Câteva recomandări pentru anunţatele ordonanţe de urgenţă privind Codul penal

14/08/2019/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Guvernul a anunţat public iminenţa adoptării unor ordonanţe de urgenţă prin care va modifica şi Codul penal, cel puţin sub două aspecte: majorarea pedepselor pentru unele infracţiuni şi eliminarea posibilităţii liberării condiţionate pentru anumite infracţiuni.

Nu vom vorbi aici despre o altă ordonanţa de urgenţă anunţată tot ca iminentă, prin care se instituie obligaţia achiziţionării cartelelor preplătite „doar cu buletinul”, deoarece am publicat anterior o analiză pe această temă.

Desigur, majorarea (sau micşorarea) unor pedepse sau stabilirea regulilor pentru liberarea condiţionată ţin de politica penală a unui stat, care este atributul Guvernului şi Parlamentului, potrivit competenţelor constituţionale ale fiecăruia.

Problema este cum se realizează în practică modificările anunţate ale legislaţiei penale, şi anume:

A. Majorarea pedepselor pentru unele infracţiuni (în principal, sunt avute în vedere cele privind libertatea sexuală şi traficul de persoane).

efectul referendumului din 26 mai
majorarea limitelor minime de pedeapsă

B. Modificarea regulilor liberării condiţionate

de ce nu ar trebui interzisă automat liberarea condiționată, nici prin lege, nici prin ordonanță de urgență
cum s-ar putea rezolva prin decizii ale instanței în cazul anumitor categorii de condamnați

A. Majorarea pedepselor pentru unele infracţiuni (în principal, sunt avute în vedere cele privind libertatea sexuală şi traficul de persoane).

Unii aplaudă această idee, alţii o contestă ca fiind ineficientă. Dincolo de această dispută, se ridică şi unele probleme „tehnice”:

Recentul referendum naţional din 26 mai 2019, care nu ridică probleme de constituţionalitate pentru întrebarea nr. 2, a stabilit că nu se pot adopta ordonanţe de urgenţă „în domeniul infracțiunilor, pedepselor și al organizării judiciare”. Deci, pedepsele nu pot fi majorate sau micșorate prin ordonanță de urgență, pentru că așa s-a stabilit la referendumul amintit.

Chiar dacă este vorba despre un referendum consultativ, care nu duce automat la modificarea Constituţiei, jurisprudenţa Curţii Constituţionale (CCR) nu exclude posibilitate declarării ca neconstituţionale a unei legi sau ordonanţe care contravine voinţei populare exprimate printr-un referendum.

Astfel, prin decizia CCR nr. 682/2012 a fost recunoscută, pentru referendumul consultativ, o forţă juridică mai mare decât cea pe care o are un simplu sondaj naţional de opinie. În acest sens, în paragraful 1.12 din decizia 682/2012 se precizează că nu ar mai fi posibilă o legiferare contrară celor stabilite prin referendumul consultativ („…reglementarea unor prevederi prin care se tinde la o soluţie legislativã care nu respectã voinţa exprimatã de popor la referendumul consultativ menţionat este în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 1, 2 şi 61.”). (vezi mai mult)

Este adevărat că nu întotdeauna CCR a ţinut cont de principiul exprimat în decizia de mai sus, exemplu fiind acceptarea unor reglementări care permit un parlament cu peste 300 de parlamentari, deşi printr-un referendum naţional validat de CCR s-a stabilit că Parlamentul nu poate avea mai multe de 300 de parlamentari.

Dar, nimic nu împiedică CCR să revină la respectarea principiului exprimat în decizia 682/2012 şi să declare neconstituţională o ordonanţă de urgenţă care contravine celor stabilite printr-un referendum naţional.

Oricum, Avocatul Poporului va trebui să atace la CCR viitoarea ordonanţă de urgenţă, cel puţin pentru acest motiv.

De câte ori se discută despre majorarea unor pedepse prevăzute de lege, argumentul principal este că instanţele dau pedepse prea mici. Dar, în practică, acest lucru se întâmpla datorită unei tendinţe a instanţelor de a da pedepse orientate spre minimul special (limita minimă de pedeapsă prevăzută în lege pentru o anumită infracţiune).

De exemplu, dacă legea prevede o pedeapsă de la 1 la 5 ani, dacă pedeapsa aplicată de instanţe este de 1 an (=minimul special), cauza acestei pedepse mici nu este că maximul special este de 5 ani, ci faptul că minimul este de 1 an şi nu mai mare.

Dacă s-ar majora cu 5 ani o pedeapsă prevăzută în lege de la 1 la 5 (dată că exemplu mai sus) şi s-ar ajunge ca legea să prevadă pedeapsa de la 1 la 10 ani (creşterea maximului special). Va putea împiedica însă această creştere a maximului la 10 ani că instanţa să aplice o pedeapsă de 1 an? Nu, nicidecum, deoarece minimul rămâne tot de 1 an. Deci, practic, degeaba se majorează maximul pedepsei, dacă minimul rămâne acelaşi.

Ce ar trebui făcut pentru o reală înăsprire a sancţionării unor infracţiuni? Primul şi cel mai important lucru ar fi majorarea limitei minime de pedeapsă (minimul special) pentru respectiva infracţiune.

Revenind la exemplul dat. Dacă o pedeapsă prevăzută de lege nu ar fi de la 1 la 5 ani, ci de la 3 la 5 ani, atunci judecătorul, chiar într-un acces de blândeţe, nu ar mai putea dispune, de regulă, pedepse mai mici 3 ani.

În cazul traficului de persoane, cu diferitele sale variante, în art. 210-217 din Codul penal sunt prevăzute diferite pedepse, unele de la 2 la 7 ani, altele de la 3 la 10 ani, altele de la 5 la 12 ani. Dacă s-ar majora doar maximul acestor pedepse (cel de 7, 10 sau 15 ani) iar minimul ar rămâne acelaşi, pedepsele aplicate de instanţe ar putea să nu sufere nicio modificare esenţială faţă de cele din prezent, deoarece minimul pedepselor ar rămâne acelaşi şi ar putea fi aplicat, în continuare, de instanţe.

De aceea, pentru o reală înăsprire a regimului sancţionator al unei infracţiuni, ar trebui majorat, în primul rând, minimul de pedeapsă prevăzut în lege pentru acea infracţiune. Respectiv, în cazul unei pedepse de la 2 la 7 ani, ar putea fi prevăzut un minim mai mare, de exemplu, de la 4 la 7 ani. În loc de o pedeapsă de la 3 la 10 ani, ar putea fi prevăzută una de la 6 la 10 ani, iar în loc de o pedeapsă de la 5 la 12 ani, ar putea fi prevăzută una de la 8 la 12 ani.

Tot aşa, în cazul infracţiunilor la libertatea sexuală, mult mai eficientă ar fi o politică penală privind sancţionarea lor mai severă dacă, pe lângă majorarea maximului, s-ar proceda şi la majorarea minimului fiecăreia dintre infracţiunile avute în vedere. De exemplu, în locul pedepselor al căror minim este de 1 an, 2 ani, 3 ani, 7 ani, ar putea fi prevăzute pedepse cu un minim de 3 ani, 4 ani, 5 ani, 10 ani. După cum am mai precizat, simpla majorare doar a maximului unei pedepse, fără o majorare corespunzătoare şi a minimului acelei pedepse, nu va avea efecte reale în practică

B. Modificarea regulilor liberării condiţionate

Din informaţiile existente în spaţiul public până în prezent, rezultă că Guvernul intenţionează să interzică prin lege liberarea condiţionată pentru anumite categorii de infracţiuni, din cele grave/foarte grave.

Efectul liberării condiţionate este că un condamnat la pedeapsă închisorii va putea fi pus în libertate mai devreme decât prevede hotărârea de condamnare. Liberarea condiţionată este o măsură, evident, pe placul condamnatului. Dar, victima, pe placul ei când se face? Nu ar trebui să existe un echilibru just între satisfacţia condamnatului şi satisfacţia victimei?

În sistemul actual al Codului penal, se poate ajunge ca un condamnat să fie eliberat din închisoare şi după executarea efectivă a jumătate din pedeapsa aplicată de instanţă. Iar aceasta poate pune în discuţie cât valorează o hotărâre definitivă de condamnare, dacă ulterior, pedeapsa stabilită printr-o astfel de hotărâre care ar trebui să aibă putere de lucru judecat (inclusiv în privinţa cuantumului pedepsei aplicate) este practic redusă, în faza executării, până la jumătate. Pentru detalii, a se vedea acest articol.

Din punct de vedere „tehnic”, anunţata ordonanţă de urgenţă privind noul regim al liberării condiţionate, ar trebui să aibă în vedere următoarele probleme:

Modificarea ar trebui dispusă prin lege, nu prin ordonanţă de urgenţă. De ce? Pentru că domeniul în care se intervine prin ordonanţă de urgenţă poate fi încadrat în „domeniul infracţiunilor şi pedepselor”, domeniu cu privire la care s-a stabilit prin referendumul din 26 mai 2019 că nu pot fi adoptate ordonanţe de urgenţă (o prezentare mai detaliată privind efectul referendumului s-a făcut în prima parte a acestei analize). Pentru că, în esenţă, este vorba despre o nouă pedeapsă ce trebuie prevăzută în Codul penal (condamnarea fără posibilitatea liberării condiţionate).

În loc de ordonanţă de urgenţă, reglementarea ar putea fi făcută printr-o lege adoptată în procedură de urgenţă (parlamentarii să lase puţin deoparte celelalte proiecte de legi şi să dezbată şi să adopte acest proiect de lege, cu prioritate maximă).

Nu ar trebui ca prin lege să se interzică automat liberarea condiţionată pentru anumite categorii de infracţiuni. De ce? Pentru că interzicerea automată, prin lege, unor drepturi sau facilităţi va putea duce la o hotărâre CEDO de condamnare pe acest motiv, al interzicerii automate. Există, în acest sens, exemplul interzicerii automate a drepturilor părinteşti, care era prevăzută în Codul penal în cazul aplicării unor pedepse de o anumită gravitate. CEDO a stabilit că nu se pot interzice astfel de drepturi prin lege, în mod automat, ci este nevoie ca judecătorul cauzei să stabilească, de la caz la caz, în funcţie de persoana inculpatului şi de conţinutul concret la infracţiuni, dacă este sau nu necesară interzicerea drepturilor.

Chiar dacă nu există un drept la liberare condiţionată, ci doar o vocaţie (adică liberarea condiţionată se poate acorda cuiva, dar nu este obligatoriu să fie acordată) este foarte probabil că şi în cazul unei interdicţii absolute de a avea vocaţia (posibilitatea) de a solicita liberarea condiţionată, CEDO să considere că este o restrângere excesivă. Această pedeapsă (condamnare fără posibilitatea liberării condiţionate) ar trebui să poată fi acordată de judecător, conform aprecierii sale şi nu să opereze automat.

De aceea, în noua reglementare privind aplicarea unei pedepse fără posibilitatea liberării condiţionate ar trebuie prevăzut, cumulativ:

a) că în anumite cazuri (care trebuie detaliate), instanţa de judecată, ţinând cont, printre altele, de persoana inculpatului şi de conţinutul concret al infracţiunii, poate să dispună condamnarea la pedeapsă închisorii fără posibilitatea liberării condiţionate. Deci, aplicarea acestei pedepse fără posibilitatea liberării condiţionate trebuie lăsată la aprecierea judecătorului şi nu trebuie să opereze automat.

b) condamnarea fără posibilitatea liberării condiţionate ar putea fi prevăzută în cazul recidiviştilor (pentru că, în proporţie covârşitoare ei au beneficiat, la prima condamnare de liberare condiţionată; la a doua condamnare nu ar mai trebui) sau al celor nerecidivişti, dar care au comis infracţiuni grave sau foarte grave (de exemplu, omor, viol, trafic de persoane şi listă ar putea continua, în funcţie de cum apreciază legiuitorul=parlamentul).

Şi, dacă tot se iau măsuri de înăsprire a pedepselor, Guvernul ar trebui să ia, tot de urgenţă, şi măsurile necesare pentru asigurarea numărului necesar de spaţii de detenţie corespunzătoare. În prezent, Guvernul este în urmă cu realizarea planului de acţiune comunicat Comitetului de Miniştri (în urma condamnării CEDO în cauza pilot REZMIVEȘ şi alţii c. ROMÂNIA) privind creşterea numărului de locuri de detenţie în condiţii corespunzătoare.

Nu de alta, dar, dacă se va ajunge şi la plata de despăgubiri pentru fiecare zi de detenţie în condiţii necorespunzătoare (se vorbea de 5 sau 8 euro pe zi pentru fiecare deţinut), s-ar putea ca săvârșirea de infracțiuni să devină o ocupaţie destul de profitabilă, dacă, de exemplu, după 4 ani de detenţie pentru viol, condamnatul ar primi la eliberare şi o „primă” de închisoare de circa 12.000 de euro (8 euro/zi x 4 ani x 365 zile).

Petiție către Avocatul Poporului în cazul OUG pentru cumpărarea cartelelor pre-pay cu buletinul

12/08/2019/in Buna guvernare, Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

UPDATE 12 septembrie 2019: Avocatul Poporului a atacat ordonanța guvernului la CCR

Alături de colegii de la Asociatia pentru Tehnologie si Internet – ApTI și Centrul pentru Inovare Publică, am transmis azi către Instituția Avocatul Poporului o petiție prin care-i cerem să intervină în cazul propunerii legislative privind cumpărarea cartelelor preplătite doar cu buletinul.

În trecut au existat alte cinci propuneri legislative similare, niciuna finalizată. Și în acele cazuri, APADOR-CH și ApTI au sesizat Avocatul Poporului și Curtea Constituțională privind aspectele de neconstituționalitate ale legilor, iar CCR a respins proiectul de lege adoptat de Parlament.

Citiți petiția adresată Avocatului Poporului:

Către:

Avocatul Poporului,

Doamna Renate Weber,

Având în vedere următoarele aspecte:

– Pe site-ul Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale (MCSI) a apărut un proiect de Ordonanță de Urgență (nota 1) care își propune – printre altele – înregistrarea obligatorie a tuturor persoanelor care cumpără o cartelă de comunicații mobile pre-plătită (Art. II din proiect);

– Conform ultimelor date statistice ale ANCOM (din 2018), există 13,6 milioane de cartele pre-plătite valabile în România, din care 9,9 milioane de cartele pre-plătite sunt active (nota 2).

– O măsură similară a fost propusă deja de peste 5 ori în diverse formule, de către diverse instituții publice sau parlamentari din România (nota 3).

– Una dintre încercări a fost adoptată ca proiect de lege de către Parlament (nota 4). Avocatul Poporului a sesizat pe de data de 9 iulie 2014 Curtea Constituțională, considerând că proiectul „aduce atingere principiului garantării și ocrotirii vieții intime familiale și private de către autoritățile publice și principiului proporționalității prevăzut expres de art. 53 alin. (2) din Constituţie.”

– Curtea Constituțională a confirmat opinia Avocatului Poporului prin decizia 461/2014 (nota 5) și a constatat neconstituționalitatea actului normativ în ansamblul său, considerând, inter alia, că „reținerea și păstrarea datelor constituie în mod evident o limitare a dreptului la protecția datelor cu caracter personal, respectiv a drepturilor fundamentale protejate constituțional referitoare la viață intimă, familială și privată, la secretul corespondenței, precum și libertatea de exprimare.”

– Conform art. 115 (6) din Constituție, „ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.”

Vă rugăm să solicitați MCSI și Guvernului României să nu adopte o ordonanță de urgență care poate afecta drepturile și libertățile cetățenești, într-un subiect unde, în mod evident, Curtea Constituțională a decis că poate fi o încălcare a dreptului la viață privată și a libertății de exprimare.
Vă rugăm să participați la dezbaterea publică organizată de către MCSI (dată încă necomunicată), cerută pe data de 9 august 2019 de către APADOR CH și ApTI, conform legii 52/2003 art. 6 par. (7).
Vă solicităm ca, în cazul în care Guvernul adoptă un OUG cuprinzând astfel de dispoziții, să sesizați Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a actului normativ, în conformitate cu art. 115 (6) din Constituția României și art. 15 alin. i) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului.

Semnatari:

Asociația pentru Tehnologie și Internet (ApTI)

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului – Comitetul Helsinki (APADOR – CH)

Centrul pentru Inovare Publică

Note:

Este vorba de proiectul „Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice” publicat în 08.08.2019, cu termen de consultare publică de 10 zile, disponibil la adresa https://www.comunicatii.gov.ro/proiecte-acte-normative/.
Sursa: Statistici ANCOM 2018 – pag. 33.
Lista încercărilor de până acum.
Plx nr. 277/2014.
Decizia CCR poate fi citită integral la https://privacy.apti.ro/decizie-curtea-constitutionala-prepay-461- 2014/.

Cum a fost la dezbaterea ordonanței privind 112 Răspunsul AVP la această petiție

APADOR-CH propune câteva modificări pentru modernizarea Legii adunărilor publice

10/08/2019/in Advocacy Legislativ, Buna guvernare, Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

București, 10 august 2019

Într-un moment în care se discută, din nou, despre necesitatea actualizării Legii adunărilor publice, la împlinirea unui an de la evenimentele din 10 august 2018, APADOR-CH propune o serie de modificări la Legea nr. 60/1991, menite să aducă în actualitate prevederile unui act vechi de aproape 30 de ani.

Concret, modificările vizează:

Actualizarea excepţiilor de la obligaţia de declarare prealabilă a adunărilor publice, având în vedere şi jurisprudenţa CEDO şi a ICCJ – de exemplu introducerea noțiunii de flashmob sau aceea de adunare publică spontană;
Eliminarea posibilităţii de a împiedica organizarea unei adunări publice într-un anumit loc, prin procedeul „rezervării” acelui loc de către o persoană, pe durate foarte mari (luni, ani);
Prevederea în lege a unei căi eficiente de atac în justiţie împotriva deciziei primarului prin care se interzice o adunare publică.

Demersul APADOR-CH face parte dintr-un proiect mai amplu început în 2018 – Coaliția pentru încurajarea participării publice.

Citiți propunerile APADOR-CH de modificare a Legii 60/1991

APADOR-CH. TABEL MODIFICĂRI LEGEA NR. 60/1991 – ADUNĂRI PUBLICE

Nr. crt.	Text in vigoare	Text propus	Motivare
1.	Art. 3. – Nu trebuie declarate în prealabil adunările publice al căror scop îl constituie manifestările cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, cele ocazionate de vizite oficiale, precum şi cele care se desfăşoară în exteriorul sau în incinta sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat. În cazul în care organizatorii adunărilor publice nesupuse declarării prealabile deţin indicii sau date că desfăşurarea lor s-ar putea solda cu acte de dezordine ori că ar putea să ducă la manifestări violente, au obligaţia să solicite din timp primarilor, unităţilor de jandarmi competente teritorial şi poliţiei locale sprijin de specialitate.	Art. 3. (1) – Nu trebuie declarate în prealabil adunările publice al căror scop îl constituie manifestările cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, cele ocazionate de vizite oficiale, precum şi cele care se desfăşoară în exteriorul sau în incinta sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat, cu excepția pieţelor si a căilor publice (trotuar, drum public, parte carosabilă) situate în exteriorul sediilor/imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat, precum și adunările publice spontane sau flashmoburile. În cazul în care organizatorii adunărilor publice nesupuse declarării prealabile deţin indicii sau date că desfăşurarea lor s-ar putea solda cu acte de dezordine ori că ar putea să ducă la manifestări violente, au obligaţia să solicite din timp primarilor, unităţilor de jandarmi competente teritorial şi poliţiei locale sprijin de specialitate. (2) Prin adunare publică spontană se înțelege adunarea publică desfășurată în primele 24 de ore de la un eveniment, politic sau de altă natură, produs intempestiv, ca reacție imediată la acel eveniment. (3) Prin flashmob se înțelege un grup de 3 sau mai multe persoane, care se adună în același loc pentru o perioadă foarte scurtă de timp, care nu poate depăși 10 minute și care realizează împreună o acțiune, artistică sau de altă natură. Este interzis ca prin flashmob să fie împiedicată circulația pe partea carosabilă a drumului public.	1) Pentru textul propus la al. (1): “cu excepţia pieţelor şi a căilor publice (trotuar, drum public, parte carosabilă) situate în exteriorul sediilor/imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat” motivarea este corelarea reglementării interne cu Decizia nr. 19/2018 a ICCJ – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (25 judecători), privind interpretarea şi aplicarea unitară a legii în ceea ce priveşte chestiunea de drept referitoare la înţelesul obligaţiei de declarare a adunărilor care se desfăşoară în exteriorul sau în incinta sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public său privat, reglementată de dispoziţiile art. 3 prima teză din Legea nr. 60/1991. Decizia se aplică în toate cazurile, fiind obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial şi este necesar ca prevederile ei să se regăsească în mod explicit şi în lege, pentru a uşura cunoaşterea şi respectarea de către toţi a acestor reguli. 2) Pentru textul propus la al. (1): “precum şi adunările publice spontane.” şi pentru definiţia adunărilor publice spontane de la noul al. (2), motivarea este corelarea reglementării interne cu principiile din hotărârea CEDO în cauza BUKTA ŞI ALŢII împotriva UNGARIEI. 3) De asemenea, este necesară o reglementare a *flasmobului*, ca formă specială de adunare publică, care există de multă vreme în toată lumea, dar nu este încă recunoscută la nivel naţional.
2.	Art. 7. – Organizatorii adunãrilor publice vor depune declaratia scrisã la primãriile municipale, orãșenesti sau comunale pe al cãror teritoriu acestea urmeazã sã se desfãșoare, cu cel putin 3 zile înainte de data desfãșurãrii acestora, în care trebuie sã menționeze denumirea sub care este cunoscut grupul organizator, scopul, locul, data, ora începerii si durata actiunii, traseele de afluire și defluire, numãrul aproximativ al participanților, persoanele împuternicite sã asigure și sã rãspundã de mãsurile de organizare, serviciile pe care le solicitã din partea consiliului local, a poliției locale si jandarmeriei, potrivit modelului prezentat în anexã.	Art. 7. (1) – Organizatorii adunãrilor publice vor depune declaratia scrisã la primãriile municipale, orãșenesti sau comunale pe al cãror teritoriu acestea urmeazã sã se desfãșoare, cu cel putin 5 zile înainte de data desfãșurãrii acestora, în care trebuie sã menționeze denumirea sub care este cunoscut grupul organizator, scopul, locul, data, ora începerii si durata actiunii, traseele de afluire și defluire, numãrul aproximativ al participanților, persoanele împuternicite sã asigure si sã rãspundã de mãsurile de organizare, serviciile pe care le solicitã din partea consiliului local, a poliției locale si jandarmeriei, potrivit modelului prezentat în anexã. (2) Declararea prealabilă a adunărilor publice se poate face numai pentru cele care urmează să se desfășoare în termen de cel mult 2 luni de la data declarării. Adunările publice care urmează să se desfășoare la o dată care depășeste 2 luni, vor putea fi declarate numai cu maximum 2 luni înainte de data desfășurării.	1) Se propune prelungirea termenului de declarare a unei adunări publice de la 3 zile la 5 zile, pentru a permite introducerea unei proceduri rapide de contestare în instanţă a deciziei de interzicere a adunării publice, care va dura 2 zile, care se adaugă la cele 3 zile stabilite în prezent pentru declararea unei adunări publice. Noua procedură, prin care se poate contesta în instanţă decizia de interzicere este prezentată în detaliu mai jos, la pct. 3 al acestui tabel. 2) Prin textul propus pentru introducerea unui nou alineat, (2), se elimină posibilitatea “rezervării” de către acelaşi organizator pe termene foarte lungi (uneori, de nivelul anilor) a unor locuri publice pentru adunări publice. În prezent, o omisiune a legii permite declararea de către acelaşi organizator a unei adunări publice în acelaşi loc, pe o durată nelimitată de timp, ceea ce face imposibil ca orice alte adunări să poate fi organizate în acel loc, o mare perioadă de timp. Practic, se ajunge la excluderea unor locuri pentru adunări publice, din cauza unor rezervări perpetue, premise în practică, din cauza omisiunilor legii.
3.	Art. 11. – Decizia prin care se interzice desfãșurarea adunãrii publice se comunicã în scris organizatorului, cu arãtarea motivelor care au determinat-o, în termen de 48 de ore de la primirea declarației scrise.	Art. 11. (1) – Decizia prin care se interzice desfãșurarea adunãrii publice se comunicã în scris organizatorului, cu arãtarea motivelor care au determinat-o, în termen de 48 de ore de la primirea declarației scrise. (2) Decizia de interzicere poate fi contestată de organizator la judecătoria de la locul declarat pentru desfãșurarea adunării publice, în termen de 24 de ore de la data primirii comunicãrii scrise prevazută la alin. (1). Contestația este scutită de taxe. (3) Judecătoria se pronunță asupra contestației în termen de 24 de ore de la înregistrarea contestației, fără a depăși data și ora declarate pentru desfășurarea adunării publice, prin hotărâre definitivă.	Trebuie prevăzută în lege o cale eficientă de atac în instanţă împotriva deciziei prin care se interzice desfăşurarea unei adunări publice. În prezent, singura posibilitate legală este atacarea acestei decizii în contencios administrativ, dar procedura comună de contencios nu este suficient de rapidă (nu se poate finaliza decât peste câteva luni sau un an), astfel că nu constituie o cale eficientă de atac. De regulă, mitingul interzis este programat să se desfăşoare în ziua sau zilele imediat următoare deciziei de interzicere, şi nu peste câteva luni sau un an. Calea eficientă de atac este una care se soluţionează rapid, în câteva ore/zile, ca în cazul contestaţiilor prevăzute de legislaţia electorală. De exemplu, art. 7 din Legea nr. 33/2007 privind alegerile europarlamentare, art. 57 din Legea nr. 208/2015 privind alegerile parlamentare, prevăd o contestaţie ce trebuie formulată în 24 de ore şi soluţionată definitiv în alte 24 de ore.
4.	Art. 10 al. (2) – În termen de douã zile primarul este obligat sã comunice organizatorilor decizia de interzicere, care poate fi contestatã în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificãrile și completãrile ulterioare.	Art. 10 al. (2) – În termen de douã zile primarul este obligat sã comunice organizatorilor decizia de interzicere, care poate fi contestatã în condițiile art. 11 al. (2) și (3).	Corelarea art. 10 al. (2) cu completarea adusă art. 11 prin introducerea noii proceduri de contestare a deciziei de interzicere a primarului
5.	Art. 15. – Primăriile municipale, orăşeneşti sau comunale sunt obligate: a) să stabilească prin decizie şi să aducă la cunoştinţă publică, în termen de 5 zile de la publicarea prezentei legi, locurile ce cad sub incidenţa dispoziţiilor art. 5; b) să asigure, contra cost, serviciile şi amenajările tehnice solicitate în vederea desfăşurării normale a adunărilor publice; c) să interzică desfacerea băuturilor alcoolice în locurile destinate desfăşurării adunărilor publice, în imediata apropiere sau, când consideră necesar, chiar în întreaga localitate, pe toată durata acestora; d) să întreprindă orice alte măsuri legale de natură a asigura caracterul paşnic şi civilizat al adunărilor publice; e) să restituie sumele avansate potrivit art. 12 alin. (1) lit. e), dacă adunarea publică a fost interzisă din alte motive decât cele prevăzute în art. 9 sau care nu sunt imputabile organizatorilor.	Art. 15. – Primăriile municipale, orăşeneşti sau comunale sunt obligate: a) să stabilească prin decizie şi să aducă la cunoştinţă publică, în termen de 5 zile de la publicarea prezentei legi, locurile ce cad sub incidenţa dispoziţiilor art. 5; b) să asigure, contra cost, serviciile şi amenajările tehnice solicitate în vederea desfăşurării normale a adunărilor publice; c) să interzică desfacerea băuturilor alcoolice în locurile destinate desfăşurării adunărilor publice, în imediata apropiere sau, când consideră necesar, chiar în întreaga localitate, pe toată durata acestora; d) să întreprindă orice alte măsuri legale de natură a asigura caracterul paşnic şi civilizat al adunărilor publice; e) să restituie sumele avansate potrivit art. 12 alin. (1) lit. e), dacă adunarea publică a fost interzisă din alte motive decât cele prevăzute în art. 9 sau care nu sunt imputabile organizatorilor; f) să afişeze, pe pagina de internet proprie şi la sediul fiecărei primării, o listă cu adunările publice declarate, care va conţine data declarării, locul exact, data și intervalul orar al desfașurării, precum şi numele organizatorilor fiecărei adunări publice declarate. Lista se va actualiza zilnic pe pagina de internet şi săptămânal prin afişare la sediu.	Este necesară introducerea obligaţiei primăriei de a publica o listă cu evidenta adunărilor declarate, petru a permite organizatorilor să ţină seama de “programările” deja existente şi pentru a asigura transparenţa procedurii de declarare a adunărilor publice.

Se poate sau nu suna la 112 fără cartelă SIM în telefon?

09/08/2019/in Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

În urma comunicatului nostru de ieri, câțiva cititori ne-au scris că nu se poate să suni la 112 dacă nu ai o cartelă în telefon. Noi făcusem o verificare înainte de a scrie, în sensul că am scos cardul din telefon și am văzut că pe afișaj scria că se pot face doar apeluri către numărul de urgențe 112. Dar nu am sunat efectiv, tocmai ca să nu mărim numărul apelurilor non-urgente pe care domnul Arafat le tot invocă.

Astăzi ne-am mai documentat un pic și chiar am sunat la 112 de pe două telefoane fără cartelă, înregistrate în două rețele de telefonie diferite. Deși apărea că sună, în realitate conexiunile nu s-au făcut și deci nu am putut apela 112 cu adevărat.

În urma discuțiilor cu câțiva specialiști am înțeles că autoritățile române au decis să nu permită apelarea de urgență fără o cartelă în telefon, tocmai (pretind autoritățile) pentru limitarea apelurilor non urgente.

Este o decizie discutabilă, și pe care noi cel puțin am aflat-o neoficial. Alte autorități, însă, permit apelurile de urgență de pe telefoane fără cartelă, de exemplu Olanda. De pe Internet aflăm că și în SUA se poate să suni la 911 fără să ai o cartelă în telefon, singurele neajunsuri ar fi că nu poți fi apelat înapoi de către operator și, în caz că faci și un al doilea apel, autoritățile nu pot să te identifice ca fiind același apelant de mai devreme.

Așadar, din punct de vedere tehnic, telefoanele inteligente permit apelarea numerelor de urgență, chiar și fără cartele, unele știind chiar să facă legătura cu numerele de urgență din țara în care te afli, nefiind nevoie ca tu, apelant, să știi ce număr de urgențe este valabil în țara respectivă (sursa).

La noi, însă, autoritățile au decis să nu permită aceste lucru. Nu știm de ce, dar e o bună ocazie să ni se spună.

Facem aceste completări la comunicatul de ieri, cu mențiunea că indiferent de acest detaliu, fondul comunicatului rămâne: ordonanța pusă în discuție de Guvern este neconstituțională câtă vreme nu oferă garanții pentru prelucrarea datelor cumpărătorilor de cartele preplătite.

UPDATE 28 august 2019

Din răspunsurile primite de la ANCOM și STS în această privință, aflăm că România se afla, în 2013, printre cele opt state europene care nu permit apeluri la 112 fără cartelă în telefon, în timp ce restul de 19 state UE permit acest lucru. Decizia luată de statul român de a limita apelurile de urgență de pe telefoanele fără cartelă ține de numărul mare al apelurilor „non-urgente”, după cum s-a exprimat neoficial un reprezentant al STS. Oficial ni s-a răspuns doar că așa este prevăzut în art 70 din Ordonanța 111/2011…

Citiți răspunsurile pe larg:

APADOR-CH a trimis solicitări de informații, în baza Legii 544/2001, către instituțiile competente, și a primit următoarele răspunsuri:

Citiți răspunsul MCSI Citiți răspunsul STS Răspunsul ANCOM Cum a fost la dezbaterea ordonanței privind 112 Răspunsul MCSI nr.2 Răspunsul operatorului Telecom Răspunsul operatorului Orange

Când STS, poliţia sau parchetul greşesc, de vină e cetăţeanul că nu-şi cumpără cartelă pre-pay cu buletinul

08/08/2019/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Guvernul a pus azi în dezbatere publică un proiect de ordonanţă de urgenţă în care, printre altele, se reîncearcă instituirea obligaţiei de a cumpăra cartele telefonice preplătite doar cu buletinul, motivând că astfel vor fi identificate mai ușor apelurile la 112.

Întrucât această măsură a fost declarată deja neconstituțională încă din 2014, iar legătura dintre cumpărarea cartelelor cu buletinul și identificarea apelanților la 112 este inexistentă, APADOR-CH solicită următoarele:

Guvernul să retragă din proiectul ordonanţei de urgenţă reglementările propuse pentru modificarea regimului cartelelor preplătite. Întrucât afectează drepturi fundamentale, acesta poate fi stabilit numai prin lege, nu şi prin ordonanţă de urgenţă. Iar, proiectul de lege va trebui redactat ţinând cont şi de deciziile Curţii Constituţionale privind legislaţia de tip Big Brother.

Avocatul Poporului să atace la Curtea Constituţională această ordonanţă de urgenţă, de îndată ce va fi publicată în Monitorul Oficial, dacă în ea se vor menţine încălcările Constituţiei menţionate mai sus.

Ce a fost neconstituţional în 2014 nu poate deveni constituţional în 2019

Ordonanţa de urgenţă propusă este neconstituţională pentru că, prin prevederea posibilităţii de a cumpăra cartele preplătite doar cu condiţia comunicării datelor personale către vânzător, se afectează cel puţin un drept fundamental (dreptul la viaţă privată – art. 26 din Constituţie), iar potrivit art. 115 din Constituţie, ordonanțele de urgenţă nu pot afecta drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție. De aceea, dacă se doreşte o reglementare care să afecteze/limiteze dreptul la viaţă privată sau alt drept fundamental, această reglementare poate fi făcută numai prin lege, nu şi prin ordonanţă de urgenţă.

De asemenea, proiectul de ordonanţă de urgenţă, care include obligaţia de a cumpăra cartele preplătite doar cu buletinul, conţine prevederi neconstituţionale de aceeaşi natură cu cele din Legea adoptată în anul 2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgentã a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice, lege care nu a mai intrat în vigoare, fiind declarată neconstituţională înainte de a fi promulgată prin decizia nr. 461/2014 a Curţii Constituţionale.

Ceea ce a fost neconstituţional în 2014 nu poate deveni constituţional în 2019 numai pentru că autorităţile, incapabile, printre altele, de gestionarea problemei localizării apelurilor la 112, profită de emoţia colectivă generată de cazul Caracal pentru a face ceea ce nu au reuşit prin 3-4 încercări anterioare, adică instituirea unui sistem de tip Big Brother.

Colectarea, stocarea şi prelucrarea datelor personale pentru toţi cei care achiziţionează cartele telefonice preplătite, doar pe motiv că unele dintre aceste persoane ar putea apela abuziv numărul 112 este o măsura vădit disproporţionată de restrângere a dreptului la viaţă privată. Şi care se bazează, tot neconstituţional, pe prezumţia de vinovăţie a celui care achiziţionează o cartelă preplătită. În Constituţie este consacrată prezumţia de nevinovăţie, nu de vinovăţie.

La 112 poți suna și fără cartelă, dar nu-ți permit autoritățile

În cazul în care o persoană apelează abuziv numărul unic de urgenţă 112, măsura rezonabilă care poate fi luată în prezent este localizarea apelului, după care apelantul poate fi identificat şi sancţionat. Localizarea poate fi făcută după telefon, iar nu după cartelă SIM folosită. În plus, numărul 112 poate fi apelat şi fără cartelă SIM (se poate verifica de pe orice telefon mobil; telefonul, fără cartelă SIM, permite doar apeluri de urgenţă, adică apelul la 112).

Am făcut și noi câteva încercări să sunăm la 112 fără card SIM în telefon și am aflat că deși tehnic se poate, practic autoritățile române au decis să blocheze această opțiune. Mai multe detalii aici.

Dacă STS şi alte instituţii bugetofage ar fi folosit în mod corespunzător fondurile uriaşe alocate, localizarea apelurilor ar fi fost făcută în prezent cu exactitate, şi nu cu o „precizie” de kilometri pătraţi, cum s-a şi întâmplat în cazul Caracal, cu consecinţele binecunoscute.

Deci, când STS, poliţia, parchetul greşesc, cine e de vină? Cetăţeanul, pentru că nu îşi cumpără cartelă preplătită doar cu buletinul.

Iniţiatorul legii nu a prezentat nici date concludente privind numărul cartelelor SIM achiziţionate într-o perioadă relevantă (de exemplu, în ultimii 3 ani) şi numărul apelurilor primite la 112 de pe cartele preplătite, iar, din acest număr, care este numărul apelurilor abuzive.

Pe de altă parte, apelarea abuzivă la 112 nu constituie infracţiune, ci este prevăzută de lege ca o faptă de o gravitate scăzută (contravenţie). Colectarea masivă de date personale, precum şi stocarea şi prelucrarea acestora pentru prevenirea/combaterea unei simple contravenţii, este o măsura vădit disproporţionată, care afectează dreptul la viaţă privată.

După cum am arătat, justificarea necesităţii identificării deţinătorilor de cartele preplătite pentru a preveni apelurile abuzive la 112 nici nu este reală, deoarece un apel (abuziv sau nu) la 112 poate fi făcut şi fără ca în telefon să existe o cartelă SIM. Astfel, în loc de motive reale, opiniei publice îi sunt prezentate pretexte.

Cine îi controlează pe dealerii de cartele?

Asociaţia subliniază că proiectul de ordonanţă nu prevede nici o garanţie că datele colectate masiv sunt păstrate în condiţii de maximă confidenţialitate şi care să nu permită prelucrarea abuzivă a acestora. De exemplu, care sunt garanţiile că orice vânzător de cartele preplătite va păstra în siguranţă acele formulare cu datele personale ale fiecărui cumpărător şi nu va vinde pe piaţa neagră sau va folosi cum doreşte bazele de date pe care şi le va crea, graţie proiectului de ordonanţă de urgenţă?

Pentru că acesta este efectul practic (şi pervers) al noii reglementări a cartelelor preplătite: crearea câte unei baze de date cu toate datele personale ale cumpărătorilor (nume, prenume, CNP, domiciliu etc.) ce se va afla în deţinerea şi la dispoziţia fiecare vânzător de cartele preplătite.

Curtea Constituţională a precizat în decizia nr. 461/2014 şi în deciziile anterioare referitoare la legile de tip Big Brother că nu constituie o garanţie suficientă a respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale simpla prevedere generică în lege/ordonanţă că prelucrarea datelor cu caracter personal se va realiza cu respectarea reglementărilor legale aplicabile în domeniul protecţiei datelor cu caracter personal. Este nevoie de prevederea unor garanţii concrete şi efective, adaptate cazului special de prelucrare de date ce se vrea reglementat. Spre exemplu, în par. 36 al deciziei 461/2014 se prevede necesitatea introducerii în lege a unor prevederi care „să asigure standarde sporite în materie de protecție și securitate a datelor personale de-a lungul întregului proces de retinere, stocare si utilizare, tocmai pentru a reduce la minimum riscul de încălcare a dreptului la viață intimă, familială și privată, secretul corespondenței, precum și libertatea de exprimare a cetățenilor”.

Or, în proiectul de ordonanţă în discuţie, singura „garanţie” care există este o simplă prevedere generică în sensul că trebuie respectată legislaţia privind protecţia datelor personale, ceea ce este contrar jursprudenţei amintite a Curţii Constituţionale.

De exemplu, dacă se pleacă de la ideea că dealerii autorizaţi să încheie contracte pentru telefonie mobilă respectă garanţiile pentru protejarea datelor personale privind numele, CNP-ul şi domiciliul persoanei, atunci, sfera vânzătorilor de cartele preplătite achiziţionate doar cu buletinul ar trebui restrânsa prin lege în mod corespunzător doar la această categorie de dealeri autorizaţi. Aceasta însă ar putea crea supraaglomerări, cozi continue la aceşti dealeri. Proiectul de ordonanţă însă lasă nerezolvată această problemă şi nu limitează categoria celor care pot vinde cartele preplătite doar cu buletinul şi care, implicit, îşi vor forma şi vor deţine baze de date personale ale cumpărătorilor. Este de menţionat că decizia nr. 461/2014 a Curţii Constituţionale precizează în par. 38 că dacă se va permite colectarea de date personale şi de către alţi vânzători decât aceşti dealeri autorizați, se „creează premisele săvârşirii unor abuzuri în activitatea de reţinere, prelucrare şi utilizare a datelor stocate.”

În plus, reglementarea legală a formularului ce trebuie completat de cumpărătorul cartelei preplătite încalcă şi ea jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a stabilit prin decizia nr. 461/2014 (par. 38) că este excesiv ca un astfel de formular să prevadă doar obligaţia cumpărătorului de a-l completa cu date personale şi nicio obligaţie pentru cel care le colectează şi care ar trebui să se oblige să garanteze confidenţialitatea, securitatea şi utilizarea acestor date potrivit scopului stabilit de lege.

Pentru motivele prezentate mai sus, APADOR-CH solicită ca:

Guvernul să retragă din proiectul ordonanţei de urgenţă reglementările propuse pentru modificarea regimului cartelelor preplătite. Acest regim, pentru că afectează drepturi fundamentale, poate fi stabilit numai prin lege, nu şi prin ordonanţă de urgenţă. Dar, proiectul de lege va trebui redactat ţinând cont şi de deciziile Curţii Constituţionale privind legislaţia de tip Big Brother.

Avocatul Poporului să atace la Curtea Constituţională această ordonanţă de urgenţă, de îndată ce va fi publicată în Monitorul Oficial, dacă în ea se vor menţine încălcările Constituţiei menţionate mai sus.

Propunerile APADOR-CH pe marginea proiectului de Lege privind căutarea persoanelor dispărute

05/08/2019/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH a transmis azi Ministerului Afacerilor Interne (MAI), șase propuneri pe marginea proiectului de lege privind căutarea persoanelor dispărute, aflat în lucru la minister după cazul Caracal. Asociația consideră că legea este binevenită și în forma prezentată are multe prevederi rezonabile. În completare, APADOR-CH formulează recomandări cu privire la următoarele șase aspecte:

Includerea minorilor cu vârsta între 14 şi 18 ani printre persoanele considerate că se află într-o situaţie de vulnerabilitate.
Înlocuirea cu „de îndată” a termenelor de 24 sau 48 ore prevăzute în proiect pentru semnalarea în baza de date sau pentru declanşarea activități de căutare pe teren a unei persoane dispărute.
Definirea în proiectul de lege a noţiunii de „cercetare criminalistică a domiciliului/reşedinţei/sediului“.
Reducerea la jumătate a unor termene prevăzute în proiectul de lege pentru operaţionalizarea unor structuri sau pentru adoptarea de regulamente, dispoziţii sau ordine ori pentru încheierea unor protocoale.
Majorarea pedepselor pentru unele infracţiuni prevăzute în proiectul de lege.
Iniţiatorul acestui proiect de lege să solicite Parlamentului adoptarea sa în procedură de urgenţă.

Mai jos găsiți propunerile detaliate:

1) La art. 3 al. 1 lit. c din proiectul de lege se prevede că numai minorii sub 14 ani sunt consideraţi că se află într-o situaţie de vulnerabilitate.

La lit. b din acelaşi text de lege se prevede că, ceilalţi minori, cu vârsta între 14 şi 18 ani, sunt consideraţi că se află într-o situaţie de vulnerabilitate numai dacă există date și informații că se află în compania unor persoane care le pot pune în pericol integritatea corporală, sănătatea sau viața.

APADOR-CH consideră că acesta distincţie între minori, pe categorii de vârstă (până la 14 ani şi între 14 şi 18 ani), în cazul persoanelor dispărute, este excesivă şi nejustificată. Simplul fapt că persoană dispăruta este minor (nu a împlinit 18 ani) ar trebui să fie suficient pentru considerarea acestuia că se află într-o situaţie de vulnerabilitate.

De aceea, APADOR-CH solicită ca lit. b şi c ale art. 3 al. 1 din proiect să fie înlocuite cu lit. b, având următorul conţinut:

„b) minorul;”

2.A.) La art. 25 al. 3 lit. a şi b din proiect, se prevăd termene diferite pentru introducerea semnalării în baza de date a dispariţiei unei persoane, după cum acea persoană se află sau nu într-o situaţie vulnerabilă (de îndată – pentru dispărutul aflat într-o situaţie vulnerabilă, 24 ore – pentru dispărutul care nu se află într-o situaţie vulnerabilă).

APADOR-CH consideră că această distincţie nu se justifică şi că o dispariţie trebuie semnalată în baza de date imediat („de îndată”) ce a fost sesizată, fără a se face diferenţieri în funcţie de existenţa sau nu a unei stări de vulnerabilitate. Pentru găsirea unei persoane (care, de fapt, este şi scopul legii), esenţial este ca toate procedurile să se deruleze cât mai rapid, iar introducerea în baza de date a oricărei persoane dispărute trebuie făcută de îndată ce a fost sesizată, fără instituirea unui termen de 24 de ore.

Dacă, ulterior, sesizarea privind dispariţia nu se confirmă, este foarte simplu ca, de îndată ce dispariţia a fost infirmată, să se facă o menţiune în acest sens în baza de date.

APADOR-CH subliniază că primul principiu care trebuie respectat în cazul unei legi privind căutarea persoanelor dispărute este că orice activitate pentru găsirea persoanei trebuie să înceapă imediat după sesizare dispariţiei (sesizare care se poate face la cererea unei persoane sau din oficiu). Nu trebuie să existe în lege un alt termen, pe ore sau zile, pentru declanşarea procedurilor de căutare, decât „imediat/de îndată după sesizarea dispariţiei”, deoarece timpul este esenţial în astfel de cazuri.

De aceea, APADOR-CH solicită că alin. 3 al art. 25 din proiect să fie modificat, după cum urmează:

„(3) Activitățile prevăzute la alin. (1) și (2) se declanșează de îndată ce a fost sesizată dispariția.”

2.B.) La art. 26 al. 3 lit. a şi b din proiect, se prevăd termene diferite pentru declanşarea căutării pe teren a persoanei dispărute, după cum acea persoană se află sau nu într-o situaţie vulnerabilă (de îndată – pentru dispărutul aflat într-o situaţie vulnerabilă, 48 ore – pentru dispărutul care nu se află într-o situaţie vulnerabilă).

APADOR-CH consideră că această distincţie nu se justifică şi că o dispariţie trebuie investigată pe teren imediat (“de îndată”) ce a fost sesizată, fără a se face diferenţieri în funcţie de existenţa sau nu a unei stări de vulnerabilitate. Pentru găsirea unei persoane (care, de fapt, este şi scopul legii), esenţial este ca toate procedurile să se deruleze cât mai rapid, iar investigaţiile pe teren cu privire la dispariţia oricărei persoane trebuie făcute de îndată ce dispariţia a fost sesizată, fără instituirea unui termen de 48 de ore de la sesizare.

De aceea, APADOR-CH solicită ca alin. 3 al art. 26 din proiect să fie modificat, după cum urmează:

„(3) Activitățile investigative în teren se declanșează de îndată ce a fost sesizată dispariția.”

3) Asociaţia semnalează existenţa unei probleme, remediabile, în cazul reglementării de la art. 30 din proiectul de lege, care se referă la cercetarea criminalistică a domiciliului/reşedinţei/sediului.

Noţiunea de „cercetare criminalistică a domiciliului/reşedinţei/sediului“, despre care se vorbeşte la art. 30, dar şi la art. 38-39 nu este definită în proiectul lege şi, din acest motiv, nu se poate şti prin ce diferă ea de percheziţia domiciliului/reşedinţei/sediului.

Potrivit art. 27 din Constituţie, percheziţia domiciliară nu poate fi dispusă de altcineva decât de judecător. În schimb, potrivit proiectului de lege, cercetarea criminalistică a domiciliului/reşedinţei/sediului, care presupune şi pătrunderea în acea incintă, poate fi făcută sau cu acordul persoanei, sau cu autorizarea judecătorului sau cu autorizarea procurorului. Deci, în condiţii procedurale mai relaxate decât în cazul percheziţiei. De aceea, cercetarea criminalistică trebuie definită clar în lege, iar în cuprinsul acestei definiţii trebuie incluse elementele specifice ale acestei măsuri, care o deosebesc substanţial de percheziţia domiciliară. Deoarece este neconstituţional ca o percheziţie domiciliară, indiferent de cum este ea denumită (de exemplu, cercetare criminalistică) să se efectueze altfel decât cu autorizarea prealabilă a unui judecător. Subliniem că percheziţia domiciliară nu se poate face nici cu autorizarea procurorului, şi nici cu acordul persoanei vizate.

Este de subliniat faptul că art. 27 din Constituţie permite pătrunderea în domiciliul/reşedinţa unei persoane şi fără mandat judecătoresc, dar numai pentru alte motive decât efectuarea unei percheziţii. De aceea, este necesar ca în proiectul de lege să fie definită foarte clar noţiunea de “cercetare criminalistică a domiciliului/reşedinţei/sediului”, pentru a nu se ajunge la percheziţii domiciliare mascate, efectuate în mod neconstituţional, adică fără mandat judecătoresc, ci doar pe baza acordului persoanei sau a autorizaţiei dată de procuror.

Este posibil ca prin „cercetare criminalistică” să se înţeleagă altceva decât „percheziţie” şi, din acest motiv ea să poată fi desfăşurată în condiţii mai puţin stricte decât percheziţia domiciliară (după cum aminteam, percheziţia domiciliară nu se poate face, niciodată, fără autorizare de la judecător). Dar este necesar ca în acest proiect de lege să se definească în mod clar ce înseamnă „cercetare criminalistică”, indicându-se ce activităţi anume presupune ea, în concret, pe lângă pătrunderea în domiciliu/reşedinţa/sediu. Repetăm, aceste activităţi specifice cercetării criminalistice trebuie să fie diferite de activităţile specifice percheziţiei, pentru că altfel se ajunge la efectuarea de percheziţii mascate în condiţii neconstituţionale, adică fără autorizare de la judecător (ci doar cu acordul parţii sau cu autorizarea procurorului).

Iar, un articol dintr-o lege care, din cauza caracterului ambiguu sau incomplet al conţinutului său, ar permite o percheziţie domiciliară fără autorizarea prealabilă a judecătorului va fi declarat neconstituţional, astfel că va fi nevoie de un nou proces legislativ pe această temă (care este foarte importantă în procedura de căutare a unei persoane dispărute).

4) Asociaţia consideră că în art. 75-77 din proiectul de lege sunt prevăzute termene prea mari pentru:

operaționalizarea Dispeceratului de urgență „Dispariție minor” (este stabilit un termen de maximum 12 luni de la data intrării în vigoare a noii legi)
evaluarea tuturor cauzelor privind persoanele dispărute aflate în lucru (este stabilit un termen de maximum 6 luni de la data intrării în vigoare a noii legi)
adoptarea unor regulamente, dispoziţii sau ordine, încheierea unor protocoale (este stabilit un termen de maximum 4 luni de la data intrării în vigoare a noii legi)

Asociaţia are în vedere că în cazul dispariţiei unei persoane, factorul timp are un rol esenţial. Cu cât timpul trece, cu atât se reduc şansele găsirii persoanei dispărute.

Pentru aceste motive, APADOR-CH recomandă ca în proiectul de lege aceste termene să fie înjumătăţite, respectiv termenul de 12 luni să fie redus la 6 luni, termenul de 6 luni să fie redus la 3 luni, iar termenul de 4 luni să fie redus la 2 luni.

5) APADOR-CH consideră că infracţiunea de obstrucţionare a procedurilor de căutare, prevăzută în art. 74 din proiect are o gravitate ridicată, întrucât ea poate compromite eforturile de găsire în timp util a persoanei dispărute. De aceea, sancţionarea cu închisoarea de cel mult 1 an sau amendă nu este de natură să descurajeze comiterea unor astfel de infracţiuni, care prejudiciază grav activitatea de căutare a persoanelor dispărute.

Este adevărat, art. 271 Cod penal, referitor la infracţiunea de obstrucţionare a justiţiei, prevede o pedeapsă mică (închisoarea de cel mult 1 an sau amenda) în caz de obstrucţionare a justiţiei. Dar, dacă, în acel caz, vechiul legiuitor a fost neglijent în a asigura bună desfăşurare a urmăririi penale şi a judecăţii, prin prevederea unor sancţiuni penale proporţionale cu gravitatea faptei şi de natură a descuraja acţiunile de obstrucţionare, aceeaşi eroare nu trebuie repetată şi de actualul legiuitor.

În acest context, asociaţia consideră că infracţiunea de obstrucţionare a procedurilor de căutare, prevăzută în art. 74 din proiect, are o gravitate similară cu infracţiunea de producere sau ticluire de dovezi nereale, prevăzută în art. 73 al. 2 din proiect, fiind necesară sancţionarea sa cu cel mult 5 ani închisoare. Dacă legiuitorul nu a fost interesat de oferirea unor garanţii eficiente, inclusiv de natură penală, pentru bună funcţionare a justiţiei, măcar pentru eliminarea obstrucţiilor din calea găsirii persoanelor disparate, legiuitorul ar trebui să dea dovadă de mai multă fermitate (sau realism).

De asemenea, asociaţia consideră că trebuie majorat, de la 1 an la 3 ani, minimul special atât al infracţiunii de producere sau ticluire de dovezi nereale, prevăzută în art. 73 al. 2 din proiect, cât şi al infracţiunii de obstrucţionare a procedurilor de căutare, prevăzută în art. 74 din proiect. Aceasta deoarece prin prevederea unui minim ridicat se determină o sancţionare mai severă a faptei, chiar în cazul în care pedeapsa ar fi orientată spre acel minim.

Ca atare, APADOR-CH solicită:

– modificarea părţii finale a art. 73 al. 2 din proiect, în sensul că în loc de „…se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.”, să se prevadă „…se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 5 ani.”;

– modificarea părţii finale a art. 74 din proiect, în sensul că în loc de „…se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.”, să se prevadă „…se pedepsește cu închisoare de la 3 la 5 ani, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.”

6) Deşi nu este o chestiune ce ţine strict de conţinutul proiectului de lege, ci de procedura ulterioară definitivării acestui proiect, APADOR-CH recomandă ca iniţiatorul acestui proiect (Guvernul) să solicite Parlamentului adoptarea sa în procedură de urgenţă.

Argumentul principal este acelaşi cu cel de la recomandarea nr. 2, şi anume că în cazul dispariţiei unei persoane, factorul timp are un rol esenţial. Cu cât timpul trece, inclusiv pentru adoptarea unei legislaţii corespunzătoare, cu atât se reduc şansele găsirii persoanei dispărute. Iar dacă o astfel de lege nu a fost adoptată până în prezent, deja se poate vorbi că există o criză de timp în acest domeniu, al căutării persoanelor dispărute.

Conform Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională, vă solicităm să ne comunicaţi măsurile dispuse de dv. cu privire la aceste recomandări, iar, în cazul în care aţi respins recomandările, vă solicităm să ne comunicaţi, pentru fiecare, motivele respingerii.

Citiți răspunsul Ministerului Justiției la acest demers

6 demisii obligatorii după Caracal

27/07/2019/in Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH solicită demiterea Guvernului României, a directorului STS și a celorlalte persoane implicate în eșecul grosolan al localizării victimei unei răpiri

APADOR-CH consideră total inacceptabil eşecul localizării recentei victime a unei răpiri (o minoră de 15 ani), după 3 apeluri telefonice ale victimei la 112, eşec pe deplin imputabil unei structuri înfiinţate pentru gestionarea corespunzătoare a situaţiilor de urgenţă. Acest eşec nu este sigurul, ci doar cel mai recent, ceea ce indică faptul că nici administratorul şi nici coordonatorii sistemului nu şi-au îndeplinit obligaţiile legale, care constau, printre altele, în luarea măsurilor necesare (inclusiv remedierea deficienţelor constate în urma eşecurilor) pentru administrarea, funcţionarea, operarea şi dezvoltarea Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă, ceea ce presupune şi asigurarea acurateţii localizării unei persoane care apelează 112.

Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă, care are ca scop furnizarea către cetăţeni a Serviciului de urgenţă 112, este organizat şi funcţionează potrivit Ordonanţei de urgenţă nr. 34/2008, cu modificările ulterioare.

Sistemul a fost înfiinţat prin ordonanţă de urgenţă deoarece Comisia Europeană declanşase procedura de infringement împotriva Românei, pentru neîndeplinirea obligaţiilor în calitate de stat membru al Uniunii Europene, cu privire la funcţionarea numărului unic pentru apeluri de urgenţă 112. Deci, cu binele, lucrurile se fac greu, la noi.

Potrivit art. 4 şi 5 din OUG nr. 34/2008, Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă (112) este administrat de către Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS) şi este coordonat de către un Comitet naţional, care funcţionează sub autoritatea Guvernului României.

Comitetul naţional de coordonare a Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă (112), care are rolul elaborării de politici şi strategii privind funcţionarea, operarea şi dezvoltarea Sistemului naţional unic şi a serviciului de urgenţă 112 are următoarea componenţă:
a) preşedinte – ministrul comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei;
b) vicepreşedinte – conducătorul administratorului sistemului (directorul STS);
c) membri, la nivel de secretar de stat din Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Sănătăţii, precum şi unul dintre vicepreşedinţii Autorităţii Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei (ANRCTI), actual Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii – ANCOM.

Simptomatic pentru stagnarea sau chiar involuția acestui sistem este comunicatul Asociației europene a numărului 112, în care se afirmă că autoritățile române care gestionează 112 au fost reticente ani de zile în folosirea unei tehnologii de localizare gratuită. Cităm din acest comunicat, publicat pe site-ul unei agenţii de ştiri:

Fiind Asociația care promovează îmbunătățirea serviciilor de urgență în Europa, suntem foarte dezamăgiți că aflăm că una dintre victime a sunat de 3 ori la 112, vecinii au apelat de asemenea la 112, dar poliția a intervenit doar a doua zi. 3 locații au fost furnizate greșit. Nu este pentru prima dată când în România s-au produs probleme serioase de localizare care au pus viața cetățenilor în pericol.“

Timp de mulți ani (2015), am insistat la autoritățile române să îmbunătățească informațiile despre locație, dar până acum nu s-a făcut nimic. Serviciile române care gestionează 112 au fost reticente în folosirea unei tehnologii de localizare gratuită a locației numită Advanced Mobile Location (AML) și care a salvat în mod literal viața a nenumărați cetățeni din întreaga Europă.”

Ca urmare a gravelor disfuncţionalităţi existente în cadrul unui sistem, care a fost înfiinţat pentru salvarea de vieţi şi nu pentru practicarea jocului „de-a baba oarba”, APADOR-CH solicită public demiterea de îndată (în cazul în care nu şi-au dat încă demisia) a următorilor, în ordinea crescătoare a preţioaselor funcţii:

Vicepreşedintele ANRCTI (actualmente Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii ANCOM) care este membru în comitetul de coordonare al Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă
Secretarul de stat din MAI care este membru în comitetul de coordonare al Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă
Secretarul de stat din Ministerul Sănătăţii care este membru în comitetul de coordonare al Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă
Directorul STS – vicepreşedinte al comitetului de coordonare al Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă şi administrator al acestui sistem
Ministrul comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei – preşedinte al comitetului de coordonare al Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă
Guvernul României, sub autoritatea căruia funcţionează comitetul care coordonează Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă 112 (dacă Parlamentul intră în vacanţă, poate lua o pauză de vacanţă, pentru demiterea guvernului).

Totodată, APADOR-CH consideră că, în legătură cu modul deficitar în care s-a intervenit în cazul recentei răpiri a minorei de 15 ani din Caracal, demiterile din poliţie sunt justificate, dar nu şi suficiente. Sunt necesare şi măsuri legislative care să permită poliţiştilor să intervină, fără formalisme excesive şi fără frica de a fi hartuiţi cu diverse plângeri şi anchete, pentru înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane. În art. 27 al. 2 din Constituţie se prevede expres că este nevoie de adoptarea unei legi care să stabilească exact cazurile şi condiţiile în care poliţistul poate pătrunde în domiciliul/reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia sau fără mandat de la judecător şi în orice moment al zilei/nopţii. Dar, o legislaţie ştirbă şi aproximativă duce şi va mai duce la rezultate aproximative.

De asemenea, și nu în ultimul rând, APADOR-CH consideră că este necesar ca Inspecţia Judiciară să se pronunţe cât mai rapid posibil cu privire la eventualele greşeli profesionale ale procurorilor în acest caz.

UPDATE 29 iulie 2019 – Directorul STS și-a dat demisia

Ce contează mai mult: vocea poporului sau Constituţia?

19/07/2019/in Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Printr-o recentă decizie a Curţii Constituţionale a României (CCR) au fost substanţial infirmate două proiecte legislative de revizuire a Constituţiei, iniţiate în urma validării referendumului din 26 mai 2019 (privind interzicerea amnistiei şi graţierii pentru infracţiuni de corupţie, limitarea sferei ordonanţelor de urgenţă etc.).

Principalul argument al CCR a fost că respectivele proiecte încalcă limitele revizuirii Constituţiei. Detalierea raționamentului CCR se va face în motivarea deciziei, când va fi publicată.

În spaţiul public au apărut deja acuzaţii la adresa CCR în sensul că aceasta nu respectă voinţa suverană poporului, exprimată prin referendum, potrivit art. 2 din Constituţie.

Asociaţia precizează că, tot prin voinţă suverană, poporul a aprobat, prin referendum Constituţia României, inclusiv art. 152, denumit „Limitele revizuirii” [Constituţiei – n.n.]

Potrivit acestui articol, Constituia nu poate fi revizuită (modificată), dacă, printre altele, acea revizuire are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora (aspect avut în vedere de recenta decizie a CCR).

Deci, exprimarea voinţei poporului prin referendum nu are caracter absolut şi nu poate privi orice domeniu, ci este limitată de situaţiile prevăzute în art. 152 din Constituţie, articol sugestiv denumit „Limitele revizuirii”.

APADOR-CH consideră că o alternativă rezonabilă la atacarea şi acuzarea publică a CCR pentru fiecare decizie care nu convine unor anumite grupuri politice este concentrarea eforturilor iniţiatorilor unor proiecte legislative (de revizuire a Constituţiei sau cu alt obiect), pe creşterea calităţii acestor proiecte. Legile sau ordonanţele vor ajunge, mai devreme sau mai târziu, în faţa CCR, pentru verificare. Şi, când unele vor fi infirmate, vina nu trebuie translatată, în mod invariabil la CCR, chiar dacă e foarte comod.

Este nevoie ca proiectele legislative să fie redactate de persoane cu o solidă pregătire profesională, deoarece există o mare diferenţă între voinţa politică (uşor de exprimat în spaţiul public) şi transpunerea acesteia în norme legale de calitate corespunzătoare.

Nu în ultimul rând, APADOR-CH consideră că ar fi deosebit de util ca la formularea temelor şi la redactarea întrebărilor pentru un referendum, rolul decisiv să îl aibă specialiştii în drept. Scopul unui referendum este rezolvarea unor probleme, nu crearea unora noi.

În acest context, APADOR-CH salută şi susţine iniţiativa unui segment din societatea civilă pentru constituirea unei Comisii parlamentare speciale pentru revizuirea Constituţiei, care, pe lângă politicieni, trebuie să cuprindă cât mai mulţi specialişti în teoria şi practica dreptului. Şi care să nu lucreze contra cronometru, întrucât în materia revizuirii Constituţiei, viteza nu este o calitate.

Asistența juridică eficientă în procedurile privind arestarea preventivă

04/07/2019/in Comunicate /by Rasista

Analysis of the implementation of the infrastructure measures of the action plan pertaining to the ECHR judgement in the case REZMIVEȘ and others v. ROMANIA

26/06/2019/in Aresturi, Comunicate, , Monitorizare condițiilor de detenție, Penitenciare, Speciale /by Rasista

On the 25th of April 2017, ECHR has adopted a pilot judgment in the case REZMIVEȘ AND OTHERS v. ROMANIA which concerned prison overcrowding and inadequate prison conditions.

Following this judgment, on January 25^th 2019, the Romanian Government sent out to the Committee of Ministers of the Council of Europe (appointed for the implementation of ECHR judgements) an action plan aimed at solving the problem of prison overcrowding and the improvement of detention conditions.

The action plan also includes a timetable for the implementation of these measures spanning over 7 years (2018-2024).

We are currently in stage II of the implementation. Investments in infrastructure are the key component of this plan, which in turn will increase the number of detention places (to solve overcrowding) and modernize them (to address the other problems related to conditions of detention).

APADOR-CH has submitted many freedom of information requests (based on the Law on the freedom of information no. 544/2001) to establish whether the implementation of this plan adheres to its timetable.

The modernization of prisons

Promises: 8095 new places of detention and 1351 modernized places

I.A. According to the action plan, 8095 new places for detainees will be created along with the modernization of 1,351 places, over the span of 7 years. The creation of these new places will be done by the construction of 2 penitentiaries (the Berceni Penitentiary and the Unguriu Penitentiary) which will also ensure an extra 1,900 places (paragraph 47 of the action plan).

According to Annex 1 of the action plan, the new detention places will be created by:

– changing the use/transforming some existing facilities into detention areas (e.g. by turning places such as the canteen, festivities room, production workshops, offices or storage areas into detention spaces).

– the construction of new detention spaces (by building new wings/ sections in some prisons and by creating two new penitentiaries: Berceni and Unguriu)

The action plan contains 6 stages (paragraph 48) as follows:

Stage 1 (2018) – objective: the creation of 1 new detention place and modernization of 500 existing places.

Stage 2 (2020) – objective: the creation of 44 new detention places and modernization of 85 existing places.

The answer received from the Ministry of Justice in April 2019 states that 70 new detention places were finalized between January 2018 – February 2019 (30 at the Giurgiu Penitentiary and 40 at the Deva Penitentiary) and 282 detention places were modernized (Deva Penitentiary). We can already see a negative deviation from the plan, both regarding the creation of new detention places (there should have been 316 new detention places at the end of 2018) and the modernization of existing places (by the end of 2018 500 detention places should have been modernized).

Stage 3 (2021) – objective: the creation of 508 new detention places and modernization of 85 existing places.

Stage 4 (2022) – objective: the creation of 3.997 new detention places and modernization of 666 existing places. At the end of 2022 the Unguriu Penitentiary, with 900 places, should be finalized. Furthermore, also at the end of 2022, the modernization of the existing detention places should be finished, because stages 5 and 6, which refer to 2023 and 2024, don’t include any modernizations but only the creation of new detention places.

Stage 5 (2023) – objective: the creation of 2730 new detention places. At the end of 2023, the Berceni Penitentiary should be at least partially finalized, it will ensure 500 new detention places (of its full capacity of 1,000 places).

Stage 6 (2024) – objective: the creation of 500 new detention places and modernization of 85 existing places. The 500 new detention places will be ensured by the Berceni Penitentiary, which should be fully functional by the end of 2024 (1,000 places).

Achievements in 2019: 70 new places, 282 upgraded places, 0 steps to build new prisons

I.B. Under point 3 of Annex 1 the action plan establishes the stages and the calendar for the construction of the Berceni Penitentiary with a total capacity of 1,000 places which must be finalized and operational by December 2024.

According to this action plan, the following activities should have been finished by June 2019:

preparation of a feasibility study [target date: June 2018]
approval of this feasibility study by the Interministerial Council (IMC) [target date: December 2018]
adoption of a Government Decision (GD) to approve the technical and economic indicators of the investments [target date: June 2019]

The answer received by the Association from the Ministry of Justice stated that as of March 27th, 2019 none of the above-mentioned activities had been carried out.

I.C. Under point 4 of Annex 1 the action plan establishes the stages and the calendar for the construction of the Unguriu Penitentiary, with a total capacity of 900 places, which must be finalized and operational until December 2022.

According to this action plan, the following activities should have been finished by June 2019:

– definition of the concept and design brief [target date: January 2018]

– approval by the technical and economic council of the Romanian Prison Administration Authority of the concept and design brief [target date: January 2018]

– preparation and submittal by the Ministry of Justice of a GD proposal to be approved by the Romanian Prison Administration Authority for the tender of the feasibility study [target date:

– performance of the technical reports and feasibility study [target date: June 2018]

– approval of the feasibility study by the Romanian Prison Administration and submission for approval to the Ministry of Justice of the technical and economic indicators by the Interministerial Council and preparation for the GD proposal to the approval thereof [target date: December 2018]

– preparation and approval of the requirements specification for awarding the works, course of the procedure and preparation of the technical project [target date: throughout 2019, until December 2019]

The answer received by the Association from the Ministry of Justice stated that until the 27th of March 2019 none of the above-mentioned activities had been carried out.

The overcrowding of prisons in 2019 – constantly 111%

Regarding occupancy index in the penitentiaries, a detailed situation was published for June 25, 2019, on the website of the National Prison Administration (ANP). Essentially, on 25^th of June 2019 the rate of occupancy was at 111.12% (19,083 prisoners and 17,173 detention places observing the 4 sqm per person standard). For prison hospitals, the occupancy rate at that date was 68.38%, for provisional detention centres it was 42.41% and 71.23% for juvenile detention centres.

Thus, on the 4th of June 2019, the rate of occupancy was at 111.68% (19,178 prisoners and 17,173 detention places observing the 4 sqm per person standard). For prison hospitals, the occupancy rate was 61.93%, 43.86% for provisional detention centres and 75% for juvenile detention centres.

A similar overview was published on the website of the Romanian Prison Administration Authority on May 21st, 2019. Thus, on May 21st, 2019 the rate of occupancy was at 111.45% (19,179 prisoners and 17,209 detention places observing the 4 sqm per person standard). For prison hospitals, the occupancy rate at that date was 66.12%, for 43.73% for provisional detention centres and 75% for juvenile detention centres.

Furthermore, an overview on the occupancy rate was published by the Romanian Prison Administration Authority in February 2019 as well. Thus, on February 19th, 2019 the rate of occupancy was at 111.83% (19,244 prisoners and 17,209 detention places observing the 4 sqm per person standard). For prison hospitals, the occupancy rate at that date was 71.10%, 46.74% for pre-trial detention and 73.97% for juvenile detention centres.

Solutions to reduce the overcrowding in the short-term

The 111% occupancy rate for penitentiaries could be reduced to 100% either by a reduction of the number of prisoners by 2,000 (19,178 – 17,173 = 2,005) or by creating/modernizing approximately 2,000 detention places (and maintaining the same number of inmates).

According to the action plan, the proposed 2,000 new detention places or modernized places should be achieved only by the end of 2022, provided that there are no deviations from the timetable. However, as shown above, the calendar hasn’t been observed. Although there should have been an extra 816 (new or modernized) places in prisons by the end of 2019, by February 2019 only 352 had been created (70 new places and 282 modernized), i.e. only 43% of the planned number of places. We are safe to assume that there will be further delays in the future.

At this pace, we can conclude that the reduction of the occupancy rate from 111% to 100% by adding 2,000 places in prisons is likely to occur in 2022 – 2023. The most feasible target date, however, would be 2023.

The effects of the law on conditional release

A fast solution for reducing the occupancy rate to 100%, would be the reduction of the number of inmates by 2,000, which seems to be an alternative to increasing the number of places in prison. This is the solution currently used (to reduce the number of inmates) and translates into several legislative changes: such as the law on conditional release or the use of alternative penal sanctions to imprisonment.

Considerations on the law on conditional release (Law no. 169/2017). The compensatory measures introduced by Law no. 169/2017 consist in the reduction of sentences with 6 days for every 30 days executed in unsuitable conditions. Thus, for every 30 days executed, 36 days are counted (for one actual month, one month and 6 days are counted, thus almost one month and one week, and 5 months for every 4 actual months etc.)

The action plan also mentioned this law as one of the measures which will contribute to solving the problems related to penitentiaries (paragraph 34 of the action plan).

According to the Romanian Prison Administration Authority’s press release no. 21652/14.01.2019, in the timeframe since the law on sentence reduction became effective (21st of July 2017) and the press release (January 14th 2019), so within two and a half years, 14,402 inmates benefited from this law and were thus released. Out of the total number of inmates 2,551 were released due to the “reductions” provided by the law and their sentence was deemed as fully executed, while 11,851 were released on probation, because based on the “reductions” they had executed a quota (fraction) of their sentence, thus allowing them to be released on probation.

The actual concern regarding the “law on conditional release” is that it was applied with no differentiation whatsoever (for all inmates). Thus, it allowed and still allows the early release of inmates imprisoned for severe and grave offences, since this reduction also applies to them. However, such a law could apply only to those who were subjected to the same conditions of imprisonment throughout their sentence, for the law not to be discriminatory.

The public reacted vehemently especially when the “beneficiaries” of the law on conditional release committed new serious offences after their release (murders, rapes, robberies etc.).

Maybe a different political approach would have found alternatives to the “law on conditional release”, solutions which would not have permitted the fast-tracked release of recidivists (inmates who had previous convictions besides their current sentence) and to inmates who have committed serious and grave offences.

For example, legislative measures could have been taken to accelerate the release of first-time offenders and for the release of prisoners convicted for less severe offences. This would have freed up new places in the penitentiaries and would have enabled the relocation of the prisoners detained in substandard facilities, without the accelerated liberation of repeat offenders and the prisoners sentenced for serious or very serious offences.

At present, it would be possible to repeal the law on conditional release and to adopt alternative measures with less harmful effects for society, so that the penitentiary occupancy index, which is currently 111%, falls below 100% (see also APADOR-CH opinion on the law on sentence reduction.

Obviously, the ideal measure would be the accelerated construction and modernization of new prison places, which in return would eliminate the accelerated release of repeat offenders, but within a tense social climate, the most reasonable solutions are often the hardest to implement.

The Council of Europe is not convinced and calls for further modernization measures, but also financial compensation for inmates

In this context, the recent Decision No. H46-21/2019 of the Committee of Ministers of the Council of Europe (which oversees the execution of the ECHR judgements) in the meeting no. 1348, 4-6 June 2019 on the implementation of the European Court’s judgment in the case Rezmiveș and Others and Bragadireanu group v. Romania (Application. 61467/12) is worth mentioning.

This decision established that:

regarding the current efforts to upgrade prison infrastructure, clarifications are still required to enable the Committee conclusively to assess the authorities’ strategy; requested them to specify whether the modernization work envisaged covers all premises in need of such intervention and, should this not be the case, to state their intentions in respect of the rest of these premises(point 4 of the decision)

the authorities must review and adapt their current plans to modernize and renew the existing network of arrest detention centres, to ensure that all facilities intended for holding remand prisoners before trial offer Convention-compliant conditions, adapted to the length of their stay, including sufficient living space, adequate material conditions with direct access to natural light and air, an appropriate regime of out-of-cell activities and suitably equipped premises for such activities (point 7 of the decision)

alongside improvements in the living conditions in prisons and pre-trial detention facilities, accessible and effective preventive and compensatory remedies at domestic level are necessary to allow the European Court, in due course, to refer back to national courts the thousands of applications pending before it relates to the problems raised by these judgments [Rezmiveș] (point 8 of the decision)

while Romania established a preventive remedy in 2014 and a mechanism providing for reduction of sentence of persons detained in inhuman or degrading conditions in 2017, it remains for the authorities to enact legislation allowing persons who did not, or will not, benefit from a reduction in sentence, who have lodged or could lodge complaints with the European Court about their conditions of detention, to claim financial compensation (point 9 of the decision)

it expressed its deep concern at the delay in establishing the compensatory financial remedy, urged the authorities to step up their efforts with a view to finalizing draft legislative proposals and engaging the necessary procedures for their adoption; in the event that no tangible progress in the legal process is reported by 1 October 2019, instructed the Secretariat to prepare a draft interim resolution for consideration at their 1362nd meeting (December 2019) (DH) (point 10 of the decision).

Modernization of prisons, release of inmates or financial reward – what would the public opinion choose?

To this day, the Council of Europe considers that all problems related to overcrowding and living conditions of prisoners are not solved and requests new measures pertaining both to the modernization of the infrastructure and the adoption of new laws to establish compensatory remedies for the prisoners.

Currently, the Romanian Civil Code (art. 1349 and following) contains provisions which allow the payment of injuries, either moral or material, suffered by a person regardless of the circumstances in which these injuries occurred. Thus, the courts have the ability, to judge every individual case within the legal statute of limitations and to evaluate whether or not an injury existed, the nature of the injury, what the exact injury was and to determine the best remedy.

In the current social and economic environment, the idea of adopting new laws enabling the financial compensation of convicted persons is quite challenging to put into practice under different conditions than those stated by the Civil Code. It’s not the first time this option was on the public agenda, and the reactions weren’t positive.

The modernization of police arrests

Promises: 1596 new places and 187 modernized places

The action plan also establishes the creation of new places and the modernization of the existing places in the pre-trial detention centres (commonly known as “police arrests”). The action plan establishes the creation of 1,596 new places and the modernization of 187 places over the span of 6 years (2018-2023) (paragraph 55 of the plan).

The action plan contains 3 execution stages (paragraph 56) structured as follows:

Stage 1 (2018) – target new/modernized places – 114

Stagiul 2 (2019-2021) – target new/modernized places – 153

Stagiul 3 (2021-2023) – target new/modernized places – 1.516

The answer received by the Association from the Romanian General Police Inspectorate (RGPI) in March 2019 states that no new places have been created between January 2018 – February 2019, but 147 places have been modernized as follows:

– Provisional Detention and Pre-trail Detainment Centre of the Maramures Police Inspectorate (30 places) – currently being commissioned;

– Provisional Detention and Pre-trail Detainment Centre of the Galati Police Inspectorate (34 places);

– Provisional Detention and Pre-trail Detainment Centre of the Iasi Police Inspectorate (50 places);

– Provisional Detention and Pre-trail Detainment Centre of the Maramures Police Inspectorate (33 places) – currently being commissioned.

Thus, the target for stage 1 (2018), i.e. 114 modernized places was achieved together with a part (33) of the total number of 153 places established under stage 2, with the commissioning date December 2021.

It bears mentioning that the highest number of new/modernized places is planned for stage 3 (2021-2023) i.e. 1,516, for the provisional detention and pre-trial detention centres. The total number of places for stages 1 and 2 (2018-2021), i.e. 267 is quite easy to achieve. However, there is a significant difference between the initial two sages where the target was 267 places (for 2018-2021) and the last stage with a goal of 1,516 places (for 2021-2023).

Occupancy rate in police arrests: 55,7%

Regarding the occupancy rate of pre-trial detention facilities, the Romanian General Police Inspectorate declared that on 19.03.2019 the total number of detainees was 779 out of the 1398 places which fulfilled the 4 sqm per person standard. Thus, there was an average of 55.7% on 19.03.2019.

Furthermore, the Romanian General Police Inspectorate sent us the statistic for the inflow and outflow of detainees for the entire month of February, split for each day of the month. This enabled us to determine that during the month of February 2019 the number of persons held in custody varied between 719 and 751 per day, with a total number of 1398 of places (hence an occupancy rate between 51.4% and 53.7%).

Observations during monitoring visits in arrests and prisons

APADOR-CH representatives visited 10 units of detention ( policearrests and penitentiaries) during January-June 2019, namely: Prisons and Police Arrest and Pre-trial Detention Centres from Giurgiu, Miercurea Ciuc, Galati, Craiova, Bucharest and Târgu Jiu.

Detention conditions in police arrests

The use of alternative arrest methods as well as the investments made in recent years in the rehabilitation of police arrest and pre-trial detention centers have made the arrests no longer overcrowded, with the occupancy rate being far below the capacity of the centres in all the visited units.

Although extensive investments have been made in many units, there are still issues to be resolved regarding the hygiene of premises, the placement of too many beds in rooms related to their surface or other aspects such as:

There are still rooms without toilets in which inmates use the classical bucket during the night for their needs, while during the day they have to resort to the goodwill of the officers to be taken to the toilet or shower;
In some police arrests that are located in the basement there is still the problem of illumination and insufficient ventilation of the rooms. Even though air conditioners have been installed, in some places they do not work and they do not replace natural light and fresh air anyway;
In most police arrest centres there is no medical assistance dedicated to the detainees. The same medical staff of the County Police Inspectorates, which provides medical assistance to the police staff, also sees the inmates. And this assistance is not always assured;
Psychiatric or psychological assistance is still lacking, although a significant percentage of the arrested population has mental health problems;
In most arrest centres, the right to shop is solved by sending police officers to the market, which reduces the dignity of their function, being practically turned into a messenger for the inmates.

Detention conditions in prisons

In the penitentiary system, despite the important releases of the past two years, the overcrowding continues to exceed the detention capacity. Investments in the modernization of existing premises or in creating new ones are at this moment lacking taking into consideration its necessary amplitude in order to see a considerable improvement.

In order to improve the life of the inmates, in 2019 the food allowance was doubled from 3.5 lei / day / prisoner to 7 lei / day / prisoner and the value of hygienic-sanitary materials received monthly by each prisoner increased substantially: razors, two rolls of toilet paper, toothpaste, shaving paste, comb, soap, shampoo, nail clippers, detergent, etc. According to the statements of inmates, these materials are sufficient, but most of the inmates with whom APADOR-CH has been interacted continue to complain about the quality of the food.

According to administrative estimations, the monthly expenses with a prisoner are 505 lei, plus the amount representing the salaries of the staff.

With few exceptions, such as the new and modern building of the Giurgiu Penitentiary, put into use at the beginning of 2019, attempts were made to rehabilitate the existing premises, a third row of overlapped beds was removed in order to create a less crowded space to existing rooms.

Overall, the following problems persist:

Poor hygiene in many of the detention rooms or food blocks;
Disabled or insufficient bathrooms for the number of inmates per room and a hot water program too short for everyone to shower;
Few or no medical staff (except for the Galati Prison, all the other visited prisons had a deficient number of physicians or did not have at all – Miercurea Ciuc case);
As with police arrests, there is a chronic lack of psychiatric medical staff;
Lack of testing programs when entering the prison system for sexually transmitted diseases and generally lack of methods to prevent the spread of these diseases, eg condoms;
Lack of effective programs for qualification of inmates, to facilitate their reintegration after release;
Insufficient staff to carry out socio-educational activities that most inmates say they need;
Insufficient jobs for inmates, with or without payment. Given that the Romanian labor market lacks staff and the prisons have people wanting to work, it would be desirable for the Ministry of Justice to find solutions together with the Labor Ministry to link the two segments.

Observations and recommendations for the visited police arrests

Police arrest and pre-trial detention Centre from Bucharest (Central Police arrest) (full report)

Although there have been large investments in the semi-basement, there is still a need for funds to be allocated to the ground floor of the detention centre where women are accommodated. All 11 rooms require rehabilitation, as they have not been rehabilitated and have dampness, water infiltrations, rusty sanitary facilities and poor hygiene conditions.
Further, police officers are personally involved in making the shopping and distributing the products to the arrested persons.

Police arrest and pre-trial detention Centre from Miercurea Ciuc (full report)

All 11 arrest rooms require urgent investment. They have water infiltrations, rusty sanitary facilities and poor hygiene conditions. There are two bathrooms on the hall, one used by women (also used by the centre staff) and a sanitary group used by men.
Walls are blocked with plastic bottles because the sewage odor is penetrating and difficult to bear. All sanitary facilities are rusty, old and partially functional. Using a bucket for the physiological needs during the night is inhuman and degrading treatment within the meaning of the jurisprudence of the European Court of Human Rights in Strasbourg.
The placement of the telephone is totally inappropriate because of the chosen location – in the medical cabinet – but also because it is not possible to provide visual supervision to those who use it.

Police arrest and pre-trial detention Centre from Galați (full report)

The arrest is visibly changed from the last APADOR-CH visit, freshly renovated, modernized sanitary units, insulating glass windows, ventilation system on the hall and in the rooms.
However, the project could have provided for the location a smaller number of beds, in order to respect the norm of the room space.
There is no psychologist / psychiatrist for detainees.
Phones should be located in an area to ensure the confidentiality of calls.
It is required to supplement the book fund from the library with copies of the Criminal Code and Criminal Procedure Code, the most required books in the system.
Refurbishment and equipping of the courts with minimal equipment for physical activities.

Police arrest and pre-trial detention Centre from Dolj (full report)

Over the last 4 years, funds have been allocated for repairs, cleaning and improvements, however, the sensation left by Dolj Centre, probably due to its basement location, is one of dirt and darkness.
It is necessary to install doors to bathrooms and to ensure a periodic cleaning of them.
It is necessary to re-establish the visiting sector for minors so that the visits to take place without a separator, according to the legislation in force.
Install the 4 fitness bikes and treadmills purchased in the walking courts to give people the opportunity to do sports.
Provision of medical assistance within the arrest, including by intensifying the efforts to fill the vacant post of arrest doctor.

Police arrest and pre-trial detention Centre from Giurgiu (full report)

Although it is no longer overcrowded, it is necessary to construct a new arrest centre, as employees have stated, because there are no conditions for a reorganization of the existing detention space, for example there is no technical possibility of installing bathrooms in the rooms.
The center is often confronted with power outages, which is why air conditioners in rooms do not work.
It is recommended to remove the perforated metal panels from the windows, which prevents the air from entering the rooms.
The phones for detainees should be placed in an area to ensure the confidentiality of the conversations.
Supplying the medical room with a first aid kit.

Observations and recommendations for the visited prisons

Giurgiu Penitentiary (full report)

It is the only visited prison that had a new building structure, built to modern standards of detention. Otherwise, only 50% of the penitentiary provides adequate conditions of detention. Even if it is not overcrowded, many rooms in the penitentiary still do not meet the hygienic legal standards.
According to the management, the unit has a low capacity to spend funds for the rehabilitation of the detention facilities, because it does not find skilled persons neither inside the penitentiary, among inmates, nor outside.
The hot water program in rooms with more than 3 people should be extended for more than one hour so that all the occupants of the room have the time to shower.
Intensify the efforts to collaborate with the School Inspectorate for organizing classes of 5th-8th grades in the penitentiary so that the level of schooling is no longer an obstacle in obtaining a qualification and, later, in finding a job.

Galați Maximum Security Penitentiary (full report)

As for 2012 (the last visit of APADOR-CH here), some things from the Galati Penitentiary have changed for the better, but the conditions of detention in general and the overcrowding of the rooms remain to be solved.
It is commendable that the socio-educational sector manages to involve a large number of prisoners in educational activities. It would be desirable to emphasize the qualification courses, in order to give prisoners an advantage when leaving the penitentiary and aproaching the labor market.
It is understandable and appreciated the leadership’s concern to stop the traffick of drugs and mobile phones, which it says there were on a large-scale in the years before 2017. But some measures taken in this regard seem to punish prisoners and make their detention more difficult, in addition to the conditions that are so improper. These effects also seem to be reflected in a slightly increased number of aggressions and self-aggressions among prisoners, according to activity data from 2018 – 68 cases in 2018 compared to 48 in 2017, in the circumstances of a decreasing number of prisoners. According to the same report, the number of acts of violence against the staff sharply increased, from 1 in 2017 to 14 in 2018, which may indicate a latent state of frustration among prisoners.
The management should reconsider the decision to ban refrigerators on the hallways for the use of prisoners.
Extending the warm water distribution period, from one hour and a half – two hours to three hours, at least in the eight-person rooms, so that everyone can have a shower.
Finding solutions for keeping the prisoners busy through paid work, at least those under an open regime, which would not require such a strict guard.

Miercurea Ciuc Penitentiary (full report)

APADOR-CH appreciates that Miecurea Ciuc Penitentiary is one of the cleanest and most neated prisons in the country. However, there are two major problems: the overcrowding and the lack of medical assistance since 2014 to provide health care.
At the time of the visit, in one room there were, for example, 16 prisoners and 18 beds, each prisoner having 1.56 sqm space, much below the 4 sqm standard. The prisoners in this room have complained that there are no staircases at the overlapped beds, that the food is bad, the yards are small and the time spent outside is limited, they do not receive envelopes and stamps, they would like to work no matter if they are paid or not.
It is recommended to solve the problem of overcrowding, including through the development of a medium and long-term strategy considering that the space and nature of the penitentiary does not allow the extension or construction of new premises.
Hiring a permanent general practitioner in the penitentiary. Given that some of the nurses are about to retire, penitentiary officials have to think of solutions to replace them so they will not end up in a deadlock.

Târgu Jiu Penitentiary (full report)

The level of overcrowding remains high, a prisoner having a maximum of 2 sqm space, which flagrantly contradicts the 4 sqm recommended by the Committee for the Prevention of Torture. The association recommends to the prison’s leadership but also to the National Administration of Penitentiaries to find urgent solutions for the decongestion of rooms where the air is unbreathable.
Nearby, in Bumbeşti-Jiu, there is a fully equipped unit of the Gendarmes’ Authority that would meet the conditions for a penitentiary with a minimum investment. This location is no longer used, being left to degrade. The Târgu-Jiu Penitentiary’s management mentioned that made proposals to National Administration of Penitentiaries to take over this space starting with 2016, but no solutions were found at the level of the two ministers: the Ministry of Administration and Interior and the Ministry of Justice.
Investments in the food sector are needed (renovation, purchase of a ventilation system).
Reorganize the visitor space with minors.
Intensify the efforts to take over the Bumbeşti-Jiu location to be transformed into a penitentiary, given the need for new detention spaces at international standards.

Craiova Penitentiary (full report)

It is a visible improvement regarding the overcrowding since the 2014 visit. Also, the Craiova Penitentiary is among the few who benefits from a psychiatrist. However, in relation to the workload here, APADOR-CH recommends that there should be at least another psychiatrist.
In addition, it would be necessary:

– placing refrigerators in the rooms;

– placing condoms in places accessible to prisoners to prevent the spread of sexually transmitted diseases;

– supplying the medical room with fast HIV tests;

– repairing the ventilation system at the food block.