează în interes public ori gestionează fonduri publice sau patrimoniul statului).

Practic, în baza acestui text, redactat neclar și mult interpretabil (= reglementare imprevizibilă), pot fi incluse în sfera deținătorilor de informații de interes public orice organizații neguvernamentale.

Astfel, orice organizație neguvernamentală se va încadra în Legea nr. 544/2001, adică va trebui să desemneze o persoană responsabilă cu comunicarea informațiilor de interes public, va trebui să afișeze din oficiu anumite informații de interes public și va trebui să comunice, la cererea oricărui solicitant, informații de interes public, adică orice informație care privește sau rezultă din activitatea organizației neguvernamentale.

Textul articolului 110 lit. h) este neclar, pentru că nu este clar ce înseamnă și cum se poate face distincția între o organizație neguvernamentală care acționează în interes public și o organizație neguvernamentală care acționează în interes privat. Legea ar trebui să conțină niște criterii clare, în funcție de care să se poată stabili, fără echivoc, dacă o organizație neguvernamentală își desfășoară activitatea în interes public sau în interes privat. Organizațiile neguvernamentale sunt persoane juridice de drept privat, nu de drept public, deci ele acționează în interes privat, adică al membrilor lor. Chiar dacă uneori există o suprapunere între interesul privat în care acționează organizația neguvernamentală și unul sau mai multe interese publice.

Mai mult, povara financiară enormă pe umerii fiecărei organizații neguvernamentale, care va trebui să-și organizeze un mecanism propriu, inclusiv prin angajare de personal, pentru a acoperi tot ce înseamnă obligațiile prevăzute de Legea nr. 544/2001: persoană desemnată cu aplicarea Legii nr. 544/2001, care va trebui să afișeze informațiile care se comunică din oficiu și să asigure și comunicarea informațiilor la cerere. Având în vedere că, în cazul refuzului comunicării informațiilor solicitate, solicitantul se poate adresa instanței de judecată, fiecare organizație neguvernamentală va trebui să aloce un buget și pentru a asigura reprezentarea organizației în instanță, în astfel de litigii (sau, cel puțin, consilierea juridică a organizației, în astfel de spețe).

În mod evident este vorba de eforturi financiare disproporționate la care vor fi supuse organizațiile neguvernamentale. De aceea, aplicarea acestei modificări legislative va fi posibilă, în practică, doar după ce Ministerul Finanțelor va aloca fondurile necesare (și nu este vorba de o sumă simbolică) pentru ca fiecare organizație neguvernamentală să poată îndeplini noile sarcini trasate, să poată angaja personal suplimentar.

Și așa finanțarea organizațiilor neguvernamentale este o problemă pentru majoritatea dintre ele. Impunerea de obligații suplimentare, care presupun cheltuieli suplimentare, și încă ridicate, pentru angajare de personal, pune organizațiile neguvernamentale în situația de a nu mai putea funcționa normal. Este de precizat, în acest context, că o eventuală suplimentare a atribuțiilor din fișa postului celor deja angajați nu este realistă, deoarece organizațiile neguvernamentale se confruntă cu o acută lipsă de personal, în special de personal calificat în probleme juridice. Iar problemele juridice sunt inerente aplicării Legii nr. 544/2001.

În concluzie, solicităm Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației să elimine această prevedere din proiectul Codului de procedură administrativă. Includerea organizațiilor neguvernamentale în sfera entităților obligate de Legea nr. 544/2001 va crea o povară administrativă și financiară imposibil de susținut pentru societatea civilă. O astfel de măsură riscă să afecteze grav activitatea organizațiilor neguvernamentale și, implicit, contribuția lor la apărarea și promovarea interesului public.

Legea majoratului digital – un nou Big Brother și multă ipocrizie

16/10/2025/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

De la cartelă telefonică doar cu buletinul, la cont online doar cu buletinul; Sub pretextul protejării minorilor, statul impune o supraveghere generalizată pe Internet

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) a transmis Camerei Deputaților o serie de observații pe marginea proiectului așa zisei „Legi a majoratului digital” (PL-x nr. 356/2025), aflată în dezbatere. Deși este prezentat ca o măsură pentru protejarea minorilor în mediul online, proiectul ridică probleme serioase de respectare a dreptului la viață privată, proporționalitate și chiar retroactivitate.

Protejarea minorilor, prin colectarea datelor tuturor

Principala prevedere a proiectului este obligația de „validare a vârstei” utilizatorilor, impusă de articolul 4 alineatul (3), obligație care cade în sarcina furnizorilor de servicii online. Aceștia vor putea face asta și utilizând „metode de estimare probabilistică”, respectând „principiile minimizării datelor” din GDPR, spune legiuitorul, dar fără să clarifice cum anume va putea un furnizor de servicii să verifice vârsta unui utilizator, altfel decât prin clasica metodă de a cere un act de identitate. Iar rezultatul acestei prevederi va fi că furnizorii vor trebui să-i verifice pe absolut toți utilizatorii, ca să vadă cine are peste 16 ani și deci are voie pe Internet. Așadar, cont online doar cu buletinul.

În acest fel, invocarea principiului „minimizării datelor” din GDPR este doar formală. În realitate, aplicarea acestei legi ar duce exact la contrariul acestui principiu – la o colectare masivă de date cu caracter personal, disproporționată față de scopul declarat.

Furnizorii de servicii online și chiar ANCOM vor ajunge să colecteze și să stocheze datele de identificare ale tuturor utilizatorilor de Internet din România (ca să vadă care sunt minorii). În acest fel, proiectul creează cadrul legal pentru o nouă formă de supraveghere în masă, similară cu vechile inițiative de tip Big Brother declarate neconstituționale între 2008 și 2016, și împotriva cărora APADOR-CH a militat constant (Legea cartelelor pre-plătite, Legea securității cibernetice).

Ca și precedentele tentative de Big Brother, noul proiect nu protejează pe nimeni, ci doar creează baze de date cu informații despre identitatea fiecărui utilizator, permițând profilarea acestora și urmărirea activității lor online. Este visul oricărui serviciu de informații.

Parlamentarii vor să aplice legea și retroactiv

O altă problemă gravă a proiectului este caracterul retroactiv al legii. Articolul 5 alineatele (2) și (4) prevăd că, în termen de 180 de zile de la publicarea legii, furnizorii de servicii online trebuie să solicite „acordul parental” pentru toate conturile deja existente. Dacă acest acord nu este obținut, conturile vor fi mai întâi blocate, apoi șterse.

În practică, așadar, toți utilizatorii – inclusiv adulții – ar trebui să trimită o cerere la ANCOM cu datele lor de identificare (nume, CNP, domiciliu, data nașterii) și o copie a actului de identitate. În caz contrar, conturile online deținute pe diversele platforme le-ar fi radiate. Condițiile pentru deschiderea de conturi online noi NU ar trebui să se aplice și conturilor deja existente, pentru că asta ar însemna retroactivitatea legii.

Lăsând la o parte incapacitatea instituțiilor și a furnizorilor de a îndeplini acest deziderat, și absurdul situației, această prevedere încalcă mai ales articolul 15 alin. (2) din Constituție, care interzice aplicarea retroactivă a legii.

Fără să nege necesitatea protejării minorilor în mediul virtual, APADOR-CH solicită deputaților să clarifice modul în care vârsta acestora poate fi verificată, astfel încât legea să nu încalce drepturi fundamentale ale tuturor, precum și eliminarea prevederilor care ar face ca legea să se aplice retroactiv.

Deși ambalată generos, „Legea majoratului digital” nu este o premieră, ci o nouă încercare a statului de a introduce mecanisme de supraveghere în masă, după modelul legilor Big Brother respinse anterior de Curtea Constituțională.

De la cartele telefonice doar cu buletinul, România riscă să ajungă la conturi online doar cu buletinul – un pas periculos spre pierderea anonimatului și a vieții private în spațiul digital.

APADOR-CH atrage atenția că, așa cum lupta împotriva terorismului a fost folosită ca pretext pentru limitarea libertăților civile, acum același rol îl joacă „protecția minorilor”. Este un obiectiv legitim, dar care nu poate justifica sacrificarea altor drepturi fundamentale – în special dreptul la viață privată și libertatea de exprimare.

În plus, statul nu trebuie să se substituie părinților în supravegherea copiilor, decât în situații excepționale. Or proiectul votat rapid de Senat și ajuns la Camera Deputaților transferă către stat și către furnizorii de servicii online o responsabilitate care aparține, în mod firesc, familiei.

APADOR-CH subliniază că legiuitorul are obligația să găsească metode de protejare a minorilor care să nu ducă la identificarea și monitorizarea generalizată a populației.

Citiți observațiile transmise de APADOR-CH deputaților

Cine și pentru ce vrea să ne trimită la război în afara țării?

10/10/2025/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Proiectul noii Legi a Apărării Naționale are formulări vagi care pot justifica abuzuri în țară și acțiuni militare arbitrare în afara țării

APADOR-CH a cerut Parlamentului să rescrie câteva articole din proiectul noii Legi a Apărării Naționale, care în forma actuală pot duce la restrângerea arbitrară a unor drepturi și angajarea țării în război fără acordul NATO.

Mai multe articole din proiectul care se află acum în Camera Deputaților (Pl-x nr. 351/2025) sunt ambigue și pot deschide calea unor decizii abuzive, în afara cadrului constituțional, aspect sesizat de altfel și de Consiliul legislativ, în avizul dat legii.

Formulări vagi care pot justifica restrângerea unor drepturi

Proiectul folosește expresii precum „amenințări și pericole” sau „măsuri corespunzătoare în domeniile de competență” fără a le defini. În lipsa unor limite clare, autoritățile ar putea lua măsuri similare celor din starea de urgență – cum ar fi închiderea unor televiziuni, interzicerea unor partide sau restricționarea protestelor – fără ca o astfel de stare să fie declarată oficial.

Legea trebuie să indice în mod clar în ce pot consta „ameninţările şi pericolele” care pot justifica luarea de către autorităţi a unor măsuri restrictive și să indice în mod clar gama de măsuri care pot fi dispuse de autorităţi în situaţia respectivă.

România ar putea porni acțiuni militare fără decizia NATO

Un alt articol problematic (art. 4 al. 3) permite intervenții militare în afara țării pentru contracararea așa-numitelor „amenințări hibride” – un termen care nu este definit nici în acest proiect de lege, nici în altele la care face trimitere.

„(3) Parlamentul României aprobă angajarea unor capabilități militare și non militare pe teritoriul statului român sau în afara acestuia, pentru contracararea amenințărilor hibride, la propunerea Președintelui României, după consultarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării.”

În teorie, o astfel de prevedere ar putea justifica trimiterea de trupe într-un stat străin fără o decizie prealabilă a NATO, ceea ce contravine principiilor alianței din care România face parte.

Dincolo de acest neobişnuit avânt războinic, foarte suspect, care rezultă din textul de lege propus, avânt în contradicţie vădită cu comportamentul paşnic al ţării de până în prezent, întrebarea care se pune este ce înseamnă şi în ce pot consta acele „ameninţări hibride” care justifică acţiuni militare împotriva altui stat. Dacă tot e să mergem la război, măcar să ştim pentru ce.

Ca studiu de caz, ne putem întreba dacă „documentul” extras dintr-un rechizitoriu, prezentat, la Copenhaga, de preşedintele Nicușor Dan, drept „probă solidă” a interferenţei ruseşti în alegerile prezidenţiale din 2024 ar putea fi sau nu considerat probă solidă a unei „ameninţări hibride”, care să justifice o intervenţie militară împotriva statului bănuit ca autor al acelei ameninţări?

Pe lângă definirea clară a noțiunii de „amenințări hibride”, legea ar trebui să indice şi un prag minimal al gravităţii acelei ameninţări, pentru ca ea să poată sta la baza iniţierii unei acţiuni militare pe teritoriul altei ţări, adică al declanşării unui război.

APADOR-CH mai solicită și ca legea să prevadă expres că o intervenție militară externă se poate face doar pe baza unei decizii a Consiliului Atlanticului de Nord (NATO).

Text neclar privind trimiterea de trupe pentru „situații care generează riscuri”

Tot articolul 4, dar alin. 4 permite folosirea armatei în afara țării pentru „protejarea cetățenilor români” și „alte situații care generează riscuri”. Formularea este atât de vagă încât ar putea permite intervenții militare în aproape orice context — chiar și în afara unor conflicte armate sau dezastre naturale.

Dacă art. 4 al. 4 este clar atunci când se referă la „cazul unor dezastre naturale” sau „conflicte armate”, nu mai este clar atunci când se referă şi la „alte situații care generează riscuri pentru siguranța acestora”. Prin lipsa de precizie, expresia permite ca orice situaţie să fie apreciată, în mod pur subiectiv, ca justificând intervenţia armată în afara ţării.

APADOR-CH cere rescrierea acestor articole pentru a asigura claritate, previzibilitate și respectarea principiilor constituționale, astfel încât măsurile de apărare să nu poată fi folosite pentru restrângerea nejustificată a libertăților sau pentru acțiuni militare arbitrare.

Citiți pe larg observațiile APADOR-CH transmise Parlamentului

Când „liberalismul” calcă libertatea de exprimare în picioare — la centru și în teritoriu

01/10/2025/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) condamnă comportamentul agresiv și jignitor manifestat de unii oficiali la adresa jurnaliștilor, atât la nivel local, cât și central. Astfel de incidente, tot mai frecvente în ultima perioadă, reprezintă o amenințare gravă la adresa libertății presei și a dreptului publicului la informare, principii fundamentale într-o societate democratică.

Cazul jurnalistului Emil Mihail Tatu din Constanța

Un caz recent este al jurnalistului Emil Mihail Tatu de la Constanța TV, care, în cadrul unei conferințe de presă din 25 septembrie 2025, la Primăria Constanța, a fost ținta unor replici agresive și jignitoare din partea primarului PNL Vergil Chițac.

La o întrebare legitimă a jurnalistului, privind domiciliul efectiv al primarului, în raport cu exercitarea mandatului, primarul a dat un răspuns sfidător: „Nu intereseaza pe nimeni unde dorm eu” și „Dacă vreți, mai vin o dată la dumneavoastră în emisiune și vă mai calc o dată în picioare.” Ulterior, într-o emisiune TV, primarul a continuat atacurile, calificându-l pe jurnalist drept „o haimana de presă lipsită de geniu și de talent”.

Acest tip de reacție, din partea unui demnitar, este inacceptabil și are un efect de intimidare a presei, descurajând jurnaliștii să adreseze întrebări esențiale, chiar dacă incomode, pentru transparența actului de guvernare.

Cazurile Ciucu și Bolojan, de la București

În mod normal, în astfel de luări de poziție în sprijinul jurnaliștilor, „manualul de comunicare” prevede o responsabilizare în primul rând a partidului din care face parte primarul agresiv. Partidul ar trebui să-l cheme la ordine și să-i explice că nu așa se vorbește cu presa, care până la urmă este un intermediar între oficiali și cetățeni. În acest caz, însă, pare că domnul primar Chițac nu a făcut decât să copieze comportamentul liderilor săi de la centru, adăugând de la sine și ceva grobianism.

Căci din păcate, acest tip de atitudine nu este doar un caz izolat, o modă constănțeană, ci reflectă un tipar comportamental tot mai des întâlnit în rândul liderilor PNL chiar la nivel central. Nu mai demult decât luna trecută, prim-vicepreședintele PNL și primarul Sectorului 6, Ciprian Ciucu, a părăsit conferința de presă după doar patru minute, vizibil iritat de întrebările repetate ale unui jurnalist privind contractele PNL cu presa. Ciucu a refuzat să răspundă la întrebări legitime, considerându-le o „obsesie” a jurnalistului.

Ieșiri similare din conferințele de presă, în care a primit întrebări incomode, a avut însuși premierul Ilie Bolojan, președintele PNL, nemulțumit de aceleași „obsesii” ale puținilor jurnaliști care mai îndrăznesc să întrebe de banii dați partidelor sau unei părți a presei.

APADOR-CH își exprimă așadar îngrijorarea și protestul față de această restrângere vizibilă a libertății de exprimare în societatea românească, și față de lipsa de transparență tot mai prezentă în actul de guvernare. Aceste derapaje contravin atât principiilor democratice fundamentale, dar și promisiunilor fierbinți și repetate, făcute de actuala putere, după ultimele alegeri, când ne spuneau ce guvernare deschisă și responsabilă o să urmeze.

Este esențial ca oficialii să înțeleagă rolul crucial al presei într-o democrație – acela de „câine de pază” al interesului public. Comunicarea între putere și cetățeni nu este unilaterală, ci trebuie să aibă două sensuri. Iar pe unul dintre ele este dreptul cetățenilor și al presei să pună întrebări și să primească răspunsuri la ele.

Atacurile personale, intimidările și refuzul de a răspunde la întrebări legitime subminează încrederea publicului în instituții și erodează fundamentele statului de drept. Iar așa cum ne tot spune șeful statului, președintele Nicușor Dan, ascensiunea partidelor etichetate ca extremiste în opțiunile electoratului s-ar datora de fapt neîncrederii în actul guvernării.

APADOR-CH va continua să monitorizeze cu atenție aceste cazuri și să apere drepturile fundamentale ale jurnaliștilor și ale cetățenilor la o informare corectă și liberă.

Parlamentul transformă enervarea cetățenilor în venit la buget

05/09/2025/in Buna guvernare, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Amenzi de 5.000-20.000 de lei pentru „lipsa de respect” arătată instituției sau funcționarului public – de 20 de ori mai mari decât, de exemplu, pentru alungarea soției și a copiilor din casă

36 de parlamentari UDMR și de la minorități s-au gândit să dea o mână de ajutor guvernului, în greaua încercare de a aduce mai mulți bani la buget. Ei par să fi descoperit cel mai productiv zăcământ din România, nemulțumirea cetățenească, și să-l taxeze corespunzător. Cei 36 au depus la Senat un proiect de modificare a Legii 61/1991 și a Legii 544/2001, care schimbă substanțial interacțiunea cetățeanului cu instituțiile publice și funcționarii lor. Pe scurt, parlamentarii vor ca petenții care nu se apleacă suficient de mult de spate în fața ghișeului, să fie sancționați cu amenzi cuprinse între 5.000 și 20.000 de lei (aproximativ 1.000-4.000 de euro).

Se patentează astfel o afacere înfloritoare și fără sfârșit: Guvernul ia măsuri care enervează populația – cetățenii devin nervoși și nemulțumiți – atitudinea le este taxată ca „lipsă de respect” și astfel se duc mai mulți bani la buget pentru alimentarea aparatului public, cel care generează nemulțumire, dar cere respect.

APADOR-CH a cerut astăzi Senatului, cu tot respectul cuvenit, să renunțe la această modificare legislativă neclară și abuzivă.

Cum vor parlamentarii să fie poporul

Propunerea legislativă introduce noi contravenții în Legea 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii şi liniştii publice, după cum urmează:

„13′) Manifestarea, în relaţiile cu instituţiile publice şi angajaţii acestora, a unui comportament lipsit de respect, provocator sau intimidant, agresiv sau recalcitrant, inclusiv prin refuzul de a respecta indicațiile personalului din instituţii publice, contrar obligaţiei cetăţenilor de a adopta o conduită civilizată şi respectuoasă, în scopul menţinerii unui climat de ordine şi linişte publică.”

Din descrierea legală a noii contravenții, se observă că persoana lezată prin comportamentul interzis poate fi nu doar o persoană fizică (angajatul unei instituții publice), ci și o persoană juridică, adică însăși instituția publică.

Așadar, orice critică, verbală sau în scris (sub forma unei plângeri, petiții, reclamații etc.), orice solicitare de informații mai insistentă, adresată unei instituții publice va putea fi calificată ca „manifestare a unui comportament lipsit de respect”. Pentru că a imputa ceva unei instituții sau unui angajat al ei poate fi lesne calificat ca lipsă de respect față de instituție sau angajat. Ca urmare, nu va mai fi posibil ca o persoană să pună sub semnul întrebării comportamentul și/sau profesionalismul unei instituții sau unui angajat, pentru că această atitudine critică va putea fi interpretată ca lipsă de respect.

Mai mult, dacă un cetățean nu va folosi, verbal sau în scris, un ton umil, timid, supus, pe deplin respectuos, fără urmă de indignare, de nemulțumire, de supărare ori nervozitate (cine ar avea motive să fie nervos, zilele astea, nu-i așa?) atitudinea sa „neconformă” va putea fi calificată tot ca „manifestare a unui comportament lipsit de respect, provocator, intimidant sau recalcitrant” și sancționat cu amendă de la 5.000 la 20.000 de lei.

Legea mai prevede că agentul care va constata această contravenție face parte tot dintr-o instituție publică (polițist, primar, împuternicit al primarului). Iar constatarea contravenției o va face după ce va interpreta, după bunul plac, textul legal, text după cum se vede foarte vag și care, din acest motiv, permite interpretări abuzive. O simplă remarcă ironică la adresa vreunui funcționar sau a unei instituții publice ar putea fi interpretată ca lipsă de respect și amendată cu câteva salarii medii.

O lege specială doar pentru funcționarii statului…

Întrebarea care se pune este de ce s-a simțit nevoia amendării doar a celor care nu sunt respectuoși cu instituțiile publice și cu angajații acestora. Nu ar fi trebui să se bucure de același respect și angajații din sectorul privat? De exemplu, lucrătorii din bănci. Sau croitorii. Sau lucrătorii din supermarketuri. Sau ospătarii. Va fi introdusă o contravenție, separat, pentru fiecare categorie de salariați? Doar, fiecare categorie profesională are dreptul la respect. Nu doar angajații instituțiilor publice.

În plus Legea 61/1991 așa cum este ea acum prevede deja sancționarea celor care provoacă scandal în public:

„Săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora”.

Este evident că o atitudine a unui cetățean care lezează ordinea sau liniștea publică, inclusiv în relația sa cu un angajat al unei instituții publice, poate fi sancționată în baza acestui text. Nu mai este nevoie de un nou text, similar, dar care mai introduce și termeni neclari.

… sau un mod de a finanța deficitul?

O lege existentă se modifică sau se completează numai dacă există o nevoie socială presantă de a se schimba ceva din regulile deja stabilite prin lege. Care a fost nevoia socială presantă de a introduce o astfel de contravenție în lege? Din expunerea de motive nu rezultă că, la nivelul țării, s-a pornit un val de cetățeni care agresează instituțiile publice și angajații acestora. Este posibil să existe cetățeni nemulțumiți de prestațiile unor instituții publice sau ale unor angajati ai acestora. Iar, un cetățean nemulțumit, în mod repetat, de relația sa cu o instituție publică, poate deveni și „recalcitrant”.

Potrivit DEX, „recalcitrant” înseamnă „nesupus, încăpățânat, care se opune, care nu se lasă convins”. Iar, pentru vina de a fi „recalcitrant”, adică de a nu se lăsa convins de autorități, de a nu se supune orbește, de a fi încăpățânat pentru respectarea drepturilor sale, cetățeanul urmează să fie amendat, de fiecare dată când cârtește, cu amendă de la 5.000 la 20.000 lei.

Probabil ăsta e planul de scoatere a țării din mult discutata „criză economică” sau „bugetară”: fiecare cetățean care nu e respectuos cu autoritățile, care nu se lasă convins de ele, care e încăpățânat, care se opune și nu se supune, va fi amendat, pentru fiecare act de nesupunere, cu cate 20.000 lei. Poate că așa se vor aduce suficienți bani la bugetul de stat, pentru reducerea deficitului sub 3%.

De câte ori poți să-ți alungi familia din casă de 20.000 de lei

Și dacă nu era suficientă această descriere vagă și interpretabilă a noii contravenții, legiuitorii s-au gândit să fie și excesiv de severi cu amenda. Mai exact au stabilit-o pe cea mai mare posibilă (5.000-20.000 de lei), arătând astfel ce „respect” arată ei celorlalte categorii de persoane care ar putea fi agresate cu adevărat. De exemplu, aceeași Lege 61/1991 prevede că actele de huliganism, provocarea de scandal în locurile publice sau fapta de a-ți alunga soția și copiii din casă se sancționează cu amendă de numai 200-1.000 de lei. Așadar, ar trebui să-ți alungi familia din casă de 20 de ori ca să facă cât o lipsă de respect arătată funcționarului de la ghișeu.

Este evident că prevederea unei amenzi maxime pentru o faptă de „insuficient respect” arătat la adresa unei instituții publice sau angajaților săi este o măsură vădit disproporționată și are ca scop, ușor vizibil, supunerea cetățeanului în relația cu autoritățile/instituțiile publice, insuflând acestuia temerea că orice gest al său, din care va rezulta o cât de mică nesupunere („încăpățânare“), va fi drastic sancționat, printr-o amendă exagerat de mare.

Imaginați-vă România de mâine, dacă această lege se va adopta: cozi silențioase la instituțiile publice, cetățeni cu ochii în pământ, funcționari respectați până la adorație. Paradisul birocratic devine, în sfârșit, realitate. Trăiască România cuminte și respectuoasă!

P.S. APADOR-CH își rezervă dreptul de a fi „recalcitrantă” în continuare, criticând astfel de inițiative legislative ori de câte ori este nevoie.

Citiți recomandările transmise de APADOR-CH Senatului României, cu tot respectul cuvenit…