Klaus Iohannis – APADOR-CH

Posts

Vin alegerile, cum facem să nu mai ieșim păcăliți și în 2024?

26/06/2023/in , Buna guvernare, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

În ultimul mandat, președintele Klaus Iohannis a dat un ordin prin care și-a secretizat cheltuielile făcute cu deplasările. Așa reiese din răspunsul primit de APADOR-CH la o solicitare de informații publice. De ce a făcut asta? Pentru că a vrut și a putut. Nimic nu justifică acest ordin prezidențial, în afara voinței discreționare a politicianului aflat vremelnic la butoane, care-și arată disprețul suveran și față de valorile democratice, și față de cei care l-au ales.

Colaj realizat de Vasile de la Utopiabalcanica.net

Este probabil cea mai recentă dintre dezamăgirile politice și cu siguranță nu e ultima. Încă un motiv să ne întrebăm: putem alege mai bine data viitoare?

Acum că am supraviețuit și rotativei guvernamentale, care a consfințit practic o teorie strigată mereu pe la proteste – PNL+PSD = aceeași… dragoste – nu ne rămâne decât să ne uităm cu un ochi critic spre alegerile de la anul, căci cu speranță e puțin probabil că se mai uită cineva la niște alegeri.

În 2024 vom fi chemați la urne ca să-i alegem pe toți cei care ne vor dezamăgi ulterior: europarlamentarii, senatorii, deputații, primarii, consilierii locali și, nu în ultimul rând, Împăratul, pardon, președintele.

Știm deja de 33 de ani acest ciclu promisiune-speranță-țeapă-dezamăgire-sictir-absenteism, ne spunem de fiecare dată că asta a fost ultima dată când ne-am mai lăsat păcăliți, că toți sunt la fel și că nu avem de unde alege. Calitatea oamenilor politici dintre care partidele își selectează candidații pare să fie tot mai scăzută, la fel ca și prezența la vot, invers proporțională cu numărul în creștere al locurilor în Parlament, în ciuda referendumului în care poporul a cerut mai puțini parlamentari.

Ce e de făcut?

Ne-am întrebat și noi adesea dacă există soluții de ieșire din acest aparent cerc vicios: oameni politici slabi, alegători dezamăgiți și dezinteresați, o țară în derivă pe care pare că o mai țin în corzi doar morcovii și biciul UE.

Și am găsit două potențiale soluții prin care s-ar mai putea impulsiona viața noastră socio-politică și încrederea cetățenilor în faptul că votul lor contează. Vă propunem o dezbatere în care să aflăm dacă ar fi viabile sau dacă există și alte soluții.

Parlamentul cu 300 de membri

În 2009, aproximativ 8 milioane de români au votat pentru trecerea la un Parlament unicameral și pentru reducerea numărului de parlamentari la 300. A fost un referendum consultativ (deci nu obligatoriu) și în pofida controverselor – a fost organizat în același timp cu alegerile prezidențiale și l-a favorizat evident pe președintele în exercițiu care îl și convocase – rezultatele lui au rămas ca un ghimpe între alegătorii dezamăgiți și politicienii care s-au făcut că plouă.

Dacă trecerea la un parlament unicameral ar fi necesitat modificarea Constituției – alt referendum, altă distracție – pentru reducerea numărului de parlamentari ar fi fost suficientă o lege. Trei proiecte de legi au fost depuse în Parlament de atunci înacoace, pentru reducerea numărului de parlamentari, toate fiind respinse. Pare un nonsens să-ți tai singur șansele de a prinde un loc în viitorul Parlament, nu?

În legislaturile care au urmat referendumului nu numai că numărul parlamentarilor nu a scăzut, ba a și crescut, în 2012, la 588, prin efectele redistribuirii numărului de locuri în sistemul de vot uninominal. În prezent avem 330 de deputați și 136 de senatori, în total 466 de parlamentari. Costul întreținerii lor în 2022 de exemplu – adunând toate cheltuielile publicate pe site-urile celor două camere – a fost de aproximativ 260 de milioane de lei (52 de milioane de euro), adică un parlamentar ne-a costat în 2022 aproximativ 10-11.000 de euro lunar. Aici intră strict sumele primite de ei ca indemnizații și cheltuieli cu birourile parlamentare, deplasări, cazare și altele. La astea se adaugă cheltuielile instituționale ale celor două camere și, firește, pensile speciale ale foștilor parlamentari, care tot din bugetul Parlamentului se suplimentează.

Sumele sunt orientative, căci nici transparența nu e un punct forte pe site-urile Senatului și Camerei Deputaților – lipsesc de acolo o serie de informații din unele perioade. Conform media, sumele încasate lunar de un parlamentar s-au mărit peste noapte, în martie 2023, cu câte 7.500 de lei, adică 1.500 de euro lunar de parlamentar, dar aceste informații încă nu se regăsesc pe site-urile Parlamentului. Așadar, am ajuns azi la un cost de 12-13.000 de euro/lunar/parlamentar.

Privită din perspectiva recentei greve a profesorilor, această majorare este sfidătoare. Dar, ni se spune, democrația nu e ieftină. Economia făcută prin reducerea numărului de parlamentari la 300, raportată la costurile din 2022, ar fi de peste 18 milioane de euro anual. Nu e puțin, dar nici n-ar ajunge, de exemplu, pentru creșterea salariilor profesorilor, ar zice unii.

Motive pentru care ar trebui redus numărul de parlamentari

Reducerea numărului de parlamentari ar fi totuși o discuție ce ar trebui purtată în spațiul public, pentru că:

A fost votată de cetățeni – deci reprezintă voința populară;
Într-o țară din care milioane de oameni emigrează, în care se nasc tot mai puțini copii, se pune întrebarea dacă norma de reprezentare a unui deputat/senator nu cumva e nefiresc de mică. În lege, norma de reprezentare prevede un post de deputat la 73.000 de oameni și unul de senator la 168.000 de oameni. Dar în realitate, la o populație de aproximativ 19.000.000 de locuitori avem un parlamentar la fiecare 40.000 de români. Iar asta este o cifră mică comparativ cu alte state europene;
Scăderea populației – evidențiată de rezultatele ultimului recensământ – a stârnit discuții și despre necesitatea reorganizării teritoriale, pe criterii de eficiență a cheltuirii banului public. Nu că asta i-ar interesa pe politicieni, dar ar trebui să ne intereseze pe noi. Deci o reorganizare teritorială ar impune și o restructurare a numărului de parlamentari;

Nu în ultimul rând, o astfel de decizie ar fi de natură să redea cetățenilor încrederea în sistemul politic și electoral, ar vedea că votul lor contează și ar putea crește prezența la vot. În 2020, la ultimele alegeri, prezența la vot a fost cea mai scăzută din istorie: 33,3%. Aproape două treimi dintre români au ales să nu-și aleagă parlamentarii.

Alegerea președintelui – ce procent ar garanta reprezentarea?

Președintele României este ales direct de către cetățeni și întotdeauna prezența la prezidențiale a fost mai mare decât la parlamentare tocmai pentru că românilor le place să-și aleagă personal președintele, își pun mai multe speranțe și încredere în președinte decât în masa mare a parlamentarilor.

De exemplu la ultimele alegeri, în 2019, prezența la urne a fost de 51% în primul tur și 54% în al doilea tur. Președintele a fost decis de 66% dintre cei prezenți la urne, adică 6,5 milioane de oameni. Desigur, mulți dintre noi am mers ca să votăm mai degrabă contra, decât pentru. Totuși, aproape jumătate dintre cetățenii cu drept de vot din țară au refuzat să opteze pentru un candidat sau altul, au refuzat să participle la alegerea președintelui. E firesc să avem un președinte ales doar de o tremie dintre alegători? Este el reprezentativ?

Ca și Parlamentul, nici președintele nu e ieftin. Am făcut un calcul al sumelor disponibile online în execuțiile bugetare ale Președinției, căci dacă actualul președinte al țării va rămâne cu ceva în istorie, acel ceva va fi secretizarea cheltuielilor făcute cu deplasările, de exemplu. Și golful 😉

Așadar, estimativ, în cei nouă ani de împărăție, Klaus Iohannis ne-a costat 465.888.973 lei (93.177.795 euro). A meritat? Privind la cota de încredere de care se mai bucură președintele (29% în 2022) s-ar zice că nu. Dar raportat la procentul celor care l-au votat (33%) reiese că scăderea de încredere nu e chiar atât de dramatică.

Desigur că țara trebuie să aibă un președinte, dar poate că setarea unui prag mai înalt de atins de viitorii candidați ar putea să aducă în fruntea țării personaje mai bine pregătite pentru acest rol.

Ce-ar fi dacă ar exista o regulă de care să depindă alegerea președintelui? De exemplu să fie ales de 50+1 din numărul total de alegători înregistrați în listele electorale. Asta ar însemna cel puțin 9 milioane de oameni. O cifră ce pare imposibil de atins la actualele cote de absenteism și neîncredere în clasa politică.

Dacă niciunul dintre candidați nu ar obține acest număr de voturi, președintele nu ar fi ales, rolul lui fiind temporar îndeplinit de următorul ales în stat, președintele Senatului. S-ar face măcar o economie, ar zice unii, căci nici președintele Senatului n-ar fi vreo lumină politică, prin comparație, nu?

Dar dacă absenteismul este de fapt o formă de a vota?

Dar poate că nici nu e nevoie ca procentul să fie așa de mare, e suficient să ne gândim la o regulă care să responsabilizeze deopotrivă clasa politică – în alegerea candidaților – și să-i stimuleze pe cetățeni să iasă la vot, astfel încât, în final, să simțim toți că omul ales președinte ne reprezintă.

De exemplu, prin setarea acestui prag mai înalt, cei nemulțumiți de toți candidații (în turul 1) sau de ambii candidați rămași în cursă (în turul 2) vor avea un cuvânt de spus chiar prin neprezentarea la urne. Neprezentarea alegătorilor va împiedica pe fiecare candidat să obțină numărul de voturi necesar pentru realizarea pragului numeric setat pentru a fi ales. Un candidat care vrea să fie ales trebuie în primul rând să convingă lumea să vină la vot. Dacă cetățenii nu ies la vot, președintele nu e ales, iar alegerile se pot repeta după un an. Timp în care toată lumea se poate gândi ce candidați ar fi mai buni ca să întrunească sufragiul pretențiosului popor.

Scriitorul portughez Jose Saramago a publicat în 2004 una dintre cele mai frumoase cărți despre relația imposibilă dintre popor și aleși – „Eseu despre luciditate”. În acest exercițiu de imaginație, poporul alege într-o zi să nu mai voteze. În ziua votului cabinele de vot și urnele au rămas goale, pentru că oamenii au refuzat să-și exercite acest drept, în semn de nemulțumire față de ceea ce primeau în schimb de la politicieni. Refuzul cetățenilor de a vota s-a prelungit, în pofida tuturor încercărilor politicienilor de a-i atrage. Romanul utopic al lui Saramago găsește o soluție pe care probabil mulți dintre noi o visăm – într-o noapte, o caravană plină cu mașini guvernamentale și aleși s-a încolonat spre ieșirea din oraș, părăsindu-și cu țâfnă cetățenii care nu-i mai apreciau. În teorie, cetățenii au trăit fericiți fără politicieni…

Revenind la realitatea noastră mioritică, deși nu este posibil să obținem un asemenea consens printre cetățeni, pragul electoral pentru alegerea președintelui ar putea fi totuși o soluție de îmbunătățire a nivelului candidaților și implicit de stimulare a participării la vot.

Din păcate pentru această a doua propunere este nevoie tot de modificarea Constituției, așa că e puțin probabil că o va face cineva.

Cam astea sunt cele două idei la care ne-am gândit noi pentru ca după alegerile din 2024 să nu ne simțim din nou păcăliți. Dacă măcar una dintre ele ar fi implementată – Parlamentul de 300 – ar fi un pas înainte spre o reconciliere aleși-alegători. Suntem deschiși și la alte idei, așa că vă încurajăm să ni le transmiteți fie prin email la office@apador.org, fie prin comentarii pe pagina de Facebook, fie aici, în formularul google în care vă invităm să votați care credeți că ar fi cel mai nimerit prag electoral pentru alegerea unui președinte reprezentativ.

Loading…

Fotografia reprezintă un pamflet și este realizată de Vasile de la Utopia balcanică

Domnule președinte, ați citit legea avertizorului de integritate pe care urmează să o promulgați? E un draft aproape final!

08/06/2022/in /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

„Cineva, și știm cine, a considerat că e bine să-l dea pe surse. Este o eroare majoră, fiindcă oamenii sunt îngrijorați, cu toate că este un prim draft” – Klaus Iohannis, președintele României, țară membră UE, secolul 21

Poziția președintelui țării, pe tema proiectelor de legi privind securitatea și siguranța națională, exprimată după o săptămână în care societatea a fiert în suc propriu pe tema asta, arată că lucrurile pot sta și mai rău decât ne imaginam. Președintele ne-a servit ieri o declarație clasică, în care ne-a spus să stăm liniștiți, la locurile noastre, că nu ne vrea nimeni răul, că legile alea „scurse” în presă nu sunt decât niște drafturi, cum s-ar zice, niște mâzgălituri pe un șervețel pe marginea mesei, la care au petrecut potenții țării într-o seară, și că atunci când va ajunge șervețelul în Guvern și Parlament, ehei abia acolo începe treaba serioasă. Acolo (poate) vom fi chemați și noi să ne dăm cu părerea.

Dar acum nu avem de ce să ne batem capetele cu trebușoara asta, că nu e pentru noi, iată, ba chiar ne poate face rău să știm atâta și să ne îngrijorăm. Îngrijorarea dăunează la productivitate. De aceea domnul președinte joacă în aceeași propoziție și rolul tătucului protector cu poporul, și al zbirului, pentru cei care îl necăjesc pe numitul popor. De vină nu sunt cei care au scris legile alea, ci cel care – știm noi cine, o să avem grijă de el – le-a dat în presă ca să îngrijoreze poporul.

Conform legii în vigoare de 18 ani în România (571/2004), ceea ce a făcut persoana/sursa care a scurs informațiile astea către presă s-ar putea încadra la avertizare de integritate în interes public. În termeni legali, un avertizor „este o persoană care face, cu bună-credință, o sesizare cu privire la orice faptă care presupune o încălcare a legii, a eticii profesionale sau a principiilor bunei administrări, eficienței, eficacității, economicității și transparenței”. Mai pe românește, e o persoană care avertizează public că în domeniul în care activează se petrece ceva ilegal, neetic, netransparent etc, care poate dăuna bunei guvernări, democrației, știți, principiile alea cu care umblă toți politicienii în gură pe la televizor.

Legea asta ar trebui să-i protejeze pe avertizori de repercusiuni de genul celei insinuate de președinte – știm noi cine e, avem noi grijă – dar evident că în viața reală aceste protecții nu funcționează, ca orice lucru în România educată a formelor fără fond. Sunt zeci de avertizori care și-au pierdut job-urile sau liniștea în urma unor acte de avertizare în interes public. APADOR-CH a documentat cazurile unora dintre ei în cadrul unui proiect derulat în ultimul an împreună cu ActiveWatch.

Desigur, momentan nu știm dacă persoana care a „scurs” informațiile către presă este un avertizor sau doar o sursă. Dar ce șanse sunt ca această sursă să devină avertizor cu nume și prenume, având în vedere declarațiile formulate de la maxima înălțime democratică a discursului prezidențial, într-o țară membră UE în care, ironic, se discută de mai bine de un an despre cum să fie transpusă directiva europeană privind protecția avertizorilor de integritate și îmbunătățită astfel legea noastră națională, veche de 18 ani?

În proiectul legii, aflată pe ultima sută de metri în dezbaterea Parlamentului, sunt mai multe prevederi care nu numai că nu protejează avertizorii de integritate, ci le pun și mai multe piedici ca să-i descurajeze. De exemplu, oamenii care vor divulga ilegalități din domeniul „securității și apărării” vor fi făcut ceva ilegal, spune proiectul legii. Degeaba ne-am agitat noi, APADOR-CH și o serie de experți în domeniul avertizării de integritate, să atragem atenția asupra hibelor legii, căci parlamentarii nu le-au luat în seamă. Dar măcar ne-au dat iluzia că au dezbătut public proiectul de lege.

Și dacă nu era suficientă descurajarea prin lege, a avertizării de integritate, a mai pus și președintele țării acum o piatră pe mormântul avertizorului, transmițând un mesaj public către cei cărora le-o mai da prin cap să dea din casă. Nu putem să nu ne întrebăm, domnule președinte, oare ați citit proiectul legii privind protecția avertizorului, pe care urmează să-l promulgați în curând? E un draft aproape final și reflectă într-o oarecare măsură atitudinea exprimată de dumneavoastră ieri.

APADOR-CH, ca întreaga societate, așteaptă totuși punerea „adevăratelor” proiecte de legi (dacă astea scurse nu sunt decât niște drafturi) în dezbatere publică, adică măcar mimarea democrației, căci după cum se vede doar atât ne-a mai rămas din statul ăla de drept.

129 de ONG-uri îi cer președintelui să nu promulge legea care le va bloca activitatea

05/11/2018/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Parlamentul României a adoptat în data de 24 octombrie 2018 proiectul de Lege pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, în ciuda criticilor vehemente ale societății civile la adresa unor articole considerate abuzive și neconforme cu Directiva Europeană privind spălarea banilor, pe care o transpune.

129 de asociații și organizații, printre care și APADOR-CH, i-au scris președintelui Klaus Iohannis să nu promulge legea și să ceară fie reexaminarea acesteia, fie un punct de vedere al Comisiei de la Veneția. Organizațiile semnatare ale scrisorii nu contestă necesitatea acestei legi, ci faptul că în textul ei au fost introduse prevederi care nu răspund unor probleme de fond, însă vor conduce la blocarea activității asociațiilor și fundațiilor și altor persoane juridice fără scop patrimonial din România.

De exemplu, printr-o traducere eronată a unor termeni din Directiva europeană, legea românească obligă organizațiile neguvernamentale să-și raporteze lunar, sub sancțiunea desființării, toți beneficiarii serviciilor oferite, obligație care încalcă deopotrivă drepturile respectivilor beneficiari (dreptul la viață privată) și chiar ale asociațiilor (dreptul la liberă asociere) și împovărează nejustificat activitatea și așa slab susținută financiar a organizațiilor, ducând la blocarea acestora.

Prin Directiva europeană se urmărește posibilitatea identificării celor care controlează sau iau decizii cu privire la o entitate, și nu a celor care sunt destinatarii activităților entității respective.

Citiți scrisoarea adresată președintelui

Legea a fost atacată la Curtea Constituțională de un număr de parlamentari PNL și USR, iar CCR urmează să se pronunțe asupra constituționalității legii în data de 5 decembrie 2018.

Câte legi împotriva terorismului pregătește, până la urmă, Guvernul?

13/04/2016/in Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Legile securității se numără precum steagurile lui Pristanda între Palatul Victoria și Cotroceni. Guvernul dezbate un singur proiect, președintele spune că există trei proiecte de legi în stadii avansate de elaborare.

APADOR-CH a participat ieri la sediul Guvernului la o dezbatere privind principiile care ar trebui să stea la baza legiferării în domeniul securității, legiferare care poate aduce atingere unor drepturi fundamentale. Dezbaterea, inițiată de Ministerul pentru Dialog Civic și Consultare Publică, a reunit reprezentanți ai ONG-urilor, ai instituțiilor publice din domeniile comunicațiilor, societății informaționale, justiție, precum și ai serviciilor de informații. ONG-urile prezente au avut un mesaj comun pentru transparența și previzibilitatea procesului normativ.

Pe parcursul întâlnirii, reprezentanții guvernului au dat asigurări că pe masa executivului nu există alte proiecte – exceptând proiectul de lege privind securitatea cibernetică, deja elaborat și prezentat public de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale – ci doar intenția de a elabora alte proiecte de lege. Acestea ar avea în vedere combaterea terorismului, unul dintre proiecte incluzând și înregistrarea cartelelor prepay.

Totuși, astăzi, 13 aprilie, după consultările cu partidele politice, președintele Klaus Iohannis a declarat că:

Un prim pachet, format din trei legi, este în procedură avansată în Guvern. Este vorba de îmbunătățirea legii de combaterea terorismului. A doua lege care există şi este în proceduri guvernamentale este legea care clarifică situaţia cartelelor prepaid, şi a treia este legea care se referă la securitate informatică, aşa numita lege cybersecurity.” (sursa)

În acest context, și având în vedere nevoia de transparență și previzibilitate a procesului de legiferare, adresăm guvernului și președintelui o întrebare: Există sau nu trei proiecte de legi?

Indiferent de răspuns, formulăm în cele ce urmează trei principii ce ar trebui să guverneze orice demers de reglementare în domeniu:

1. Proiectele de lege care pun în discuţie raportul dintre securitate şi drepturi fundamentale necesită o dezbatere publică detaliată şi cu o durată proporţională cu complexitatea problemelor, pe baza unui calendar asumat de Guvern şi de ceilalţi decidenţi (Preşedinte, Parlament), iar nu o adoptare rapidă, netransparentă şi neprevizibilă, sub pretextul unor urgenţe ipotetice.

De asemenea, pentru proiectele de lege elaborate în materia securităţii naţionale, aici intrând şi toate speciile de legi Big Brother, este necesar ca Guvernul să solicite opinia Comisiei de la Veneţia, înainte de trimiterea lor la Parlament.

2. Orice fel de interceptare a comunicaţiilor cetățenilor trebuie realizată de o autoritate autonomă civilă, supusă unui mecanism de control efectiv, inclusiv sub forma unui audit independent, prin care să se garanteze prevenirea şi, după caz, remedierea oricăror abuzuri.

3. Trebuie avut în vedere, la orice discuţie de acest gen, că orice măsură de supraveghere generalizată, care priveşte, nediferenţiat, întreaga populaţie (gen retenţia datelor, cartele pre-pay, înregistrare WiFi) este contrară principiului proporţionalităţii, principiu statuat în mod constant atât în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi în jurisprudenţa CEDO şi CJUE.

Domnule președinte, societatea civilă vă așteaptă în stradă, la consultări

05/11/2015/in Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Domnule președinte Klaus Iohannis, aflăm de la televizor că invitați societatea civilă la consultări la Cotroceni, pentru desemnarea unui viitor prim ministru.

Noi, APADOR-CH, organizație neguvernamentală, parte a societății civile, nu am primit, de data asta, o invitație concretă de la dumneavoastră, dar vă amintim rezultatul precedentelor „consultări cu societatea civilă” pe care le-ați organizat și la care ne-ați invitat.

În data de 5 februarie 2015 ați inițiat procesul de reanalizare a prevederilor unei legi din pachetul Big Brother (retenția datelor). Ați enunțat atunci o serie de principii frumoase, printre care:

• o mai bună informare a opiniei publice privind măsurile în plan legislativ și efectele acestora;

• consultări cu reprezentanți ai societătii civile, reprezentanți ai mediului de afaceri și ai celui academic;

• respectarea prevederilor Legii transparenței decizionale în procesul de adoptare a textelor de lege.

Ne-am prezentat la consultări, am contribuit, cu bună credință, la îmbunătățirea proiectului de lege aflat în dezbatere, dar nu numai că nu ați ținut seama de ele, ba chiar ați promulgat respectiva lege la fel de netransparent cum a adoptat-o Parlamentul.

Așa cum v-am anunțat imediat după promulgarea legii, noi preferăm să fim consecvenți principiilor de transparență decizională, care v-au fost prezentate în multe întâlniri de când sunteți președinte, și considerăm că singura soluție logică pentru noi este să privim orice initiativă viitoare a Președinției, de a consulta organizațiile semnatare, ca irelevantă, fiind lipsită de consecințe practice.

Mai mult, considerăm total neprofesionistă maniera în care ați ales să organizați această consultare, invitând organizațiile neguvernamentale să se „auto-invite” și sugerând că zecile de mii de oameni ieșiți pe străzi au lideri.

Domnule președinte, credem că societatea civilă e mai vie ca oricând în România și mai credem că nimeni din clasa politică nu înțelege cu adevărat forța ei. Forță care vine din oameni.

Pentru aceste motive noi, APADOR-CH, nu ne vom auto-invita la aceste „consultări”.

Dar, domnule președinte, dacă de data asta chiar doriți să consultați societatea civilă vă putem recomanda noi un loc și o oră: Piata Universității, după ora 18. În orice zi. Veți găsi acolo oameni. Pașnici.

Cu consecvență,

APADOR-CH

Președintele Iohannis ar trebui să retrimită în parlament noua lege „Big brother”

05/10/2015/in Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH și alte patru organizații neguvernamentale fac un apel către președintele României să nu promulge ultima ispravă a parlamentarilor în materie de acces la date personale și securitate informatică.

Mai jos, conținutul scrisorii:

Domnule Președinte Klaus Iohannis,

În data de 5 februarie 2015 (1) ați inițiat procesul de reanalizare a prevederilor legislative în domeniul accesului la datele de trafic informațional și al securității informatice. Ați enunțat atunci o serie de principii printre care:

• o mai bună informare a opiniei publice privind măsurile în plan legislativ și efectele acestora;

• consultări cu reprezentanți ai societătii civile, reprezentanți ai mediului de afaceri și ai celui academic;

• respectarea prevederilor Legii transparenței decizionale în procesul de adoptare a textelor de lege.

Ne aflăm acum la finalul procesului legislativ inițiat de Președinție, în fața unui act normativ propus de Dumneavoastră și asumat de partidele parlamentare (2) și, în pofida demersurilor societătii civile (3) de a atrage atenția asupra unor aspecte perfectibile din lege, nu putem decât să constatăm că principiile enunțate în februarie 2015 nu au fost onorate:

• Prevederile legii transparenței decizionale nu au fost respectate, iar Senatul a modificat, pe ascuns, data anunțată inițial pentru primirea de opinii. Nici Senatul și nici Camera Deputaților nu au organizat nicio dezbatere publica reală pe proiectul de lege, ba chiar au trecut proiectul cu o grabă absolut nejustificată, menținând suspiciuni de „interese ascunse”;

• Orice opinie primită din afara spectrului politic a fost ignorată – fie că a fost de la Consiliul Legislativ, societatea civilă sau reprezentanți ai mediului de afaceri. Nu există niciun argument rezonabil pentru a respinge chestiuni de fond, sau pentru ignorarea completă a semnălării unor erori de logică din textul propus doar pentru că „trebuie să fie adoptat repede și nu putem schimba vreo virgulă”;

• Nu a existat nicio informare a publicului larg, iar presa l-a prezentat ca pe un alt proiect „Big Brother” (ceea ce este factual incorect, atâta vreme cât proiectul nu propune o supraveghere generalizată). Mai mult, nici măcar subiecților legii nu le-au fost prezentate sau explicate modificările propuse, astfel încât există nelămuriri cu privire la modul de implementare a textului sau de interpretarea corectă a textului actual.

Pentru a rămâne consecvent în angajamentele de transparență și consultare asumate de Președinție, considerăm că singura soluție logică pentru Președinte este retrimiterea textului în Parlament pentru a permite o dezbatere publică și nu un simulacru – chiar și cu consecința întârzierii unui act normativ important.

La rândul nostru, pentru a rămâne consecvenți principiilor esențiale de transparență decizională, care v-au fost prezentate în multe întâlniri, considerăm că, în cazul în care veți decide că promulgarea legii este mai importantă decât respectarea principiilor susținute public de Dumneavoastră, singura soluție logică pentru noi este să considerăm că orice inițiativă viitoare a Președinției de a consulta organizațiile semnatare este irelevantă, fiind lipsită de consecințe practice.

Semnatari:

Bogdan Manolea, Asociația pentru Tehnologie și Internet

Mircea Toma, Activewatch

Ioana Avădani, Centrul pentru Jurnalism Independent

Maria Nicoleta Andreescu, Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki

Mihail Bumbes, Miliția Spirituală

________________________________________________________________________________

(1) Disponibil la adresa http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15481&_PRID=

(2) Vezi fișa actului normativ

(3) Vezi reacția din 7 Mai 2015

Apelul către președinte pentru declararea neconstituționalității Legii securității cibernetice

21/12/2014/in Buna guvernare /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Către domnul Klaus Iohannis, Președintele României

Stimate domnule președinte,

Mai multe organizații ale societății civile vă solicită să vă aplecați asupra Legii privind securitatea cibernetică a României, adoptată de Parlamentul României vineri, 19 decembrie 2014 (număr de înregistrare la Senat L580/2014). Legea, în forma adoptată, are probleme fundamentale de concepție, propunând o serie de măsuri cu efect limitativ asupra dreptului la viață privată în zona digitală și încalcă în mod evident reglementările europene discutate astăzi pe subiectul securității informației. Facem precizarea că, înainte să ne adresăm domniei voastre am solicitat tuturor instutuțiilor abilitate (grupurilor parlamentare, Înaltei Curți de Casație și Justiție, Avocatului Poporului) să își exercite atribuțiile legale cu privire la controlul de constituționalitate a priori sesizând Curtea Constituțională a României în acest caz. Dacă instituțiile enumerate nu vor sesiza Curtea Constituțională vă rugăm să nu promulgați Legea securității cibernetice și să sesizați Curtea Constituțională privind neconstituționalitatea acesteia sau să o trimiteți înapoi Parlamentului pentru o reexaminare.

Vă prezentăm în cele ce urmează motivele solicitării noastre.

Legea contravine din multe puncte de vedere și propunerii de Directivă NIS (Network & Information Security) care pornește de la scopul protecției datelor personale ale cetățenilor și nu de la crearea de noi atribuții pentru serviciile secrete.

În timp ce Directiva NIS are drept scop protejarea sistemelor informatice și a datelor informatice ale cetățenilor, Legea, în forma adoptată, reprezintă un cec în alb care poate fi folosit de serviciile de informații pentru a controla orice persoană de drept privat (SRL, SA, PFA, ONG) care deține un sistem informatic (adica orice calculator sau smartphone). Potențialul pentru abuzuri este, astfel, enorm. Acesta decurge din nenumăratele ambiguități prezente în lege, începând de la definirea vagă a „deținătorilor de sisteme informatice” și continuând cu obligațiile ce le revin celor care cad sub incidența legii.

În ordinea gravității/neconstituționalității lor, vă enumerăm câteva articole din legea securității cibernetice, articole care subminează grav dreptul la viață privată al cetățenilor:

Articolul 17 – Toți deținătorii de sisteme cibernetice (adică toate persoanele juridice care au un calculator (vezi subiecții legii în art 2) trebuie să „permită accesul la date” autorităților stipulate în lege (SRI, MApN, MAI, ORNISS, SIE, STS, SPP, CERT-RO și ANCOM). Accesul se face la simpla „solicitare motivată”, în condițiile în care astăzi, conform Codului de procedură penală, orice acces la sistemele informatice (unde sunt stocate datele informatice) se poate face doar cu autorizarea unui judecător. Mai mult, accesul la datele de trafic este momentan imposibil pentru organele legal abilitate tocmai deoarece Curtea Constituțională a considerat, prin decizia 440/2014, că un atare acces nu respectă principiile respectării vieții private. Astfel, considerăm că articolul 17 este vădit neconstituțional.
Articolul 16 – Toți deținătorii de sisteme cibernetice, indiferent de mărime, tipul de date colectate sau importanța lor pentru ecosistemul cibernetic, vor fi obligați să aplice politici de securitate cibernetică, să identifice şi să implementeze măsurile tehnice şi organizatorice adecvate pentru a gestiona eficient riscurile de securitate. Aceasta înseamnă cheltuieli cu audituri de securitate estimate la minim 1500 de euro/an investiți în securitate informatică pentru orice persoană de drept privat.
Articolul 10 – Serviciul Român de Informații este desemnat autoritate națională în domeniul securității cibernetice, calitate în care asigură coordonarea tehnică, organizarea și executarea activităților ce privesc securitatea cibernetică a României. În vreme ce Uniunea Europeană propune în directiva NIS ca instituțiile care se ocupă de domeniul securității cibernetice să fie „organisme civile, care să funcționeze integral pe baza controlului democratic, și nu ar trebui să desfășoare activități în domeniul informațiilor”, Parlamentul României acordă acces nelimitat și nesupravegheat la toate datele informatice deținute de persoane de drept public și privat unei institutii – SRI – care nu îndeplinește niciuna din condițiile de mai sus.

Proiectul de lege privind securitatea cibernetică a fost discutat superficial în vara acestui an, moment în care organizațiile semnatare au propus o serie de modificări la articolele ce încalcă flagrant drepturile fundamentale ale omului.

În pofida acestor puncte de vedere, legea a fost adoptată tacit (deci fără niciun fel de dezbatere) de Camera Deputaților în luna septembrie, iar vineri, 19 decembrie, a fost aprobată și de Senat, într-o procedură suspect de rapidă, după ce, cu două zile înainte, Comisia de apărare audiase exclusiv punctele de vedere ale serviciilor de informații.

Punctele de vedere ale societății civile nu au fost luate în seamă, ele nefigurând nici măcar pe site-ul Senatului, la secțiunea dedicată opiniilor cu privire la lege, deși au fost trimise în termenul legal. Există soluții legislative simple (de ex. accesul la datele informatice să se facă doar în condițiile Codului de procedură penală și obligațiile de audit informatic să fie doar către Infrastructurile Cibernetice de Interes Național) pentru cei care doresc o reală securitate informatică în România și nu un regim de control absolut de tip securistic.

Organizațiile semnatare vă cer, Domnule Președinte, să nu promulgați Legea securității cibernetice și să sesizați Curtea Constituțională privind neconstituționalitatea acesteia sau să o trimiteți înapoi Parlamentului pentru o dezbatere reală.

Vă amintim că, în 2014, Curtea Constituțională a României a mai constatat neconstituționalitatea Legii Big Brother și a Legii cartelelor prepay și Wi-Fi cu buletinul. Acestea erau acte normative în ton cu recent adoptata lege a securității cibernetice și care încălcau grav dreptul la viață privată și protecția datelor personale, instituind un regim de supraveghere informatică total nedemocratic, sub pretextul protejării securității naționale.

Faptul că în această vară Curtea Constituțională a declarat neconstituționale două legi care, în esență, încălcau aceleași drepturi ca și legea ce v-a fost trimisă spre promulgare, constitutie un motiv suplimentar serios pentru o dezbatere reală a implicațiilor Legii securității cibernetice și, într-un cadru mai larg, a echilibrului dintre drepturile individuale și securitatea națională pe care România trebuie sa îl asigure prin sistemul său de legi.

Semnatari:

Maria-Nicoleta Andreescu, Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)

Bogdan Manolea, Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet (ApTI)

Mircea Toma, ActiveWatch

Ioana Avădani, Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)

Ștefan Cândea, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI)

Vasile Crăciunescu, Geo-spatial.org

Tiberiu Turbureanu, Fundația Ceata

Oana Preda, Centrul de Resurse pentru Participare Publică

Mihail Bumbeș, Miliția Spirituală

Toma Pătrașcu, Asociația Secular Umanistă din România (ASUR)

Gabriel Petrescu, Director Executiv, Fundația pentru o Societate Deschisă

Cătălin Hegheș, Director Executiv – Asociația Pentru Minți Pertinente AMPER

Ionuț Oprea, Asociația IAB România (Interactive Advertising Bureau)