Slider – Page 3 – APADOR-CH

După registrul violatorilor și cel al traficanților de droguri, de ce nu avem și un registru al corupților?

02/04/2024/in , Buna guvernare, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

În țara dosarului cu șină și a secretizărilor de tot felul au apărut în ultimii ani două registre naționale. Unul al ofensatorilor sexuali și, mai recent, s-a dat o lege pentru înființarea registrului traficanților de droguri. Cele două forme cu fond discutabil seamănă. Legile prevăd că greșiții trebuie înscriși în aceste registre, ca să se știe de ei, chit că cel mai probabil, la cum nu funcționează statul nostru de drept, asta nu-i va împiedica deloc să-și desfășoare „activitatea” infracțională nestingheriți, dacă au chef.

Violatorii și traficanții vor sta acolo, în registrele astea naționale, timp de 20 de ani de la înscriere – dacă au avut o condamnare la cel mult 5 ani de închisoare – sau până la împlinirea vârstei de 85 de ani – dacă au avut condamnări mai mari de 5 ani.

Una dintre probleme pare să fie, deocamdată, soarta acelora dintre foștii infractori care au fost deja reabilitați și încearcă să-și vadă de viață, dar se află acum brusc, din nou, în atenția „organelor”. Pentru că inclusiv reabilitații vor fi înscriși în registrul ăsta care-i face de rușine. Așa au decis parlamentarii și președintele țării.

Sigur, tentația de a pedepsi până la moarte, cu supra-măsură, pe altul e mare la specia sapiens, căci se știe că omul e mai iertător doar cu sine însuși. Dar nu despre cât de drepte sau nedrepte sunt registrele astea două vrem să discutăm aici, ci despre oportunitatea înființării unui al treilea registru național, pe care noi îl credem chiar mai benefic decât celelalte două: registrul corupților.

Fără să minimalizăm gravitatea și urmările pe care le au traficul de droguri sau infracțiunile sexuale, ne permitem să afirmăm totuși că fenomenul corupției ne afectează pe toți în foarte mare măsură. În plus, dependența de șpagă e la fel de persistentă ca și aia de sex sau de droguri și netratată riscă să-i infecteze și pe alții. Ca și în cazul infracțiunilor sexuale sau cele care implică droguri, infracțiunile de corupție sunt repetitive. Cu cât furi mai mult cu atât îți place mai tare. În combinație cu puterea politică, dependența asta e mortală. Pentru noi, ceilalți.

Dependenții de șpagă trebuie luați în evidență, chemați periodic la poliție să li se amintească faptul că nu e bine să iei spagă, trebuie să urmeze periodic cursuri în care să fie învățați să trăiască fără să ia șpagă. Iată, deci, că utilitatea registrului corupților este la fel de justificată ca și utilitatea registrului ofensatorilor sexuali sau al traficanților de droguri.

De ce să nu avem un registru al corupților, în care să fie trecuți și șpăgarii condamnați în trecut, chiar reabilitați, iar ștergerea din registru să se facă la fel: după 20 de ani de la înscriere – pentru cei condamnați pentru mici delapidări sau abuzuri în serviciu și după vârsta de 85 ani, pentru cei condamnați pentru fapte de corupție mai grave, cum ar fi subminarea economiei naționale sau evaziune mai mare de un milion de euro. Că furtul până la un milion de euro tocmai a fost legalizat.

E nevoie de un registru al corupților, pentru că, paradoxal, față de corupți oamenii sunt mai înclinați spre iertare decât față de violatori sau traficanții de droguri. Pe corupți îi aleg sau realeg în funcții, le trec păcatele cu vederea – a furat, dar a și făcut ceva – ba înclină chiar să dezvolte un cult pentru ei, un soi de admirație, că uite ăla ce tare e, fură și nu-l prinde nimeni, ia să fac și eu ca el…

Pe când dacă am avea această listă – care ar trebui să fie accesibilă, la un click distanță – am putea foarte ușor să o suprapunem peste listele electorale ale partidelor, ca pe o grilă. Și unde se potrivesc numele, pac, aplicăm o ștampilă în dreptul candidatului: Apare în registrul corupților! Acest candidat a furat, a încheiat contracte cu dedicație, și-a angajat neamurile în funcții publice, a favorizat anumite firme care i-au plătit parandărăt. Votul dat unui astfel de candidat dăunează grav sănătății noastre și statului de drept!

Desigur, legiferarea unui astfel de registru nu va fi o treabă ușoară, dat fiind că ar trebui făcută exact de cei cărora li se va aplica mai mult. Cum spuneam mai sus, omul e degrabă vărsător de sânge de vinovat, iar parlamentarul s-a dovedit, iată, drastic cu violatorii și traficanții de droguri, dar a fost tare iertător cu ridicările de imunitate, când i s-a cerut, pentru ca aproapele lui să nu poată fi judecat ca orice muritor. Cât de dispus să fie, oare, parlamentul, să legifereze contra propriilor membri?

Apoi, rămâne de văzut dacă nu cumva tocmai o listă împănată cu corupți nu va fi votată mai abitir. Judecând după cum arată clasa noastră politică de 30 de ani încoace, ieșită totuși din urne, nu pogorâtă din înalturi, pare că avem o plăcere vinovată să-i alegem tocmai pe cei mai sensibili la acest „flagel”. Iar alegerile noastre spun ceva chiar despre noi înșine. Poate că până la urmă nu am mai rămas suficienți în țara asta care să aprecieze utilitatea unui registru al corupților. Ce spuneți, ați fi de acord cu înființarea registrului corupților? Votați aici:

Loading…

War, what is it good for?

31/03/2024/in , Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Este începutul unui hit din 1970, al grupului Temptation. După cum rezultă din versurile cântecului, autorul nu vrea război. Azi, ar putea trece drept un individ dubios.

Cincizeci și patru de ani mai târziu, în 2024, avem un alt grup, Temptation of War, format din diferiți decidenți de înalt nivel, național și internațional, care cânta o melodie modificată genetic: War, isn’t it good? For?

Thierry Breton, comisarul european pentru industrie, a declarat în aceasta lună: „Trebuie să schimbăm paradigma și să trecem la modul economiei de război.”

Recolta generoasă, ca loboda, de generali români, pensionari sau pre-pensionari, tot declară vitejeste, la TV, că ar doborî drone străine, în afara teritoriului țării, dar încă nu au găsit o lege care să-i acopere. Ce va fi dacă o vor găsi?

Premierul Poloniei, cu o compasiune senină, de parcă asta e un dat natural și el nu ar putea sa facă nimic, fiind un simplu spectator, declară public faptul că „…a început o nouă eră: era pre-război.”

Serviciul de cercetări al Bundestagului (camera inferioară a parlamentului federal german) a întocmit un raport în care concluzionează că desfăşurarea de către o ţară din NATO a unor forţe terestre în Ucraina nu ar însemna în mod automat că alte ţări din NATO devin părţi la conflict. OK, atunci înseamnă și că metoda cea mai bună de a stinge un incendiu este stropirea cu gaz a focului.

Avem un președinte. Care a reușit să ne convingă că avem un sistem de alegere a președintelui profund viciat. A rostit vreodată cuvântul „pace”, în legatură cu acest război? Dar nu ca un apel, ca un îndemn la pace, ci doar că pacea nu e treba lui, ci a uneia dintre părțile din război.

Nicio preocupare pentru pace. Aparent, chiar o frică indusă de a rosti cuvântul pace. Papa însă a făcut, de mai multe ori, apel la pace. Singurul efect este că s-a trezit cu eticheta de „controversat”. Și înca a scăpat ieftin…

La 7 octombrie 2023, aproximativ 3.000 de militanți HAMAS au străpuns bariera Gaza-Israel și au atacat comunitățile israeliene vecine și bazele militare. În timpul acestui atac au fost uciși peste 1.200 de israelieni, dar și persoane de alte naționalități. Au urmat apoi represaliile armatei israeliane, soldate cu moartea a aproximativ 1.600 de persoane în Fâșia Gaza (cifră valabilă la 13 octombrie 2023). Conflictul Israel-Hamas continuă și în prezent.

La 29 februarie 2024, ministrul american al apărării, Lloyd Austin, a declarat în Congresul SUA că „peste 25.000 de femei şi copii au fost ucişi în operaţiunea militară lansată de Israel în Fâşia Gaza, de la începutul războiului pe 7 octombrie”, adăugând că Israelul poate şi ar trebui să facă mai mult pentru a proteja civilii. Potrivit ultimului bilanț oferit de ministerul local al Sănătăţii, controlat de Hamas, numărul morţilor din Fâşia Gaza de la începutul războiului a depăşit 30.000.

La 28 martie 2024, Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ), cel mai înalt organ judiciar al ONU, a ordonat Israelului să ofere „asistenţă umanitară de urgenţă” în Fâşia Gaza, în faţa „foametei care se instalează” pe teritoriul palestinian. Se preconiza un armistițiu, care nu s-a realizat. Războiul continuă.

Papa Fancisc a făcut și în cazul acestui război mai multe apeluri la pace. Cel mai recent, la 20 martie 2023, papa a cerut să se depună „toate eforturile de negociere” pentru a pune capăt „ororii războiului” din Gaza şi Ucraina. „Nu putem continua războiul. Trebuie să facem tot ce putem pentru a discuta, pentru a negocia, pentru a pune capăt războiului”, a spus papa Francisc.

Pare că ne aflăm într-o nebunie generală, în care pacienții au trecut la conducerea spitalului de nebuni.
Chiar nimeni nu mai are reprezentarea a ceea ce înseamnă un conflct global, după ce unul, mai nervos, din această horă de întărâtați, va ceda psihic și va trimite prima nucleară? Trebuie neapărat să ajungem acolo și să ne lamentăm atunci? Ne va mai folosi la ceva? Drepturile omului și semeția civilizației rafinate vor mai însemna ceva sub ploaia de cenușă radioactivă?

They say we must fight to keep our freedom

But Lord knows there’s got to be a better way, oh

Statul de drept în România a mai murit câte puțin și în 2023

18/03/2024/in Buna guvernare, Comunicate, Slider, Speciale /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Drept de vot cu voie de la SRI și sub supravegherea tehnică a STS
Închisoare pentru fapte care nu există, prescrieri la foc automat, condamnări la moarte pentru ONG-uri „obraznice”
Presă cumpărată de partide cu bani publici, jurnaliști intimidați și denigrați chiar de către organele statului care ar fi trebuit să-i apere
Secrete prezidențiale pe bani mulți, torturi și tratamente inumane pentru bătrânii cu bani puțini
Aceasta este contribuția României (relatată de APADOR-CH) la Raportul privind statul de drept transmis Comisiei Europene, alături de alte 36 de organizații neguvernamentale din UE

Statul de drept în UE a continuat să se deterioreze și în 2023, pe fondul slăbirii mecanismelor democratice de control, chiar sub bagheta guvernelor, conform celui mai recent Raport privind statul de drept publicat astăzi de Liberties. Este cea de-a cincea ediție, din 2019 încoace, și identifică cele mai flagrante probleme ce vizează justiția, combaterea corupției, libertatea presei, siguranța jurnaliștilor, controlul și echilibrul puterilor în stat, spațiul civic și preocupările sistemice privind drepturile omului în Uniunea Europeană în 2023. Analiza este rezultatul colaborării între 37 de organizații pentru drepturile omului care acoperă 19 țări UE și este cel mai aprofundat exercițiu de „raportare din umbră” cu privire la statul de drept de către o rețea independentă de organizații civice. Comisia Europeană ia în considerare aceste constatări în monitorizarea anuală a statului de drept, confirmând relevanța internațională a raportului.

În democrațiile mai vechi, precum Franța, Germania, Belgia, Raportul dezvăluie provocări ocazionale, dar nu endemice, la adresa statului de drept. Adevărata îngrijorare apare atunci când există posibilitatea ca un partid extremist să preia puterea, deoarece acest lucru ar putea transforma aceste probleme sporadice într-o problemă sistemică în viitor. În alte democrații mai vechi, de exemplu Italia, Suedia, unde extrema-dreapta a ajuns la putere și erodează treptat statul de drept, degradarea pare să fie un proces treptat. Această situație ar putea fi atribuită rezistenței instituțiilor democratice din aceste țări.

În democrațiile emergente ale UE, traiectoria statului de drept poate vira rapid – fie spre redresare, fie spre declin. Un exemplu este Slovacia, unde guvernul recent instalat, inspirat de modelul Ungariei, demontează sistematic structurile democratice. Între timp, în Slovenia, noua administrație pro-democrație lucrează pentru a remedia situația. Experiența Poloniei evidențiază cât de complicată este restabilirea statului de drept. Iar Ungaria ne arată și care sunt limitele presiunilor și sancțiunilor UE pentru reformă.

Și în România fragilul stat de drept s-a degradat înainte de a apuca să se consolideze cu adevărat. Contributor cu tradiție la acest exercițiu de raportare, APADOR-CH a identificat și semnalat pentru 2023 următoarele slăbiciuni ale statului de drept în România:

Condamnat pentru o faptă care nu există – Primarul sectorului 5 din Capitală, Cristian Popescu Piedone, condamnat initial în procesul Colectiv la 8 ani de închisoare, a fost achitat de Curtea Supremă, pe motiv că infracțiunea de care era învinuit nu a existat. Condamnarea pentru o infracțiune inexistentă este una dintre cele mai mari greșeli ale sistemului judiciar și este de natură să afecteze grav încrederea publicului în sistemul judiciar. În plus, în acest caz condamnatul fusese și încarcerat mai mult de un an;
Avertizori neapărați – Prin Legea avertizorilor de integritate (Legea 361/2022), la adoptarea căreia a pus umărul și APDOR-CH în 2021-2022, avertizorii de integritate ar trebui să primească asistență juridică gratuită pentru a se apăra împotriva hărțuirii la care sunt supuși ca urmare a avertizărilor făcute. În practică legea a avut nevoie de ajutor pentru a fi respectată. Un avertizor din Bacău ne-a sesizat că Baroul avocaților din județ i-a refuzat asistența juridică gratuită, și nu a fost singurul. La solicitarea APADOR-CH, Uniunea Națională a Baroului de Avocați a decis să informeze toate Barourile din România cu privire la prevederile noii legi și aplicarea ei unitară;
Anul prescrierilor – Deoarece Parlamentul nu și-a făcut treaba timp de 4 ani (2018-2022), și nu a adus modificările cerute de CCR la Codul penal, o mulțime de dosare de corupție au fost închise ca urmare a prescrierii termenelor. Presa a raportat că numărul cazurilor „soluționate” în acest mod s-a ridicat la peste 5.000 și a inclus politicieni și oameni de afaceri acuzați de corupție. Încă un motiv de scădere a încrederii populației în justiție;
Presa, între politicieni, pariuri și amenințări – Finanțarea politică a presei cu milioane de euro anual de la partidele parlamentare a continuat să sape la independența și credibilitatea presei. În plus în 2023 a mai apărut scandalul dintre patronat și angajați în compania Ringier, în care jurnaliștii de la Libertatea și GSP au acuzat cenzura ca urmare a unor presiuni făcute de patronii unor firme de pariuri. Scandalul s-a finalizat cu concedierea jurnaliștilor. De asemenea, saga jurnalistei Emilia Șercan a continuat în 2023, când Parchetul a închis toate dosarele privind discreditarea ei, după ce a publicat investigația despre plagiatul fostului premier Nicolae Ciucă. În vara anului 2023, APADOR-CH a înaintat un memoriu către procurorul general, la Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ), prin care i-a solicitat să ia măsurile necesare pentru a se asigura că instituțiile din subordine respectă legea în cazul Emilia Șercan. Din păcate nici în acest caz nu am avut o rezoluție;
Drept de vot cu voie de la SRI – Legea Securității Naționale a României (L51/1991) a fost modificată la începutul anului 2023 prin Legea 58/2023 privind Securitatea Cibernetică. Modificările au inclus și o formulare ambiguă ce dă dreptul SRI să cenzureze orice opinii, politice sau nu, dacă instituția le consideră „amenințări la securitatea națională”. APADOR-CH a cerut Avocatului Poporului să conteste legea la Curtea Constituțională, dar instanța a decis că legea este constituțională. Ulterior, declarațiile unui general SRI în cadrul unui podcast au arătat că temerile APADOR-CH erau întemeiate. El a spus că inclusiv discursul politic al partidelor de opoziție în timpul campaniilor electorale poate fi calificat drept o amenințare pentru securitatea națională, dacă acest discurs poate schimba ordinea constituțională, și voința alegătorilor, arătând cât de pregătit este SRI să intervină în „contracararea” acestor noi tipuri de amenințări, prin operațiuni de supraveghere sau cenzură a Internetului. Din păcate a doua intervenție pe lângă Avocatul poporului, pentru a sesiza din nou CCR în acest sens, s-a lovit de un refuz, iar AVP a întrebat chiar SRI dacă există garanții legale că nu va abuza de noua lege. Serviciul Român de Informații a răspuns că aceste garanții legale există. Noi rămânem, așadar, cu aceste garanții că în super-anul electoral 2024 SRI nu ne va încălca următoarele drepturi constituționale: libertatea de exprimare (art. 30), dreptul la informare (art. 31), dreptul de vot (art. 36), dreptul de a fi ales (art. 37-). 38) și dreptul de asociere (art. 40);
Finanțarea presei de către partide – Jumătate din subvențiile de stat primite de partidele politice sunt cheltuite pentru mass-media și propagandă politică, dar cui anume și pentru ce se dau acești bani nu se știe. APADOR-CH a propus modificarea legii astfel încât să crească transparența acestui proces și să sporească astfel încrederea în media. Un proiect de lege în acest sens se afla la finele anului 2023 în parlament, în dezbatere. Proiectul este un pas către o mai bună transparență, dar nu ajută la dezvăluirea lanțului complet de furnizori de servicii plătiți de partidele politice din subvenții de stat, de aceea APADOR-CH a propus ca raportările făcute de partide pentru cheltuirea subvențiilor să includă fiecare beneficiar final al acestor bani;
Secretul plimbărilor prezidențiale – Pe tot parcursul anului 2023, organizațiile societății civile și mass-media au încercat să determine costul public al deplasărilor președintelui în străinătate, prin transmiterea unor cereri de informații către instituțiile publice, conform Legii 544/2001. Aceste informații de interes public au devenit un secret național bine păzit, deși nu există nicio bază legală pentru secretizarea costurilor de zbor (și nici un motiv de securitate națională). Corespondența dintre APADOR-CH și Administrația Prezidențială și Secretariatul General al Guvernului României (SGG) pe această temă a fost ridicolă și absurdă, întrucât cele două instituții au dat vina una pe alta pentru autoratul încadrării documentelor publice în secrete de stat. Această situație face din România o țară din UE în care costul vizitelor prezidențiale este ținut secret printr-un document care este clasificat de instituții secrete, al cărui secret este și nejustificat întrucât este imposibil de aflat cine a emis acest document, de ce a fost ținut secret și ce conține. Jurnaliștii de la Recorder au estimat călătoriile președintelui în ultimul an, calculând toate aeronavele private de lux în raport cu costurile pentru alți omologi din UE, și au invitat publicul să trimită prin e-mail o petiție către Administrația Prezidențială prin care solicită publicarea acestor cheltuieli. Inițiativa a adunat peste 40.000 de semnatari, dar în ciuda presiunii publice, președintele – aflat la sfârșitul anului într-un turneu în mai multe țări africane, unde a zburat cu mai multe avioane private – a refuzat să dezvăluie informațiile. APADOR-CH a inițiat proceduri judiciare pentru declasificarea acestor informații;
Condamnarea la moarte a ONG-urilor din cauza pierderii unor procese de interes public – Asociația Salvați Bucureștiul și Miliția Spirituală sunt două ONG-uri care, de-a lungul anilor, au contestat în instanță diverse acte de urbanism emise de autoritățile locale din București în legătură cu mai multe dezvoltări imobiliare. În 2017 a început o serie de procese în care organizațiile contestau avize de mediu și acte emise de autoritățile publice, în cazul unor construcții pe care locuitorii zonei vizate le contestau. În procese au intervenit și beneficiarii acelor construcții, companii puternice din piață, care au angajat firma de avocatură a unui fost ministru de justiție și au câștigat procesele, punând în sarcina organizațiilor contestatoare cheltuieli de judecată exorbitante, pe care acestea nu le-au putut plăti. Rezultatul a fost că ambele organizații au fost dizolvate în justiție, în 2022 și 2023, ca urmare a incapacității de plată. Acest gen de intimidare prin cheltuieli de judecată mari este un mijloc prin care atât autoritățile statului cât și firmele puternice au reușit să le închidă gura cetățenilor și organizațiilor civice care s-au opus unor proiecte controversate din mediu, urbanism și chiar din domeniul informării publice. APADOR-CH a făcut o propunere de modificare a Codului de procedură civilă, prin care cheltuielile de judecată în astfel de procese de interes public să fie suportate de fiecare parte, și nu doar de cea care pierde procesul. Dizolvarea unor organizații civice, care în acest caz au încercat să oblige autoritățile să-și facă datoria față de cetățeni, privează spațiul civic de actori esențiali în orice democrație;
Azilele care-și torturau beneficiarii – La începutul anului 2023, mai multe anchete de presă au scos la iveală abuzuri grave, rele tratamente și încălcări ale drepturilor omului comise pe o perioadă lungă de timp în mai multe aziluri de bătrâni și persoane cu nevoi speciale din apropierea Capitalei. Centrele erau private, dar primeau finanțare publică pentru serviciile prestate, iar investigațiile jurnaliştilor, care au continuat în lunile următoare, au scos la iveală și legături între managerii centrelor și politicienii de la putere. Investigațiile mass-media au fost determinate de mai multe rapoarte ale Centrului de Resurse Juridice (CRJ), o organizație neguvernamentală care efectuează vizite de monitorizare inopinate în astfel de centre, și care semnalase deja situația de la sfârșitul anului 2022, dar autoritățile nu au luat măsuri, preferând să se prefacă uimite abia când situația a fost expusă în media, iar organele de cercetare penală s-au autosesizat și au descins în respectivele azile. Pacienții au fost transferați la spitale și 24 de persoane implicate în schemă au fost arestate. În ciuda scandalului imens, problema a dispărut de pe agenda publică în mai puțin de câteva luni, astfel că până la sfârșitul anului 2023 nu existau informații despre evoluția anchetei, iar politicienii acuzați au început să revină în viața publică, susținând că nu au nimic de-a face cu asta.

Georgiana Gheorghe, director executiv APADOR-CH, a declarat:

Am adunat aici câteva dintre cele mai flagrante încălcări ale drepturilor omului în România anului 2023, și constatăm că în continuare statul de drept în România e pe mâini sigure: două servicii de informații, militarizate și opace pentru public, vor gestiona alegerile din 2024. Serviciul Român de Informații (SRI) va veghea ca să votăm doar cu cine trebuie, iar Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS) va asigura securitatea informatică a voturilor. Totul pentru democrație și, firește, statul de drept!”

Balazs Denes, director executiv al Uniunii Libertăților Civile pentru Europa (Liberties), a declarat:

Raportul Liberties Rule of Law 2024 arată că vătămarea intenționată sau neglijarea de a remedia încălcările statului de drept de către guverne, dacă nu sunt abordate, pot evolua în probleme sistemice în timp. Extrema dreaptă în creștere, bazându-se pe aceste abuzuri, va desființa foarte rapid democrația europeană dacă Comisia Europeană nu folosește instrumentele pe care le are la dispoziție, inclusiv procedurile de încălcare a dreptului comunitar sau înghețarea condiționată a fondurilor UE, într-un mod mult mai asertiv. Nu este nevoie să așteptați până când un stat captiv ca cel al Ungariei va apărea cu un regim antidemocratic inamovibil.”

Raportul privind statul de drept în România 2024

și

Raportul privind statul de drept în UE 2024

Update iulie 2024 – Raportul Comisiei Europene privind statul de drept în România 2024

Cerem AVP să atace la CCR ordonanța de comasare a alegerilor

11/03/2024/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH a transmis azi Avocatului Poporului solicitarea de a ataca OUG 21/8 martie 2024, care comasează alegerile europene cu cele locale, întrucât aceasta încalcă drepturi electorale, cum ar fi dreptul la alegeri libere și informate, nu îndeplinește condițiile adoptării unei OUG, așa cum au fost ele stabilite în multe alte decizii ale Curții Constituționale, și contravine recomandărilor Comisiei de la Veneția, privind modificarea legislației electorale cu mai puțin de un an înaintea alegerilor.

Guvernul și membrii săi știau de acum 4 ani că în 2024 vor fi alegeri și ar fi avut destul timp să adopte o legislație pentru asta, din timp, prin procedurile normale de legiferare, adică prin Parlament. În loc de asta, guvernanții au confundat interesul public cu interesul lor politic și au decis în ultimul moment comasarea a două feluri de alegeri care nu au nicio legătură, scurtând astfel perioada legală de campanie electorală aferentă fiecărui tur de alegeri și îngreunând procesul electoral.

Proiectul contravine și recomandărilor Comisiei de la Veneția – că legislația electorală nu trebuie modificată cu mai puțin de un an înaintea alegerilor – și încalcă drepturi fundamentale ale cetățenilor, cum ar fi dreptul la alegeri libere și informate, garantat de art. din 3 Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Citește solicitarea APADOR-CH transmisă Avocatului Poporului

Ce ne-a răspuns Avocatul Poporului

Interesul politic al Guvernului contravine interesului public

04/03/2024/in Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH cere retragerea ordonanței de urgență privind comasarea alegerilor, întrucât încalcă Constituția și drepturile electorale

APADOR-CH a transmis azi Ministerului Afacerilor Interne solicitarea de retragere a proiectului ordonanței de urgență privind comasarea alegerilor, aflat în consultare publică. Proiectul nu este justificat de o urgență reală, așa cum prevede Constituția și cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională în repetate rânduri, pe marginea altor ordonanțe la fel de „urgente”.

Proiectul contravine și recomandărilor Comisiei de la Veneția – că legislația electorală nu trebuie modificată cu mai puțin de un an înainte alegerilor – și încalcă drepturi fundamentale ale cetățenilor, cum ar fi dreptul la alegeri libere și informate, garantat de art. din 3 Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Printre altele, CCR spune că una din condițiile adoptării unei OUG este aceea că în lipsa ei interesul public ar fi grav prejudiciat. APADOR-CH consideră că prin retragerea proiectului de ordonanță privind comasarea alegerilor nu numai că interesul public nu ar fi prejudiciat, ci chiar ar fi protejat.

Citiți pe larg problemele de legalitate și constituționalitate ale ordonanței de urgență prin care Guvernul vrea să ne prejudicieze dreptul de a alege în 2024

Mai multe ONG-uri solicită o întâlnire cu Premierul pe tema ruletei rusești din justiție

23/02/2024/in Buna guvernare, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Mai multe organizații ale societății civile au transmis astăzi, 23 februarie 2024, premierului Marcel Ciolacu o invitație la dialog pe marginea situației create în ultimii ani în justiție, unde atât cetățeni cât și ONG-uri duc o luptă inegală cu firme private și chiar cu autorități ale statului uneori, pentru apărarea interesului public. Solicitarea de întâlnire cu Prim ministrul vine și cu o propunere de modificare legislativă a Codului de procedură civilă, care să prevină pe viitor situația în care un ONG este desființat pentru că nu a putut achita cheltuieli de judecată disproportionate, într-un proces în care a reprezentat interesul civic. Propunerea a adunat peste 20.000 de semnături de la cetățeni și a mai fost prezentată Ministrului justiției.

Către GUVERNUL ROMÂNIEI

DOMNULUI PRIM-MINISTRU ION-MARCEL CIOLACU

Având în vedere preocuparea noastră constantă pentru eliminarea unor obstacole care îngrădesc spaţiul civic, preocupare împărtășită, cu intermitențe, și de Ministerul Justiției,

Vă adresăm solicitarea de a iniţia un proiect de lege prin care să fie eliminată posibilitatea ca un ONG să ajungă în stare de insolvabilitate, care are drept consecinţă dizolvarea, doar pentru că se adresează justiţiei pentru rezolvarea unei chestiuni de interes public.

Soluţia legislativă pe care v-o propunem este introducerea, ori în Codul de procedură civilă (de exemplu, adăugarea unui nou alineat la art. 453), ori în legile speciale care reglementează materiile respective (Legea 544/2001, reglementările din domeniul urbanismului şi mediului), a unei prevederi în sensul că, în cazul proceselor ce au ca obiect liberul acces la informaţiile de interes public sau probleme de urbanism ori de mediu, cheltuielile de judecată să nu fie suportate de partea care pierde procesul, aşa cum este regula, ci, prin excepţie de la regula din art. 453 al. 1 c.pr.civ., fiecare parte să-şi suporte propriile cheltuieli de judecată.

Este de menţionat că în Codul de procedură civilă este prevăzută o astfel de excepţie de la regula suportării cheltuielilor părţii adverse de către partea care a pierdut procesul. Astfel, în art 604 este reglementată procedura lămuririi, completării și îndreptării hotărârii arbitrale, iar în art. 604 al. 6) se prevede că “părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de lămurirea, completarea sau îndreptarea hotărârii.” Ceea ce înseamnă că fiecare parte îşi va suporta propriile cheltuieli judiciare ocazionate de această procedură.

Printr-o astfel de reglementare, conform căreia fiecare parte îşi suportă propriile cheltuieli de judecată, s-ar elimina situaţii de genul celor întâlnite în prezent, prin care cei acţionaţi în judecată pentru a fi obligaţi să comunice informaţii de interes public sau să respecte regulile de urbanism sau de mediu îşi angajează firme de avocatură foarte costisitoare, ale căror onorarii vor trebui suportate, în cazul în care pierd procesul, de către ONG-urile sau cetăţenii obişnuiţi care se adresează justiţiei în scopul rezolvării unor vădite chestiuni de interes public.

Obligarea ONG-urilor la plata unor onorarii de avocat foarte mari a dus, cel puţin în două cazuri cunoscute, la intrarea în insolvenţă a respectivelor ONG-uri, cu consecinţa dizolvării lor pe cale judecătorească. Singura „greşeală” comisă de aceste ONG-uri supuse dizolvării este că au urmărit rezolvarea prin instanţă a unei probleme de interes public, mediul, urbanismul, accesul la informaţiile de interes public fiind în mod vădit chestiuni de interes public. Intrarea în insolvență și dizolvarea unor ONG-uri pentru „greşeala” că au urmărit interesul public, prin justiţie, este o consecinţă incompatibilă cu un sistem democratic funcţional.

Astfel, Asociația Salvați Bucureștiul și Miliția Spirituală sunt două ONG-uri care au atacat în instanță o serie de documentații de urbanism emise de autoritățile locale bucureștene, în cazul mai multor dezvoltări imobiliare din Capitală. În cazul din zona Floreasca, asociațiile reprezentau în justiție interesele cetățenilor din zonă, afectați de viitoarele construcții. Acești cetățeni au contribuit inclusiv financiar la susținerea proceselor, cerând ca viitoarele construcții să fie mai prietenoase cu mediul și să nu afecteze calitatea vieții locuitorilor.

În procesele începute în anul 2017 au fost initial patru organizații neguvernamentale care au atacat autorizațiile emise de Primăria Capitalei și de Agenția Națională de Mediu. În procese au intervenit însă și dezvoltatorii imobiliari One United Properties și Auchan, care erau beneficiarii respectivelor autorizații. În timpul proceselor asociațiile neguvernamentale au acuzat adesea campanii de intimidare duse de dezvoltatorii imobiliari la adresa lor și a locuitorilor din zonă, precum și o disproporție netă de resurse între tabăra civică și cea a dezvoltatorilor. Dezvoltatorii au fost reprezentați în instanță de firma de avocatură a unui fost ministru al justiției.

După ce au câștigat și pierdut pe rând procesele, în cele din urmă, în 2022 organizațiile care reprezentau interesele locuitorilor au pierdut definitiv, iar instanța a stabilit ca acestea să achite cheltuieli de judecată dezvoltatorilor, în cuantum de aproximativ 60.000 de euro. Suma s-a dovedit exorbitantă pentru capacitatea financiară a ONG-urilor sau a locuitorilor pe care îi reprezentau.

Întrucât nu au putut să achite întreaga sumă, dezvoltatorul One United Properties a cerut în instanță dizolvarea organizațiilor. Este de menționat că legea (art. 56 al. 1 lit. d din OG 26/2000 privind asociațiile și fundațiile) prevede că un ONG care a devenit insolvabil este dizolvat, prin hotărâre judecătorească, la cererea Ministerului Public sau a oricărei alte persoane interesate.

În 2022 instanța a decis dizolvarea uneia dintre asociații – respectiv Miliția Spirituală – iar la finele anului 2023 a decis și dizolvarea Asociației Salvați Bucureștiul, decizia nefiind definitivă. Ambele organizații civice au vechimi de aproximativ 20 de ani, una dintre ele fiind fondată chiar de actualul primar al Capitalei, și sunt recunoscute în spațiul public pentru cauzele pentru care militează: libertate de exprimare, libertate de asociere, protejarea spațiilor verzi, a clădirilor istorice etc.

La finele anului 2023, în urma indignării apărute în spațiul public pe fondul informațiilor privind dizolvarea celor două organizații, s-a strâns din donații suma necesară acoperirii prejudiciului – cheltuielile de judecată cerute de One United Properties – astfel încât Asociația Salvați Bucureștiul ar putea fi salvată de la desființare, în apel.

Situația deschide, însă, calea unor cazuri similare pe viitor, întrucât dezvoltările urbanistice în România, cu precădere în marile orașe, sunt adesea criticate de public pentru lipsa de coerență, de viziune și chiar de legalitate, autoritățile publice fiind incapabile să reprezinte interesele locuitorilor în raport cu cele orientate spre profit ale dezvoltatorilor imobiliari.

Este de menţionat că, şi în cazul proceselor care au ca obiect liberul acces la informaţiile de interes public (Legea 544/2001) au existat, pe parcursul timpului, mai multe cazuri în care ONG-uri sau cetăţeni obişnuiţi, care au pierdut procesul, au fost obligate la plata unor cheltuieli foarte mari de judecată. Consecinţa a fost descurajarea celor care s-ar putea adresa instanţelor judecătoreşti pentru rezolvarea unor chestiuni de vădit interes public, cum ar fi obţinerea informaţiilor de interes public.

Dizolvarea unor organizații civice, care au încercat să oblige autoritățile, pe calea justiției, să-și facă datoria față de cetățeni, văduvește spațiul civic de actori esențiali în orice democrație.

Pentru aceste motive, considerăm că trebuie luate, cât mai curând posibil, măsuri legislative pentru eliminarea riscului ca ONG-urile sau simplii cetăţeni care se adresează instanţelor judecătoreşti în chestiuni ce vizează în mod vădit interesul public (informaţii de interes public, urbanism, mediu) să fie obligaţi la sume exorbitante cu titlul de cheltuieli de judecată, în cazul în care pierd procesul.

În esență, soluţia pe care am propus-o în cadrul prezentei solicitări este reglementarea unui sistem derogatoriu de suportare a cheltuielilor de judecată, în sensul că fiecare parte să îşi suporte propriile cheltuieli de judecată, pentru procesele ce au ca obiect Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi pentru procesele privind problemele de urbanistică sau mediu.

Este adevărat că art. 451 al. 2 din Codul de procedură civilă (c.pr.civ.) prevede că instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat. Dar, simpla existență în lege a unui astfel de text nu este o garanție eficientă împotriva riscului ca ONG-urile sau simplii cetățeni să fie obligați la plata de sume exorbitante cu titlu de onorariu de avocat, în procese care privesc exclusiv chestiuni de interes public, nu personal, cum sunt cele privind mediul, urbanismul, accesul la informațiile de interes public.

Dovada cea mai clară în acest sens sunt chiar cazurile menționate mai sus ale ONG-urilor a căror dizolvare s-a cerut, din cauza faptului că au intrat în insolvență, neputând achita onorariile de avocat exorbitante la care au fost obligate de instanțe. Deși art. 451 al. 2 există în Codul de procedură civilă, instanțele tot au obligat ONG-urile la sume exorbitante, ca onorariu de avocat. De aceea, este nevoie de noi prevederi legale, pe lângă art. 451 al. 2 din c.pr.civ., care să asigure în mod efectiv că o asociație sau un cetățean nu vor mai fi obligați la sume uriașe de plată, ca onorariu de avocat, dacă pierd un proces care are ca obiect chestiuni de vădit interes public, nu personal.

Echitabil ar fi ca, în astfel de procese, privind mediul, urbanismul, accesul la informațiile de interes public, fiecare parte să-și suporte propriiile cheltuieli de judecată, în special cele pentru onorariul avocatului. În mod normal, aceste cheltuieli nu ar trebui să fie mari, dar pot fi mărite în mod artificial, prin angajarea unor firme de avocatură care percep onorarii foarte mari și care expun partea adversă la riscul falimentului, dacă pierde procesul. Or, într-o democrație funcțională, un proces în care se dorește lămurirea/rezolvarea unor chestiuni de vădit interes public, nu trebuie să fie similar cu un joc la ruleta rusească, în care dacă ai pierdut, ai murit/ești dizolvat.

Soluția pe care v-am propus-o nu exclude posibilitatea ca specialiștii din cadrul Guvernului să identifice și o altă modalitate, alternativă celei propuse, de a rezolva problema pe care v-am adus-o la cunoștință. Esențial este ca acest risc actual și grav cu privire la existența ONG-urilor să fie înlăturat, pe cale legislativă. O amenințare similară există și pentru simplii cetățeni, care se văd expuși riscului de a fi obligați la sume foarte mari, care conduc la insolvența personală, cu titlu de cheltuieli de judecată, în procese în care nu urmăresc altceva decât soluționarea unor probleme de vădit interes public (de exemplu mediu, urbanism, solicitarea de informații de interes public, în temeiul Legii 544/2001).

În scopul unor discuții deschise cu privire la această chestiune de interes atât pentru ONG-uri, cât și pentru cetățeni, vă solicităm organizarea, la nivel de prim-ministru, a unei întâlniri/debateri publice pe tema soluțiilor legislative prin care poate fi eliminat acest risc actual și grav pentru persoanele, fizice sau juridice, care nu au făcut altceva decât să încerce să oblige autoritățile, pe calea justiției, să-și facă datoria față de cetățeni.

Menționăm că această amenințare, care descurajează atât ONG-urile, cât și simplii cetățeni să se adreseze justiției în chestiuni ce țin de un vădit interes public, a făcut și obiectul unei petiții publice, inițiate la începutul anului 2024, petiție semnată, pînă în prezent, de 20.401 cetățeni și organizații civice.

În plus, Parlamentul European și Consiliul UE sunt pe punctul de a adopta o Directivă care își propune să abordeze acțiunile SLAPP, numite și acțiuni de intimidare judiciară, îndreptate împotriva jurnaliștilor și a apărătorilor drepturilor omului, prin care se urmărește reducerea acestora la tăcere. Odată adoptată, Directiva SLAPP va trebui transpusă și în legislația națională.

Vă solicităm, de asemenea, să ne comunicați măsurile dispuse de dumneavoastră cu privire la prezenta solicitare. Comunicarea poate fi făcută în scris, la adresa de e-mail office@apador.org.

Vă mulţumim.

Semnatari

APADOR-CH

Comunitatea Declic

ActiveWatch

Centrul FILIA

Asociția Respiro Human Rights Research Centre

Miliția Spirituală

Greenpeace CEE România

CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică

Centrul pentru Inovare Publică

Asociația Bankwatch România

Funky Citizens

Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile

Fundația Comunitară Timișoara

Asociația Parcul Natural Văcărești

Asociația CIVICA

România 2024 – între 6 luni și 2 ani pușcărie pentru pamflet și alte deepfake-uri

08/02/2024/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Un proiect de lege menit să combată fenomenul deepfake în România se pregătește să iasă din mâinile deputaților cu pedepse cu închisoarea inclusiv pentru creatorii de conținut care vor folosi tehnologia pentru a sublinia o idee, prin stiluri care în mod normal se încadrează la satiră, pamflet sau artă SF.

Proiectul a fost inițiat în 2023 și a trecut de Senat într-o formă mai blândă, doar cu amenzi contravenționale, fără infracțiuni și pedepse cu închisoarea, în schimb deputații au simțit nevoia să fie mai aspri, adăugând celor patru articole de lege și un al cincilea, care spune că:

Art. 5. – (1) Încălcarea prevederilor art.3 constituie infracțiune și se sancționează după cum urmează:

a) crearea/realizarea conținutului tip deepfake se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani;

b) difuzarea/distribuirea conținutului tip deepfake, cunoscând natura falsă a conținutului se pedepsește cu amendă între 60 şi 180 de zile – amendă.

(2) Instanța care constată săvârșirea infracțiunii potrivit alin.(1) se pronunță și asupra menținerii sau a ridicării suspendării conținutului de tip deepfake de pe platforma online.

Acest articol îi trimite la închisoare, așadar, atât pe creatorii de conținut considerat deepfake, și-i consideră infractori și pe cei care vor difuza acel conținut. De exemplu dacă veți distribui pe Internet un clip în care președintele Iohannis pare că spune că de acum încolo va folosi numai Dacia în deplasările sale în străinătate, în locul avioanelor private de lux, veți fi pasibili de amendă între 60 şi 180 de zile, iar creatorul acelui film, care este evident un pamflet căci nu ar putea fi real, ar putea să intre la pușcărie pentru 6 luni până la 2 ani. Sau organul va folosi această ocazie doar ca să facă niște dosare penale și să bage frica în cei cărora le-ar mai putea trece prin cap să facă mișto de președinte.

Fără să negăm gravitatea fenomenului deepfake și implicațiile acestor mijloace de influențare și păcălire a oamenilor, atragem atenția că soluția nu e băgarea deepfake-ului la închisoare și cu siguranță nici pedepsirea fără discernământ a oricărui creator de conținut care folosește tehnologia modernă, alterând realitatea în scopuri artistice.

Iar obligația prevăzută în art. 3 din proiect, de a marca pe imaginile care nu corespund realității că sunt deepfake, duce la situații absurde, cum ar fi obligația ca orice film din genul SF, fantastic sau parodic, de exemplu, să conțină pe cel puțin 10% din suprafața imaginii un wattermark permanent cu textul „Acest material conține ipostaze imaginare”. Aceasta deoarece definiția legală a acțiunii de „utilizare malițioasă a tehnologiei” (art. 2 lit. b din proiect) este vagă, ambiguă, și permite extrapolarea, prin interpretarea pe care o pot face agenții statului, la orice fel de creație artistică care nu „zugrăvește” corect realitatea.

APADOR-CH a transmis către Camera Deputaților o solicitare de modificare a proiectului legislativ, prin eliminarea articolului 5 care prevede pedepse cu închisoarea. Acesta încalcă Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care garantează libertatea de exprimare, aflată în strânsă conexiune cu libertatea artistică.

În plus, în Codul penal (cp) sunt deja prevăzute infracţiunile de alterare a integrității datelor informatice (art. 362 cp), de fals informatic (art. 325 cp), de falsificare a unei înregistrări tehnice (art. 324 cp), de înșelăciune în formă agravată (art. 244 alin. 2 cp – deepfake-ul se încadrează în categoria „mijloacelor frauduloase” folosite la înșelăciune). Ca atare, este superfluă introducerea de noi infracţiuni prin prezentul proiect de lege.

APADOR-CH solicită, așadar, eliminarea art. 5, prin care au fost introduse infracțiuni, din proiectul de Lege privind utilizarea responsabilă a tehnologiei în contextul fenomenului deepfake (PL-x nr. 471/2023), revenindu-se astfel la forma proiectului de lege adoptat de Senat. În subsidiar, dacă se dorește menținerea infracțiunilor în proiectul de lege, APADOR-CH solicită introducerea unei prevederi în sensul că:

faptele incriminate nu constituie infracțiuni dacă sunt săvârşite în interesul artei sau ştiinţei, cercetării ori educaţiei sau în scopul dezbaterii unei chestiuni de interes public.

În România încă se aplică pedeapsa cu moartea

18/01/2024/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH îi propune Ministerului Justiției o soluție simplă pentru ca cetățeanul care-și cere drepturile să nu mai fie anihilat în justiție de un privat sau chiar de către stat

UPDATE: Semnează și tu aici dacă ești de acord cu propunerea noastră!

APADOR-CH cere Ministerului Justiției să inițieze o modificare legislativă astfel încât un ONG care apără, în instanță, interesul public să nu mai poată fi dizolvat din cauza cheltuielilor juridiciare exorbitante cerute de partea adversă. În esență este vorba de o modificare care să prevadă că în astfel de procese, fiecare parte să-și suporte cheltuielile de judecată.

Această modificare poate fi adusă fie Codului de procedură civilă (prin adăugarea unui nou alineat la art. 453), fie legilor speciale care reglementează anumite situații, de exemplu Legea 544/2001, a informațiilor publice, sau reglementările din domeniul urbanismului şi mediului.

În acest fel, în cazul proceselor ce au ca obiect liberul acces la informaţiile de interes public sau probleme de urbanism ori de mediu, cheltuielile de judecată să nu fie suportate de partea care pierde procesul, aşa cum este regula, ci, prin excepţie de la regula din art. 453 al. 1 din Codul de procedură civilă, fiecare parte să-şi suporte propriile cheltuieli de judecată. De altfel în Codul de procedură civilă există deja o astfel de excepţie de la regula suportării cheltuielilor părţii adverse de către partea care a pierdut procesul.

Printr-o astfel de reglementare s-ar elimina situaţii de genul celor întâlnite în ultimii ani, prin care cei acţionaţi în judecată, pentru a fi obligaţi să comunice informaţii de interes public sau să respecte regulile de urbanism sau de mediu, îşi angajează firme de avocatură foarte costisitoare, ale căror onorarii vor trebui suportate, în cazul în care pierd procesul, de către ONG-urile sau cetăţenii obişnuiţi care se adresează justiţiei în scopul rezolvării unor vădite chestiuni de interes public.

Obligarea ONG-urilor la plata unor onorarii de avocat foarte mari a dus, cel puţin în două cazuri cunoscute, la intrarea în insolvenţă a respectivelor ONG-uri, cu consecinţa dizolvării lor pe cale judecătorească. Singura „greşeală” comisă de aceste ONG-uri supuse dizolvării este că au urmărit rezolvarea prin instanţă a unei probleme de interes public, mediul, urbanismul, accesul la informaţiile de interes public fiind în mod vădit chestiuni de interes public. Intrarea în insolvență și dizolvarea unor ONG-uri pentru „greşeala” că au urmărit interesul public, prin justiţie, este o consecinţa incompatibilă cu un sistem democratic funcţional.

Practic pentru respectivele organizații aceasta a echivalat cu o condamnare la moarte.

Inclusiv în cazul proceselor care au ca obiect liberul acces la informaţiile de interes public (Legea 544/2001) au existat, pe parcursul timpului, mai multe cazuri în care ONG-uri sau cetăţeni obişnuiţi, care au pierdut procesele, au fost obligați la plata unor cheltuieli foarte mari de judecată. Consecinţa a fost descurajarea celor care s-ar putea adresa instanţelor judecătoreşti pentru rezolvarea unor chestiuni de vădit interes public, cum ar fi obţinerea informaţiilor de interes public.

Citiți solicitarea transmisă de APADOR-CH Ministerului Justiției

Și răspunsul Ministerului justiției la propunerea APADOR-CH

Avocatul Poporului ne apără de abuzurile SRI întrebând SRI ce părere are

15/11/2023/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Am cerut AVP că atace la CCR un articol din Legea securității naționale, care dă puteri discreționare SRI în timpul campaniei electorale și nu numai. AVP ne-a răspuns după 4 luni că a zis SRI că ne putem plânge în instanță dacă considerăm că ni se încalcă drepturile

Am cerut în luna iulie Avocatului Poporului să atace la Curtea Constituțională o prevedere introdusă anul trecut în Legea securității naționale (art 3 litera p) care îi dă Serviciului Român de Informații puterea de a se amesteca în viața publică, de exemplu în campaniile electorale, și de a decide cine comunică corect și cine dezinformează. Legea mai fusese atacată la CCR, tot de AVP și la solicitarea APADOR-CH, dar CCR o declarase constituțională, în ciuda existenței unor articole formulate vag, care pot da naștere la abuzuri.

Între timp, însă, la câteva luni după pronunțarea CCR, un general SRI a făcut declarații halucinante în spațiul public, arătând exact cum interpretează SRI unul dintre articolele problematice din lege. Generalul Anton Rog a afirmat că SRI poate, conform legii, să intervină în campania electorală și să „pună jos” site-uri și campanii online care influențează alegerile și voința electoratului, iar prin asta schimbă ordinea constituțională. Cu alte cuvinte, cei care propagă idei contrare celor oficiale și, din această cauză, ar putea câștiga alegerile, trebuie consideraţi ameninţări la securitatea naţională.

Considerând că declarațiile generalului exemplifică perfect temerile existente încă de la promulgarea legii, APADOR-CH a cerut din nou AVP să atace la CCR articolul 3 litera p din Legea 51/1991, întrucât formularea deficitară a acestuia poate duce la încălcări ale drepturilor fundamentale. Declarațiile generalului Rog au constituit o dovadă clară, și apărută ulterior deciziei CCR nr. 70/2023, în sensul că SRI, în practică, speculează ambiguitatea textului declarat OK de CCR, ambiguitate care permite o aparență de legalitate pentru intervenția SRI în procesul electoral.

După o lungă perioadă de gândire (de aproape patru luni), Avocatul Poporului ne-a răspuns zilele trecute spunând că a decis să NU atace din nou legea la CCR, întrucât a mai atacat-o o dată și Curtea a zis că e constituțională și că SRI nu sancționează chiar orice campanie de dezinformare, ci numai pe alea mai grave. În plus, de data asta, AVP a întrebat și SRI ce părere are. Și SRI a zis că nu vede nicio problemă, cine se simte lezat de acțiunile sale e liber (încă) să se plângă de asta justiției și diverselor comitete și comisii de anchetă și control al SRI.

Ca o consolare, AVP ne-a asigurat că va veghea în continuare asupra drepturilor noastre și va acționa imediat ce va vedea că, prin noua lege, ne sunt încălcate la următoarele alegeri.

Nu negăm că în noua situație mondială, în care se discută mult despre influențele străine asupra proceselor electorale din UE și nu numai, este nevoie de un mecanism institutional de apărare și garantare că alegerile se derulează corect, fără interferențe ilegale. Totuși, acest instrument este unul sensibil, iar instituirea lui printr-un articol de lege ambiguu poate face mai mult rău decât bine, poate să ne „protejeze” atât de mult alegerile încât să nu ne mai lase să alegem decât ce vrea SRI.

———–

Ce spune concret articolul 3 litera p din legea 51/1991 a securității naționale, modificat prin noua Lege a securității cibernetice 58/2023:

Art. 3. – Constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale a României următoarele:

(…)

p) acţiuni derulate de către o entitate statală sau nonstatală, prin realizarea, în spaţiul cibernetic, a unor campanii de propagandă sau dezinformare, de natură a afecta ordinea constituţională.”

———–

Ce a declarat generalul Rog de la SRI în luna iulie 2023, după ce CCR a stabilit că legea e constituțională:

Mandatul e simplu. Pe 14 martie, după ce a fost atacată la CCR Legea securității și apărării cibernetice – e o Curte care acum văd că ține cu România – Curtea a declarat legea constituțională în integralitatea sa. La art. 3 s-au adăugat trei litere. Litera „p” e cea care se referă la acțiuni hibride, dezinformare, dar numai acelea care schimbă ordinea constituțională, și dacă discutăm despre alegeri, ne aflăm în această situație.

Deci din martie avem lege care ne obligă să acționăm. Ce face Centrul în această situație? Dacă acea campanie e una de dezinformare, un atac hibrid la ordinea constituțională, adică influențează alegerile, influențarea însemnînd că voința electoratului, care e parte din Constituție, este schimbată, adică votul nu mai e conform voinței fiecăruia și există influențe care conduc către alte procente și se schimbă ordinea constituțională, atunci noi ne folosim toate mijloacele și forța de care dispune Serviciul de informații pentru a elimina acea amenințare. Asta înseamnă că contracarăm campania online, înseamnă că dacă discutăm de o agenție de informații sau de siteuri, le punem jos, cu ajutorul ANCOM, cu ajutorul Directoratului Național de Cibernetică, în multe situații nici nu se știe că noi suntem în spate și facem toată treaba. Mergem către instituțiile care au atribuții de a le închide, le dăm toate informațiile, iar ele iau acele măsuri. Dacă ajungem și la persoane despre care știm sigur că fac treburile alea, la fel, luăm în mai puțin de o oră un mandat pe securitate semnat electronic de director, de procuror, de procurorul general, de un judecător de la ÎCCJ. Nu se mai face nimic pe hârtie, totul e electronic”.

————

Citește răspunsul integral al AVP în care este inclus „în esență” și răspunsul SRI.

Liber la înarmare, pentru mai multă siguranță în societate

31/10/2023/in Buna guvernare, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH cere retragerea proiectului de lege prin care Parlamentul vrea să dea liber la înarmare demnitarilor, magistraților precum și inculpaților, dacă nu au săvârșit fapte „de arme” sau cu violență

După ce a trecut tacit de Senat, proiectul de lege prin care anumite categorii de români se pot înarma „fără număr” – adică cu mai mult de două arme pentru apărare, cât e posibil acum – se află în dezbaterea Camerei Deputaților. Inițiatorii legii vorbesc în expunerea de motive de principii înălțătoare, cum ar fi „armonizarea cu acquis-ul comunitar” sau „simplificarea procedurilor administrative și reducerea birocrației, sporirea protecției ordinii publice, siguranței naționale, vieții și integrității corporale a persoanelor”. Pe scurt, se dă liber la înarmare ca să fie mai multă siguranță în societate.

APADOR-CH consideră că nu este oportună relaxarea regimului armelor, în contextul agresivităţii crescute din societate, și a transmis azi Camerei Deputaților solicitarea de a renunța cu totul la proiect sau măcar la două dintre prevederile periculoase din el, pe care le găsește complet nejustificate.

Concret, aceste două articole prevăd că:

Posesorii de arme pentru apărare și pază pot să dețină un număr nelimitat de arme, comparativ cu doar două în actuala lege;
Pot deține arme și inculpații pentru diverse infracțiuni cu intenție (de exemplu proxenetism, șantaj, trafic de persoane), cu excepția celor care au săvârșit fapte cu violență sau privind regimul armelor și munițiilor – în actuala lege portul de armă le este interzis tuturor inculpaților, indiferent de infracțiunea de care sunt acuzați.

Propunerea legislativă mai conţine şi alte prevederi, cu privire la care nu s-a demonstrat existenţa unei nevoi sociale presante care să justifice iniţierea de noi reguli.

***

Recomandările APADOR-CH cu privire la Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor (înregistrată la Senat sub nr. L531/2023 și la Camera Deputaților sub nr. PL-x nr. 682/2023)

Din experienţa ţărilor în care regimul armelor este foarte relaxat rezultă că, din ce în ce mai des, armele sunt implicate în diverse incidente, la şcoală, pe stradă, în magazine, soldate cu uciderea multor persoane. Nu este necesar ca această experienţă să fie preluată şi în România.

Pe de altă parte, APADOR-CH consideră că eliminarea limitelor privitoare la numărul de arme care pot fi deținute nu va face decât să stimuleze folosirea armelor. Deţinătorul unui arsenal în locuinţă va fi tentat să îl folosească. Nu au fost aduse argumente sau justificări pentru ca legea să permită deţinerea de arme „fără număr”, nu a fost identificată şi nici dovedită o nevoie socială presantă în acest sens.

În cazul în care comerţul cu arme, en detail, se află în impas, există soluţii de recalificare profesională.

De asemenea, nu este justificată prin existenţa unei nevoi sociale presante nici măsura propusă de eliminare a interdicției de a deține permis de port-armă pentru cei inculpaţi pentru comiterea oricărei fapte intenţionate (inclusiv, pentru proxenetism, șantaj sau trafic de persoane) și o limitare a acestei interdicţii doar la cei inculpaţi pentru fapte săvârşite cu violenţă sau fapte privind regimul armelor şi muniţiilor. Dimpotrivă, APADOR-CH consideră că trebuie menţinută actuala interdicţie a deţinerii unei arme de către o persoană inculpată pentru orice faptă intenţionată.

Propunerea legislativă mai conţine şi alte prevederi, cu privire la care nu s-a demonstrat existenţa unei nevoi sociale presante care să justifice iniţierea de noi reguli.

Faţă de cele de mai sus, APADOR-CH solicită Camerei Deputaţilor, în principal, respingerea propunerii legislative, care a trecut de Senat prin adoptare tacită.

În subsidiar, dacă se doreşte totuşi adoptarea unor anumite prevederi din această propunere legislativă, APADOR-CH solicită, respingerea a cel puțin 2 prevederi din propunere, după cum urmează:

1) Respingerea pct. 3 din propunere, care se referă la modificarea art. 14 al. 1 lit. d) din Legea 295/2004, în sensul că interdicţia de a deţine arme este restrânsă de la persoanele care sunt inculpate pentru orice fapte săvârşite cu intenţie la persoanele inculpate doar pentru fapte săvârşite cu violenţă sau fapte privind regimul armelor şi muniţiilor.

2) Respingerea pct. 4 din propunere, care se referă la modificarea art. 15 al. 1 lit. a) din Legea 295/2004, în sensul că numărul armelor ce pot fi deţinute de anumite categorii de persoane este modificat de la 2 (două arme) la „nelimitat”