Archive for category: Drepturi Civile

You are here: / Drepturi Civile

Cum se contestă o amendă de Covid 19

/in , /by

Dacă ați primit o amendă zilele astea, pentru că ați ieșit din casă fără să aveți la voi documentele necesare prevăzute în Ordonanța militară 3/24 martie 2020, sau aveați documentele, dar nu pe toate, sau pur și simplu considerați că polițistul care vi le-a verificat v-a nedreptățit printr-o amendă, aveți la dispoziție două căi:

  1. Să plătiți jumătate din amendă în 15 zile de la data primirii procesului verbal (fie că îl primiți pe loc sau prin poștă) – conform modificărilor legislative intrare în vigoare în 3 aprilie 2020
  2. S-o contestați la instanța de pe raza căreia ați fost prinși și amendați

Cât puteți plăti în 15 zile:

Începând din 3 aprilie 2020, prin Ordonanţa de urgenţă nr. 34/2020, au crescut substanţial amenzile pentru încălcarea măsurilor de prevenire şi combatere a coronavirusului, dar s-a modificat și prevederea care spunea că în 15 zile de la primirea procesului verbal se poate plăti jumătate din minimul amenzii. Înainte de asta, amenda aplicată de poliţist se considera achitată integral, dacă cel amendat achita în 15 zile jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege pentru acea contravenţie (nu din amenda efectiv primită), adică 50 lei (minimul amenzii prevăzut de lege era de 100 lei).

Întrucât modificările recente au intrat în vigoare la date diferite (respectiv 31 martie și 3 aprilie), pentru amenzile primite până pe data de 30 martie inclusiv – se poate plăti jumatate din minimul prevăzut de lege – raportat la vechile amezi (100-5000 lei), adică 50 de lei

Pentru amenzile primite între 31 martie și 2 aprilie – se plăteste în 15 zile jumătate din amenda aplicată efectiv (dar raportat la vechile amenzi de 100-5.000 lei)

Începând cu data de 3 aprilie inclusiv – în 15 zile se plătește jumătate din amenda efectiv aplicată (raportat la noile amenzi 2.000-20.000).

Ar fi recomandabil să plătiți amenda redusă în 15 zile chiar dacă decideți să o contestați. În felul ăsta, dacă instanța nu vă dă dreptate, ați achitat jumătate din cuantum, iar dacă vă dă dreptate oricum vă recuperați banii.

Cum se contestă amenda:

În primul rând ar fi bine să vorbiți cu un avocat care să vă spună dacă aveți dreptate/șanse să anulați amenda sau nu și să vă ajute să formulați plângerea și s-o transmiteți unde trebuie.

În termen de 15 zile calendaristice de la data primirii procesului verbal constatator (fie că-l primiți pe loc sau prin poștă, acasă) trebuie să depuneți o contestație la judecătoria din raza teritorială în care se află strada pe care a avut loc fapta sancționată în procesul verbal. De exemplu, pentru că în Piața Universității se întâlnesc trei sectoare – 1, 3 și 5 – este important să știți exact în ce sector se află strada menționată în procesul verbal ca loc în care ați fost amendați.

Dacă trimiteți contestația la judecătoria greșită va fi înregistrată şi apoi redirecţionată către judecătoria competentă ceea ce înseamnă o întârziere de luni de zile.

Anexați la contestație copii după procesul verbal și actul de identitate, dar sunt utile orice alte acte doveditoare în sprijinul afirmațiilor dumneavoastră din contestație.

E util să aveți un martor credibil – cu nume și adresă – care să vă confirme varianta și să fie dispus să se prezinte în instanță. Dacă nu e dispus să meargă la judecătorie, e mai bine să nu vă încurcați.

Contestația trebuie să fie formulată clar și cât mai concis. E bine să precizați că cereți judecarea și în lipsă. E util să vă prezentați la propriul proces, dar dacă se întâmplă să nu puteți și nu ați cerut să se judece în lipsă riscați să se suspende dosarul. În acest caz va trebui să solicitaţi repunerea dosarului pe rol în inteval de un an, alfel dosarul va fi închis.


Odată cu plângerea, trebuie să depuneți și dovada că ați plătit 20 de lei taxa judiciară de timbru (obligație prevăzută de art. 19 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru: „În materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate, se taxează cu 20 lei.”). Dacă nu depuneți această dovadă de plată a taxei, plângerea va fi anulată, chiar dacă aveți dreptate pe fond.

Conform Articolului 183 din Codul de procedură civilă, plângerea se poate trimite la instanță prin poștă, curier, dar și prin fax sau email, ca să nu trebuiască să vă scrieți o declarație pe proprie răspundere și pentru a merge să contestați amenda…

Iată un posibil model de plângere:

DOMNULE PREȘEDINTE, 

Subsemnatul(a) ………….., domiciliat(ă) în ……………..

Formulez:

PLÂNGERE CONTRAVENȚIONALĂ

împotriva procesului-verbal de contravenție nr. …….., din …………, încheiat de ……….., prin care, în baza art. …, din ………., am fost sancționat(ă) și a cărui anulare o cer.

Motivele plângerii:

În fapt am fost sancționat(ă) cu ……….. pentru faptul că ………………………………..

În realitate, nu sunt vinovat(ă) de săvârșirea faptei, deoarece ……………………………………………………………………………………………………………………. motiv pentru care cer admiterea plângerii, și anularea procesului verbal de contravenție citat.

În drept, îmi întemeiez plângerea pe dispozițiile art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

În dovedirea motivelor enunțate înțeleg să mă folosesc de proba cu acte și proba cu următorii martori: ……….. ……….

Data depunerii

   …………..

 Semnătura,

 ……….

DOMNULUI PRESEDINTE AL JUDECATORIEI ………………….

Cum se plătesc, contestă sau execută noile amenzi în starea de urgență – valabile din 3 aprilie 2020

Adeverința și declarația pe propria răspundere cu care poți ieși din casă

/in , , /by

Începând din 25 martie 2020, până la noi ordine, a fost interzisă părăsirea locuinței, ziua sau noaptea, cu câteva excepții foarte stricte, cum ar fi: să mergeți la serviciu (dacă nu puteți lucra de acasă), să plimbați câinele, să faceți un pic de sport, să ajutați un bătrân (la domiciliu, nu să treacă strada) sau să faceți propriile cumpărături de strictă necesitate.

Pentru a invoca unul dintre aceste motive aveți nevoie de o declarație pe proprie răspundere pe care s-o scrieți (de mână dacă nu aveți imprimantă) și s-o purtați la voi, în caz că vă cere poliția socoteală. Conform Ordonanței 3 din 24 martie 2020, aceste documente pot fi arătate polițistului și de pe telefon, adică nu trebuie să le aveți în format hârtie.

Pentru cei care se deplasează în interes de serviciu va fi nevoie și de o adeverință de la locul de muncă. Persoanele fizice autorizate sau avocații, de exemplu, își vor completa singuri acele declarații pe proprie răspundere, neavând angajator, și vor bifa prima căsuță, că se deplasează în interes profesional, o deplasare ce nu suferă amânare.

Mai jos găsiți modelele celor două documente (și traducerea în engleză a declarației – pentru cetățenii străini), așa cum au fost ele publicate de Ministerul Afacerilor Interne:

Model Adeverință angajatorDescarcă
Model Declarație pe proprie răspundere modificat 26 martieDescarcă
Model Declarație pe proprie răspundere-ENGLEZĂDescarcă

Starea de urgență pentru toți: ce mai poate face Parlamentul? Dar noi?

/in , , , /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Cum poate fi atacat în instanță decretul prezidențial; Va fi cenzurată presa? Forța majoră și respectarea obligațiilor civile

Azi, 16 martie 2020, Preşedintele României a instituit, prin decret, stare de urgenţă pe întreg teritoriul ţării, pe o durată de 30 de zile. Durata se poate prelungi, cu cel mult 30 de zile de fiecare dată, până când vor dispărea temeiurile care justifică această măsură. În speţă, este vorba despre pandemia de coronavirus (Covid-19).

Decretul intră în vigoare (îşi produce efectele) imediat ce este publicat în Monitorul Oficial, chiar dacă instituirea stării de urgenţă trebuie încuviinţată ulterior de către Parlament.

În decretul de instituire a stării de urgenţă sunt prevăzute două categorii de măsuri urgente (denumite „măsuri de primă urgenţă”), ambele având ca scop prevenirea răspândirii şi combaterea efectelor coronavirsului (Covid-19), și anume:

  1. Măsuri cu aplicabilitate directă
  2. Măsuri cu aplicabilitate graduală

 

1. Măsurile cu aplicabilitate directă

Aplicabilitatea directă a măsurilor înseamnă că ele au devenit efective, se pot aplica în practică încă de la data publicării decretului în Monitorul Oficial, fără a mai fi nevoie de adoptarea unui act normativ special pentru punerea lor în aplicare/practică. Desigur, aceasta nu înseamnă că, pentru aplicarea acestor măsuri, nu mai pot fi emise şi acte normative suplimentare.

Aceste măsuri sunt enumerate în Anexa 1 a decretului, anexă care conţine 7 capitole şi 53 articole. Măsurile se referă la domeniile: ordine publică, economie, sănătate, muncă şi protecţie socială, justiţie, afaceri externe, precum şi la unele chestiuni punctuale (capitolul VII – „Alte măsuri”)

La categoria „Alte măsuri” au fost incluse, spre exemplu:

– suspendarea cursurilor pentru toate unităţile şi instituţiile de învăţământ (art. 49)

– obligaţia autorităților și instituțiilor publice, precum şi a organelor de conducere ale profesiilor (avocat, notar etc.) de a stabili măsurile care se impun pentru asigurarea desfășurării optime a activității, cu respectarea regulilor de disciplină sanitară stabilite, în principal, prin hotărârile Comitetului Național privind Situațiile Speciale de Urgența (art. 51)

–  efectuarea de rechiziții de bunuri și chemarea persoanelor fizice pentru prestări de servicii în interes public în scopul rezolvării problemelor materiale de orice natură și asigurarea forței de muncă (art. 52 al. 2). Desigur, rechizițiile de bunuri si chemările de persoane vor trebui sa respecte Legea nr. 132/1997 privind rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public

– dublarea termenelor în care autorităţile/instituţiile publice trebuie să răspundă la petiţii (deci, de la 30 la 60 zile) sau la cererile de informaţii de interes public (deci de la 10/30 zile, la 20/60 zile)

– combaterea răspândirii de informaţii false în mediul on-line cu privire la evoluția pandemiei de coronavirus și la măsurile de protecție și prevenire, prin eliminarea la sursă a conținutului fals sau, după caz, prin blocarea imediată a accesului utilizatorilor la conținutul care promovează știri false. Aceste măsuri pot fi luate numai în urma unei decizii motivate a Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (art. 54). Din păcate, nicăieri nu este prevăzută o cale eficientă de atac împotriva deciziei de eliminare/blocare. Iar, dacă s-ar merge pe dreptul comun, contestarea deciziei în contencios administrativ s-ar putea soluţiona după 1-2 ani. Această prevedere privind mediul on-line a stârnit deja unele controverse, existând temerea că, uneori, poate cu prea mare uşurinţă, unele afirmaţii critice despre funcţionarea autorităţilor ar putea fi calificate drept ştiri false şi, astfel, eliminate sau blocate. Rămâne de văzut cum se va aplica în practică această măsură, care necesită din partea celui care o aplică multă înţelepciune şi, desigur, bună-credinţă. Este de remarcat faptul că în cazul unor informaţii false privind coronavirusul, difuzate în mass-media tradiționale, nu se prevăd măsuri la fel se severe („scoatere din priză”) ca în cazul ştirilor false difuzate on-line. Potrivit art. 54 al. 2 din Anexa nr. 1 a decretului prezidențial, în cazul ştirilor false difuzate prin mass-media, singura măsură aplicabilă este ca instituțiile și autoritățile publice să-şi ia măsurile necesare pentru a informa în mod corect și obiectiv populația. Dar, trebuie reamintit faptul că, dacă prin difuzarea ştirilor false a fost pusă în pericol securitatea naţională, se va putea aplica, ca şi înainte de instituirea stării de urgenţă, Codul penal, care prevede în art.  404, infracţiunea de comunicare de informaţii false. Iar, în caz de stare de urgenţă instituită în urma unei pandemii în plină evoluţie, cu mii de cazuri mortale, noţiunea de punere în pericol a securităţii naţionale poate fi interpretată altfel, ceva mai larg, decât în vremurile normale.

2. Măsurile cu aplicabilitate graduală necesită un act separat: ordonanța militară

Aplicabilitatea graduală înseamnă, potrivit art. 4 din decret, că nu se aplică imediat şi direct, ci numai dacă măsurile luate până atunci se dovedesc insuficiente şi dacă noile măsuri sunt dispuse printr-un act separat.

Pentru dispunerea măsurilor, ministrul afacerilor interne va emite un act denumit „ordonanţă militară”. Doar în cazul în care va fi necesară reevaluarea priorităţilor în cazul internărilor în spitale, măsura va putea fi dispusă de către şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă (departament care există în cadrul Ministerului Afacerilor Interne), care va emite un „ordin” în acest sens.

Când pot fi dispuse măsurile cu aplicabilitate graduală?

Potrivit art. 4 al. 4 din decret, măsurile cu aplicabilitate graduală se dispun pe baza unei evaluări realizate de Comitetul Național pentru Situații de Urgență, cu acordul prim-ministrului, pe baza anumitor criterii: creşterea transmiterii bolii, apariţia de noi focare, creşterea numărului bolnavilor, necesităţile privind carantina, evoluţia/degradarea stării de ordine publică, corelarea cu măsurile luate de alte state.

Măsurile ce se pot dispune doar gradual sunt prevăzute în Anexa nr. 2 la decret:

  1. Izolarea și carantina persoanelor provenite din zonele de risc, precum și a celor care iau contact cu acestea; măsuri de carantinare asupra unor clădiri, localități sau zone geografice;
  2. Închiderea graduală a punctelor de trecere a frontierei de stat;
  3. Limitarea sau interzicerea circulației vehiculelor sau a persoanelor în/spre anumite zone ori între anumite ore, precum și ieșirea din zonele respective;
  4. Interzicerea graduală a circulației rutiere, feroviare, maritime, fluviale sau aeriene pe diferite rute și a metroului;
  5. Închiderea temporară a unor restaurante, hoteluri, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociațiilor și ale altor localuri publice;
  6. Asigurarea pazei și protecției instituționale a stațiilor de alimentare cu apă, energie, gaze, a operatorilor economici care dețin capacități de importanță strategică la nivel național;
  7. Identificarea și rechiziționarea de stocuri, capacități de producție și distribuție, de echipamente de protecție, dezinfectanți și medicamente utilizate/utilizabile în tratarea COVID-19;
  8. Limitarea activității spitalelor publice la internarea și rezolvarea cazurilor urgente:
  • urgențe de ordin I – pacienți internați prin Unități de primiri urgențe/Compartimente de primiri urgențe care își pot pierde viața în 24 de ore;
  • urgențe de ordin II – pacienți care trebuie tratați în cadrul aceleiași internări (odată diagnosticați nu pot fi externați);
  • pacienții infectați cu virusul SARS-CoV-2, respectiv diagnosticați cu COVID-19.

Ce trebuie aprobat de Parlament?

Potrivit art. 93 din Constituţie (și, în aceleaşi sens, art. 12 din OUG nr. 1/1999), după ce instituie starea de urgenţă, Preşedintele României solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.

Din aceste texte legale (care se referă, la singular, la „măsura” instituită, nu la „măsurile” concrete din decret) rezultă că ceea ce se supune încuviinţării Parlamentului este măsura în sine (instituirea stării de urgenţă), nu şi măsurile concrete prevăzute, detaliat sau nu, în decretul prin care se instituie starea de urgenţă. Deci, s-ar putea susţine că Parlamentul nu poate modifica aceste măsuri prevăzute în decret, ci doar poate aproba sau respinge măsura de instituire a stării de urgenţă. Dar, cum teoriile rezistă doar până în momentul în care intră în coliziune cu practica, va fi interesant de văzut cum va proceda Paramentul peste 5 zile, în această situaţie cu totul inedită (dacă va încuviinţa „măsura” sau va interveni – discutabil – şi pe „măsuri”).

Decretul poate fi atacat în instanţă?

Pentru doritori, precizăm că decretul prezidenţial este un act administrativ supus controlului judecătoresc, în condiţiile legii contenciosului administrativ (Legea nr. 554/2004). El nu este exceptat de lege de la controlul judecătoresc, nefiind menţionat printre excepţiile de la art. 5 din Legea nr. 554/2004. Desigur, dacă o persoană consideră că o prevedere din anexele la decret îi aduce prejudicii, persoana respectivă poate ataca acea prevedere din anexă, întrucât anexele fac parte integrantă din decret.

De asemenea, să nu uităm că, potrivit art. 3 indice 2 lit. d din OUG 1/1999, pe durata stării de urgenţă nu poate fi restrâns accesul liber la justiţie.

Competenţa în primă instanţă revine curţii de apel de la domiciliul reclamantului, persoană fizică sau juridică. Sigura diferenţă faţă de alte acte administrative este că decretul prezidenţial prin care se instituie starea de urgenţă nu poate fi suspendat de instanţa de judecată sesizată. Doar la finalul procesului (procesul se termină la Înalta Curte de Casație și Justiție), decretul, în intregul său sau în parte, poate fi anulat sau menținut de către instanță. Astfel art. 5 din Legea 554/2004 prevede:

Art. 5. – (1) Nu pot fi atacate în contenciosul administrativ:

a) actele administrative ale autorităţilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul;

b) actele de comandament cu caracter militar.

   (2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

   (3) În litigiile referitoare la actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de asediu sau al celei de urgenţă, cele care privesc apărarea şi securitatea naţională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum şi pentru înlăturarea consecinţelor calamităţilor naturale, epidemiilor şi epizootiilor nu sunt aplicabile prevederile art. 14.”(=nu pot fi suspendate)

Forţa majoră şi respectarea obligaţiilor civile

 

Declararea stării de urgenţă nu suspendă automat executarea tuturor obligaţiilor de plată/executare a „datoriilor” pe care le are fiecare. Ce nu este exceptat sau amânat de la executare prin anexele la decretul de instituire a stării de urgnță, rămâne la fel ca înainte. Pe durata stării de urgenţă, viaţa „civilă” rămâne aşa cum era şi înainte, cu toate obligaţiile (financiare, economice etc.) şi neplăcerile ce rezultă pentru debitor din îndeplinirea acestor obligaţii.

Forţa majoră, ca justificare pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale, nu operează automat. În ce măsură pandemia de coronavirus poate fi considerată sau nu ca forţă majoră care justifică neexecutarea unei obligaţii contractuale este o chestiune care va trebui apreciată de la caz la caz, iar ultimul cuvânt îl va avea, în caz de neînţelegere între părţi, doar instanţa de judecată.

Ce înseamnă starea de urgență și ce drepturi mai avem în ea

/in , , , /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Cum ne garantează UE și CEDO că NU vom ajunge într-un regim totalitar cu ocazia pandemiei

 

Președintele României a declarat azi că va institui starea de urgență de săptămâna viitoare, reușind să panicheze oamenii parcă mai mult decât a făcut-o pandemia de coronavirus până acum.

Starea de urgență, conform Constituției, este o prerogativă a președintelui, prin care se iau niște măsuri economice și de ordine publică, temporar, pe întreg teritoriul țării sau doar local.

Mai concret, vom afla care sunt aceste măsuri, din conținutul decretului anunțat azi de președinte, după publicarea lui în Monitorul Oficial, deci cel mai probabil luni, 16 martie.

Acest decret ar trebui să conțină următoarele informații:

a) motivele care au impus instituirea stării;

b) zona în care se instituie;

c) perioada pentru care se instituie;

   c1) măsurile de primă urgenţă care urmează a fi luate;

d) drepturile şi libertăţile fundamentale al căror exerciţiu se restrânge (în limitele prevederilor constituţionale)

e) autorităţile militare şi civile desemnate pentru executarea prevederilor decretului şi competenţele acestora;

f) alte prevederi, dacă se consideră necesare.

(conform art. 14 din OUG 1/1999 privind starea de urgență)

Ordonanța 1 din 1999 (dată în vremuri tulburi, când România era preocupată cu mineriadele) mai prevede și ce nu se poate întâmpla pe durata stării de urgență.

Pe durata stării de asediu şi a stării de urgenţă sunt interzise:

a) limitarea dreptului la viaţă, cu excepţia cazurilor când decesul este rezultatul unor acte licite de război;

b) tortura şi pedepsele ori tratamentele inumane sau degradante;

c) condamnarea pentru infracţiuni neprevăzute ca atare, potrivit dreptului naţional sau internaţional;

d) restrângerea accesului liber la justiţie.”

(conform art. 32 din OUG 1/1999 privind starea de urgență)

În plus față de prevederile acestei ordonanțe, cei îngrijorați că starea de urgență ne va arunca într-o dictatură politico-militară ar trebui să nu uite că încă suntem membri UE și semnatari ai Convenției Europene a Drepturilor Omului (CEDO) și orice măsură de limitare temporară a drepturilor într-o stare de urgență trebuie să respecte standardele UE și CEDO în materie.

 

ARTICOLUL 15 Derogare în caz de stare de urgenţă

1. În caz de război sau de alt pericol public ce ameninţă viaţa naţiunii, orice înaltă parte contractantă poate lua măsuri care derogă de la obligaţiile prevăzute de prezenta convenţie, în măsura strictă în care situaţia o cere şi cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie în contradicţie cu alte obligaţii care decurg din dreptul internaţional.

2. Dispoziţia precedentă nu îngăduie nici o derogare de la art. 2, cu excepţia cazului de deces rezultând din acte licite de război, şi nici de la art. 3, art. 4 paragraful 1 şi art. 7.

3. Orice înaltă parte contractantă ce exercită acest drept de derogare îl informează pe deplin pe secretarul general al Consiliului Europei cu privire la măsurile luate şi la motivele care le-au determinat. Aceasta trebuie, de asemenea, să informeze pe secretarul general al Consiliului Europei şi asupra datei la care aceste măsuri au încetat a fi în vigoare şi de la care dispoziţiile convenţiei devin din nou deplin aplicabile.

Vezi articolul 15 din CEDO
Show less

 

Vom reveni luni cu un alt articol, după ce vedem exact prevederile decretului de instituire a stării de urgență. Până atunci, însă, vă recomandăm să citiți direct de la sursă măsurile luate de Guvern și să nu vă lăsați pradă dezinformării.

Cum găsim informațiile oficiale pe site-ul Guvernului

Vestea bună este că pe site-ul Guvernului există o secțiune specială unde sunt postate aceste decizii. Vestea proastă e că sunt așa de bine ascunse încât nu le găsește nimeni. Am aflat și noi de existența acestei secțiuni pe site-ul guvernului, după ce am trimis o solicitare conform Legii 544/2001, întrebând unde pot fi consultate dispozițiile oficiale privitoare la prevenirea răspândirii epidemiei de coronavirus.

Este regretabil că autoritățile nu au postat aceste acte oficiale, care ne privesc pe toți, cât mai la vedere. În acest moment pe prima pagină de pe site-ul Guvernului tronează mai multe fotografii cu premierul Orban dând mâna cu diverse personae și link-uri către programul de guvernare sau programul premierului. Nimic despre coronavirus. De asemenea, secțiunea amintită, cu măsurie de pandemie, nu se poate găsi nici în meniul site-ului, de parcă respectivele acte ar fi doar de uz intern.

În același răspuns primit la cererea de informații am mai aflat și că pe site-ul MAI există câteva sfaturi de apărare de coronavirus, la secțiunea utile, unde se mai găsesc anunțuri de adopții animale de serviciu sau alte sfaturi pentru angajații MAI.

Cine sunt cei care iau deciziile și ce puteri au

Și dacă tot am aflat locul secret în care se află deciziile „Grupului de suport tehnico-ştiinţific privind gestionarea bolilor înalt contagioase pe teritoriul României“, să mai spunem și că acesta este un grup de experți din diferite domenii și este constituit conform art. 8 indice 2 din OUG 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă. Raed Arafat este președintele grupului de suport.

Acest Grup emite hotărâri, prin care propune măsurile considerate necesare pentru prevenirea și combarea epidemiei. Hotărârile grupului de suport sunt aprobate prin alte hotărâri, ale Comitetului naţional pentru situaţii speciale de urgenţă (conform art. 8 indice 1, art. 20 din OUG 21/2004 si art. 4 din HG  nr. 94/2014).

Ar fi fost mai clar dacă denumirea actelor emise de grup era alta decât hotărâri (de exemplu decizii), ca să nu se confunde cu denumirea actelor emise de comitetul național (acte denumite tot hotărâri), dar nu le putem avea pe toate.

Comitetul naţional pentru situaţii speciale de urgenţă apare ca un fel de legiuitor pentru perioada situațiilor de urgență și s-a pus întrebarea dacă poate acționa astfel, restrângând drepturi și libertăți. Răspunsul este că da. Potrivit legii (art. 20 lit. c si e din OUG 21/2004) acest comitet poate declara, cu acordul primului-ministru, starea de alertă la nivel naţional sau la nivelul mai multor judeţe.

De asemenea, comitetul este cel care propune Guvernului, prin Ministrul Administraţiei şi Internelor, instituirea de către Preşedintele României a „stării de urgenţă” în zonele afectate, în baza solicitărilor primite de la comitetele judeţene sau al municipiului Bucureşti, şi urmăreşte îndeplinirea măsurilor stabilite în acest sens.

Comitetul naţional pentru situaţii speciale de urgenţă este condus de ministrul de interne.

Ne recitim aici luni, în starea de urgență. Spălați-vă pe mâini!

Ce drepturi ai când ești condus la secția de poliție

/in , , , /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

O nouă lege promulgată recent de președinte aduce o serie de modificări și clarifică diverse situații în care polițistul interacționează cu cetățeanul. De la prezentare și legitimare, la încătușare,  percheziție, controlul bagajelor și conducerea la secție.

Această din urmă procedură vizează acele cazuri în care identitatea unei persoane nu poate fi stabilită pe loc de către organul de ordine sau e nevoie ca persoana respectivă să fie îndepărtată din locul în care există o suspiciune că a făcut sau se pregătește să facă o faptă ilegală ori deranjează ordinea publică etc.

Conducerea la secție este o măsură administrativă și nu înseamnă nici arestare, nici reținere. În legislația noastră era prevăzut până acum ca o persoană să fie condusă la secție și ținută acolo maximum 24 de ore, fără a beneficia în acest timp de vreunul din drepturile garantate în caz de reținere și arestare: dreptul la un avocat, la medic sau la un telefon dat familiei. În această perioadă  de lipsire de libertate, reglementată insuficient în legislația națională, se petreceau adesea abuzuri, poliția nefiind obligată să informeze familia condusului la secție sau să-i elibereze acestuia vreun act doveditor.

Salutăm faptul că în forma propusă de MAI, adoptată de Parlament și promulgată au fost introduse  și amendamentele APADOR-CH, printre care cel mai important este cel care vizează drepturile persoanei conduse la secție.

Ce drepturi ai când ești condus la secție

a) de a fi informat cu privire la motivele conducerii la sediul poliției;

b) de a fi informat cu privire la drepturile pe care le ai

c) de a fi asistat de un avocat, precum și de a nu da nici o declarație fără prezența  acestuia, cu excepția comunicării datelor de identificare;

d) de a solicita informarea unui membru de familie sau a altei persoane aleasă de tine;

e) de a solicita informarea reprezentanților diplomatici ai statului de proveniență, în cazul cetățenilor străini;

f) de a fi consultat de un medic, la alegere, pe cheltuiala ta;

g) de a comunica prin interpret sau prin intermediul unei persoane cu aptitudini de comunicare, în situația în care nu vorbești sau nu înțelegi limba română ori nu te poate exprima.

Informarea va fi făcută de polițist înainte de conducerea la secție, Noile reglementări modifică mai multe legi: OUG 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliției de Frontieră Române, Legea nr.17/1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor și Legea nr.61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice.

Când și de ce poți fi condus la secție

Poliţistul are dreptul să conducă o persoană la sediul poliției, atunci când:

a) nu s-a putut stabili identitatea acesteia, ori există suspiciuni cu privire la identitatea declarată sau veridicitatea documentelor prezentate;

b) datorită locului, momentului, circumstanțelor, bunurilor aflate asupra sa, ori comportamentului, creează suspiciunea că pregătește sau a comis o faptă ilegală;

c) prin acțiunile sale periclitează viaţa, sănătatea sau integritatea corporală, a sa ori a altei persoane, ordinea publică sau alte valori sociale;

d) luarea unor măsuri legale, pe loc, ar putea crea un pericol pentru aceasta sau pentru ordinea publică;

e) a săvârșit în flagrant o faptă prevăzută de legea penală, constatată potrivit normelor de procedură penală;

f) este dată în urmărire, potrivit legii;

h) este necesară executarea unui mandat, emis potrivit legii; i) a evadat din starea legală de reținere sau deţinere, a fugit dintr-un centru educativ, centru de detenție sau din unitatea în care executa măsura internării medicale;

j) nu respectă măsura luării în custodie publică; Polițistul are obligația de a raporta despre conducerea persoanei la sediul poliției.


Dezbaterile pe marginea acestor modificări au fost coordonate de MAI în perioada 2017-2018, iar propunerile făcute de APADOR-CH pe diverse teme incluse în aceste legi au fost preluate integral de autorii proiectului de lege.

Puteți citi integral:

Tabelul comparativ cu modificările la legile amintite

Răspunsul MAI la modificările propuse de APADOR-CH

Noua lege intrată în vigoare.

Cum aflați dacă CNP-ul vostru a votat fără voi la europarlamentare sau la referendum

/in , , /by

Dacă ați fost la vot, dar ați ales să votați doar la europarlamentare și vreți să aflați dacă a votat cineva în locul vostru și la referendum, sau dacă nu ați ajuns să votați deloc, dar vreți să vedeți dacă în dreptul numelui vostru există totuși semnătura altcuiva, puteți face o cerere la Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) ca să primiți un extras din copia de pe lista electorală permanentă sau lista suplimentară.

Răspunsul ar trebui să-l primiți în 30 de zile, sau dacă durează mai mult, AEP ar trebui să vă transmită un răspuns cu motivul întârzierii.

Cererea poate fi depusă personal sau transmisă prin fax ((021)310.13.86), poștă (Str. Stavropoleos, Nr. 6, Bucureşti, Sector 3, 030084) sau e-mail (scanată pentru că trebuie semnată olograf). E-mailurile vor fi trimise la office@roaep.ro sau registratura@roaep.ro.

În funcție de interesul dvs, puteți folosi cererea pentru europarlamentare

[box type=”download”]

Către,

AUTORITATEA ELECTORALĂ PERMANENTĂ

Str. Stravropoleos, nr. 6, sector 3 Bucureşti

 

 

 

Subsemnatul/Subsemnata (numele şi prenumele) ………………………………………………………………………………………………………., CNP…………………………….cu domiciliul în…………………………………………………………….. str. …………………………………………………………….. nr. ……. bl. ……. sc. ……. ap. ….. judeţ/sector…………………….. telefon ……………., adresa de e-mail ………………………… (opţional), în temeiul Regulamentului general privind protecția datelor personale și a legislației de punere în aplicare a acestuia, vă solicit un extras privind datele mele personale, inclusiv semnătura, din copia de pe lista electorală permanentă și/sau lista suplimentară ori de pe alte liste în care am fost înscris/ă, utilizate la alegerile pentru Parlamentul European din 26 mai 2019.

Solicit ca răspunsul să îmi fie comunicat:

  1. a) la adresa ……………………………………………………………………………………………………..

………………………………………………….. (se menţionează adresa de corespondenţă/domiciliu)

  1. b) prin e-mail la adresa ………………………………………………………………………………………
  2. c) printr-un serviciu de corespondenţă care să asigure faptul că predarea mi se va face numai personal, la adresa ………………………………………………………………………………….

Faţă de cele de mai sus, vă rog să dispuneţi măsurile necesare pentru a primi informaţiile solicitate, în termenul legal.

DATA                                                                                                  SEMNĂTURA

 

[/box]

[button link=”http://www.apador.org/blog/wp-content/uploads/2019/05/Formular-cerere-AEP-verific-semnatura-alegeri-europarlamentare-2019.odt” style=”download” bg_color=”#ed0909″ window=”yes”]Descarcă formularul format word[/button]

sau cererea pentru referendum

[box type=”alert”]

Către,

AUTORITATEA ELECTORALĂ PERMANENTĂ

Str. Stravropoleos, nr. 6, sector 3 Bucureşti

 

 

Subsemnatul/Subsemnata (numele şi prenumele) ………………………………………………………………………………………………………., CNP…………………………….cu domiciliul în…………………………………………………………….. str. …………………………………………………………….. nr. ……. bl. ……. sc. ……. ap. ….. judeţ/sector…………………….. telefon ……………., adresa de e-mail ………………………… (opţional), în temeiul Regulamentului general privind protecția datelor personale și a legislației de punere în aplicare a acestuia, vă solicit un extras privind datele mele personale, inclusiv semnătura, din copia de pe lista electorală permanentă și/sau lista suplimentară ori de pe alte liste în care am fost înscris/ă, utilizate la referendumul naţional din 26 mai 2019.

Solicit ca răspunsul să îmi fie comunicat:

  1. a) la adresa ……………………………………………………………………………………………………..

………………………………………………….. (se menţionează adresa de corespondenţă/domiciliu)

  1. b) prin e-mail la adresa ………………………………………………………………………………………
  2. c) printr-un serviciu de corespondenţă care să asigure faptul că predarea mi se va face numai personal, la adresa ………………………………………………………………………………….

Faţă de cele de mai sus, vă rog să dispuneţi măsurile necesare pentru a primi informaţiile solicitate, în termenul legal.

DATA                                                                                                  SEMNĂTURA

 

[/box]

[button link=”http://www.apador.org/blog/wp-content/uploads/2019/05/Formular-cerere-AEP-verific-semnatura-lista-referendum-2019.odt” style=”download” bg_color=”#2b95ff” window=”yes”]Descarcă formularul format word[/button]

Ce trebuie să ştim când ne adresăm Curţii Europene a Drepturilor Omului

/in , /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Pentru că suntem mereu întrebați despre diverse etape ale unui proces la CEDO, am făcut o sinteză în șase pași simpli despre cele mai importante aspecte pe care trebuie să le știe oricine atunci când se adresează Curții Europene a Drepturilor Omului.

  1. Trimiteţi plângerea la Curte prin poştă, cu confirmare de primire.

  • Confirmarea de primire este dovada că plângerea dvs. a ajuns la sediul Curţii.
  • În cazul în care trece o perioadă de 6 luni şi nu aţi primit nicio scrisoare de la Curte ca urmare a expedierii unui formular de plângere, scrieţi la Curte anexând copia confirmării de primire care face dovada trimiterii plângerii dvs. şi întrebaţi dacă plângerea dvs. a fost înregistrată la Grefa română.

  1. În termen de 3 luni de la primirea formularului de plângere completat de dvs., Curtea vă va trimite o scrisoare.

  • Termenul de 3 luni este în general respectat de Curte însă dacă aţi expediat formularul într-o perioadă de vacanţă sau într-o perioadă în care s-au primit foarte multe plângeri, acest termen de 3 luni poate fi prelungit la 6-8 luni până veţi primi prima scrisoare de la Curte.

  1. Prima scrisoare de la Curte

  • Scrisoarea de la Curte este expediată fără confirmare de primire şi o veţi găși în cutia poştală de la domiciliul indicat de dvs în formular. Veţi recunoaşte plicul după antetul Curţii şi al Consiliului Europei.

  1. Conţinutul primei scrisori primite de la Curte

  • Dacă formularul trimis de dvs. nu este completat corect, plângerea dvs nu va fi înregistrată la grefa română şi nu va primi număr de dosar. Curtea vă va solicita să trimiteţi o nouă plângere, în care să respectaţi modul de completare. La noua plângere va trebui să ataşaţi, din nou, toate anexele expediate cu prima plângere.

!!! Plângerea dvs. va trece de filtru doar dacă formularul de plângere, completat corect, este expediat la Curte, prin poștă,  în termen de 6 luni (ATENȚIE, termenul se scurtează la 4 luni începând cu 1 februarie 2022) de la data ultimei hotârâri judecătoreşti definitive.

Varianta I – cererea e declarată inadmisibilă

  • Curtea Europeană a Drepturilor Omului vă poate informa că într-un complet de judecător unic (în conformitate cu articolul 24 § 2 din Convenţie) a examinat cererea dvs şi a decis să o declare inadmisibilă.
  • Cererea este declarată inadmisibilă atunci când Curtea consideră că nu au fost îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 şi 35 din Convenţie.
  • Această decizie este definitivă şi nu poate face obiectul niciunui recurs, nici în faţa Marii Camere, nici a unui alt organ. O nouă cerere cu același obiect va fi declarată inadmisibilă.
  • Grefa nu vă oferă alte detalii cu privire la decizia judecătorului unic, a cărei motivare în fapt nu se comunică.
  • Nu veţi mai primi alte scrisori din partea Curţii cu privire la această cerere.
  • Dosarul cererii va fi distrus într-un termen de un 1 an de la dată deciziei.

Varianta II – cererea trece de primul filtru administrativ

  • Primiţi o scrisoare de la Curte cu numărul dosarului şi un set de coduri de bare. Aceste coduri vor fi lipite pe fiecare document trimis la Curte pentru o mai uşoară identificare a dosarului.
  • Primirea codului de bare semnifică faptul că plângerea dvs. a trecut de filtrul administrativ (în practică, cel mai dur filtru, în care se opresc majoritatea plângerilor adresate Curţii) şi că ea va fi examinată, în substanţă, de Curte.
  • Informaţi Curtea dacă vă schimbaţi adresa poştală.
  • De asemenea, informaţi Curtea despre orice noutate importantă apărută în evoluţia cazului dvs.

Curtea vă poate solicita noi informaţii sau documente. Răspundeţi în termenul acordat de Curte la orice solicitare pe care o primiţi. Lipsa unui răspuns poate fi interpretată ca o renunţare implicită la plângere (plâgere nesusţinută).

  1. Soluţionarea unei plângeri la Curte

  • Curtea poate să comunice cauza dvs. către guvernul pârât, dacă sunt constatate indicii de încălcare a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (Convenţia). Se comunică guvernului: plângerea (cu toate anexele), un rezumat al speţei (situația de fapt reţinută de Curte) și un set de întrebări puse de Curte pentru guvern. Reclamantul va primi și el rezumatul speței și întrebările puse de Curte guvernului.

După comunicarea plângerii către guvern, Curtea va invita părțile (reclamantul și guvernul) să soluționeze litigul pe cale amiabilă (a se vedea, mai jos, sectiunea „Soluționarea litigiului pe cale amiabilă”)

  • Guvernul îşi va formula propria apărare şi va răspunde întrebărilor adresate de Curte. El poate contesta și situația de fapt reţinută de Curte. Apărarea guvenului poartă denumirea de „Observaţiile guvernului“.
  • Din acest moment, procedura va fi una scrisă și se va desfăşura în limba franceză sau engleză. Dar, puteți solicita Curții să vă aprobe să folosiți, în continuare, în cursul procedurii, limba română. În cazul în care cererea este aprobată, traducerea în franceză/engleză a înscrisurilor trimise de dvs. se va face de către grefa Curții. Curtea nu este obligată, însă, să aprobe cererea dvs.
  • Veţi primi prin intermediul grefei, prin poştă,„Observaţiile guvernului” şi un termen până la care va trebui să răspundeţi Curţii, adică să formulaţi răspunsul dvs. la Observaţiile guvernului.
  • În acelaşi termen acordat de Curte va trebui să formulaţi şi pretenţiile dvs. în temeiul art 41 din Convenţie (cererea de satisfacţie echitabilă). Pot fi solicitate daune morale și materiale. Solicitarea de daune materiale trebuie însoţită de documente justificative (copii, nu originale; regula este că orice document, inclusiv anexele la plângere, se trimit Curții doar în copie, nu în original). În caz de încălcare a Convenţiei, Curtea va acorda o satisfacţie echitabilă doar dacă reclamantul a cerut acest lucru și nu mai mult (mai puțin, da) decât cuantumul sumelor solicitate de reclamant. Deci, Curtea nu acordă despăgubiri din oficiu. Dacă doriți să primiţi despăgubiri, indicaţi exact cuantumul lor și justificați cât mai temeinic solicitarea.
  • Atenție!!! Nu depăşiţi termenul fixat de Curte pentru trimiterea răspunsului la observaţiile guvernului și a cererii de satisfacţie echitabilă. Există riscul, major, de respingere a plângerii, ca nesusţinută.
  • După ce ambele părţi au trimis Curţii observaţiileși răspunsul la observaţii, în termenul acordat de Curte, procedura este considerată încheiată.
  • Curtea va pronunţa o Decizie prin care constată că nu a existat o violare a Convenţiei Europene sau o Hotărâre dacă constată că statul a încălcat Convenţia Europeană.
  • Soluţia Curţii va fi publicată pe pagina sa de internet www.hudoc.echr.coe.int şi vă va fi comunicată prin poştă.  Spre deosebire de sistemul din dreptul nostru intern, la data la care Curtea pronunță hotărârea, motivarea hotărârii este deja redactată.
  • Hotărârea Curții nu este definitivă imediat, deci, ca regulă, nu are putere executorie la dată pronunţării (=publicării). Hotărârea devine definitivă după 3 luni de la pronunţare, dacă între timp nu a fost admisă de către colegiul special al Curții cererea uneia dintre părţi de retrimitere a cauzei la Marea Cameră (aceasta este o cale extraordinară de atac a hotărârii Curţii). În practică, se ajunge foarte rar la sesizarea Marii Camere, deoarece motivele de sesizare, prevăzute în art. 43 par. 2 din Convenţie, sunt foarte restrictive (mult mai restrictive chiar decât cele din căile noastre extraordinare de atac, de exemplu). Deci, regula din practică este că hotărârile Curții devin definitve după 3 luni de la data pronunţării. De la rămânerea definitivă a hotărârii, devine efectivă obligaţia guvernului de a executa respectiva hotărâre.
  • Statul este, de regulă, un bun executant al dispoziţiilor individuale din hotărârile Curții privind plata de daune morale și materiale. În practică, nu sunt de semnalat probleme sub acest aspect. Dacă, totuși, apar astfel de probleme privind plata daunelor, este recomandabilă sesizarea guvernului, iar, în cazul în care problemele persistă, sesizarea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei (https://www.coe.int/en/web/cm), care, potrivit art. 46 par. 2 din Convenție, supraveghează executarea hotărârilor Curții.

Acordarea despăgubirilor

  • Despăgubirile acordate de Curte reclamantului vor fi achitate în termen de 3 luni de la data la care hotărârea Curţii devine definitivă adică în 6 luni de la pronunţarea hotârârii dacă nu există o retrimitere la Marea Cameră.
  • Reclamantul va aştepta din partea Guvernului o scrisoare prin care i se va acorda un termen până la care să trimită informaţiile bancare necesare pentru a i se face plata despăgubirilor stabilite de Curte. Dacă reclamantul nu va furniza aceste informaţii bancare atunci banii vor fi consemnaţi la CEC şi reclamantul va primi prin poştă Recipisa de consemnare CEC a sumei pe numele său.
  • Toată această procedura va fi făcută de Agentul guvernamental. Plata va fi făcută în lei, de către Ministerul Finanţelor Publice, la cursul BNR din ziua plăţii. Pentru aceste sume primite cu titlu de despăgubiri, reclamantul nu datorează impozit fiindcă hotârârea Curţii menţionează că orice suma cu titlu de taxă va fi achitată de statul pârât.

  1. Soluționarea litigiului pe cale amiabilă

După comunicarea plângerii către guvern, Curtea va invita părţile (reclamantul şi guvernul) să soluţioneze litigiul pe cale amiabilă. Cu această ocazie, reclamantul poate solicita guvernului despăgubiri şi alte măsuri pentru repararea prejudiciului, precum şi pentru prevenirea unor încălcări similare de drepturi. Reclamantul şi guvernul vor negocia, în condiţii de deplină confidenţialitate. Dacă părţile se înţeleg, litigiul (procesul) de la Curte se va încheia în acel moment. Dacă înţelegerea amiabilă este refuzată nemotivat/nerezonabil de către reclamant, acest refuz poate duce la o declaraţie unilaterală a guvernului prin care acesta recunoaşte încălcarea dreptului reclamantului şi se obligă să-i plătească daune (în cuantumul propus de guvern şi acceptat de Curte), precum şi să ia măsurile necesare pentru evitarea unor astfel de încălcări. Această declaraţie unilaterală a guvernului, acceptată de Curte duce la stingerea litigiului (terminarea procesului de la Curte). Guvernul are dreptul să aprecieze, în fiecare caz, dacă acceptă sau nu o înţelegere amiabilă ori dacă face sau nu declaraţie unilaterală.

  • Dacă nici reclamantul şi nici guvernul nu doresc să stingă litigiul printr-o înţelegere amiabilă sau prin declaraţie unilaterală, procedura va continua în faţa Curţii, iar cauza va fi soluţionată de către una dintre Camerele Curţii (un complet de judecată din cadrul Curţii).

Descarcă formularul CEDO

Cum reprezinți un minor suspect sau inculpat – curs pentru avocați

/in /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH a organizat la București, în 19-20 aprilie 2018, un curs de instruire pentru avocați în privința procedurilor penale pentru minori inculpați. Cursul face parte din proiectul „Promovarea drepturilor minorilor, persoane suspecte sau acuzate în cadrul procedurilor penale” finanțat de Comisia Europeană.

La curs au participat 30 de avocați din toată țara, iar sesiunile teoretice și practice au fost susținute atât de specialiștii APADOR-CH – avocat Nicoleta Popescu, Baroul București, și expert în drepturile omului Georgiana Gheorghe – cât și de o serie de avocați și psihologi independenți: avocat Anca Iuga, din Baroul Cluj, avocat Ioana Stoica, Baroul Bucuresti, psihologii Ana Theodorescu și Ana Dumitrașcu și Diana Gheorghiu, voluntar.

   

Cursanții au fost împărțiți pe echipe și au învățat prin jocuri de rol cum să reacționeze în situații de încălcare a drepturilor minorilor în diversele etape ale unui proces penal, de la audierea la poliție până în fața instanței.

La nivel național, nu există în momentul de față un curs specializat, pentru avocații care reprezintă minorii în cadrul procedurilor penale. Acestă situație a fost apreciată de Comisia Europeană ca problematică, mai ales în cazul României și Ungariei. Avocații nu au acces la formare interdisciplinară, cu implicarea experților în justiție juvenilă (judecători, procurori, ONG-uri, cadre universitare, asistenți sociali și psihologi) referitor la:
a) standardele internaționale și regionale ce pot fi folosite pentru asigurarea efectivă a dreptului la un proces echitabil al minorilor
b) căile disponibile pentru aplicarea acestor standarde
c) competențele specifice necesare avocaților pentru a se asigura că minorii suspecți sau inculpați pot participa în mod real în cadrul procedurilor penale.

   

 

Prin acest proiect APADOR-CH şi-a propus să ofere acces la pregătire specializată avocaţilor în domeniul justiției juvenile. Sesiunile de instruire s-au axat pe prevederile Directivei UE 2016/800 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspecte și acuzate în cadrul procedurilor penale și jurisprudența CEDO.

Citește Manualul pentru practicieni: Promovarea drepturilor copiilor, persoane suspecte sau acuzate în cadrul procedurilor penale

 

Alte instrumente utile de training pentru practicieni în justiția juvenilă, rezultate în urma proiectului (documentele sunt momentan numai în limba engleză)

Children Directive Toolkit
Training Manual

Manual for Trainers

International and European standards in juvenile justice

Communicating with Children’

Group Exercises & scenario

Noi competențe CEDO intră în vigoare din august 2018

/in , , , , /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Atenție! Modificare a Convenției Europene a Drepturilor Omului (CEDO)!
De la 1 august 2018 va intra în vigoare Protocolul nr. 16 la CEDO

În cadrul unui proces desfăşurat în faţa instanţelor naţionale, părţile (direct sau prin avocat) vor avea la dispoziţie un nou mijloc procedural pentru asigurarea unei calităţi mai ridicate a actului de justiţie: cererea adresată, după caz, Curţii de apel, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curţii Constituţionale, de a solicita Curţii Europene a Drepturilor Omului formularea unui aviz consultativ asupra unor chestiuni de principiu privind interpretarea sau aplicarea drepturilor şi libertăţilor prevăzute în CEDO şi în protocoalele sale.

 

Ca orice act cu caracter normativ, CEDO a suferit şi va suferi modificări, în funcţie de problemele nou apărute în sistemul de protecţie a drepturilor şi libertăţilor, precum şi în legătură cu necesitatea creşterii eficienţei activităţii Curţii Europene a Drepturilor Omului, inclusiv prin reducerea efectului de supraîncărcare cu dosare a instanței europene.

Actele juridice prin care CEDO suferă modificări şi/sau completări sunt denumite protocoale.

Protocolul nr. 16 a fost adoptat, ca text, de Comitetul Miniştrilor în anul 2013 si a fost semnat de Romania în octombrie 2014. El va intra în vigoare la 1 august 2018, întrucât a fost ratificat de 10 state părţi la CEDO, astfel cum se prevede în art. 8 din respectivul protocol.

Protocolul nr. 16 are ca obiect principal extinderea competenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului de a formula avize consultative.

Scopul acestui protocol este unificarea jurisprudenței statelor părți în chestiunile privind drepturile prevăzute în CEDO și, prin aceasta, reducerea semnificativă a numărului de cereri (cauze) adresate Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Şi în prezent, potrivit art. 47-49 din CEDO, Curtea Europeană a Drepturilor Omului poate să emită, dar numai la cererea şi pentru uzul Comitetului Miniştrilor, avize motivate, cu rol consultativ, asupra problemelor juridice privind interpretarea CEDO şi a protocoalelor sale. Totuşi, aceste avize nu se pot referi la probleme legate de conţinutul sau de întinderea drepturilor şi a libertăţilor definite în art. 2-14 ale CEDO şi în protocoalele sale, nici asupra altor probleme de care Curtea Europeană sau Comitetul Miniştrilor ar putea să ia cunoştinţă ca urmare a introducerii unui recurs prevăzut în CEDO.

Protocolul nr. 16 prevede, în esență, că avizele consultative vor putea fi solicitate Curţii Europene a Drepturilor Omului şi de către instanțele supreme și tribunalele din statele părţi, care vor fi nominalizate de fiecare stat parte, printr-o declaratie, asupra unor chestiuni de principiu privind interpretarea sau aplicarea drepturilor şi libertăţilor prevăzute în Convenţie şi în protocoalele sale.

Cu ocazia semnării protocolului, România a depus și o declarație în care a precizat care sunt instanțele romȃne care vor putea solicita un aviz consultativ Curţii Europene a Drepturilor Omului. Aceste instanțe sunt:
-Curtea Constituțională
-Ȋnalta Curte de Casație și Justiție
-Curțile de apel

Instanţele naţionale pot cere avizul Curţii doar în cadrul unei cauze care se află pe rolul lor, spre soluţionare.

Cum va funcționa în practică noul protocol

Cererea de aviz consultativ este examinată de un colegiu format din 5 judecători ai Marii Camere, care se pronunță asupra admisibilității cererii (apreciază dacă respectiva cerere se referă sau nu la chestiuni de principiu privind interpretarea sau aplicarea drepturilor şi libertăţilor prevăzute în CEDO şi în protocoalele sale). Dacă solicitarea de aviz este considerată admisibilă, Marea Cameră din cadrul Curţii Europene a Drepturilor Omului va emite un aviz consultativ.

Avizul consultativ este motivat, se comunică instantei nationale care l-a solicitat (de exemplu, instanței române), se publică şi nu are caracter obligatoriu. Cu toate că nu are caracter obligatoriu, în practică, acest aviz va avea, totuşi, o forţă juridică deosebit de puternică, având în vedere că este emis de Marea Cameră, “instanţa supremă” din sistemul Curţii Europene a Drepturilor Omului. Ca urmare, orice cerere individuală adresată Curţii Europene a Drepturilor Omului care ar fi motivată contrar soluției/argumentaţiei dintr-un aviz consultativ al Marii Camere, va fi, în mod real, lipsită de (orice) şanse de reuşită.

Deci, în cadrul unui proces desfăşurat în faţa instanţelor naţionale, părţile (direct sau prin avocat) vor avea la dispoziţie un nou mijloc procedural pentru asigurarea unei calităţi mai ridicate a actului de justiţie: cererea adresată, după caz, Curţii de apel, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curţii Constituţionale, de a solicita Curţii Europene a Drepturilor Omului formularea unui aviz consultativ asupra unor chestiuni de principiu privind interpretarea sau aplicarea drepturilor şi libertăţilor prevăzute în CEDO şi în protocoalele sale. Acele chestiuni de principiu pentru care se cere avizul trebuie să se afle în legătură directă cu problemele de drept generate de speţa respectivă.

Desigur, instanţele naţionale nu sunt obligate să dea curs, în mod automat, unei cereri formulate de o parte pentru solicitarea unui aviz consultativ de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ci vor aprecia, de la caz la caz, dacă sunt întrunite sau nu condiţiile necesare pentru sesizarea instanţei europene.

Mai mult ca sigur, Marea Cameră va crea şi dezvolta o jurisprudenţă care va detalia condiţiile ce trebuie îndeplinite de o problemă de drept dintr-o anumită speţă pentru ca solicitarea unui aviz să fie considerată admisibilă de către instanţa europeană. Probabil, și pentru a preveni un val de solicitări de avize consultative, prin care s-ar putea ajunge la o supraaglomerare a Marii Camere.

Ţara noastră fiind printre fruntaşii plângerilor adresate Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-ar putea ca o poziţie fruntaşă să-i revină şi cu privire la numărul cererilor de avize consultative care vor fi formulate. Cu o legislaţie naţională atât de confuză şi de contradictorie, nici n-ar fi de mirare.

Când au de gând autoritățile din România să ratifice Protocolul 16

Am întrebat mai multe instituții ale statului, responsabile cu ratificarea, de ce nu a fost încă ratificat Protocolul 16 la Convenție și care este stadiul acestui demers?

UPDATE 8 mai 2018 Primul răspuns a venit de la Ministerul Afacerilor Europene – care spune că a fost creat un grup de lucru format din reprezentanți ai Ministerului Justiției și Ministerului Afacerilor Europene, la care au dat o mână de ajutor și membri CSM și ICCJ. Munca acestui grup de lucru s-a concretizat în două propuneri legislative, agreate de toate părțile și puse în dezbatere publică pe site-ul MJ. Se pare însă că au avut niște hibe, pentru că în septembrie 2017 grupul de lucru a fost convocat din nou ca să mai lucreze la ele. Deocamdată nu se știe data la care vor fi gata.

Citiți răspunsul complet al MAE

 

UPDATE septembrie 2018 Ministerul Justiției susține că grupul de lucru …lucrează și că termenul până la care trebuie să transmită Guvernului proiectul de lege de ratificare și respectiv punere în aplicare a Protocolului 16 este luna decembrie 2018. Așadar ar fi posibil ca prevederile Protocolului 16 să se aplice și României începând cel mai probabil din ianuarie 2019.

Citiți răspunsul complet al Ministerului justiției

Cele mai frecvente erori făcute în fața CEDO

/in , , /by

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Cele mai frecvente erori în completarea formularului de cerere pentru sesizarea Curții europene a drepturilor omului (CEDO) – un video instructiv în limba română

APADOR-CH
Str. Nicolae Tonitza 8A
Sector 3 – Bucuresti
030113 Romania

Telefon: (40) 0733.078.720
e-mail: office@apador.org

Utilizarea și distribuirea informațiilor de pe acest site sunt libere, cu citarea sursei.