Drepturile omului în România 2025

13/03/2026/in Anuale /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

În 2025 România a traversat o perioadă de instabilitate politică fără precedent în istoria postdecembristă. Debutul anului a fost marcat de consecințele anulării alegerilor prezidențiale din 2024, apoi de demisia președintelui Klaus Iohannis, la 10 februarie 2025, și organizarea unui nou scrutin prezidențial, în luna mai. Observatorii internaționali au evaluat procesul de vot din mai 2025 ca fiind eficient și transparent, însă au semnalat prezența masivă a dezinformării online și a interferențelor externe pe platforme sociale.

În urma alegerilor generale din 2024 la guvernare a rămas în esență aceeași asociere politică, reunită sub stindardul „pro-european”, o coaliție cu o majoritate fragilă în parlament (formată din PSD, PNL, USR și UDMR) și marcată de veșnice neînțelegeri interne între partidele cu viziuni diferite, silite să coabiteze „de frica extremismului”. Prin raportare la voința exprimată de electorat, a fost ținută astfel în viață, în mod artificial, o coaliție nefirească de dreapta-stânga, care în mod conceptual reprezintă un oximoron, o construcție toxică pentru democrație, prin încercarea de a ocupa și spațiul cuvenit opoziției.

O guvernare dreapta-stânga este o contradicție prin ea însăși, întrucât dreapa sau stânga ar fi trebuit să fie alternative doctrinare. Prin comasarea unor orientări doctrinare clasice diametral opuse, a rezultat un amalgam caracterizat prin lipsa de orizont sau de perspectivă. Rezultatul practic a fost că partidele de dreapta și stânga „clasice” riscă să piardă monpolul spațiului politic (pe care și-l imaginau că va dura zeci de ani) și sunt pe cale să devină formațiuni minoritare, care asistă mirate la ascensiunea unor forțe politice generate ca reacție tocmai la experimentul toxic de comasare a dreptei cu stânga.

O promisiune comună a acestei coaliții improbabile a fost reformarea din temelii a statului, ca urmare a faptului că în sfârșit clasa politică „înțelesese mesajul” poporului. Nu se mai putea continua ca până atunci… Și totuși anul 2025 a arătat nu numai că se poate ca până atunci, ba chiar mai rău, dar și că zisa clasă politică rămasă la guvernare a uitat rapid ce „înțelesese” imediat după încheierea votului.

Nicușor Dan – noul președinte ales în mai 2025, dintr-o listă curatoriată de Biroul Electoral Central și Curtea Constituțională – a numit un prim ministru pe care, în campania electorală, se băteau aproape toți candidații: pe Ilie Bolojan (PNL), urmând ca din 2027 să se facă, din nou, o rotativă guvernamentală cu PSD. În numai un an de mandat, după ce a luat în general măsuri nepopulare (creșteri de taxe și impozite, neindexarea pensiilor etc.), mult-doritul premier a devenit cel mai criticat om politic, inclusiv în coaliția de guvernare și chiar în propriul partid.

Din punct de vedere economic, țara s-a confruntat cu cea mai mare inflație din UE și cu cel mai mare deficit financiar, ceea ce a dus la implementarea unor măsuri fiscale dure, motivate de necesitatea consolidării bugetare. Creșterea cotei de TVA la 21%, majorarea impozitelor pe afaceri și pe proprietăți, concomitent cu anularea scutirilor și beneficiilor pentru unele categorii de persoane, au sporit nemulțumirile populare, mai ales că măsurile de austeritate au început și s-au concentrat mai degrabă pe taxarea suplimentară a cetățenilor și a mediului privat, nereușind să atingă decât declarativ subiectul promisei eficientizări a administrației locale și centrale. Guvernul s-a dovedit și de data asta viguros cu oamenii simpli și nevolnic cu puternicii care ar fi trebuit reformați.

Tot la nivel declarativ a rămas și publicarea cauzelor care au dus la anularea alegerilor prezidențiale din 2024. Mai multe persoane din anturajul „candidatului problemă” au fost reținute și acuzate de constituirea unei organizații cu caracter fascist, rasist ori xenofob. În martie 2025, înainte de reluarea alegerilor prezidențiale, autoritățile au arestat șase suspecți acuzați de complot pentru răsturnarea guvernului, acuzați că ar fi avut legături cu Rusia. Gruparea „Vlad Țepeș” , un grup coordonat de un general în rezervă nonagenar, ar fi urmărit schimbarea numelui țării în „Geția” , ieșirea din NATO și abolirea Constituției. Dosarul a dispărut din atenția publică după alegeri, la fel de subit cum a apărut.

Deși au promis transparență, nici președinția, nici guvernul nu au livrat nimic pentru a clarifica în vreun fel anularea alegerilor. Acesta a rămas un subiect neclar și un punct nevralgic atât în plan intern, slăbind și mai mult încrederea cetățenilor în instituțiile statului, cât și în plan extern, România fiind adesea dată ca exemplu de practici nedemocratice cu acest subiect.

În acest climat, de nemulțumire și neîncredere, tabloul social românesc a devenit un puzzle spart în piese puternic polarizate și antagonice, incapabile să mai formeze un tot. O parte a societății a continuat să-l susțină pe Călin Georgescu, fostul candidat la prezidențiale, de teama căruia au fost anulate alegerile în 2024. Fostul candidat a fost pus sub control judiciar și ulterior inculpat pentru instigare la acțiuni împotriva ordinii constituționale și sprijinirea unor grupări fasciste. „Turul doi înapoi” a devenit strigătul acestei tabere, în timp ce din partea opusă s-a strigat, în replică: „Marș la Moscova”. La mijloc se află o vastă majoritate a populației care nu găsește repere în niciuna dintre tabere, și care este profund nemulțumită de modul în care statul funcționează, mai degrabă în pofida cetățenilor, decât în slujba lor.

Un rol important în această polifonie îl joacă și justiția, percepută în ultima vreme mai degrabă ca o injustiție, pentru că tărăgănează cu anii puținele dosare de corupție care au ajuns în instanțe, sfârșind prin a-i elibera sau exonera pe acuzați, pe motiv că faptele s-au prescris. Conform bilanțului de final de mandat al procurorului șef DNA, din sutele de dosare prescrise în ultimii ani, numai în 2025 au fost închise 64 de astfel de dosare. Un fenomen care a indus în rândul publicului sentimentul impunității celor puternici, al existenței unei caste care face legile și regulile, în timp ce majoritatea e împovărată de taxe, impozite și prețuri, și e lipsită și de ultima putere, aceea a votului.

La această impresie se adaugă și subiectul mult discutat în ultimii ani, al pensiilor speciale ale magistraților, care a ținut țara încordată și în 2025. După ce și-a încercat puterile discreționare pe anularea alegerilor și pe interzicerea unor candidați, Curtea Constituțională a ținut în șah câteva luni de zile și tentativele guvernului de a reglementa nivelul pensiei și vârsta de pensionare a magistraților. În cele din urmă, la începutul anului 2026, cu o majoritate destul de strânsă, CCR și-a dat OK-ul pentru inițiativa guvernului.

Într-un documentar Recorder, apărut la finalul anului 2025, se spune că justiția a fost capturată de anumite formațiuni cu conexiuni politice, care pe de-o parte îi scapă pe corupți, prin diverse tertipuri de întârziere a proceselor, și pe de altă parte le asigură judecătorilor „spatele politic” și beneficiile financiare importante, cum ar fi pensiile speciale și vârsta de pensionare anticipată. Documentarul jurnalistic a fost suținut de un număr important de magistrați (peste 800), care au denunțat public corupția internă, dar a fost contrazis de la vârful sistemului, de conducerile CSM și ICCJ, care au replicat că altele ar fi cauzele disfunționalităților din justiție, printre ele fiind personalul insuficient și legislația imprevizibilă și neactualizată cu anii de către Parlament, în acord cu deciziile CCR.

Președintele însuși a chemat la consultări la Cotroceni reprezentanți ai sistemului de justiție care au dorit să semnaleze disfuncționalitățile, dar rezultatul nu a fost concludent și criza s-a prelungit. La nivelul guvernului a fost format un „grup de lucru” cu o componență neclară și cu scopul declarat de a schimba, din nou, legile justiției.

Pe acest fundal, pare aproape un moft să mai vorbești despre drepturi civile, dar evident că în timp ce oamenii sunt ținuți în priză cu ochii pe mai multe „mingi” în același timp, exact în astfel de perioade dificile apar și tentativele de încălcare sau suprimare a drepturilor și libertăților civile.

În mare impas a fost și în 2025 dreptul la liberă exprimare, cel mai adesea atacat sub pretextul luptei cu dezinformarea. Dar de-a lungul anului au apărut diverse tentative de restrângeri de drepturi, ambalate în explicații altruiste despre cum totul vine în sprijinul și spre binele poporului.

Ca organizație de apărare a drepturilor omului, APADOR-CH a semnalat de fiecare data pericolele, a cerut public renunțarea la unele propuneri legislative sau modificarea lor și a explicat care ar putea fi consecințele.

Iată câteva dintre demersurile pe care le-am făcut în 2025:

Încercând să învățăm ceva din complicatul an 2024, am propus o modificare legislativă care să permită atacarea hotărârilor CCR în materie electorală. Constituția nu interzice asta, ci doar o prevedere abil introdusă în legea de funcționare a CCR face din hotărârile acestei curți politizate niște „bule papale”, de care nimeni nu se poate atinge;
Am cerut demiterea unui membru CNA pentru că a încercat să cenzureze un jurnalist, și ne-am solidarizat cu un cetățean „călcat” de poliție acasă, pe motiv că-l făcuse milițian pe ministrul de interne, în campania electorală;
Am făcut mai multe încercări de a afla de la președinție și Guvern care e definiția dezinformării și cum intenționează statul să ne pună pumnul în gură din cauza asta;
Am militat împotriva legii „majoratului digital” care, sub pretextul protejării minorilor de maleficele rețele sociale, ne va restrânge de fapt drepturile tuturor, instituind o supraveghere generalizată a tuturor celor care intră pe Internet;
Am cerut Inspecției Judiciare să cerceteze modul în care Parchetul „saltă” oamenii de pe stradă ca în anii 50;
Am continuat să monitorizăm cazurile de hărțuire, prin procese de tip SLAPP, a activiștilor sau jurnaliștilor care mai îndrăznesc să se pună cu diverșii baroni locali sau de la centru;
Am cerut instituțiilor statului transparență în privința ajutoarelor oferite de România Ucrainei și Republicii Moldova. Ca și în 2024, ne-am lovit de aceeași opacitate greu de înțeles, așa că am ajuns să-l dăm în judecată pe Ilie Bolojan pentru asta. Nu e pentru prima dată;

Uneori am avut și succes cu cererile noastre. De exemplu când am cerut și obținut eliminarea din proiectul unei legi a prevederii că autoritățile ar urma să ne împartă în „fruntași” și „codași”, publicând liste cu bunii platnici pe Internet. Sau când am cerul eliminarea dintr-un proiect de lege a unei prevederi absurde, care spunea că cetățenii care nu se apleacă suficient de mult în fața funcționarilor de la ghișeu vor fi amendați cu sume astronomice. Sau când am câștigat procesul cu Poliția Română, care refuzase să ne dea procedura internă dedicată protejării avertizorilor de integritate.

Dar din păcate succesele în lupta cu tendințele autoritare sunt aproape la fel de rare precum eclipsele de soare. Am continuat să ne derulăm proiectele începute în anii trecuți – privind protejarea spațiului civic din România – și am început altele noi, despre care puteți citi în curprinsul raportului, și veți auzi de ele în anul care vine.

Am scris, ca în fiecare an, Comisiei Europene, cu date și fapte, arătând continua erodare a statului de drept și a instituțiilor sale, corupția, degradarea presei și a spațiului civic. Ca să folosim un termen la modă, anul 2025 a testat reziliența democrației românești.

Deși criza politică a fost aparent rezolvată prin alegeri validate, statul rămâne vulnerabil în fața dezinformării și a presiunilor economice, două realități care nu fac decât să adâncească neîncrederea oamenilor în instituții, mai ales atunci când din partea instituțiilor nu vine nimic care să le contracareze.

Georgiana Gheorghe,
Director executiv APADOR-CH

Citiți mai multe despre activitățile APADOR-CH în Raportul de activitate pe 2025

Drepturile omului în România 2024

07/03/2025/in Anuale /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Când credeam că nu se poate mai rău decât 2020-2023, cu pandemia, lockdown-urile, rotativele lor guvernamentale, cu războaie și cu drepturi anulate sub pretextul nevoii de stabilitate, a venit 2024. Anul înțelegerilor politice contra naturii, al comasării alegerilor locale cu cele europarlamentare, al interzicerii arbitrare a dreptului de a candida și, în cele din urmă, anul anulării alegerilor prezidențiale, la fel de arbitrar, sub pretextul că au fost viciate.

Ca orice an electoral, în teorie, 2024 a fost un an plin de bunăstare: pensii și salarii majorate, o efervescență economică alimentată din împrumuturi tot mai costisitoare, în timp ce fonduri europene erau nefolosite, un fard strident aplicat peste ruptura evidentă dintre nevoile societății și preocupările politicienilor. Totuși 2024 a început cu proteste masive ale transportatorilor și fermierilor, care au asediat mari orașe cu utilaje și revendicări pertinente. Cu ocazia asta, poliția a făcut ce știe ea mai bine: a săltat, amprentat și amenințat un activist pentru o postare pe Facebook.

În rest, business as usual: Guvernul României a semnat, și în numele societății civile, o înțelegere cu Departamentul de Stat al SUA pentru un deziderat iluzoriu, de „combatere a dezinformării”, dar implicațiile înțelegerii au rămas până azi un mister; iar Parlamentul României a votat cu toate mâinile donarea sistemului Patriot către Ucraina, deși noi le-am atras atenția, și înainte și după, că această acțiune este neconstituțională.

Bomboana de pe coliva democrației românești a fost procesul electoral manipulat grosolan din mai multe direcții. În primul rând au fost politicienii din coaliția de guvernare (PNL&PSD), care au decis, prin ordonanță de urgență, să comaseze alegerile europarlamentare cu cele locale, strict în beneficiul partidelor lor. S-a dovedit ulterior că au reușit să adune împreună 60% din votul popular și în parlamentul European și în consiliile locale și județene. APADOR-CH a cerut Avocatului Poporului să atace la CCR ordonanța de urgență pentru comasarea alegerilor. Fără succes, evident.

Comasarea alegerilor a fost începutul abuzurilor electorale de putere, în 2024. A fost urmat de decizia CCR de a-i interzice unui cetățean român să candideze la președinția țării, pe motiv că nu are suficient respect pentru Constituție. Dar lista candidaților, deși curatoriată arbitrar de judecătorii numiți politic ai CCR, tot a produs surprize. Un cvasi-necunoscut, cotat cu câteva procente intenții de vot în sondaje, a reușit să iasă pe primul loc după primul tur al alegerilor prezidențiale, cu peste 20% din voturi. Pentru prima dată în istoria de 35 de ani de alegeri relativ democratice, în turul doi al alegerilor prezidențiale nu a reușit să intre niciunul dintre candidații partidelor din coaliția de guvernare.

Acuzând imixtiuni străine în scopul manipulării deciziei alegătorilor, imixtiuni nedemonstrate până azi, aceeași CCR a decis anularea alegerilor prezidențiale, după o renumărare rapidă a tuturor voturilor, în câteva zile, și după ce turul doi deja începuse de câteva ore, în străinătate. În spațiul public au fost aruncate (desecretizate) câteva pagini cu informări, fără dovezi ale invocatelor imixtiuni străine în procesul electoral, produse stângaci de crema mult-prea-finanțatelor servicii secrete române. La cârma țării a rămas, până la noi ordine, și după expirarea celui de-al doilea mandat de cinci ani, același președinte decis să stea pe acel scaun până când își epuizează și ultimul procent de simpatie la adresa sa.

Asaltat de întrebări despre cine este, totuși, puterea străină care a vrut să ne manipuleze, președintele Iohannis a declarat la Bruxelles că Rusia ar fi aceea, invocând declarațiile anti UE și anti NATO ale candidatului surpriză. Totuși, tot președintele a admis că e foarte posibil să nu poată demonstra asta niciodată, întrucât astfel de ingerințe sunt prea subtile pentru a putea fi demonstrate. Ulterior (în februarie 2025) a fost forțat să demisioneze din funcție și să lase locul unui interimar.

Fenomenul manipulării algoritmilor rețelelor de socializare, în special Tik-Tok, pentru creșterea vizibilității unui candidat anume, a fost studiat în perioada imediat următoare alegerilor, de diverse organisme și instituții străine, care au constatat că ceva s-a întâmplat în România, dar fără să poată stabili „comanditarul” aflat în spatele presupusei manipulări. Chemat să dea seama în fața Comisiei Europene, reprezentantul Tik-Tok a spus că de fapt nu s-ar fi întâmplat nimic deosebit.

O investigație jurnalistică autohtonă, bazată și pe documente fiscale oficiale, precum și niște declarații ale unor politicieni au arătat, însă, în lunile care au urmat alegerilor, că la canalizarea unor voturi către candidatul surpriză au ajutat și strategiile falimentare ale celor două principale partide politice – PNL și PSD – de a se faulta reciproc și de a trimite în turul doi un candidat menit nu să câștige, ci să-l potențeze pe candidatul unuia dintre cele două partide. PNL a finanțat o campanie online pentru candidatul partidului, dar cumva inexplicabil campania a fost deturnată în favoarea candidatului surpriză, iar reprezentanții PSD din anumite județe și-ar fi îndemnat alegătorii, în ziua primului tur, să voteze alți doi candidați decât candidatul propriului partid. Unul dintre ei era candidatul surpriză.

Așadar, până la alte potențiale dovezi ale unei implicări străine în alegerile noastre, electoratul român pare să fi fost de fapt manipulat de către strategii celor mai mari două partide politice. Și totul pe bani publici, căci aceste partide au beneficiat și de cele mai mari subvenții de la buget, pentru susținerea activităților lor politice și implicit a campaniei electorale.

Anul s-a încheiat cu intrarea în parlament a două partide noi (apropiate orientării „suveraniste”) și cu formarea, cu chiu cu vai, a unei majorități parlamentare fragile, așa-zis „proeuropeană”, cu învestirea unui nou guvern sub conducerea aceluiași prim ministru PSD care pierduse alegerile anulate, și cu măsuri de austeritate, că prea o dusese bine poporul până atunci.

Reprezentanții partidelor rămase în continuare la guvernare s-au întrecut în declarații sforăitoare, că au înțeles mesajul transmis de electorat, dar acțiunile lor ulterioare au demonstrat nu numai că n-au înțeles nimic, dar și că au impresia că pot să uzeze de impunitate la infinit.

Scandalul anulării alegerilor prezidențiale din România, privit cu sentimente contradictorii în restul lumii – de la aprobări inițiale, la suspiciuni în cele din urmă – arată totuși o realitate nouă în care trăim deja și pentru care nu suntem pregătiți: căderea în irelevanță a mijloacelor de informare tradiționale (adesea compromise tot din cauza manipulării pe care au practicat-o) și ascensiunea fulminantă a rețelelor sociale, cu algoritmii lor necunoscuți, în spatele cărora se pot afla actori statali sau nestatali, cu interese diverse, cu incredibil de facila propagare a informațiilor, adevărate sau false, totul suprapus pe un grad relativ scăzut de cultură media și o educație adesea deficitară a unei părți a populației.

Indiferent dacă a fost sau nu a fost o mână străină în manipularea alegătorilor români, rezultatul palpabil al acestor alegeri este pierderea încrederii populației în procesul electoral – atâta câtă era – și adâncirea faliei existente între clasa politică și societate.

Ca vești bune, chiar dacă eclipsate de negura vremurilor, în 2024 am avut câteva: câștigarea procesului cu investitorul de la Roșia Montană, intrarea completă în Schengen și ridicarea vizelor pentru SUA. Dar în contextul lumii actuale, cine știe dacă ultimele două vor mai fi la fel de importante.

APADOR-CH a continuat și în 2024 proiectele și activitățile de advocacy legislativ și de monitorizare a respectării drepturilor omului, așa cum face de peste 30 de ani. Ca și în alți ani am transmis Comisiei Europene puncte de vedere despre diversele încălcări ale drepturilor omului în România sau derapaje ale încercatului stat de drept. Cu destul de puțin efect, din păcate, atât la nivel național cât și european.

Privind în urmă la activitățile cele mai intense și consumatoare de timp și nervi, trei mari teme principale ne-au ocupat atenția în 2024:

Alegerile – Am încercat fără succes să determinăm reacția Avocatului poporului față de comasarea alegerilor. Am propus modificarea legii astfel încât candidații la președinție care refuză să participe la dezbateri electorale să nu primească subvenții de la buget. Am protestat față de excluderea arbitrară a unui candidat din cursa electorală, fără ca acesta să aibă la dispoziție mijloace de a se apăra sau de a contesta decizia curții. Câteva luni mai târziu, după anularea alegerilor, chiar Comisia de la Veneția ne-a dat dreptate în această privință.
Legislația anti SLAPP – România a înregistrat în ultimii ani multe procese prin care firme mari sau chiar autorități publice au hărțuit și intimidat cetățenii sau organizațiile civice care au îndrăznit să lupte pentru drepturile lor. Unele organizații au fost chiar desființate pentru că nu au avut bani ca să plătească cheltuielile de judecată disproporționate cerute de cei cu care s-au judecat. În limbaj bruxelez, aceste procese de intimidare se numesc SLAPP și pentru combaterea lor a fost dată și o directivă. Înainte de transpunerea în legislația națională a Directivei europene anti SLAPP, APADOR-CH a propus o modificare a Codului de procedură civilă, astfel încât în procesele în care sunt implicați cetățeni sau ONG-uri în apărarea unor chestiuni de interes public, cheltuielile de judecată să fie suportate de fiecare parte, pentru evitarea condamnării „la moarte” a unei organizații civice, doar pentru că nu îți permite să plătească cheltieli de judecată. Evident, Ministerul Justiției ne-a refuzat. Ulterior am adunat în jurul nostru zeci de organizații, cetățeni și jurnaliști și am cerut mai mult: ca Directiva anti SLAPP să fie transpusă într-o lege și mai bună și protectoare la adresa cetățenilor hărțuiți. Încă nu avem un deznodământ în această privință, dar știm că se poate, pentru că alte țări au făcut-o.
Apărarea dreptului de a conduce mașina chiar dacă ai luat un Nurofen pentru răceală – Sau combaterea populismului politicianist în privința testării anti-drog în trafic. Aparent, șoselele României se umpluseră de câțiva ani de șoferi aflați sub influența drogurilor. Explicația stătea în aparatele drug-test achiziționate de poliție, ale căror rezultate erau însă infirmate de testele de sânge făcute la IML, în aproape jumătate din cazuri. Totuși, până la rezultatul de sânge, care uneori dura și câțiva ani, șoferul era lipsit de dreptul de a mai conduce și uneori, dacă era persoană publică, era tăvălit și „prin fulgi” în public. Și asta în condițiile în care testele erau așa de sensibile, că ieșeau pozitive și la un simplu Nurofen sau dacă șoferul mâncase covrigi cu mac. APADOR-CH a propus o modificare legislativă care să prevadă returnarea carnetului de conducere în 15 zile, dacă instituțiile statului – în speță IML – nu erau capabile să facă în acest timp testele de sânge care să demonstreze dacă acel șofer era sau nu sub influența drogurilor.
Legea a fost modificată, ba chiar IML a primit dotările necesare ca să prelucreze mai rapid probele de sânge. Dar mai departe am încercat să pornim și o discuție despre necesitatea stabilirii în lege a unor praguri, ca și la alcool, dincolo de care șoferii depistați drogați să suporte consecințe penale sau doar să fie amendați. Ulterior, chiar ICCJ a venit cu o interpretare legislativă care a tranșat parțial problema, spunând că IML trebuie să arate că substanțele găsite în sânge i-au influențat șoferului capacitatea de a conduce. Politicienii PNL-PSD nu au fost însă de acord cu această interpretare și s-au grăbit să depună un proiect de lege care să pedepsească cu 2-7 ani de închisoare simpla prezență a Nurofenului în sânge, la volan.

Pe lângă această aparentă luptă cu morile de vânt, APADOR-CH a derulat și alte proiecte interesante, cum ar fi cel menit să crească gradul de cunoaștere a legii avertizorilor publici în rândul forțelor de ordine – în cadrul căruia am ajuns chiar să dăm în judecată IGPR pentru că a refuzat să ne furnizeze procedura internă de raportare pe care legea o prevede și care trebuie să fie publică. Am câștigat acest proces. Un al proiect a fost cel privind executarea hotărârilor CEDO în materia libertății de exprimare și a protecției jurnaliștilor.

Iar o activitate complet în afara ariei noastre de expertiză, care ne-a consumat mult timp și nervi a fost lupta cu abuzurile băncii la care aveam deschise conturile organizației. Sub pretextul luptei contra spălării banilor, Banca ING a abuzat de relația de putere asupra noastră închizându-ne conturile discreționar, sechestrând banii din ele, pretinzâd documente și date absurde sau imposibil de furnizat, chiapurile pentru „actualizarea datelor”.

Statul, ca de fiecare dată, a părut că nu are nicio pârghie de control asupra acestui fenomen, despre care am aflat ulterior că e destul de răspândit. Totuși același stat aparent neputincios își obligă cetățenii să-și deschidă conturi la bănci, entități private de care apoi e incapabil să-i apere.

Georgiana Gheorghe,

Director executiv APADOR-CH

Citiți mai multe despre activitatea APADOR-CH în Raportul de activitate 2024

Drepturile omului în România 2023

26/02/2024/in Anuale /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

La finalul anului 2022, atrăgeam atenția că drepturile omului au fost eclipsate în discursul public de informațiile despre războiul din Ucraina și că acesta era un fel de a ni se spune că se poate și mai rău, dar să zicem mersi că suntem în UE și că încă mai avem drepturi și libertăți, așa cum sunt ele, și mai ales pace. Din acest punct de vedere, 2023 a fost o copie fidelă a anului precedent: războiul la graniță a continuat, ba au apărut și alte confruntări la granițele altora, oamenii au obosit și au devenit aproape imuni la imagini atroce și știri despre crime de război, iar discursul public despre înarmare, pregătirea populației pentru ce e mai rău și importanța stabilității cu orice preț, inclusiv cu încălcarea unor principii ale statului de drept, s-au normalizat.

În timp ce 2023 ne obișnuia cu noua normalitate, autoritățile și politicienii și-au văzut de business as usual. La mijlocul anului am avut parte de o „rotativă guvernamentală”, premierul PNL a fost înlocuit de colegul de coaliție, premierul PSD. Un președinte de consiliu județean a fost prins în flagrant cu o mită de 250.000 de euro în portbagaj, lângă oala cu ciorbă, un primar a fugit din țară uzând de pașaportul unei rude, exact în ziua condamnării sale pentru corupție, iar directorul de mulți ani al SRI a demisionat invocând dorința de a nu se pietrifica în funcție.

Justiția s-a remarcat și prin închiderea la foc automat a câtorva mii de dosare de corupție, pe motiv de prescriere a faptelor; o explozie la un centru de cisterne cu gaz, care funcționa ilegal de ani de zile lângă Capitală, a omorât câțiva oameni și le-a distrus casele; mai multe azile pentru bătrâni, care funcționau tot ilegal, au fost închise în urma unor anchete de presă care arătau tratamentele inumane care se petreceau acolo; iar un accident făcut de un șofer beat și drogat, soldat cu moartea a doi tineri, a arătat că poliția – care îl lăsase să conducă mai departe, deși îl oprise inițial în trafic – are mai multe deficiențe de funcționare decât se credea.

Deasupra acestui cuib de cuci, în care legea pare opțională, s-a învârtit în avioane private excesiv de scumpe, dar ale căror costuri sunt ținute la secret, președintele țării, care a făcut în 2023 mai multe turnee externe în zone exotice precum Asia, America de Sud sau Africa. În restul timpului a tăcut asurzitor.

APADOR-CH a derulat proiecte și activități de advocacy legislativ și de monitorizare a respectării drepturilor omului, așa cum face de peste 30 de ani, cu vizite în penitenciare, cu propuneri de modificări legislative sau cu luări de poziție față de abuzuri. Am atras atenția asupra modificării regimului armelor și munițiilor, am cerut Parchetului general să-și facă datoria în anchetarea abuzurilor la adresa jurnalistei Emilia Șercan și am cerut Avocatului poporului să ne apere de intruziunea serviciilor de informații în procesul electoral. Din păcate, în tabloul general descris mai sus, puține dintre demersurile noastre au avut vreun rezultat satisfăcător. O activitate anuală a fost și contribuția la Raportul Comisiei Europene privind statul de drept, care ne-a dat ocazia să semnalăm, alături de alte organizații similare din UE, principalele încălcări are drepturilor omului în România. În 2023 au fost următoarele:

Presa, între politicieni, pariuri și amenințări – Finanțarea politică a presei cu milioane de euro anual de la partidele parlamentare a continuat să sape la independența și credibilitatea presei. În plus în 2023 a mai apărut scandalul dintre patronat și angajați în compania Ringier, în care jurnaliștii de la Libertatea și GSP au acuzat cenzura ca urmare a unor presiuni făcute de patronii unor firme de pariuri. Scandalul s-a finalizat cu concedierea jurnaliștilor. De asemenea, saga jurnalistei Emilia Șercan a continuat în 2023, când Parchetul a închis toate dosarele privind discreditarea ei, după ce a publicat investigația despre plagiatul fostului premier Nicolae Ciucă. În vara anului 2023, APADOR-CH a înaintat un memoriu către procurorul general, la Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ), prin care i-a solicitat să ia măsurile necesare pentru a se asigura că instituțiile din subordine respectă legea în cazul Emilia Șercan. Din păcate nici în acest caz nu am avut o rezoluție;
Anul prescrierilor – Deoarece Parlamentul nu și-a făcut treaba timp de 4 ani (2018-2022), și nu a adus modificările cerute de CCR la Codul penal, multe dosare de corupție au fost închise ca urmare a prescrierii termenelor. Presa a raportat că numărul cazurilor „soluționate” în acest mod s-a ridicat la peste 5.000 și a inclus politicieni și oameni de afaceri acuzați de corupție.
Avertizori neapărați – Prin Legea avertizorilor de integritate (Legea 361/2022), la adoptarea căreia a pus umărul și APDOR-CH în 2021-2022, avertizorii de integritate ar trebui să primească asistență juridică gratuită pentru a se apăra împotriva hărțuirii la care sunt supuși ca urmare a avertizărilor făcute. În practică legea a avut nevoie de ajutor pentru a fi respectată. Un avertizor din Bacău ne-a sesizat că Baroul avocaților din județ i-a refuzat asistența juridică gratuită, și nu a fost singurul. La solicitarea APADOR-CH, Uniunea Națională a Baroului de Avocați a decis să informeze toate Barourile din România cu privire la prevederile noii legi și aplicarea ei unitară;
Condamnat pentru o faptă care nu există – Primarul sectorului 5 din Capitală, Cristian Popescu Piedone, condamnat initial în procesul Colectiv la 8 ani de închisoare, a fost achitat de Curtea Supremă, pe motiv că infracțiunea de care era învinuit nu a existat. Condamnarea pentru o infracțiune inexistentă este una dintre cele mai mari greșeli ale sistemului judiciar și este de natură să afecteze grav încrederea publicului în sistemul judiciar. În plus, în acest caz condamnatul fusese și încarcerat mai mult de un an;
Drept de vot cu voie de la SRI – Legea Securității Naționale (L51/1991) a fost modificată la începutul anului 2023 prin Legea 58/2023 privind Securitatea Cibernetică. Modificările au inclus și o formulare ambiguă ce dă dreptul SRI să cenzureze orice opinii, politice sau nu, dacă instituția le consideră „amenințări la securitatea națională”. APADOR-CH a cerut Avocatului Poporului să conteste legea la Curtea Constituțională, dar instanța a decis că legea este constituțională. Ulterior, declarațiile publice ale unui general SRI au arătat că temerile APADOR-CH erau întemeiate. El a spus că inclusiv discursul politic al partidelor de opoziție în timpul campaniilor electorale poate fi calificat drept o amenințare pentru securitatea națională, dacă acest discurs poate schimba ordinea constituțională, și voința alegătorilor, arătând cât de pregătit este SRI să intervină în „contracararea” acestor noi tipuri de amenințări, prin operațiuni de supraveghere sau cenzură a Internetului. Din păcate a doua intervenție pe lângă AVP, pentru a sesiza din nou CCR în acest sens, s-a lovit de un refuz, iar AVP a întrebat chiar SRI dacă există garanții legale că nu va abuza de noua lege. SRI a răspuns că aceste garanții… există. Rămânem, așadar, cu aceste garanții că în super-anul electoral 2024 SRI nu ne va încălca drepturi constituționale ca: libertatea de exprimare, dreptul la informare, dreptul de vot, dreptul de a fi ales și dreptul de asociere;
Condamnarea la moarte a ONG-urilor din cauza pierderii unor procese de interes public – Asociația Salvați Bucureștiul și Miliția Spirituală sunt două ONG-uri care, de-a lungul anilor, au contestat în instanță diverse acte de urbanism emise de autoritățile locale din București în legătură cu mai multe dezvoltări imobiliare. În 2017 a început o serie de procese în care organizațiile contestau avize de mediu și acte emise de autoritățile publice, în cazul unor construcții. În procese au intervenit și beneficiarii acelor construcții, companii puternice din piață, care au angajat firma de avocatură a unui fost ministru de justiție și au câștigat procesele, punând în sarcina organizațiilor contestatoare cheltuieli de judecată exorbitante, pe care acestea nu le-au putut plăti. Rezultatul a fost că ambele organizații au fost dizolvate în justiție, în 2022 și 2023, ca urmare a incapacității de plată. Acest gen de intimidare prin cheltuieli de judecată mari este un mijloc prin care atât autoritățile statului cât și firmele puternice au reușit să le închidă gura cetățenilor și organizațiilor civice care s-au opus unor proiecte controversate din mediu, urbanism și chiar din domeniul informării publice. APADOR-CH a făcut o propunere de modificare a Codului de procedură civilă, prin care cheltuielile de judecată în astfel de procese de interes public să fie suportate de fiecare parte, și nu doar de cea care pierde procesul. Dizolvarea unor organizații civice, care în acest caz au încercat să oblige autoritățile să-și facă datoria față de cetățeni, privează spațiul civic de actori esențiali în orice democrație;
Finanțarea presei de către partide – Jumătate din subvențiile de stat primite de partidele politice sunt cheltuite pentru mass-media și propagandă politică, dar cui anume și pentru ce se dau acești bani nu se știe. APADOR-CH a propus modificarea legii astfel încât să crească transparența acestui proces și să sporească astfel încrederea în media. Un proiect de lege în acest sens se afla la finele anului 2023 în parlament, în dezbatere. Proiectul este un pas către o mai bună transparență, dar nu ajută la dezvăluirea lanțului complet de furnizori de servicii plătiți de partidele politice din subvenții de stat, de aceea APADOR-CH a propus ca raportările făcute de partide pentru cheltuirea subvențiilor să includă fiecare beneficiar final al acestor bani;
Secretul plimbărilor prezidențiale – Pe tot parcursul anului 2023, organizațiile societății civile și mass-media au încercat să determine costul public al deplasărilor președintelui în străinătate, prin transmiterea unor cereri de informații către instituțiile publice, conform Legii 544/2001. Aceste informații de interes public au devenit un secret național bine păzit, deși nu există nicio bază legală pentru secretizarea costurilor de zbor (și nici un motiv de securitate națională). Corespondența dintre APADOR-CH și Administrația Prezidențială și Secretariatul General al Guvernului României (SGG) pe această temă a fost ridicolă și absurdă, întrucât cele două instituții au dat vina una pe alta pentru autoratul încadrării documentelor publice în secrete de stat. Această situație face din România o țară din UE în care costul vizitelor prezidențiale este ținut secret printr-un document care este clasificat de instituții secrete, al cărui secret este și nejustificat întrucât este imposibil de aflat cine a emis acest document, de ce a fost ținut secret și ce conține. Jurnaliștii de la Recorder au estimat călătoriile președintelui în ultimul an, calculând toate aeronavele private de lux în raport cu costurile pentru alți omologi din UE, și au invitat publicul să trimită prin e-mail o petiție către Administrația Prezidențială prin care solicită publicarea acestor cheltuieli. Inițiativa a adunat peste 40.000 de semnatari, dar în ciuda presiunii publice, președintele – aflat la sfârșitul anului într-un turneu în mai multe țări africane, unde a zburat cu mai multe avioane private – a refuzat să dezvăluie informațiile.
Azilele care-și torturau beneficiarii – La începutul anului 2023, mai multe anchete de presă au scos la iveală abuzuri grave, rele tratamente și încălcări ale drepturilor omului comise pe o perioadă lungă de timp în mai multe aziluri de bătrâni și persoane cu nevoi speciale din apropierea Capitalei. Centrele erau private, dar primeau finanțare publică pentru serviciile prestate, iar investigațiile jurnaliştilor, care au continuat în lunile următoare, au scos la iveală și legături între managerii centrelor și politicienii de la putere. Investigațiile mass-media au fost determinate de mai multe rapoarte ale Centrului de Resurse Juridice (CRJ), o organizație neguvernamentală care efectuează vizite de monitorizare inopinate în astfel de centre, și care semnalase deja situația de la sfârșitul anului 2022, dar autoritățile nu au luat măsuri, preferând să se prefacă uimite abia când situația a fost expusă în media, iar organele de cercetare penală s-au autosesizat și au descins în respectivele azile. Pacienții au fost transferați la spitale și 24 de persoane implicate în schemă au fost arestate. În ciuda scandalului imens, problema a dispărut de pe agenda publică în mai puțin de câteva luni, astfel că până la sfârșitul anului 2023 nu existau informații despre evoluția anchetei, iar politicienii acuzați au început să revină în viața publică, susținând că nu au nimic de-a face cu asta.

Anul s-a încheiat cu punerea sub acuzare a unor foști miniștri ai sănătății și a unui fost prim ministru, în ceea ce s-a numit scandalul vaccinării COVID, pentru cumpărarea unui număr prea mare de doze de vaccin față de cât ar fi avut nevoie România. Toți acuzații sunt persoane aflate în afara partidelor de la putere, și au acuzat un proces politic în preajma alegerilor. Un fapt incontestabil este că modul în care autoritățile vremii au gestionat activitatea de achiziționare a vaccinurilor și de vaccinare a populației a fost și rămas un mare secret, în ciuda eforturilor societății civile de a transparentiza acest proces de importanță vitală pentru orice democrație.

În ultimele zile ale anului 2023, România a primit în sfârșit dreptul de a fi în Schengen, dar numai cu granițele aeriene și maritime. Un drept european care ni se refuză, ca țară, ne-a fost recunoscut parțial după prea îndelungi insistențe, în condițiile în care toate autoritățile europene afirmă că îndeplinim condițiile. Un mod în care bătrâna Europă îi vorbește despre drepturi și respectarea lor unei tinere democrații, în care oamenii au început să se îndoiască de valoarea lor.

Georgiana Gheorghe

Director executiv APADOR-CH

Citiți raportul de activitate al APADOR-CH în 2023.

Human Rights in Romania 2022

10/03/2023/in Anuale /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Doi ani de pandemie s-ar fi cerut urmați măcar de un an de pauză, pentru ca lucrurile să se reașeze într-o oarecare normalitate. În loc de asta, 2022 a debutat în forță printr-un război la graniță, cu mii de refugiați, cu declarații belicoase, cu teama că ar putea fi mai rău și, previzibil deja, cu încercări de modificări legislative dubioase, sub pretextul pregătirii patriei, în contextul geo-strategic sensibil. 2022 a fost, așadar, un an cu noi „normalități”: războiul și criza energetică (criza facturilor la energie).

APADOR-CH a continuat să facă ce știe mai bine: monitorizarea respectării drepturilor omului în spațiile de deținere, advocacy legislativ pentru transpunerea unor directive europene în legislația națională și încercarea de a ține o privire permanentă asupra procesului legislativ intern, în care s-a înregistrat o concentrație mai mare decât de obicei de testosteron militar. De exemplu, anul a debutat cu un proiect de lege în domeniul securității naționale, care a circulat neoficial în spațiul public și a stârnit rumoare. Apoi a fost bagatelizat de autorități, sub pretextul lipsei de actualitate. Rețeta a devenit deja o normă în România. Deși avem legi care prevăd procese de consultare publică, autoritățile preferă să scoată „pe surse” câte un proiect cu care testează opinia publică, apoi se prefac surprinse că „un draft a fost scurs prematur în spațiul public”. Așa s-a întâmplat cu:

proiectul care inventa o nouă stare excepțională – adică „situația de criză în domeniul securității și apărării naționale”, stare care putea fi declarată doar de către Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT). Parlamentul ar fi fost eludat astfel din schema care parafa intrarea țării într-un eventual război;
legile care vizau organizarea serviciilor de informații, „scăpate” în spațiul public, neasumate și ulterior „uitate” pentru o vreme
legea securității cibernetice, care dă Internetul civil pe mâinile capabile ale armatei și SRI.

În pofida luărilor de poziție multiple din societate, legea securității cibernetice a trecut până la urmă prin Parlament într-o formă pe care s-a pronunțat și Curtea Constituțională. A găsit-o constituțională.

Au existat totuși și cazuri „fericite” în care, după demersuri care au durat doi ani de zile, am reușit să îndreptăm o lege strâmbă. Cazul Legii poliției, adoptată în 2020, care prevedea că un cetățean poate fi condus și ținut la poliție pe o perioadă nedeterminată, a fost un exemplu școală de cât de greu se îndreaptă o eroare într-o lege adoptată greșit de la bun început. Nu la fel de bine au mers lucrurile în privința legii privind răspunderea magistraților, pentru care APADOR-CH a făcut câteva propuneri de clarificare și îmbunătățire, dar fără succes. Celebrul pachet al legilor justiției a fost adoptat în ultima lună a lui 2022 fără ca recomandările venite din partea societății civile să fie luate în considerare de Ministerul Justiției și Parlament. Nu ni s-a oferit vreo explicație, așa cum prevede legea. Unele aspecte mai controversate au fost contestate în fața Curții Constituționale de partidele politice și de Avocatul Poporului, dar CCR nu a găsit nimic neconstituțional nici acolo. Rămâne de văzut cum vor funcționa în practică aceste legi.

Experiența din 2022 a APADOR-CH, alături de alte organizații ale societății civile, în cadrul proceselor legislative a trei mari proiecte de lege (Legile justiției, Legea securității cibernetice și Legea privind protecția avertizorilor de integritate) a arătat eșecul net al consultărilor publice în materie de elaborare de legi. Aceste consultări, atunci când există, sunt formale și nu influențează deloc modul în care parlamentarii văd și adoptă respectiva lege.

În privința activității multianuale, APADOR-CH a continuat sau finalizat în 2022 proiectele începute în anii din urmă:

1.SOLID, un program de consolidare a protecției avertizorilor de integritate – a vizat conștientizarea publică asupra rolului avertizorilor de integritate în societatea românească și a monitorizat procesul legislativ de transpunere în legislația românească a Directivei europene privind avertizorii.

2.Egalitatea în sistemele de justiție penală în UE – a presupus intervievarea a peste 1.000 de deținuți din toată țara, în cadrul primei cercetări cantitative făcute în România, despre modul în care deținuții au perceput trecerea prin procesul penal și gradul în care sunt respectate drepturile procedurale în justiția penală din România și nu numai.

3.Drepturile în secția de poliție – de la lege la practică – Deși la nivel național au fost adoptate legi care implementează directivele europene în domeniu, practica arată că există diferențe de abordare și de respectare a drepturilor procedurale ale suspecților și inculpaților în secțiile de poliție, cum ar fi: dreptul la un avocat, informarea suspecților și inculpaților, privind drepturile pe care le au, iar audierile sunt rareori înregistrate audio-video.

O altă activitate importantă a asociației a fost contribuția la raportul Comisiei Europene privind statul de drept în 2022. Printre informațiile transmise Comisiei, vizând disfuncționalitățile statului de drept în România anului 2022 s-au numărat:

Aspecte problematice cuprinse în legile justiției, cum ar fi nesancționarea magistraților pentru nerespectarea deciziilor CCR sau ICCJ (inclusiv a celor care nu intră în conflict cu hotărârile CJUE) sau răspunderea patrimonială (financiară) a acestora pentru daunele cauzate de erori judiciare;
Percepția publicului asupra independenței justiției și asupra Curții Constituționale, în urma deciziei acesteia referitoare la întreruperea prescripției, decizie care a aruncat în aer dosare mari de corupție ale unor politicieni;
Existența unor prevederi discutabile în noua lege privind protecția avertizorilor (care transpune Directiva europeană în domeniu), adoptată cu greu de Parlament în decembrie 2022;
Subminarea rolului presei într-o democrație, prin finanțarea masivă a presei mainstream, de către partidul unic (coaliția stânga-dreapta aflată la guvernare), cu bani din subvențiile bugetare. La asta se adaugă intimidarea jurnaliștilor de investigație independenți, prin metode de kompromat care au implicat instituții ale statului;
Limitarea libertății de exprimare prin adoptarea unei legi privind securitatea cibernetică, prin care o opinie contrară celei oficiale a statului ar putea fi considerată atingere adusă securității naționale și chiar incriminată ca infracțiune;
Restricționarea accesului la justiție prin proiecte de legi care încearcă să împiedice ONG-urile să conteste în instanță acte administrative problematice.

La 10 decembrie 2022, zi în care se celebrează Ziua Internațională a Drepturilor Omului, APADOR-CH a făcut un bilanț al condamnărilor României la CEDO, pentru încălcarea diverselor drepturi: protecția proprietății, dreptul la viață, la un proces echitabil, dreptul de a nu fi supus unui tratament inuman și degradant, dreptul de a nu fi judecat și pedepsit de două ori pentru aceeași faptă, dreptul la viață privată, dreptul de a te exprima liber și a nu fi discriminat – peste 60 de condamnări și un million de euro daune pe care le-am plătit cu toții, de la buget.

Drepturile omului au fost, în 2022, aparent eclipsate în discursul public de informațiile și dezbaterile despre războiul din Ucraina și de criza energetică și economică. Un fel de a ni se spune că se poate și mai rău, deci să zicem mersi că suntem în UE și că încă mai avem drepturi și libertăți, așa cum sunt ele, și mai ales pace.

Georgiana Gheorghe

Director executiv APADOR-CH

Citiți mai multe despre activitățile APADOR-CH în raportul de activitate 2022.

Raportul de activitate al APADOR-CH 2022

Human Rights in Romania 2021

29/03/2022/in Anuale /by Rasista

The second year of the pandemic was no more manageable than the first, even though everyone was already familiar with all kinds of restrictions. Or perhaps that is precisely why this indefinite extension of the restrictions on rights and freedoms, the perpetuation of the state of alert and news of yet another mutation of the virus and yet another wave of illnesses have all contributed to increased personal and general anxieties, to the emergence of more and more pandemic conspiracy theories and to the further division of the society.

Actually, 2021 was perceived as another lost year. Another year of waiting for the pandemic to pass, to resume a normal life. Another year that, although it had a promising start, with a new Parliament, a new Government, and more life-saving vaccines, turned out to be another year of sterile political battles. The interests of the society – such as the fight against the pandemic and the economic recovery – were once again put aside on the background of a global economic crisis that was felt in every pocket.

2021 also saw protests against the restrictions imposed by the Government, saw opposition to the measures for combating the spread of Covid (which were not highly coherent), and a Covid 19 vaccination campaign which was sabotaged both from the inside (through fictitious vaccinations) and from the outside, by none other than the politicians who were unable to reach a consensus on imposing the use of vaccination certificates on a national level. At the core, citizens were easy prey for conspiracies and fake news in a state where the running of institutions is at best faltering when it is not mimicked.

Romania was not the only country affected by the ongoing controversy over the pandemic; however, this, combined with the economic state of the country, the low number of vaccinations and the chronic problems of the medical system, converged to create the 4th Covid wave in the autumn of 2021, putting Romania at the top of the European and even global rankings in terms of the number of reported infections and deaths per capita.

In this troubled context, human rights have been a permanent theme in the public space, a discussion conducted with strident emphasis on necessity versus abuse in the restriction of specific rights. And in this dispute, there was little or no place for rational and legal arguments.

Among the fundamental rights that have been affected in 2021 through the temporary restrictions were: freedom of movement, right to education, right to privacy, and the right to assembly. Travel was conditioned on vaccination or testing, classes took place online rather than in person, affecting mainly children from poor backgrounds, and the right to protest in the streets remained restricted depending on the number of participants. At the same time, the Government allowed larger events such as weddings, christenings, and party congresses.

On 10 December 2021, for the International Human Rights Day, APADOR-CH conducted an online survey among its social media followers, asking, “Which restriction of rights and freedoms has most affected you in the pandemic?” From the responses received, people felt the restriction of freedom of movement most acutely. Next came freedom of assembly and the right to health protection. But enough people commented that they did not feel that the pandemic had affected any of their rights, as they understood the need to change their normal lifestyle to fight the disease.

Those who saw the restrictions as yet another sign of an evil global plan were more vocal than those who obeyed the rules, accepting that these had been put in place for the greater good. The conspiracy theories and the failure to comply with the rules to combat the spread of COVID-19 were also fuelled by the authorities’ opaque style of managing public communication, an otherwise traditional way in which the Romanian state operates but which, in this case, proved criminal, because it increased the population’s mistrust in vaccines, medical care and implicitly caused deaths that could have been prevented.

Access to information of public interest has also been limited under various forms and pretexts. As of 2021, Romania has had a law on the information of public interest for 20 years (Law 544/2001), but the authorities have not yet learned the habit of honest public communication; on the contrary, encouraged by the lack of effective sanctions of the law, some institutions have developed methods to evade their legal obligation to respond to citizens’ requests.

GDPR was a pretext widely used by the authorities to justify their refusal to submit public information. Attempts to find out who are the members of the various committees and commissions set up to manage the “fight against the pandemic” were met with an absurd response from the authorities, that the names and training of people making vital decisions for the community is personal information and therefore cannot be disclosed. Citizens, journalists, and NGOs have all encountered the same GDPR motivated refusal when making requests under Law 544/2001. Therefore, APADOR-CH recommended including in Law 544/2001 the obligation for public entities to communicate, ex officio, the nominal composition of the various bodies set up by public authorities or institutions, thus fulfilling the requirements of transparency in their activity, per Art. 6 lit. f) of the GDPR, which states that personal data may also be disclosed when necessary for legitimate interests pursued by a third party.

In addition to refusing to disclose the names of the persons who are part of the various committees and commissions, the authorities have also found a way to avert giving out any information about the pandemic by shuttling the complainant from one institution to another until any information seeker becomes discouraged and stops asking for the information.

For example, the Romanian Government Secretariat redirected another request for information made by APADOR-CH concerning the number of COVID vaccine doses to the Ministry of Health. The Ministry of Health turned it to the National Coordinating Committee for Vaccination Activities against COVID-19, which replied that it did not have the requested information and recommended that it be requested from the Ministry of Health. Finally, APADOR-CH sued the National Coordinating Committee for Vaccination Activities against COVID-19 and obtained a court order requiring the Committee to disclose the requested information. Still, this information was sent only in 2022 and was incomplete.

Although, after one year, the information requested at the beginning of 2021 is no longer relevant, it is still needed in the public space. For example, how much Romania paid for the vaccine doses is information that concerns us all, whether we are pro or anti-vaccination. This information is not included in the reply received from the NCCAC, although it was requested, and it would be useful to know how much money we are throwing away by not using vaccines. Meanwhile, health professionals accused of issuing false vaccination certificates have been sent to court. Only in a vaccination centre in Iasi county, for example, more than 400 vaccinations were carried out daily at the sink, according to the indictment published in the press.

An episode that had a rather political background but with implications for human rights was the removal from office of the Ombudsman by the new parliamentary majority established after the December 2020 elections (PNL-USR-UDMR). The revocation took place on 16 June 2021, was challenged by the PSD and won at the Romanian Constitutional Court, and questioned by official letters even by the Venice Commission.

The Ombudsperson, the only public authority that can directly challenge any law or ordinance at the Constitutional Court, had distinguished itself by attacking some of the measures taken by the former PNL government in 2020 to fight the pandemic. One case of public resonance was the attack on the law fining people who violated pandemic prevention measures, which generated even more distrust in state institutions. The moment has been labelled a catalyst for the “denialist” movement, which sees any action to combat the pandemic as an illegitimate attack on citizens’ rights.

Of course, the Ombudsperson or the CCR cannot be blamed for this crisis of confidence in the authorities, as the fault lies solely with the authorities, which should have adopted and applied regulations in line with the Constitution and not unconstitutional. However, the government at the time, supported by the parliamentary majority, claimed that the Ombudsperson was acting against measures to prevent and combat the pandemic. Thus, the procedure to remove the Ombudsperson from office was born and brought to completion.

The Ombudsperson was reinstated on 29 June 2021, also after a decision of the Romanian Constitutional Court which declared that the revocation decision is an arbitrary act without a constitutional basis. The People’s Advocate has not been accused of violations of the law or the Constitution but only of failing to carry out his duties, some of them older than the pandemic.

On this occasion, the CCR found that Law No 35/1997 (on the functioning of the AVP) has serious constitutional deficiencies, which should be remedied by Parliament, which has not yet happened.

This pointless exercise in flexing political muscles has not helped the aggrieved in any way. Fines declared unconstitutional have not been automatically cancelled, neither the APADOR-CH’s proposal nor at initiatives of some Members of the Romanian Parliament, but remained to be challenged individually and thus unnecessarily clutter the courts.

Organisationally, and in 2021 APADOR-CH monitored how human rights are respected in general and on a few lines in particular, with limitations already set from the 2020 pandemic. APADOR-CH started and supported three significant projects in 2021:

SOLID, a programme to strengthen the protection of whistle-blowers – aims to raise public awareness of the role of whistle-blowers in Romanian society and strengthen this role by creating an effective protection system so that whistleblowing does not amount to self-sabotage of the personal and professional life.
Equality in criminal justice systems in the EU– For a year, we interviewed over 1000 prisoners from all over the country about how they perceived going through the criminal justice process. The research carried out simultaneously in several European countries is an unprecedented picture of how procedural rights are respected in criminal justice in Romania.
Rights in the police station– from law to practice – Although national laws have been adopted to implement the relevant European directives, practice shows differences in the approach and respect for the procedural rights of adult and juvenile suspects and defendants in police stations. The project focused on the need to introduce a simplified form describing the rights for adults and minors, information inaccessible and clear language and audio-video recording of hearings in police stations. A working group was created within the project, consisting of representatives of the IGPR, the General Prosecutor’s Office, the Ministry of Justice, lawyers, ANDCPA to find solutions to the remaining implementation problems.

Another important activity of the association was the contribution, also in 2021, to the European Commission’s report on the rule of law. Together with other findings on the functioning of the rule of law during the pandemic in Romania, APADOR-CH has submitted to the European Commission, as part of the civil society consultation exercise, as well as to the Ministry of Justice, some proposed amendments to the regulations on the financial liability of magistrates, which are under public debate in the package called “Justice Laws”, consisting of the draft Law on the status of magistrates in Romania, the draft Law on the judicial organisation and the draft Law on the Superior Council of Magistracy.

The justice laws, which remain unchanged in 2021, were apparently at the centre of the political scandal that ended the year and the PNL-USR-UDMR governing coalition. Romania turned to another parliamentary majority at the end of 2021, PNL-PSD-UDMR, and with it, various promising vows of welfare for the people were renewed.

Human rights were also under assault worldwide in 2021, with authorities choosing to consolidate their powers in the pandemic rather than respect citizens’ rights, as the liberties report, on the state of European democracy, to which APADOR-CH also contributed. The difference this time was the age of democracy. Younger, eastern European states (Bulgaria, Romania, Hungary, Slovenia, Poland) have been more abusers of rights and freedoms than Europe’s old, consolidated democracies.

2020 ended with the vaccine’s promise, which was supposed to end the pandemic and bring us back to normality. It didn’t, so 2021 didn’t end with pledges. Not even with traditional resolutions, because people have learned the futility of plans in the face of life’s arbitrariness.

Georgiana Gheorghe

Executive director of APADOR-CH

traducerea în limba engleză a raportului, de Cristina Badea Gutu

Raportul de activitate al APADOR-CH 2020

15/02/2021/in Anuale /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Drepturile omului în România 2020

Debutând sub auspicii normale, cu discuții despre alegeri anticipate, în contextul schimbării majorității din Parlament, cu un nou guvern instalat și cu un nou mandat prezidențial, anul 2020 s-a dovedit în scurtă vreme unul complicat, cu provocări neașteptate și greu de gestionat de toate guvernele lumii.

Pandemia de Covid-19 a afectat toate economiile, a restrâns drepturile tuturor cetățenilor într-un mod greu de imaginat până atunci și a trecut în plan secund orice alte preocupări care nu aveau legătură cu protecția populației împotriva coronavirusului.

Ca și alte state, România a fost prinsă nepregătită pentru o astfel de situație, atât din punct de vedere medical, dar și legislativ și logistic. Președintele țării a instituit starea de urgență la 16 martie 2020, pentru o perioadă de 30 de zile, apoi aceasta a fost prelungită cu încă un termen. Ulterior s-a trecut la starea de alertă, iar restricțiile au continuat, într-o formă mai relaxată, pe toată durata anului.

Printre drepturile fundamentale care au fost restrânse temporar s-au numărat: libertatea de circulație, dreptul la învățătură, la viață privată, la întrunire – iar România a notificat și CEDO privind derogarea temporară de la Convenție, pe perioada stării de urgență.

Au fost închise școlile, restaurantele, mall-urile, circulația a fost interzisă pe timp de noapte, iar pe timp de zi oamenii aveau nevoie de o declarație pe proprie răspundere, privind deplasarea pentru motive esențiale în afara locuinței. Patrule mixte formate de poliția națională și poliția locală au asigurat pe străzi respectarea noilor reguli care au stârnit, firește, neliniște în rândul populației. Pentru scurt timp, în prima zi de stare de urgență, au fost scoase pe străzi chiar și câteva tancuri și militari au fost văzuți alături de polițiștii care verificau documentele cetățenilor surprinși pe străzi.

Au existat unele incidente soldate cu abuzuri ale forțelor de ordine la adresa unor cetățeni care au încălcat noile reguli și zeci de mii de persoane au fost amendate pentru diverse abateri de la regimul nou impus.

Starea de urgență a avut un impact major și asupra libertății de exprimare, deși oficial aceasta nu a fost restrânsă. Totuși, au fost interzise mitingurile și protestele, a fost dublată perioada de răspuns la solicitările de informații publice și au apărut sancțiuni noi pentru propagarea de informații false, sancționată prin cenzurarea site-urilor care găzduiesc astfel de informații.

Noul guvern PNL, instalat în luna noiembrie 2019, a gestionat această perioadă dificilă prin ordonanțe militare și de urgență, adoptate fără o minimă consultare publică și cu aceeași lipsă de transparență manifestată de majoritatea guvernelor dinaintea pandemiei. Codul penal a fost modificat. Au fost prevăzute noi infractiuni unele fapte de îngreunare sau împiedicare a combaterii pandemiei, au fost majorate unele pedepse. De asemenea, în materie contravențională, au fost majorate substanțial amenzile pentru încălcarea regimului carantinei sau a altor măsuri de prevenire și combatere a pandemiei.

Avocatul Poporului a atacat la Curtea Constituțională unele acte normative emise pe durata pandemiei și a obținut invalidarea unora, cel mai cunoscut caz fiind cel al declarării neconstituționale, pe motiv de neclaritate și descriere incompletă, a prevederilor legale care stabileau contravențiile pentru nerespectarea măsurilor instituite pe durata stării de urgență. Astfel că, la ieșirea din starea de urgență s-a pus problema anulării amenzilor neconstituționale. APADOR-CH a cerut o amnistie fiscală, pentru a nu aglomera și mai mult instanțele judecătorești cu contestarea amenzilor, însă în cele din urmă nu s-a făcut nici una nici alta, cetățenii amendați fiind nevoiți să-și susțină singuri în instanță solicitările de anulare a amenzilor. Au existat și câteva cazuri de cetățeni condamnați la închisoare pentru fuga din carantină, în general pedepse cu suspendare, dar și una cu executare, în primă instanță.

După dezbateri aprinse, în iulie 2020 Parlamentul a votat în cele din urmă o nouă lege a carantinei și izolării, la care APADOR-CH a avut câteva contribuții importante.

Din punct de vedere al urmăririi agendei proprii, APADOR-CH a fost la fel de afectată ca și alte organizații, și ca societatea în ansamblu, de restricțiile impuse de pandemie, așa că multe din proiectele și activitățile derulate în mod normal de asociație au fost restrânse, amânate sau realizate online.

Un domeniu care a suferit mult din acest punct de vedere a fost cel privind monitorizarea condițiilor de detenție, care nu a mai putut fi făcut în mod tradițional, prin vizite în aresturi și penitenciare. Asociația a continuat să monitorizeze stadiul realizării promisiunilor guvernamentale în privința îmbunătățirii condițiilor de detenție, mai ales după abrogarea Legii recursului compensatoriu, la finele anului 2019. Concomitent, am urmărit și modul în care Administrația Națională a Penitenciarelor a gestionat pandemia de Covid-19.

Au existat, de asemenea, reușite importante de advocacy legislativ ale asociației pe anul 2020, ce merită amintite:

– Decizia CCR prin care a fost declarată neconstituțională ordonanța de urgență care voia să schimbe statutul cartelelor telefonice preplătite – fusese adoptată în 2019 după cazul Caracal și era încă o tentativă de restrângere a dreptului la viață privată printr-o ordonanță de urgență.

– Corectarea Legii poliției în Parlament, la cererea APADOR-CH și a Avocatului poporului, în sensul introducerii duratei maxime a privării de libertate – o scăpare în noua lege făcea ca șederea la poliție, fie și numai pentru o simplă legitimare, să dureze atât cât voia polițistul.

– Adoptarea de către Parlament a propunerilor APADOR-CH pentru simplificarea vieții ONG-urilor – am scos avocatul și notarul din circuitul birocratic al avizării actelor asociațiilor și fundațiilor.

– Am cerut Avocatului Poporului să atace la CCR opt din cele 25 de ordonanțe de urgență adoptate de Guvernul Orban într-o seară, înainte de demitere. Trei dintre ele au fost declarate neconstituționale.

– Am cerut ministrului de interne o anchetă în cazul amenzii pentru o postare pe Facebook, primită de o studentă din Florești, Cluj, care îl criticase pe primarul localității. Ministrul a pasat răspunderea tot la primărie, iar amenda a fost în cele din urmă anulată în instanță, dar acest demers ne-a arătat că Poliția locală, autoarea abuzului, are nevoie de reformare, poate chiar prin desființare.

O altă activitate tradițională a APADOR-CH, militarea pentru transparență instituțională, s-a derulat și în pandemie, prin solicitări de informații publice conform Legii 544/2001 și prin apeluri la transparență în privința datelor și a persoanelor care gestionează combaterea pandemiei. Din păcate, deși apelurile noastre au fost dublate și de ale altor organizații neguvernamentale sau instituții media, comunicarea publică la nivelul statului în anul 2020 a rămas deficitară și chiar militarizată.

După luni de restricții, viața nu a revenit la normal, însă o altfel de „normalitate” i-a luat locul. În toamna anului 2020 au avut loc și alegeri locale, apoi alegeri parlamentare care au schimbat majoritatea în Parlament și au instalat un nou guvern.

Anul 2020 a fost dificil și provocator. A arătat că drepturile omului sunt construcții fragile, sacrificate adesea în numele unor deziderate înălțătoare precum protecția populației în fața unor amenințări diverse. Unii au învățat în acest fel cât de importante sunt drepturile, mai ales atunci când le pierzi. Destul de mulți au ratat și lecția asta, invocând drepturile exact atunci când nu era cazul, și dovedind că în continuare e nevoie de educație în acest domeniu, pentru a înțelege ce înseamnă drepturile omului cu adevărat.

Nu în ultimul rând, pandemia și provocările ei ne arată că drepturile omului, așa cum le știm din 1950 încoace, încep să-și arate limitele și poate că va fi nevoie în viitorul apropiat să discutăm despre aducerea lor în vremurile pe care le trăim. Anul 2020 s-a încheiat cu promisiunea vaccinului care va pune capăt acestei pandemii și ne va întoarce la normalitate, dar rămâne de văzut cât de „normală” va fi viața mai departe.

Georgiana Gheorghe,

Director executiv

Citește raportul de activitate al APADOR-CH pe anul 2020

APADOR-CH Annual Report 2019

10/02/2020/in Anuale, Slider /by Rasista

Human Rights in Romania – 2019

The most important events of 2019 in Romania were the elections for the European Parliament held together with a referendum about whether to prohibit amnesties and pardons for corruption offences, followed by the Romanian Presidency of the Council of the European Union, and ending with the presidential elections. It was another year marked by political and social turmoil, between the two sides setting themselves as “defenders” and “reformers” of the Romanian justice system and with very few debates regarding Romanian society’s real needs.

The elections for the European Parliament, held in May 2019 were lost by the Romanian Social Democratic Party (PSD), as the population’s trust in the party governing since 2016 was eroded, but also largely “assisted” by the fact that Romania’s President called for a referendum concerning matters of justice to be held together with the elections for the European Parliament. APADOR-CH pointed out that the practice of mixing topics, although constitutional, should be used for significant matters that require consultation of the population and not for a mere poll, as proved by this referendum, whose only benefit was increasing the turnout – a kind of electoral bus – in favour of certain parties and to the detriment of others.

The conviction and incarceration, on the day following the election, of the PSD leader Liviu Dragnea, influenced the fate of the party and hence the events leading to the presidential elections which took place in the fall, as the party wasn’t able to come up with a challenger to the president in office. Klaus Iohannis won by a landslide. The election campaign was marked by the president’s obstinate refusal to participate in electoral debates, despite his opponents’ insistence and the general public’s signals, which both requested and was entitled to this minimal democratic effort.

A favourable juncture in the Parliament managed with just a few weeks before the presidential elections to overturn the PSD government and put a PNL (National Liberal Party) government in place and to revive the public discussions on early elections. PNL promised nothing more and nothing less than to repair the shortcomings of the former Government. The Presidency of the Council held by Romania in the first half of 2019, didn’t come with the problems of catastrophic proportions predicted by the opposition, as the mandate was relatively trivial, in tune with Romania’s ability to perform in the European team.

Beyond the political turmoil, Romania was shaken in July 2019 by the outrageous crime in Caracal, when a 15-year-old girl was abducted and killed by a man who had kidnapped her while she was hitchhiking. The teenager managed to call 112 several times from her abductor’s mobile and ask for the police’s help, but the authorities proved incapable of finding her on time and saving her. The death of the victim and the catch of the murderer revealed other victims and systemic issues, generated by the poverty of the rural areas, by the lack of local transportation between towns, by the connections between the leaders of human trafficking networks and prominent locals and even representatives of the justice system.

The finishing touches of Romania’s dismal picture, revealed by the Caracal case, came from the emergency system’s technical and organizational inability to respond to the population’s needs promptly. These shortcomings were “remedied” by a superficial emergency ordinance issued in July 2019 in the heat of the moment. This ordinance brought a few new measures and fulfilled an older desire of the Romanian state to access its citizens’ data: it conditioned the sale of pre-paid SIM cards by registering the buyer’s identity card. The reason given by the Government was that this way the emergency services will be able to locate the citizens faster if their identity cards are registered, and it would enable the authorities to fine those who abuse the emergency line.

APADOR-CH pointed out to Romania’s Ombudsman the unconstitutionality of the new provision, sent an amicus curiae to the Romanian Constitutional Court to support the Ombudsman and forwarded to the Ministry of Internal Affairs a few propositions for the improvement of the law on the search of missing persons. In early 2020 the Government postponed the coming into effect of the emergency ordinance, waiting for the Decision of the Constitutional Court on our appeal.

Another recurring problem which is seemingly hard to solve and which continued to linger in 2019 was prison overcrowding. Although over 14,000 incarcerated persons have been released based on the law on sentence reduction, the penitentiaries’ occupancy rate was constantly at 111%, and the prison conditions have been slightly improved. In 2019, the second year out of seven in which Romania should have fulfilled its commitments to ECHR, following the pilot decision, the Government did less than half of what it had promised (for this stage) on improving detainment conditions (for this stage).

Internally APADOR-CH requested the abrogation of the law on early release and the passing of a different criminal policy, which would not encourage criminality, corroborated with the intensification of the efforts for building new detention centres and the retrofitting of the existent ones. In December 2019, the Romanian Parliament passed the law on “sentence reduction”, and the Government will present to the Committee of Ministers a new action plan to solve systemic issues (including overcrowding). It remains to be seen what alternatives the new Government will put forward in front of the Committee of Ministers, as the law on sentence reduction was the central piece of the plan to reduce prison overcrowding, which was not backed up with complementary measures such as retrofitting of the detention centres and the construction of new ones.

Externally, APADOR-CH sent a brief to the Committee of Ministers (responsible for the monitoring of the implementation of the ECHR judgments), in which it mentioned the severity of the situation and the measures required. Furthermore, following our visits to the penitentiaries throughout 2019, APADOR-CH communicated to the Committee of Ministers on the case Ticu v. Romania (Communication 1 and Communication 2) its concerns regarding the inadequate management of psychiatric services for detainees with mental health issues, another significant deficiency of the Romanian prison system for which ECHR sanctioned the state.

2019 also brought changes in the legislation governing the NGO’s activities, by the entry into force of legal acts which had been long criticised in the previous years for their violations of the freedom of association. Under the guise of implementing the European Directive on preventing money laundering a law was passed obliging NGOs to declare/report the “beneficial owner”. The European Directive notes the obligation of reporting the beneficial owner only for banks and financial institutions, but not for NGOs. The law was declared unconstitutional, but only for a minor reason (the wrongful exclusion of associations representing national minorities from the reporting obligations), but not for the fact that it unduly added to the European Directive. The law came into force, but its application is still confusing. APADOR-CH interceded both with the Ministry of Justice and the National Office for Prevention and Control of Money Laundering, to obtain an explanation on the specifics of the reporting itself. However, neither institution clearly explained the procedure, while the sanction for not reporting the real beneficiary is the dissolution of the organization.

In 2019 APADOR-CH continued its activity in the LEAP and JUSTICIA networks. LEAP (Legal Experts Advisory Panel) is a European network of experts in criminal justice and human rights that promotes fair trial rights in Europe. LEAP currently counts some 200 organizational members, with representatives from law firms, CSOs, and academic institutions, covering all 28 EU Member States. The JUSTICIA European Rights Network (JUSTICIA) is a network of leading civil society organizations from across Europe, mainly national-level civil liberties organizations, designed to help them cooperate and coordinate around promoting the right to a fair trial in Europe. In this context, in 2019 APADOR-CH carried out projects meant to strengthen the right to a fair trial, has created some workgroups with specialists in the judicial system (law enforcement officers, lawyers, and prosecutors) which came up with straightforward suggestions on how to improve the criminal legislation and the work procedures in and between institutions, to better inform the suspected/accused persons during the criminal proceedings and to improve the court-appointed legal assistance.

On numerous occasions, APADOR-CH engaged in the public life, taking a position on matters regarding civil rights infringements, proposing legislative changes, requesting information and supporting the Ombudsman. These public interventions include proposals to change the law on missing persons (after the Caracal case), proposals to change the electoral law, the referral to the Ombudsman concerning the unconstitutionality of the government ordinance on the purchase of pre-paid cards or on how the Bucharest municipality passed the Oxygen Tax on owners of polluting cars.

On an organizational level, in 2019 the APADOR-CH team welcomed a new Livia Popa and two new members: Laura Olrescu and Ștefan Voinea.

Georgiana Gheorghe

Executive Director of APADOR-CH

Download and read full report APADOR-CH 2019

APADOR-CH report 2018

19/02/2019/in Anuale /by Rasista

Human Rights in Romania 2018

After a 2017 marked by political turmoil and street protests, 2018 started with a governmental crisis – the 2^nd in only six months’ time – and continued to deepen the lack of trust in society. Not only between the competing political parties, but also in the citizen’s mentality, who became more doubtful and disoriented after the recent years filled with socio-political upheaval, deceptions and disappointments. An INSCOP survey made in the autumn of 2018 shows that 74% of the Romanians believed the country was heading towards a wrong direction.

The second government of the governing coalition, installed in the first month of 2018, remained unchanged over the course of the entire year. Nonetheless, the social stability of the country was still absent, having been shaken by two major street protests, contradictory statements, the dismissal of several key people from the justice system, everything under the close supervision of the European Union.

The Judiciary has caught the public discourse and attention again in 2018, overshadowing other topics that influence the everyday life, which in turn have been affected by last-minute decisions, having lacked the appropriate debates between the power, the opposition and society. The Parliament and the Government continued to work in order to change the basic legislation of the judiciary system. The following issues have been on the agenda:

Changing leadership in important prosecutors’ offices – the most infamous having been the chief prosecutor of NAD (The National Anticorruption Directorate);
Elaborating a normative act which would allow for the review of sentences issued on the basis of intelligence services interceptions;
The operationalisation of the section for investigating justice offences;
new random draws for the 5 judges panels of the High Court of Cassation and Justice (ICCJ), panels which, when it comes to criminal matters, judge (ultimately) the people with the most important public functions; MPs, ministers, etc.

The latter was based on the Constitutional Court’s (CCR’s) decision number 685/2018 which determined that the ICCJ panels of 5 judges established between 2014-2018 were illegally created and also lacked impartiality and independence. As a result, CCR declared that all papers drafted by the panels, including court orders through which the criminal files have reached a conclusion, are invalid. As a consequence of CCR’s decision, multiple prison sentences have been suspended, allowing the inmates to be free. After a retrial, the individuals can be either released or convicted (including prison time).

CCR’s decision created strong disagreements within society, especially since according to current provisions ofthe Criminal Procedure Code (CPP), only certain individuals judged by the panels of 5 – which have been declared illegally constituted and lacking impartiality – can challenge the null decisions. This is because the Criminal Procedure Code stipulates a very short term for challenging such decisions, a term which had already expired in the majority of casefiles (solved between 2014-2018) to challenging such decisions, time limit which already expired in most files (which reached a settlement between 2014-2018) by the time the Constitutional Court declared the unlawful character of the 5 judge panels.

There have been voices in the public space which claimed that the decision regarding the illegal composition of the panel of 5 judges should be maintained, even if it is hit by absolute nullity, as there is the risk of applying the prescription of criminal liability for that person if a retrial occurs, resulting in “freedom” for the above-mentioned individual. These opinions are debatable, since the prescription of criminal liability is a legal benefit and it is a consequence of culpable conduct of the state’s agents (not of the person sent to court) – who could not finalize a trial, in the conditions of the law and within the maximum period fixed by the law. By the end of 2018, there was no legislative solution for this problem.

In the Parliament, the parliamentary majority has been consistently modifying the Criminal Codes, despite receiving warnings both from the judicial system and from various surveillance European supervision mechanisms. Close to the end of the year, over one hundred modified articles have been declared unconstitutional by the Constitutional Court, while the Venice and European Commission have recommended a return to the pre-2017 legislation.

In December 2018, the Social Democratic Party has insistently demanded for both Penal Codes to be adopted by the Government through an emergency Ordinance and for the adoption of the infamous government ordinance on amnesty and pardon which continued to be a hot topic on the publics’ agenda in 2018 and will most likely continue in 2019, as long as over the winter holidays the Government did not issue any of the controversial ordinances.

Two major protests took place on 20^th January and 10^th August 2018, the latter resulting in the use of force by the authorities which ultimately triggered a series of criminal investigations and resulted in a Resolution of the European Parliament which addresses the way Romania respects fundamental rights, such as freedom of expression, the right to peaceful protests, etc.

In terms of street protests, 2018 has been marked by a controversial decision of the High Court of Cassation and JusticeJ. The panelassigned to solve the appeal in the interest of the law (RIL) decided, through decision number 19/2018, that there is an obligation to declare in advance (‘prior notification’) any assembly, each time it is going to going to manifest itself in squares or in public places (public road, roadways and pavements) or in any other outdoor setting which is situated in close proximity to the headquarters/residence of legal entities of public or private interest. Therefore, any public gathering will have to be declared in advance. The supreme court’s decision remained definitive and mandatory starting with 13^th December 2018 (when it was published in the Official Gazette) and will have to be respected by all courts when solving cases in relation to public assembly gatherings. APADOR-CH published a perspective regarding the regime that should be applicable for the spontaneous public gatherings (‘spontaneous rally’), given that there is no such regulation provided by the law.

Another reason for major dissensions in society, at least at the level of public debates, was the referendum for modifying the Constitution and redefinition of marriage. Although it involved significant actors from society, was supported and promoted by important parties, by the Orthodox Church and by other known cults, the referendum recorded only 21,2% turnout, a new low since ’89.

It still is to be seen whether all these issues, which have characterised 2018 will be reflected in the electoral ballots in 2019 (Euro parliamentary and presidential elections) and in their outcomes. A higher turnout – compared to the 40% registered at the last elections in 2016 – would be the real achievement of these years, during which people should have understood that active citizenship requires voting turnouts, but also monitoring the chosen politicians. Doing only one would bring frustrations both to the people who voted, as well as to those who chose not to vote.

Therefore, similarly to the 2017’s conclusion, the loss of this year is that given the civic activation doubled by a tremendous flow of information, a general state of confusion appeared within society. Caused by the special nature, hardly accessible by the masses, of the legal, technical data spread in the public space, but endorsed by fake news, misinformation campaigns, manipulation and propaganda, the general state of confusion is harmful even for the civic spirit and demobilised a big part of the population. As a result, the Romanian society finds itself more and more radicalised, with moderate opinions and factual information being often rejected or overlooked by all the actors involved.

In its activism for civil rights, APADOR-CH has advocated again this year for organising public debates regarding any amendments to the legislation, has elaborated proposals for the improvement of the Criminal Codes and has been involved in the prevention campaign against those measures which aimed to limit limit the right to free association and abusive control of the NGOs, and on an European level has been part of civic coalitions that aimed to stop the Copyright directive.

In 2018 there have been at least 3 attempts to adopt certain regulations that would substantially affect (in a negative way) the normal functioning of NGOs:

Under the pretext of applying the national Directive against money laundering, a new law was adopted, which stipulates that all NGOs have the obligation to declare/report to the authorities any ‘real beneficiaries’, hence, nominal lists containing the personal data of every individual who benefits – in any form – from the activity of an NGO. It is worth mentioning that, in the European directive that needs to be applied, the obligation to declare real beneficiaries lies with the banks and financial institutions, not with NGOs. The law has been declared unconstitutional, but only due to a minor reason (the wrongful exclusion of national minorities’ organisations from the reporting obligation), not on the basis that it improperly adds to the European Directive. On that account, it is highly possible that in 2019, after the minor correction required by the Constitutional Court, this law will be adopted, thus, affecting the smooth running of any NGO.
Under the pretext of transparent funding of the NGOs (objective which, in its core, is appropriate), the majority party has initiated in 2017 a draft law which contained disproportionate obligations and sanctions for the NGOs, in relation to reporting each funding and grant maker , no matter how small the sum was. The mandatory activity would have required such a great level of involvement, that each NGO would have needed to allocate one person (out of the already small staff) to conduct financial reports only. Additionally, the stipulated sanctions for non-reporting and even late reporting were heavily disproportionate, ultimately leading to the decomposition of the organisation. This draft law was passed tacitly in the Senate. Until it was debated into the decisional chamber (Chamber of Deputies), the draft law was examined by the Venice Commission and OSCE which, in a shared opinion, have brought numerus critics. At the end of the year, the draft law was ‘pending’ in the Chamber of Deputies since it did not constitute a priority. However, it can be brought into debate at any given time, and even adopted.
Under the pretext of caring about the spending of public money, a new initiative was promoted at governmental level (Ministry of Finance): establishing regular inspections in NGOs in order to check how funds (from sponsorship and from redirecting the 2% from the annual income tax) are being spent. This step has been materialised through Ordinance number 18/2018 regarding the regulation of several measures in the economic-financial inspection field carried by the Ministry of Public Finance and for the completion of particular normative acts. Although there have been various complaints from the authorities regarding the insufficient personnel in the economic-financial inspection bodies, the governors have decided to continue redirecting the staff’s activity towards scrutinising the NGOs, instead of focusing on the relevant economic-financial entities.

At the beginning of September 2018, APADOR-CH has asked the Ombudsman to raise a constitutionality question to the Constitutional concerning the nature of Court Ordinance number 18/2018, since it endangers the good functioning of the NGOs and, implicitly, affects the freedom of association. The Ombudsman’s reply was that notifying the Constitutional Court is not required. Nevertheless, through the same answer, the Ombudsman has made a few essential remarks regarding the necessity of retroactive non-application of the civil law (namely of the Ordinance number 18/2018).

The only reasonable explanation for the series of anti-NGO measures that have been initiated by the Government in 2018 is that, at the level of the majority coalition, there was a desire to burden the activity of the non-governmental sector, mainly for the purpose of decreasing the reaction capacity (which, in many cases, was rather critical).

At an organisational level, APADOR-CH continued to pursue its ongoing projects, has ran multiannual projects in partnership with other European organisations and has pursued activities such as legal advice and representing strategic cases before the European Court of Human Rights.

Read APADOR-CH’s extensive activity report in 2018.

Georgiana Gheorghe

Executive Director of APADOR-CH

Raportul de activitate al APADOR-CH 2017

07/02/2018/in Anuale /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Drepturile omului în România anului 2017

Anul 2017 poate fi caracterizat prin accentuarea radicalizării, atât la nivel de discurs, cât şi de atitudine. În majoritatea chestiunilor de real interes pentru opinia publică, taberele pro şi contra s-au aflat pe poziţii ireductibile, iar dialogul rezonabil, bazat pe argumente, a fost lăsat în plan secund. Practic, fiecare parte a considerat că „ceilalţi” sunt de partea răului absolut, care trebuie combătut cu orice preţ.

Din păcate, la fenomenul radicalizării au contribuit atât partidele politice parlamentare, care nu au găsit mijloacele necesare pentru a purta un dialog calm şi argumentat, precum şi o mare parte a mass-media, care a înlocuit dezbaterile obiective şi echilibrate în legătură cu chestiunile de interes public major, cu susţinerea vădit debalansată, chiar necondiţionată, a unor teze.

Debutul anului 2017 a fost marcat prin ample manifestaţii, în faţa sediului Guvernului, împotriva Ordonanţei de urgenţă nr. 13/2017 (cunoscută şi ca „Ordonanţa 13”), despre care participanţii la proteste au susţinut că ar fi fost „dată cu dedicaţie”, în favoarea preşedintelui partidului care câştigase alegerile parlamentare de la finele anului 2016.

Ordonanţa 13, care prevedea, printre altele, introducerea unui prag valoric pentru infracţiunea de abuz în serviciu şi limitarea la 6 luni de la comiterea faptei a termenului în care trebuie făcut un denunţ/autodenunţ pentru ca (auto)denunţătorul să „scape” de răspunderea penală, a făcut obiectul unei epopei de natură juridică, care s-a aflat în atenţia opiniei publice. Astfel:

– înainte de a fi abrogată, Ordonanţa 13 a fost atacată de Avocatul Poporului la Curtea Constituţională,

– pe fondul protestelor stradale de amploare, Ordonanţa 13 a fost abrogată, prin Ordonanţa 14 (Ordonanţa de urgenţă nr. 14/2017). Ordonanţele 13 şi 14 au fost emise, la interval de 6 zile, de către acelaşi Guvern,

– Curtea Constituţională, care fusese sesizată de Avocatul Poporului privind Ordonanţa 13, a respins sesizarea, pe motiv că Ordonanţa 13 a fost abrogată prin Ordonanţa 14 şi nu mai era în vigoare (decizia nr. 64/2017),

– parchetul a deschis o anchetă penală împotriva Guvernului pentru adoptarea Ordonanţei 13,

– anchetarea Guvernului de către parchet a fost atacată de preşedintele Senatului la Curtea Constituţională, care a decis că Guvernul nu poate fi anchetat penal pentru legalitatea şi oportunitatea adoptării Ordonanţei 13, întrucât adoptarea de ordonanţe de urgenţă intră în competenţa constituţională a unui guvern (decizia nr. 68/2017).

Pe durata epopeii juridice a Ordonanţei 13, nivelul ridicat de radicalizare la nivelul societăţii a îngreunat foarte mult comunicarea dintre taberele pro şi contra precum şi o dezbatere substanţială şi lipsită de patimă în legătură cu problemele de fond ce ţin de modificarea unor texte din Codul penal şi Codul de procedură penală (spre exemplu: lămurirea opiniei publice cu privire la diferenţa dintre infracţiunea de abuz în serviciu şi infracţiunea de furt, raportul dintre deciziile Curţii Constituţionale şi necesitatea stabilirii unui prag valoric pentru abuzul în serviciu, stabilirea unui cuantum rezonabil pentru pragul valoric al abuzului în serviciu, stabilirea unor sancţiuni nepenale adecvate pentru faptele situate sub pragul valoric al abuzului în serviciu).

La mijlocul anului 2017 a avut loc un incident de natură politică, care poate fi considerat ca un simptom de instabilitate politică: primului-ministru i-a fost retras sprijinul politic de către coaliţia majoritară, acesta a refuzat să demisioneze, astfel că guvernul pe care-l conducea a fost demis printr-o moţiune de cenzură introdusă chiar de partidul de guvernământ. Un incident oarecum similar a avut loc şi la începutul anului următor, 2018, când, după 6 luni de la incidentul precedent, partidul de guvernământ a retras sprijinul politic pentru prim-ministrul în funcţie, care de data aceasta a demisionat, astfel că nu s-a mai ajuns la introducerea unei noi moţiuni de cenzură. Schimbarea guvernului la interval de 6 luni în condițiile în care coaliția de guvernare deține o majoritate confortabilă în Parlament a creat o stare de confuzie în societate.

În a doua parte a anului 2017, protestele de stradă au vizat o altă măsura legislativă, iniţial asumată de Guvern, prin Ministerul Justiţiei, iar ulterior preluată de un grup de parlamentari. Este vorba despre ceea ce s-a numit „modificarea legilor justiţiei” (modificarea a 3 legi din domeniul organizării şi funcţionarii justiţiei, legi cu totul diferite de Codul penal sau Codul de procedură penală).

Este posibil ca radicalizarea existentă în societate, poziţiile ireductibile ale taberelor pro şi contra, să fie motivul pentru care tabără „contra” a respins, iniţial, orice dialog privind modificările la aceste legi „ale justiţiei” şi chiar ideea în sine de modificare a legilor (a se vedea, spre exemplu, avizul integral negativ, dat de CSM).

Este discutabilă respingerea ab initio a ideii modificării reglementărilor care privesc, printre altele, răspunderea magistraţilor, organizarea inspecţiei judiciare, anchetarea magistraţilor, atâta vreme cât actualele reglementări legale sunt ineficiente.

Astfel, sub imperiul actualelor „legi ale justiției”, în vigoare de circa 14 ani, se poate observa că:

deşi au fost numeroase achitări la instanţele din ţară şi condamnări la CEDO ale României, niciodată, nici un singur magistrat, procuror sau judecător, nu a răspuns material pentru prejudiciile pe care le-a creat şi pentru care despăgubirile au fost plătite de stat (bani publici);
inspecţia judiciară este cunoscută mai mult prin luările de poziţie împotriva criticilor, multe justificate, la adresa funcţionării sistemului judiciar, decât prin rezolvarea problemelor ridicate de persoanele care formulează sesizări;
posibilitatea anchetării judecătorului, pentru solutia dată în dosar, de către procurori din aceeaşi structură din care fac parte procurorii care au întocmit dosarul judecat, creează cel puţin aparenţa unei afectări a libertăţii de decizie a judecătorului.

Justiţia este, în cele din urmă, un serviciu public, susceptibil de îmbunătăţiri, ca orice serviciu public, iar nu o entitate imuabilă şi, de aceea, capricioasă.

Ulterior, în cadrul unei proceduri parlamentare ameţitor accelerată spre finalul lunii decembrie (s-a lucrat în comisii/plen zi-lumină şi ceva în plus), au fost propuse amendamente privind modificarea „legilor justiţiei” şi de CSM, şi de partidele de opoziţie (unul dintre parlamentari a depus chiar câteva mii de amendamente), şi de entităţi din sistemul judiciar.

După ce, la finele anului 2017, „legile justiţiei” au fost adoptate de Parlament, opoziţia parlamentară şi Înalta Curte de Casație și Justiție le-a atacat la Curtea Constituţională, care urmează să se pronunţe în prima parte a anului 2018.

Tot la finele anului 2017, în timp ce „legile justiţiei” se aflau într-o procedură parlamentară accelerată, unii parlamentari din coaliţia majoritară au lansat în spaţiul public noi proiecte legislative de modificare a legislaţiei penale, redactate cel puţin neglijent, prin care, spre exemplu, era periclitată folosirea unor probe importante în cadrul procesului penal (înregistrările camerelor de supraveghere din spaţiul public) sau prin care se interzicea absolut, sub sancţiune penală, informarea opiniei publice cu privire la activitatea de anchetă penală.

Acest procedeu, de a supraîncărca dezbaterea publică privind o temă importantă, cu noi şi noi probleme care trebuie rezolvate în paralel, a avut drept consecinţă accentuarea unei stări de confuzie în opinia publică şi a dus la creşterea neîncrederii, deja bine consolidată, dintre protestatari şi politicienii din coaliţia majoritară. În paralel, modificări nefundamentate temeinic ale legislației în alte domenii esențiale, cum ar fi fiscalitatea, au contribuit și ele la polarizarea societății.

Protestele de stradă împotriva „legilor justiţiei” au continuat şi după atacarea acestora la Curtea Constituţională. De-a lungul anului protestele s-au derulat în mare parte pașnic, cu excepția unor incidente izolate, iar autoritățile nu le-au împiedicat în mod explicit cu excepţia unei încercări, nereuşite de ocupare a locului obişnuit al protestelor (Piaţa Victoriei) cu un târg de Crăciun organizat de Primăria București.

Câștigul acestui an poate fi considerat, așadar, activarea spiritului civic, concretizat în cele mai mari proteste de stradă din ultimii 27 de ani, în februarie 2017, împotriva Ordonanței 13 și ulterior împotriva diverselor măsuri anunțate sau luate de Guvern și Parlament în principal în privința modificării legilor justiției.

Pierderea acestui an, paradoxal, derivă din câștig. Faptul că pe fondul activării civice a tot mai multor cetățeni și a fluxului uriaș de informație generat, în societate s-a instalat o stare de confuzie generală. Cauzată de natura specială, greu accesibilă maselor, a informațiilor juridice vehiculate în spațiul public, dar întreținută și de știrile false, de campaniile de dezinformare, manipulare și propagandă, debusolarea generală dăunează chiar spiritului civic și demobilizează o mare parte a populației. Asta în condițiile în care oricum la alegerile generale din 2016 prezența la vot a fost de numai 40%. În final societatea românească se găsește tot mai radicalizată, punctele de vedere moderate și informațiile factuale fiind adesea respinse sau trecute cu vederea de toate taberele.

2017 a fost și anul în care am decis, împreună cu numeroase alte organizații neguvernamentale dar și cetățeni, să ne coordonăm eforturile pentru a contrabalansa ofensiva conservatoare inițiată de Coaliția pentru Familie prin demersul de modificare a Constituției în sensul redefinirii familiei. APADOR-CH este printre fondatorii Platformei Respect, care militează pentru egalitatea în drepturi și libertăți pentru toți cetățenii.

În planul activismului pentru drepturile civile, APADOR-CH a avut intervenții în 2017 în cazul propunerilor de modificare a codurilor penale, s-a implicat în dezbaterile privind modificarea legilor poliției, a avut câteva reacții pe marginea modificării legislației privind ONG-urile și un punct de vedere în privința proiectului de lege a vaccinării.

Și anul trecut a trebuit să luptăm în justiție pentru apărarea unor drepturi, printre procesele câștigate în 2017 fiind cele în care cerusem informații publice, conform Legii 544/2001, de la instituții precum Poliția Română, Parchetul General sau IRDO. La CEDO am câștigat două procese importante privind libertatea de exprimare și violența în familie.

În plan organizațional, din păcate am pierdut un coleg drag, pe Manuela Ștefănescu, membru APADOR-CH încă de la începuturile activismului nostru din anii 90.

Citiți pe larg raportul activității APADOR-CH din 2017.

Maria-Nicoleta Andreescu

Director executiv APADOR-CH

Descarcă raportul în format PDF

Din cuprins:

Drepturile omului în România anului 2017 2-5

Proiecte finalizate 7

Proiecte în derulare 8

Procese câștigate 9-10

Pentru obținerea de informații publice, Legea 544/2001 9

Condamnări ale României la CEDO 10

Reacții și implicări publice 11-12

Advocacy legislativ 13

Comunicare și apariții în presă 14-16

Blogging 17-18

Finanțatori 19

Raportul de activitate al APADOR-CH 2016

14/02/2017/in Anuale /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Drepturile omului în România anului 2016

Cu două runde de alegeri – locale și generale – și un guvern tehnocrat, instalat la finele anului 2015, ca urmare a protestelor masive de stradă de după incendiul din Colectiv, anul 2016 s-a consumat între promisiuni electorale și măsuri de guvernare luate în general prin ordonanțe de urgență.

Alegerile locale din iunie 2016 au fost un preludiu la cele parlamentare din decembrie. PSD s-a reașezat în aproape toată țara, la cârma primăriilor, a consiliilor locale și generale, și într-o majoritate confortabilă în Parlament, alături de ALDE, care i-a permis să formeze guvernul.

Câștigul acestui an a fost intrarea pe scena politică a unor partide noi, formate după promovarea unei legi ce simplifică într-o oarecare măsură accesul cetățenilor în politică. APADOR-CH a contribuit încă din 2014 la crearea noii legislații electorale (prin „Politică fără bariere”), dar legislația rămâne în continuare departe de a fi perfectă. Unele lacune s-au făcut observate chiar în timpul procesului electoral din vară, când au existat suspiciuni de fraude electorale în dauna unor partide noi, suspiciuni pe care Biroul Electoral Central a refuzat să le înlăture prin renumărarea voturilor. Un partid nou (USB), încurajat de scorul neașteptat de bun obținut în Capitală, s-a extins la nivel național și a reușit să intre chiar în Parlament, obținând un onorant loc trei, după numărul de voturi.

Pierderile sunt legate tot de procesul electoral: absenteismul masiv (aproape 60% dintre cetățenii cu drept de vot nu s-au prezentat la urne) și discursul naționalist, xenofob, incitarea la ură practicate în timpul campaniei electorale, difuzarea de informații false și lipsa de reacție a instituțiilor publice menite să sancționeze astfel de derapaje.

Guvernul tehnocrat a avut mai multe inițiative legislative pe parcursul anului și a excelat din păcate, ca și precedentele guverne politice, în emiterea de ordonanțe de urgență în domenii deloc urgente, adoptând acte normative numeroase fără dezbatere publică. În acest fel s-au luat, totuși, și măsuri necesare, cum ar fi ordonanța pentru limitarea zilelor câștig acordate deținuților care scriu cărți în penitenciare sau normele de aplicare a legii privind executarea pedepselor privative de libertate. Dar au existat și modificări ale Condului fiscal sau ale Condului penal ce încălcau drepturi civile.

În vara anului 2016, pe fondul unor incitări publice și a unor condiții de detenție cronic proaste, au avut loc mai multe proteste în câteva penitenciare din România. APADOR-CH a apreciat atunci faptul că Ministerul justiției a refuzat să ia măsuri populiste și pompieristice (cum ar fi grațierile masive cerute pe diverse canale) și a preferat să se concentreze pe alte măsuri necesare pentru reducerea supraaglomerării și pentru ameliorarea condițiilor de detenție. Bugetele penitenciarelor au fost majorate substanțial în 2015 și 2016 și asta s-a reflectat în anumite schimbări vizibile în privința condițiilor de detenție, pe care APADOR-CH le-a constatat de-a lungul anului în vizitele făcute în penitenciare.

În plan legislativ, Guvernul a mai avut o tentativă de reimpunere a unei legi a securității cibernetice, după ce în 2015 Curtea Constituțională se pronunțase asupra neconstituționalității proiectului precedent, votat „accidental” în Parlament. APADOR-CH a monitorizat procesul și a făcut demersuri, în cadrul dezbaterilor publice, pentru contestarea prevederilor neconstituționale din acest proiect. În final proiectul a fost „uitat” de guvern. Tot în domeniul „Big Brother”, însă, Serviciul Român de Informații a reușit să acceseze fonduri europene pentru achiziționarea unui sistem de monitorizare generalizată a cetățenilor, sub pretextul eGuvernării.

Maria-Nicoleta Andreescu

Director executiv APADOR-CH

Descarcă raportul pe 2016 în format PDF

Din cuprins:

Cunoaște-ți și revendică-ți drepturile

Avocatului Poporului i se pregătește ceva – poporul îl vrea înapoi

Cu ochii pe abuzurile forțelor de ordine

O societate incluzivă prin reforma închisorilor

Reprezentanții societății civile în organismele colegiale

Monitorizarea condițiilor de detenție

Acțiuni în justiție

Consultanță & Reprezentare CEDO