Posts

La București avem epidemie de vicevirus?

23/03/2020/in Buna guvernare, Comunicate, , Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Primarul Capitalei, Gabriela Firea, şi-a delegat atribuţiile privind combaterea pandemiei către un viceprimar, pretinzând că astfel dublează eforturile de administrare a orașului. Să vedem ce zice legea și dacă n-ar putea fi îmbunătățită

Prin Dispoziţia nr. 590 din 20 martie 2020, în plină stare de urgenţă declarată în urma pandemiei de coronavirus şi cu cel mai mare număr de infectaţi din țară în Bucureşti, Primarul general al Capitalei a delegat unui viceprimar „toate atribuţiile prevăzute de lege privind situaţiile de urgenţă (incendiu, cutremur, îmbolnăviri în masă şi alte riscuri asimilate sau evenimente de calamitate)”. Delegarea acestor atribuţii s-a făcut până la încetarea mandatului primarului general.

Într-un comunicat de presă din ziua următoare, 21 martie 2020, Primarul general al Capitalei a precizat că delegarea către un viceprimar a tuturor atribuţiilor pentru situaţii de urgenţă s-a făcut „Având în vedere faptul că în această perioadă, reprezentanţii Primăriei Capitalei trebuie să participe simultan la mai multe comandamente de urgenţă sau şedinţe operative şi pentru ca, potrivit legislaţiei în vigoare, decidenţii trebuie să aibă calitatea oficială să ia anumite hotărâri în timp scurt…”.

De asemenea, în comunicatul amintit primarul general a afirmat că „NU fug şi nu am fugit niciodată de responsabilităţi, am semnat acest document de delegare astfel încât şi viceprimarul Capitalei, Aurelian Bădulescu, să poată lua decizii oficiale rapid, în timp real. Astfel, având în vedere multitudinea de probleme de rezolvat, ne completăm şi putem participa amândoi, prin rotaţie, la şedinţele Comitetului municipal pentru situaţii speciale de urgenţă, la comandamentele de la spitale sau direcţii sociale, la preluarea persoanelor în carantină etc.”

Cu alte cuvinte, din acest comunicat se înţelege că odată cu delegarea către un viceprimar a tuturor atribuţiilor privind gestionarea îmbolnăvirii în masă, atât primarul, cât şi viceprimarul se vor putea ocupa în egală măsură de aceleaşi probleme privind gestionarea îmbolnăvirii în masă cu coronavirus. Adică, este de bine, pentru că de aceeaşi problemă gravă se vor ocupa două persoane (primarul şi viceprimarul) şi nu doar una (primarul).

Dar, art. 157 din Codul administrativ prevede că persoana căreia i-au fost delegate anumite atribuţii este cea care va exercita atribuţiile delegate şi cea care va răspunde (civil, administrativ sau penal) pentru modul de exercitare a atribuţiilor delegate. Deci, delegarea de atribuţii înseamnă transmiterea unor atribuţii către o altă persoană, care va deveni, temporar, cel care va exercita atribuţiile delegate şi, de asemenea, cel care va răspunde pentru exercitarea acelor atribuţii delegate.

Ce măsuri mai poate lua primarul, în pandemie, dacă și-a delegat atribuțiile?

În raport de acestea, apare o problemă de logică-juridică: dacă primarul şi-a delegat către un viceprimar toate atribuţiile privind gestionarea îmbolnăvirilor în masă din municipiul Bucureşti, ce competenţe legale mai are el în acest domeniu (în celelalte domenii, și-a păstrat atibuțile). Exercitarea tuturor atribuţiilor legale privind luarea măsurilor pentru combaterea coronavirsului (împreună cu răspunderea pentru ele) a trecut, prin decizia primarului, la viceprimar. De aceea, se pune întrebarea cum va participa primarul, prin rotaţie, la şedinţele şi comandamentele prilejuite de actuala situaţie de urgenţă (pandemia de coronavirus) şi ce măsuri mai poate lua el referitor strict la combaterea pandemiei, dacă el nu mai exercită atribuţii în acest domeniu, întrucât le-a transmis viceprimarului?

Este o diferenţă între delegarea atribuţiilor dintr-un domeniu către o persoană şi o exercitare comună a atribuţiilor dintr-un domeniu de către mai multe persoane, însoţită de o răspundere a fiecăruia. Delegarea atribuţiilor dintr-un domeniu către altă persoană nu face decât să transfere acele atribuţii la altă persoană (în speţă, viceprimarul), fără să fie vorba de o împărţire a acelor atribuţii (şi a răspunderii aferente) între cel ce transmite şi cel ce primeşte.

Ce spune legea și de ce era mai bine înainte

Posibilitatea delegării atribuţiilor primarului are o anumită evoluţie în legislaţia noastră relativ recentă.

Astfel, în perioada 2001-2006, potrivit art. 70 din Legea 215/2001 privind administraţia publică locală, primarul putea să-şi delege unele atribuţii, dar era interzisă expres de lege delegarea anumitor atribuţii. Printre atribuţiile care nu puteau fi delegate se număra şi luarea măsurilor pentru prevenirea şi limitarea urmărilor epidemiilor, calamităţilor, catastrofelor, incendiilor. S-a avut în vedere că unele atribuţii sunt atât de importante încât primarul nu le poate ceda.

Din luna iulie 2006, în Legea 215/2001 s-a prevăzut că primarul îşi poate delega viceprimarului atribuţiile, fără să se mai menţioneze că unele atribuţii nu pot fi delegate. Deci, poate delega orice atribuţii, fără nicio excepție.

În prezent, Legea 215/2001 a fost abrogată (cu excepţia a 3 articole) prin art. 597 al. 2 lit. e din Codul administrativ (OUG 57/2019), cod care a preluat în art. 157 şi, respectiv, art. 191 al. 7, posibilitatea ca primarul sau preşedintele consiliului judeţean să delege atribuţiile, fără excepţie, deci orice atribuţii.

Poate că introducerea în lege a posibilităţii ca primarul să delege orice atribuţii a fost o decizie neinspirată. Poate că ar fi mai bine să se revină la soluţia legislativă din perioada 2001-2006, în care primarului îi era interzis expres să delege anumite atribuţii, printre care şi atribuția privind situaţiile de urgenţă (epidemii, cutremure etc.). Şi, pe lângă această restrângere a posibilităţii de delegare a atribuţiilor, poate că ar fi bine ca în lege să se prevadă şi posibilitatea exercitării în comun a unor atribuţii de către primar şi alte persoane, desemnate de primar şi aflate sub conducerea primarului, fiecare urmând să răspundă (civil, administrativ sau penal) pentru faptele săvârşite cu încălcarea legii în exercitarea acestor atribuţii. Este cazul unor atribuţii care presupun anumite specializări şi activităţi numeroase şi complexe, greu de gestionat de o singură persoană, fie el şi primar. Simpla delegare de atribuţii ale primarului către altcineva, astfel cum este prevăzută azi în lege, creează prin ea însăşi aparenţe defavorabile primarului, putându-se specula că primarul ar intenţiona să se eschiveze de la răspunderea care este legată de acele atribuţii.

Cum se poate îmbunătăți legea

Cel care poate oferi o rezolvare acestor probleme este Parlamentul, care poate oricând să modifice Codul administrativ şi să prevadă că anumite atribuţii nu pot fi delegate de primar, iar printre acestea să se afle şi cea privind gestionarea situaţiilor de urgenţă (epidemii, cutremure etc.), precum şi că orice atribuţii sau doar anumite atribuții, inclusiv cele care nu pot fi delegate, pot fi exercitate de primar împreună cu alte persoane, desemnate de primar şi aflate sub conducerea primarului, fiecare dintre acestea urmând să răspundă (civil, administrativ sau penal) pentru faptele săvârşite cu încălcarea legii în exercitarea acestor atribuţii. Poate că, la nivel de administraţie locală, posibilitatea implicării, sub o conducere unitară, a unui număr mai mare de persoane în exercitarea unor atribuţii, printre care şi gestionarea unei situaţii de urgenţă, este soluţia optimă.

Şi, dacă tot ne aflăm într-o situaţie de urgenţă, oficial declarată, modificarile s-ar putea face şi de Guvern, prin ordonanţă de urgenţă.

Ce zice AVP despre „taxa oxigen” și cum poate fi ea contestată

14/01/2020/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

În răspunsul către APADOR-CH, Avocatul poporului susține că taxa e bună și nediscriminatorie, dar că o să mai corespondeze cu primăria pe tema categoriilor de vehicule exceptate de la plată. În același timp omite să facă vreun comentariu despre ilegalitatea articolelor care prevăd interzicerea totală a unor mașini în București. Ce se mai poate face?

De la 1 martie 2020, începe aplicarea în Bucureşti a „taxei oxigen”. Această „taxă” are cel puţin 4 componente:

taxarea unor autovehicule pentru accesul în zona centrală a oraşului, zonă denumită ZACA (Zona de Acţiune pentru Calitatea Aerului)
interzicerea relativă a accesului (fără plata unei taxe) a unor autovehicule în municipiul Bucureşti
interzicerea absoluta a accesului unor autovehicule în zona ZACA (nu au acces nici dacă plătesc taxă)
interzicerea absoluta a accesului unor autovehicule în întregul municipiu Bucureşti (nu au acces nici dacă plătesc taxă)

Nu toate aceste componente se aplică de la 1 martie 2020, unele fiind eşalonate pentru anii următori.

APADOR-CH a contestat încă din octombrie 2019 legalitatea unor articole din hotărârea primăriei, cerând Avocatului poporului să sesizeze instanța de contencios în această privință. În răspunul primit de asociație, AVP spune puține în multe cuvinte. Pe scurt, taxa ar fi bună, dar mai e de lucrat la implementarea ei. În luările de poziţie pe această temă, asociaţia nu a contestat oportunitatea unor măsuri pro mediu (deși ar fi multe de discutat despre lipsa unui ansamblu rezonabil de măsuri antipoluare şi despre reducerea lor la simpla introducere a unei taxe şi a unei interdicţii în plus pentru cetăţeni), ci numai legalitatea (conformitatea cu legea) măsurilor adoptate.

Este adevărat că, cetăţenii au aşteptări legitime în privinţa unor măsuri eficace pentru reducerea poluării, iar aşteptări similare are şi APADOR-CH. Dar, în aceleaşi timp, există aşteptări, la fel de legitime, ca măsurile ce se iau să respecte atât Constituţia, cât şi celelalte legi ale ţării.

Suntem îndreptățiți să privim cu scepticism „taxa oxigen” după ilegala „taxă de primă înmatriculare”?

Aşteptările privind legalitatea măsurilor pentru îmbunătăţirea mediului (de regulă, măsuri doar de natură fiscală) sunt cu atât mai îndreptăţite la noi în ţară, cu cât există experienţele nefericite ale numeroaselor variante de taxe auto „de mediu” introduse de diferite guverne, aflate în permanentă căutare de bani. Acele măsuri (taxele de „primă înmatriculare” scl.) au început prin a fi triumfale şi pline de oxigen fiscal revigorant, dar au sfârşit prin a fi declarate nelegale şi au fost urmate de restituirea – aproximativă – a banilor încasaţi nelegal, vreme de ani de zile, de la cetăţeni.

Deci, dacă guvernele au mai greşit (cam des) în probleme legate de taxele „de mediu”, există o presupunere rezonabilă că şi primăriile mai pot să greşească atunci când se apucă de rezolvat, tot prin introducerea unor taxe, problemele legate de mediu/reducerea poluării.

Taxa oxigen a fost introdusă prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 539/2019 (pentru simplificare, Hotărârea 539/2019). Ea restrânge exerciţiul dreptului de proprietate personală asupra unui autovehicul, prin introducerea unor interdicţii de acces, care împiedică folosirea liberă a autovehiculului.

Astfel de restrângeri ale dreptului de proprietate, prin interdicții de folosire a autovehiculelor, sunt posibile şi sunt chiar prevăzute în Constituție, inclusiv pentru motive de protecţie a mediului. Totuşi, aceeaşi Constituţie care prevede posibilitatea restrângerii drepturilor fundamentale, prevede şi condiţiile stricte în care aceste drepturi pot fi restrânse. O condiţie esenţială este ca restrângerea dreptului să se facă numai prin lege.

De ce este ilegală „taxa oxigen”? Pentru că interzice accesul în tot orașul, în timp ce legea permite restricții doar pe zone

În încercarea de a simplifica discuţia, să admitem că există o lege care prevede în ce constau restrângerile dreptului de proprietate asupra autovehiculelor şi că acea lege delegă autorităţile locale (să zicem, primăriilor) să adopte nişte hotărâri prin care să pună în practică, în fiecare localitate (de exemplu, în Bucureşti) interdicţiile de acces/circulaţie pe care le prevede legea.

Problema este că primăriile care pun în aplicare ceea ce prevede legea, nu pot interzice prin hotărârile pe care le adoptă mai mult decât interzice legea pe care o aplică.

În speţă, este vorba despre Hotărârea 539/2019, care a reuşit să interzică mai mult decât interzice legea mediului (OUG 195/2005).

Avem o lege a mediului (OUG 195/2005) care, în art. 70 lit. g, prevede pentru autorităţile publice locale (de exemplu, cele din Bucureşti) posibilitatea interzicerii accesului autovehiculelor numai în anumite zone ale unei localităţi (în anumite zone din Bucureşti), şi nu în întreaga localitate.

Iată ce prevede, mai exact, art. 70 lit. g din OUG 195/2005:

“Art. 70. – Pentru asigurarea unui mediu de viaţă sănătos, autorităţile administraţiei publice locale, precum şi, după caz, persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii:

…….

g) să reglementeze, inclusiv prin interzicerea temporară sau permanentă, accesul anumitor tipuri de autovehicule sau desfăşurarea unor activităţi generatoare de disconfort pentru populaţie în anumite zone ale localităţilor, cu predominanţă în spaţiile destinate locuinţelor, în zonele destinate tratamentului, odihnei, recreerii şi agrementului;”

De asemenea, art. 80 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă prevede:

“Art. 80. – Actele normative ale autorităţilor administraţiei publice locale [aici se includ și hotărârile de consiliu general/local] se adoptă ori se emit pentru reglementarea unor activităţi de interes local, în limitele stabilite prin Constituţie şi prin lege şi numai în domeniile în care acestea au atribuţii legale.”

După cum se poate lesne observa, textul legal din OUG 195/2005 nu permite interzicerea accesului în întreaga localitate (întregul Bucureşti), ci doar în anumite zone din aceasta.

Cu toate acestea, prin încălcarea evidentă a articolului de lege menţionat mai sus, Hotărârea 539/2019 prevede în art. 9 ai 10 interdicţii de acces ale unor categorii de autovehicule pe întreg teritoriul localităţi (Bucureşti): din 2022 – cele Euro 0, 1 și 2; din 2024 – cele Euro 3.

Deci, art. 9 şi 10 din Hotărârea CGMB 539/2019 contravin legii, respectiv contravin art. 70 lit. g din OUG nr. 195/2005, care nu permite interzicerea accesului în întreaga localitate, ci doar în anumite zone din acea localitate.

Cu alte cuvinte, dacă legea nu restricţionează accesul autovehiculului în întreaga localitate, ci doar în anumite zone din acea localitate, un act inferior legii (o hotărâre de consiliu general) nu poate interzice mai mult decât interzice legea, adică nu poate extinde interdicţia, stabilită prin lege la anumite zone din localitate, la întreaga localitate. Aceasta pentru că, potrivit Constituţiei, dreptul de proprietate nu poate fi restrâns decât prin lege/în baza legii şi nu printr-o simplă hotărâre a autorităţilor locale.

Legea nu permite primăriilor să introducă taxe de acces în întreaga localitate

Pentru aceleaşi considerente, care privesc depăşirea limitelor prevăzute de lege pentru interdicţii, se poate aprecia că şi prevederile art. 2 al. 1 lit. b, c – teza II şi al. 2 din Hotărârea 539/2019 sunt nelegale, deoarece interzic accesul unor categorii de autovehicule pe întreg teritoriul municipiului Bucureşti şi nu doar în anumite zone ale municipiului. În cazurile prevăzute în art. 2 din hotărâre, interdicţia accesului este relativă, în sensul că ea este ridicată numai în cazul achitării unei taxe. Chiar dacă este relativă, interdicţia folosirii autovehiculului, ca restrângere a dreptului de proprietate există în sine, deoarece accesul liber al respectivelor categorii de autovehicule nu mai este permis, iar interdicţia este extinsă la întreg teritoriul municipiului Bucureşti. Astfel cum am mai precizat, legea (OUG 195/2005) nu permite interzicerea accesului autovehiculelor pe întreg teritoriul unei localităţi, ci doar în anumite zone din localitate.

Cu alte cuvinte, art. 70 lit. g din OUG nr. 195/2005 nu permite stabilirea de către autorităţile locale a unor taxe de acces pentru anumite categorii de autovehicule pe întreg teritoriul municipiului Bucureşti, ci doar pentru accesul în anumite zone ale municipiului, cum, de exemplu, este zona ZACA, stabilită prin art. 1 din Hotărârea CGMB 539/2019. În aceleaşi timp, extinderea taxării accesului de la o zonă delimitată din cadrul municipiului (zona ZACA) la întreg teritoriul municipiului are caracter nelegal, deoarece legea nu permite interdicţii de acces, relative sau absolute, care să se refere la întreaga localitate.

Dacă legea (OUG 195/2005) ar fi prevăzut posibilitatea interzicerii unor categorii de autovehicule pe întreg teritoriul unei localităţi (şi nu doar pe anumite zone, cum o face în prezent), nu ar mai fi existat problemele de legalitate ale art. 2, 9 şi 10 din hotărârea 539/2019, probleme generate de faptul că, cele 3 articole extind interzicerea accesului liber de la anumite zone la întreaga localitate. Dar, legea nu prevede această posibilitate, astfel că problema nelegalităţii art. 2, 9 şi 10 din hotărârea 539/2019 persistă.

Cum poate fi atacată „taxa oxigen” și de către cine?

Dacă o hotărâre a autorităţilor publice locale încalcă o lege, ea va putea fi anulată, total sau în parte (anumite articole din hotărâre), de instanţa de contencios administrativ. Pentru că instanţa să ia în discuţie anularea hotărâri, ea trebuie să fie sesizată, de cel puţin de o persoană care a suferit o vătămare/atingere a unui drept al său în urma adoptării acelei hotărâri (de exemplu, un proprietar de autovehicul, domiciliat în Bucureşti, care face parte din categoriile la care se referă interdicţiile de acces pe întregul teritoriu al Bucureştiului: atât cei care trebuie să plătească o taxă pentru a avea acces în Bucureşti, cât şi cei care nu vor mai avea acces în Bucureşti, nici dacă plătesc taxă).

Procedura începe cu o plângere prealabilă formulată de persoana care se consideră vătămată, plângere care se motivează şi se adresează emitentului hotărârii (în speţă, CGMB). Prin această plângere se cere remedierea/înlăturarea elementelor nelegale din hotărâre. În cazul actelor administrative normative (cum este şi hotărârea în discuţie), plângerea prealabilă se poate formula oricând. Plângerea trebuie rezolvată de autoritatea sesizată în 30 de zile de la înregistrare. În caz de respingere sau de nesoluţionare în termen a plângerii prealabile, persoana se poate adresa cu o cerere de anulare a hotărârii instanţei de contencios administrativ (în speţă, Tribunalul Bucureşti) în termen de 6 luni de la data primirii răspunsului negativ sau, după caz, de la data expirării termenului de 30 de zile în care trebuia soluţionată plângerea. Cererea adresată instanţei trebuie timbrată (taxa de timbru – 50 lei, conform art. 16 din OG 80/2103).

Dar, din momentul luării deciziei de a începe procedurile care pot duce la anularea hotărârii de consiliu, începe munca fiecăruia şi, desigur, a avocaţilor. Nimeni nu poate garanta câştigul în instanţă. Se poate câştiga, dar se poate pierde la fel de bine, asta e măreţia dreptului de la noi. Este doar o încercare, dar, urmând o vorbă mai veche, prima condiţie ca să câştigi la LOTO este să joci.

Avocatul Poporului, sesizat cu acesta problemă, a preferat să ne răspundă că măsurile luate în cadrul taxei oxigen sunt oportune (deşi, nu oportunitatea lor a fost contestată, ci legalitatea), fără a mai explica de ce o hotărâre de primărie (consiliu) e mai tare decât o lege. Cu privire la discriminarea dintre persoanele fizice (supuse taxei) şi persoanele juridice (exceptate de la taxă), acelaşi avocat al poporului a apreciat că nu există discriminare, dar a adăugat că va formula o solicitare primăriei ca să clarifice ce este cu exceptările de la taxă. Păi, dacă a constatat că nu e discriminare, de ce mai întreabă primăria, după aia, cum e cu exceptarea unor categorii de autovehicule de la taxă? Nu ar fi trebuit ca Avocatul Poporului să clarifice mai întâi cum e cu motivul pentru care s-a discutat despre discriminare, şi anume exceptările de la „taxa oxigen” (stabilite pentru stat şi pentru flota de autovehicule a primăriei – STB) şi abia după această clarificare să concluzioneze că nu e discriminare? Adica, nu e discriminare, dar mai vedem?

Noi am făcut o revenire la AVP, în urma primirii acestui răspuns, dar n-ar trebui să ne punem mari speranțe în asta. O concluzie grăbită şi superficială ar fi: stimate popor, ai un avocat, devenit instituţie publică, dar, până la urmă, dacă vrei cu adevărat să-ţi rezolvi nişte probleme, trebuie să o faci tot de unul singur şi tot prin apelarea la avocaţi care nu sunt ai poporului, ci ai baroului.

Citiți mai jos:

Răspunsul Avocatului Poporului la demersul APADOR-CH

Răspunsul APADOR-CH la motivarea Avocatului Poporului

Al doilea răspuns de la AVP pe tema constituționalității taxei oxigen Al treilea răspuns al AVP – în care ne spune că nu am făcut dovada că Taxa oxigen ar afecta pe cineva

Regulamentul spitalelor din București încalcă Legea avertizorilor de integritate

10/01/2020/in Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH și ActiveWatch îi cer primarului Gabriela Firea să ia măsuri pentru modificarea documentului intern al ASSMB în concordanță cu Legea 571/2004, eliminând interdicția angajaților de a discuta cu presa

Asociaţiile semnatare atrag public atenţia asupra faptului că recentul Regulament intern al Administraţiei Spitalelor şi Serviciilor Medicale Bucureşti (ASSMB), în baza căruia funcţionează toate unităţile medicale din subordinea Primăriei Capitalei, cuprinde prevederi nelegale.

Astfel, Regulamentul prevede în art. 61 interdicţia absolută pentru un salariat de a discuta cu presa fără acordul conducerii, fapt sancţionat ca abatere disciplinară. Această prevedere din Regulament (act inferior legii) intră în contradicţie cu prevederile legii avertizorilor de integritate (art. 6 din Legea nr. 571/2004), care consacră dreptul salariaţilor de a semnala direct presei încălcări ale legii de care iau cunoştinţă în legătură cu activitatea pe care o desfăşoară. Legea nu prevede pentru semnalările către presă necesitatea unei aprobări a conducerii sau vreo altă condiţie (de exemplu, sesizarea conducerii înainte de sesizarea presei).

Regulamentul prevede, în art. 73, mai multe cazuri în care salariatul care ia legătura cu presa nu va suporta sancţiuni, dar printre aceste cazuri de exonerare de răspundere disciplinară pentru contactarea presei nu este prevăzut şi cazul avertizorilor de integritate, ceea ce face ca Legea avertizorilor de integritate să devină inaplicabilă pe teritoriul municipiului Bucureşti.

O soluţie relativ simplă de reintrare în legalitate ar fi ca, la art. 73 din Regulament, printre cazurile în care salariatul nu este sancţionat disciplinar pentru contactarea presei să fie prevăzut şi cazul semnalărilor către presă făcute în conformitate cu Legea 571/2004 privind protecţia avertizorilor de integritate.

Având în vedere că o lege trebuie aplicată în întreaga ţară şi că nu pot exista insule, eventual de mărimea unui municipiu, în care o lege nu se aplică, asociaţiile solicită primarului general al Capitalei, doamna Gabriela Firea, sub a cărui autoritate funcţionează ASSMB, să întreprindă demersurile necesare pentru intrarea, de îndată, în legalitate.

UPDATE 23 septembrie 2020: La opt luni după acest apel am primit și răspunsul de la ASSMB

În esență, Administrația Spitalelor susține că sunt false informațiile de pe site-ul APADOR-CH, întrucât regulamentul lor nu interzice nicăieri angajaților să ia legătura cu presa, dar că acest lucru nu se poate face decât prin intermediul biroului de presă al instituției, nu direct.

Totuși, Legea avertizorilor de integritate prevede dreptul angajatului de a se adresa direct presei, fără intermediari, așadar regulamentul ASSMB continuă să încalce legea.

În același răspuns ASSMB mai susține și că nu există în regulament o sancțiune pentru acest lucru, contactarea presei, însă există totuși sancțiunea disciplinară pentru „manifestări care aduc atingere prestigiului/imaginii ASSMB”. Or, avertizarea de integritate constă de regulă în aducerea la cunoștința presei și/sau a organelor abilitate a încălcărilor de lege observate în cadrul instituției publice. Deci, avertizarea de integritate nu este o laudă la adresa instituției, ci dimpotrivă, dezvăluirea – incomodă – a unor posibile ilegalități, așadar ea va fi considerată ca afectând prestigiul/imaginea instituției publice (deci, un motiv pentru sanționare disciplinară).

Înțelegem că am primit acest răspuns după opt luni de zile, pentru că suntem în campanie electorală, însă un răspuns care neagă realitatea nu reprezintă nici pe departe o rezolvare a situației.

Taxa Oxigen sau cum îi scoate Primăria Capitalei pe săraci din oraș

28/10/2019/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Taxarea mașinilor care vor circula prin București de la 1 ianuarie 2020, supranumită și Taxa Oxigen, o măsură pentru reducerea poluării pe care marile orașe ale lumii o implementează demult, ar fi bună și la București, dacă ar fi fost introdusă cu cap, nu doar din pix. În loc să fi precedată de măsuri complementare de modernizare a transportului în comun, noua taxă votată de Consiliul General al Muncipiului București (CGMB) reușește să fie doar o acțiune discriminatorie și de limitare a exercitării dreptului la proprietate pentru unii dintre cetățeni.

Taxa se va aplica numai cetățenilor, nu și instituțiilor publice, care sunt plasate astfel deasupra regulilor, și le va afecta grav dreptul la proprietate celor care au mașini non Euro, Euro 1 sau 2, care nu-și vor mai putea folosi mașinile în localitatea de domiciliu.

Ce prevede Planul de Mobilitate Urbană

În martie 2017, CGMB a adoptat un document stufos, de peste 800 de pagini, rezultatul muncii de câțiva ani a mai multor instituții și specialiști: Planul de Mobilitate Urbană Durabilă (PMUD). Acesta conține mai multe scenarii de evoluție a traficului bucureștean până în 2030 și prevede câteva proiecte concrete care, dacă ar fi implementate, ar îmbunătăți viața locuitorilor:

Modernizarea transportului în comun, prin achiziția de mijloace de transport preponderent electrice (tramvaie, troleibuze);
Extinderea rețelei de metrou;
Extinderea traseelor de transport public spre județele limitrofe și conectarea acestora între ele, astfel încât călătorii să poată ajunge din orice punct al orașului în altul cu ușurință și fără să cheltuiască sume mari pe bilete;
Amenajarea de benzi speciale pentru transport în comun și încurajarea mersului cu bicicleta;
Lărgirea unor artere, construcția de poduri și pasaje, modernizarea centurii Capitalei și realizarea inelului median;
Extinderea managementului traficului, prin monitorizarea video a intersecțiilor și dirijarea automată a fluxurilor de trafic prin coordonarea semafoarelor;
Interzicerea parcărilor gratuite, mai ales în centru, construirea de parcări subterane și implementarea unui sistem de parcare de reședință pentru zonele rezidențiale;
Descurajarea circulației auto private prin taxarea accesului în diverse zone aglomerate ale orașului, restricționarea totală sau parțială a circulației auto în unele zone ale orașului.

Taxa Oxigen, așadar, se află undeva la coada listei de măsuri recomandate de specialiștii în domeniu și adoptate de politicieni cu doi ani în urmă. Pentru implementarea acestor proiecte propuse, Primăria Capitalei ar fi trebuit să scrie proiecte și să obțină finanțări europene – se estimează că ar fi nevoie de investiții de 7 miliarde de euro până în 2030.

În răstimp, însă, nu s-a putut observa vreo preocupare din partea Primăriei Capitalei pentru niciuna dintre soluțiile din PMUD, dimpotrivă, în aceeași ședință în care a fost adoptată Taxa Oxigen s-au mai votat niște majorări de coeficient de ocupare a terenului în bazele sportive, la pachet cu ceva defrișări prin Pădurea Băneasa. Deci mai puțini pomi și mai multe construcții care vor atrage mai multe autoturisme, mai multe taxe de poluare.

Cine și cum va cheltui Taxa Oxigen?

Planul primăriei de a taxa șoferii nu are un studiu de fundamentare în spate, nu se bazează pe o prognoză, nu spune ce se va întâmpla cu mașinile pe care proprietarii nu le vor urni din loc ca să evite taxa – se va transforma orașul într-un cimitir de mașini? – și nu în ultimul rând ce se întâmplă cu banii încasați din această taxă.

Deși hotărârea adoptată spune că banii se constituie venituri la buget și din ei se va „face și drege” în materie de modernizare a traficului, legal acest lucru nu va putea fi controlat, întrucât din bugetul general al orașului banii vor putea fi cheltuiți pentru orice, inclusiv pentru construcția de catedrale, de exemplu. Banii colectați din această taxă ar trebui să ajungă într-un fond special pentru combaterea poluării, așa cum exista și timbrul de mediu.

<strong>Restrângerea dreptului de proprietate nu se poate face decât prin lege</strong>

Nu în ultimul rând, Taxa Oxigen pune cel puțin două probleme juridice importante:

Discriminarea între persoanele fizice şi instituţiile publice (poliţie, armată, fisc, SRI, SPP etc.). În timp ce persoanele fizice deţinătoare de autoturisme non-Euro, Euro 1, Euro 2, Euro 3, Euro 4 sunt supuse unor restricţii sau interdicţii de circulaţie, instituţiile publice care deţin aceleaşi categorii de autoturisme nu sunt supuse niciunei restricţii sau interdicţii de circulaţie. Este evidentă tratarea diferită, discriminatorie în cadrul aceleiaşi categorii de persoane (deţinători de autoturisme non-Euro, Euro 1, Euro 2, Euro 3, Euro 4). Era de aşteptat ca tocmai instituţiile publice să ofere un exemplu pozitiv pentru cetăţeni, prin folosirea de autoturisme care se încadrează în gradul acceptat de poluare, şi nu să facă parte dintre cei mai mari poluatori.(Înțelegem să existe excepții pentru mașinile de salvare, pompieri și poliție, dar ar fi absurd ca fiscul să circule în mașini poluante și să te amendeze că nu plătești Taxa Oxigen, nu?)
Taxa Oxigen afectează dreptul de proprietate asupra autoturismului. Un atribut esenţial al dreptului de proprietate asupra unui bun este dreptul de a folosi acel bun. În cazul în care proprietarul bunului nu îl poate folosi, dreptul de proprietate este lipsit de conţinut. Protocolul nr. 1 la CEDO garantează proprietatea şi liniştita folosinţă a bunului. Însă, prin hotărârea CGMB se prevede că proprietarilor de autoturisme non-Euro, Euro 1 sau Euro 2, le este interzis să circule cu autoturismele în Bucureşti, începând cu anul 2021. Deci, proprietarilor care domiciliază în Bucureşti le este interzisă folosirea propriului bun pe raza localităţii de domiciliu (Bucureşti). La fel ca şi în cazul locuinţei, care este folosită la locul de domiciliu şi nu în afara oraşului, proprietarul unui autoturism îl foloseşte pe acesta în localitatea de domiciliu, pentru deplasări de la şi la domiciliu. Or, prin hotărârea amintită, proprietarului îi este interzisă folosirea autoturismului tocmai în localitatea de domiciliu, fiind astfel împiedicat să-l folosească potrivit destinaţiei sale. Această interdicţie de folosire a propriului bun este o restrângere substanţială a dreptului de proprietate, similară cu o deposedare de bun. Dar, restrângerea dreptului de proprietate, drept garantat prin art. 44 din Constituţie, nu se poate face decât prin lege, nu printr-o hotărâre de consiliu general. Art. 53 din Constituţie prevede că exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul de proprietate, poate fi restrânsa numai prin lege (deci, nu prin hotărâre a autorităţilor locale), iar restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

Vor fi afectați, așadar, în special acei cetățeni care nu-și permit să-și schimbe mașinile și vor fi obligați să și le vândă pentru că Primăria Capitalei îi scoate din oraș prin această măsură. Taxa Oxigen pare a fi o măsură singulară a cuiva lipsit de viziune și soluții, care crede că prin taxe și interdicții va rezolva o problemă care-i depășește puterea de înțelegere.

Soluțiile există, atât în modelele altor orașe, cât și în PMUD adoptat chiar de CGMB.

Gabriela Firea dezinformează publicul pentru a-și justifica abuzurile din Primăria Generală

14/06/2017/in Buna guvernare, Comunicate, Slider, Transparenta /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

În urma incidentului înregistrat la ședința Consiliului General al Municipiului București, de joi 8 iunie 2017, 43 de grupuri civice și organizații neguvernamentale au semnat o scrisoare de protest adresată primarului general Gabriela Firea și celor 55 de consilieri generali. În document este dezavuată dezinformarea practicată de primarul Firea, după împiedicarea cetățenilor de a intra la ședința consiliului, și este sublinitată necesitatea transparenței și a colaborării dintre cetățeni și municipalitate, spre beneficiul orașului.

APADOR-CH a semnat scrisoarea și susține demersul, întrucât aceasta nu este singura atitudine netransparentă a primarului general față de societatea civilă – doamna Firea a primit și un premiu de la APADOR-CH pentru activitatea de anul trecut.

Scrisoare deschisă

Primarul General Gabriela Firea recurge la practici de intoxicare publică pentru a-și justifica abuzurile din Primăria Generală

Noi, semnatarii, facem un apel public către Primarul General și către membrii Consiliului General al Capitalei să înceteze abuzurile și să redeschidă Primăria către cetățenii Bucureștiului, respectând Legea 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică. Solicităm deschiderea sălii Consiliului General, punerea proiectelor de acte normative în dezbatere publică anterior votului, precum și respectarea dreptului cetățenilor de a se adresa plenului Consiliului General.

Acestea sunt instrumentele minime obligatorii de implicare a cetățenilor în procesul decizional la nivel local, prevăzute de legea administrației locale și de legea transparenței în administrația publică. Primarul Gabriela Firea și Consiliul General al Capitalei nu respectă niciuna dintre aceste obligații.

Săptămâna trecută, aproximativ 15 cetățeni, printre care și reprezentanți ai unor organizații non-guvernamentale, au intrat în sala de Consiliu General, în timpul desfășurării ședinței publice, după o oră de așteptare în fața unui reprezentant al poliției locale care insista să le comunice că nu le poate permite accesul pentru că nu sunt locuri libere în sală.
Argumentul era fals, fotografiile transmise de ziariștii din sală demonstrând contrariul – erau locuri libere și, mai mult, pe cele câteva ocupate erau instalați angajați ai primăriei – directori sau alți funcționari. În fapt, același argument, la fel de fals, a împiedicat, în ultimele șase luni, reprezentanții organizațiilor neguvernamentale să participe, în ciuda respectării riguroase a legii și a tuturor regulamentelor, la ședințele Consiliului General.

Conform Regulamentului de Funcționare a Consiliului General al Municipiului București, Art 35 (pg 24) – ședințele Consiliului General sunt ședințe publice, Art. 50 (pg.32) – orice persoană are dreptul de a solicita participarea la ședințele Consiliului General. Toate persoanele prezente la ședința din data de 8.06.2017 au notificat Primăria generală privind intenția lor de a participa la ședința Consiliului îndeplinind această condiție. Parte dintre ei au primit confirmarea că solicitarea le-a fost înregistrată.

Constatarea că Primăria recurge la diversiunea „în sală nu sunt locuri” pentru a justifica încălcarea legii de către angajații instituției a revoltat cetățenii veniți să participe la ședința Consiliului General. La ședința de săptămâna trecută, cetățenii au intrat în primărie și au bătut la ușa sălii de Consiliu până când cineva le-a deschis și au reușit să intre.
Prezența presei a fost decisivă pentru acest deznodământ. În lipsa jurnaliștilor, care au acordat atenție cetățenilor cărora li se refuza accesul, angajații primăriei nu ar fi acceptat să le permită acestora să intre la ședința care ar fi trebuit să rămână publică doar pe hârtie.

Pentru a se apăra public în fața acuzațiilor de abuz, Primarul General a continuat stratagema diversiunii: a lansat în spațiul public – în interviurile date presei și pe propria pagină de Facebook – informații absurde, calomnioase și care nu au corespondent în realitate.
Cităm numai două dintre informațiile mincinoase ale dnei Primar General: „Domnii și doamnele care au vrut să intre în Primărie i-au lovit pe polițiștii locali, trei dintre ei sunt acum la spital. I-au lovit cu un corp contondent, i-au dat cu capul de pereți și de uși, au făcut un scandal monstru și au intrat cu forța în primărie și cu forța în sala de consiliu general.” (Gabriela Firea pentru Digi 24, 8.06.2017)
„Acele peste 30 de scaune erau ocupate deja, tot de catre cetățeni“ (Gabriela Firea pentru Antena 3, 8.06.2017)
Joi, la Primăria Capitalei, câțiva cetățeni au decis să întrerupă practicile inacceptabile ale primăriei de a bloca accesul cetățenilor la ședințele care, conform legii, sunt publice. Și nu sunt publice degeaba: e nevoie să fie prezenți în sală pentru a vedea că – așa cum s-a întâmplat la ședința de joi – primarul general supune la vot decizii-surpriză privind cheltuieli de zeci de milioane de euro pentru proiecte de hotărâri care sunt depuse spre a fi adoptate în chiar ziua ședinței.

Persone de contact:
Irina Zamfirescu – irina@activewatch.ro, ActiveWatch
Oana Preda – oana@ce-re.ro, CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică

Apel susținut de:
ActiveWatch
Asociația Aviației
Asociația Dăruiește Viață
Asociația E-Romnja
Asociația Human Catalyst
Asociația Inițiativa Prelungirea Ghencea
Asociația Komunitas
Asociația Mai Mult Verde
Asociația Mișcarea Civică Miliția Spirituală
Asociația Partener Pentru Tine
Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România (APADOR-CH)
Asociația Romano Butiq
Asociația Salvați Cartierele Dămăroaia și Bucureștii Noi
Carusel
Centras
Centrul de Investigatii Media
Centrul de Resurse Juridice
Centrul FILIA
Centrul pentru Inovare Publică
Centrul pentru Jurnalism Independent
Centrul pentru Legislație Nonprofit
Centrul Român de Politici Europene
CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică
Expert Forum
Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale (FONSS)
Fundația Agenția de dezvoltare comunitară “Împreună”.
Fundația Alături de Voi
Fundația PACT
Funky Citizens
Geeks for Democracy
Grupul Civic Iancului
Grupul Civic Inițiativa Bragadiru
Grupul Civic Iubim Sectorul 3
Grupul de initiativa Callatis Drumul Taberei
Grupul de inițiativă „Oponenţă Proiect Străpungere – Ciurel – A1”
Grupul de Inițiativă Civică Floreasca
Grupul de Inițiativă Civică Tudor Vladimirescu
Grupul de Inițiativă Flamura
Grupul de Inițiativă Sala Palatului
Grupul Floreasca Civică
Grupul Luptă pentru Strada Ta
Organizația pentru Promovarea Transportului Alternativ în România – OPTAR
Policy Center for Roma and Minorities

Propunerile APADOR-CH pentru ATOP București

31/08/2016/in Articole, /by APADOR-CH

APADOR-CH i-a trimis azi primarului general al Capitalei, Gabriela Firea, o scrisoare în care îi propune trei persoane din societatea civilă care ar putea face parte din Autoritatea Teritorială pentru Ordine Publică (ATOP).

Textul scrisorii:

[box]

Stimată doamnă Gabriela Firea, primar general al Municipiului București

În vederea nominalizării reprezentanților comunității în Autoritatea Teritorială de Ordine Publică București, pe care am înțeles că o veți face în această perioadă, Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) vă propune să analizați oportunitatea includerii pe lista de persoane pe care o aveți în vedere și a următoarelor nume:

Marian Ursan, director executiv al asociației Carusel
Marian Ivan, președinte OPTAR
Maria Nicoleta Andreescu, diector executiv APADOR-CH

Marian Ursan este doctor în Sociologie, asistent universitar şi cercetător ştiinţific în cadrul Universităţii din Bucureşti. Este activist în domeniul HIV/SIDA şi al serviciilor de suport adresate grupurilor vulnerabile şi marginalizate, domeniu în care activează de 21 de ani. Este unul dintre fondatorii Asociaţiei Carusel, organizaţie care îşi propune crearea unui mediu social activ, proactiv şi reactiv în vederea promovării şi apărării drepturilor şi libertăţilor omului.

Marian Ivan a fondat OPTAR (Organizaţia pentru Promovarea Transportului Alternativ în România) în 2011, împreună cu niște prieteni. De atunci a făcut voluntariat în această asociaţie încercând să schimbe ceva în relația dintre cetățean și oraș.

Maria-Nicoleta Andreescu este sociolog cu experiență în domeniul delincvenței juvenile. S-a alăturat APADOR-CH în anul 2007, centrându-și activitatea pe domeniile: transparență instituțională, evaluarea respectării drepturilor omului în penitenciare, abuzuri ale poliției. Începând cu luna iulie a anului 2013 este directorul executiv al asociației.

Cum scopul Autorităţii Teritoriale de Ordine Publică (ATOP) este să asigure, prin activitatea sa, reprezentarea şi promovarea intereselor comunităţii, în scopul creării unui climat de siguranţă şi securitate publică, vă propunem, doamnă primar, să observați că cele trei persoane amintite activează de mulți ani în societatea civilă românească, sunt implicate în activități care au legătură și cu activitatea poliției, și au avut de-a lungul timpului o bună colaborare atât cu municipalitatea cât și cu poliția. De asemenea, cei trei cunosc foarte bine comunități care nu de puține ori interacționează cu forțele de ordine (cum ar fi: bicicliștii, lucrătorii sexuali, parcagiii sau minoritatea romă), iar prezența acestora în ATOP ar fi benefică pentru întreaga societate.

Vă asigurăm de disponibilitatea noastră de a vă furniza orice alte detalii sau de a participa la o discuție dacă veți considera necesar.

Vă mulțumim și vă asigurăm de colaborarea noastră și pe viitor,

Maria-Nicoleta Andreescu

Director executiv APADOR-CH

[/box]

Demers susținut de organizațiile:

CeRe

Expert Forum

Centrul pentru Jurnalism Independent

Centrul pentru Studiul Democrației

Grupul pentru Democrație Participativă Plenum

ActiveWatch

Funky Citizens

FDSC

Asociația pentru Educație și Justiție Socială HUMAN CATALYST

Centrul pentru Inovare Publică

CRPE

Aceste demers face parte din proiectul Reprezentarea societății civile în organisme colegiale, derulat de APADOR-CH, cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, un program dezvoltat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile în parteneriat cu Romanian-American Foundation şi Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe

Cum poți obliga primăria să respecte legea: o dai în judecată și-i ceri daune morale

18/05/2016/in Buna guvernare, Comunicate, /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

OPTAR cere daune morale de la Primăria Capitalei și de la fostul primar Sorin Oprescu, deoarece s-au folosit abuziv de sistemul public pentru a împiedica cetățenii să-și exercite dreptul legal de a organiza o adunare publică

Organizația pentru Promovarea Transportului Alternativ în România (OPTAR), asistată de APADOR-CH, a dat în judecată Primăria Capitalei și pe fostul primar general Sorin Oprescu, cerând daune morale în valoare de 60.000 de lei pentru nerespectarea Legii nr. 60/1991.

Procesul urmează unui alt șir de acțiuni în instanță câștigate de OPTAR și APADOR-CH, prin care a fost contestată amenda primită de liderul OPTAR pentru organizarea unui marș pe biciclete în București.

Conform acțiunii formulate de avocatul APADOR-CH Nicoleta Popescu, prezenta acțiune în instanță are menirea de a trage la răspundere instituția și pe reprezentantul ei ales cu privire la faptul că în ultimii ani au zădărnicit sistematic dreptul cetățenilor de a manifesta în București, refuzând să comunice cu asociația în procesul de notificare a adunărilor publice. Concret, primarul a dorit să împiedice organizarea unui marș, fără motivare, deși Legea 60/1991 nu-i lasă acest drept. În loc să lucreze în folosul cetățenilor, primarul a folosit aparatul administrativ plătit din bani publici pentru încălcarea drepturilor acestora:

De precizat că asociația OPTAR nu are angajați, niciunul dintre membrii asociației nefiind remunerați pentru activitățile desfășurate în cei peste 5 ani de activitate. Împotriva eforturilor tuturor cetățenilor care s-au implicat voluntar în desfășurarea activităților asociației OPTAR, pârâții au pus la dispoziție un întreg aparat de represiune, format din mai multe instituții (Jandarmerie, Poliția locală, Poliția Rutieră, Primăria Capitalei, Administrația Lacuri, Parcuri Agrement București) care să zădărnicească dreptul nostru de a organiza adunări publice și dreptul cetățenilor de a participa la astfel de evenimente. Tot acest aparat de represiune este finanțat din bani publici, practic, în acest mod fiind deturnat rolul acestor instituții, acela de a servi interesul cetățenilor, nu împotriva drepturilor acestora.”- citat din acțiunea depusă la Tribunal.

OPTAR consideră că doar plata unor daune morale poate determina autoritățile să respecte legile și îi îndeamnă și pe alți cetățeni cărora li s-au încălcat astfel diverse drepturi să apeleze la acest instrument, împoriva unui aparat administrativ care își poate permite să încalce legea fiindcă nu i se întâmplă nimic.

Fără „binecuvântarea” lui Oprescu, pe 19 septembrie ieșim în stradă

14/09/2015/in Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Pe 19 septembrie 2015, bucureștenii vor ieși din nou în stradă pentru a protesta împotriva modului în care autoritățile locale administrează orașul. Este al 7-lea marș cunoscut sub numele de „Marșul bicicliștilor – Oraș pentru oameni”.

În ultimii ani, Sorin Oprescu, prin funcția pe care o ocupa, a încercat tot timpul ca nemulțumirile bucureștenilor să nu fie auzite și văzute.

Cum băga Oprescu pumnul în gura societății civile

În toamna anului 2012, OPTAR a organizat primul protest care viza ilegalitățile comise în cazul recepției pistelor pentru biciclete din Bucuresti. Acest demers a fost inițiat după ce, timp de un an, Primarul General și Consiliul General al Municipiului București au ignorat petițiile. Nici dupa cel de-al doilea protest, din primăvara anului 2013, administrația locală nu a dat vreun semnal ca i-ar păsa de recuperarea pagubelor provocate prin recepționarea ilegală a pistelor pentru biciclete. În aceeași primăvară, Sorin Oprescu a blocat proiectul ce viza creșterea siguranței pe străzile din București.

În vara anului 2013, după doi ani în care OPTAR a depus petiții către toate instituțiile care ar fi putut interveni pentru recuperarea prejudiciilor, inclusiv către partidele politice, a fost evident faptul că este necesar ca cetățenii să iasă în stradă pentru a-și face auzite nemulțumirile.

Pe 08 iulie 2013, conform Legii privind organizarea adunărilor publice, OPTAR a depus la registratura Primăriei Municipiului București declarații privind organizarea de proteste în perioada 2013-2020. Au fost alese sâmbetele din preajma Zilei Pământului și a Zilei Fără Mașini, atunci când în toată în lumea se organizează astfel de manifestări, pentru un mediu mai curat.

Conform legii, Primăria poate interzice adunările publice, printr-o decizie, dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. În termen de două zile, primarul este obligat să comunice organizatorilor decizia de interzicere.

Primăria Capitalei nu a invocat niciodată un temei legal pentru care adunările publice ar putea fi interzise și nici nu a fost comunicată o astfel de decizie, în termenul legal.

De fapt, Sorin Oprescu, prin funcția pe care a ocupat-o, a încercat tot timpul să împiedice protestele împotriva administrației. Deseori ni s-a sugerat că dacă renunțăm să spunem că este protest vor încheia protocol pentru organizarea marșurilor. Cu toate că varianta normală era să rezolve problemele cetățenilor, niciodată administrația nu a răspuns invitațiilor transmise de organizatorii protestelor. În primăvară, am trimis Președinției României o solicitare de a media o întâlnire cu primarul Oprescu, dar nu am primit nici un răspuns.

Astfel, după mai bine de 2 ani de la declararea protestului din 19 septembrie 2015, motivele de protest rămân actuale. Asta demonstrează că organizatorii au intuit perfect faptul că administrația orașului nu este capabilă să rezolve, nici până în 2020, următoarele probleme:

– încurajarea transportului motorizat în timp ce oraşul este cea mai poluată capitală europeană;

– neaplicarea măsurilor de siguranţă rutieră;

– lipsa unei viziuni a administraţiei oraşului pentru creşterea calităţii vieţii;

– menţinerea în funcţii a persoanelor vinovate de pagubele de milioane de euro provocate de recepţia ilegală a pistelor pentru biciclete;

– neaplicarea măsurilor de eficientizare a transportului public, prin asigurarea de benzi dedicate.

Membrii comisiei pentru adunări publice – complicii lui Oprescu

După un tipar care a devenit clasic în ultimii ani, pentru a descuraja oamenii să participe la proteste, Primăria lui Oprescu trimitea către presă comunicate prin care susținea că protestele sunt „ilegale”. În fapt, organizatorii au respectat prevederile legale, singurii care au încălcat legea au fost primarul Oprescu și membrii Comisiei pentru adunări publice. Astfel, aceștia au încheiat, ilegal, protocoale pentru desfășurarea altor evenimente publice pe traseul de desfășurare al „Marșului bicicliștilor – Oraș pentru oameni”.

Pentru a opri abuzurile administrației și ale Comisiei pentru adunări publice, Organizația pentru Promovarea Transportului Alternativ în România (OPTAR), asistată de Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH), a chemat în judecată Primăria Municipiului București, prin Primarul General, pentru a soluționa notificarea protestului din 19 septembrie 2015, depusă la primărie încă din 08.07.2013. Procesul a fost deschis la data de 01.07.2015 si este pe rol la Tribunalul București, Secția a ll-a Contencios Administrativ și Fiscal, cu numărul 24591/3/2015.

Pentru a ilustra modul în care Sorin Oprescu, cu complicitatea membrilor Comisiei pentru adunări publice, a încercat să descurajeze cetățenii să-și manifeste nemulțumirile și să împiedice prezența lor la proteste, facem publică înregistrarea sedinței publice din data 20 aprilie 2015.

La acea dată, pe traseul marșului din 19 septembrie 2015 nu exista nicio cerere pentru altă adunare publică. Cu toate acestea, membrii Comisiei au hotărât să aștepte, în speranța că vor apărea și astfel vor putea invoca faptul că marșul bicicliștilor „este ilegal”, pentru că pe traseul marșului „sunt alte evenimente”. De fapt, Sorin Oprescu și membrii comisiei, care semnează împreună protocoalele cu organizatorii adunărilor publice, încalcă legea, deoarece ei doar trebuie să ia act de desfășurarea adunărilor publice și, dacă constată încălcări ale legii, să le interzică în termenul legal de 48 de ore. Practic, prin sistemul de „aprobare” a adunărilor publice, administrația din București hotăra cine are voie să protesteze. Desigur, protestele împotriva administrației erau descurajate și împiedicate.

————————

Traseul evenimentului din 19 septembrie: https://www.google.com/maps/d/u/1/viewer?authuser=1&mid=zHN2bZ-dSBz4.kCZmSBVyGYSA

Pagina evenimentului: https://www.facebook.com/events/505163342993162/

Organizaţia pentru Promovarea Transportului Alternativ în România (OPTAR) este o asociaţie care susţine dezvoltarea mobilităţii urbane prin oferirea de alternative viabile de deplasare pentru cetăţeni, indiferent cum aleg să se deplaseze: pe jos, cu bicicleta, cu transportul public sau cu autoturismul.

Comunitatea Bicicliştilor din Bucureşti (CBB) militează pentru dezvoltarea unor politici şi a unei infrastructuri care să încurajeze mobilitatea urbană prin aplicarea normelor europene în domeniu în scopul îmbunătăţirii calităţii vieţii.

Filiala Bucureşti a Ordinului Arhitecților din România este organizaţia profesională care reprezintă, promovează şi protejează la nivelul Municipiului Bucureşti interesele profesiei de arhitect, având implicit misiunea publică de responsabilizare a locuitorilor capitalei faţă de calitatea mediului construit.

Susținătorii marșului: ActiveWatch, Asociația Peisagiștilor din România – filiala București Ilfov, Atelier Pinion, Asociația pentru Tranziție Urbană – ATU, Bicicleta Pegas, Biciclisti pentru Rosia Montana, Bike Addict, Bike Fest, BikeLover, BițaColor, Bună dimineața, București!, Casa Jurnalistului , Centrul de Resurse pentru participare publică – CeRe, Funky Citizens, Hai cu Bicla, I lLove Velo, MaiNoi, Miercurea Bicicletei, Miliția Sprituală, Pista mă-sii, Portocala Mecanica, Pushbike, România Curată, Revista Zeppelin, Sinapseria, Skirtbike, Tribul, Turific!Handmade, Uleiosul,, Uniți Salvăm, Veloprietenii dalmațieni (Made in China).

Oprescu, chemat în judecată pentru că interzice protestele în București

14/07/2015/in Comunicate /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Romanian. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Sâmbătă, 19 septembrie 2015, de la ora 14.30, în București se va desfășura al șaptelea marș al bicicliștilor, sub numele ”Oraș pentru oameni”. Ca și la protestele anterioare, administrația locală ignoră și de data asta problemele cetățenilor, dar depune eforturi pentru a-i determina pe organizatori să renunțe să iasă în stradă ca să-și facă cunoscute problemele.

Mai exact, deși a fost notificată din timp (încă din iulie 2013) privind marșurile bicicliștilor în următorii ani, Primăria Capitalei a încălcat legea încheind protocoale cu alți organizatori de adunări publice, pentru aceleași date și pe acelelași traseu precizat în declarația prealabilă.

Din acest motiv , Organizația pentru Promovarea Transportului Alternativ în România (OPTAR), asistată de Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH), a chemat în judecată Primăria Municipiului București, prin Primarul General, pentru a soluționa notificarea protestului din 19 septembrie 2015, depusă la primărie încă din 08.07.2013.

OPTAR a respectat toate obligațiile legale privind declararea prealabilă a adunării publice, în termenele prevăzute de lege, în schimb municipalitatea nu și-a respectat îndatoririle.

Conform legii, este interzisă desfășurarea simultană a două sau mai multe adunări publice distincte, în același loc sau pe aceleași trasee, indiferent de caracterul acestora.

De aceea considerăm că, intenționat sau nu, Comisia pentru adunări publice a încălcat legea atunci când a semnat protocoale pentru noi manifestări, pe un traseu declarat în prealabil de alți organizatori. Reprezentanții OPTAR au aflat despre aceste protocoale de la membrii comisiei pentru adunări publice, cu care s-au întâlnit la 20 și 21 aprilie 2015.

Deși atât membrii comisiei, cât și reprezentantul Primarului General, consilierul personal Solomon Wigler, au promis – la 21 aprilie 2015 – că vor remedia greșeala, acest lucru nu s-a întâmplat încă. OPTAR a primit în schimb un document din partea Primăriei, în care se invocă o rezoluție a Primarului Sorin Oprescu, prin care se dorește interzicerea protestului.

Deoarece această rezoluție nu ne-a fost comunicată, iar OPTAR, organizatorul protestului din data 19 septembrie 2015, a respectat toate procedurile și termenele prevăzute de lege, pe 30 iunie 2015 a fost depusă la tribunal o cerere de chemare în judecată pe numele Primăriei Municipiului București, prin Primarul General.

Mai multe despre conflictul dintre Primărie și OPTAR puteți citi și aici.

***

Date din notificarea depusă de OPTAR la Primăria Municipiului București, la data 08.07.2013:

La adunare vor participa circa 40 000 de persoane.

Traseele de acces spre locul adunării, precum și cele de dispersare vor fi:

– Adunarea participanților va fi la ora 14:30 în parcul Herăstrău, intrarea Charles de Gaulle. Plecarea în marș va fi la ora 15:30 pe traseul Bdul Mareșal Constantin Prezan – Arcul de Triumf – Șos Pavel Dimitrievici Kiseleff – Pța Victoriei – Șos Nicolae Titulescu – Pasajul Basarab – Șos Grozăvești – Întoarcere la Intrarea Grozăvești – Șos Grozăvești – Pasajul Basarab – Șos Nicolae Titulescu – Pța Victoriei – Calea Victoriei – Bdul Regina Elisabeta – Bdul Schitu Măgureanu – Pod Izvor – Splaiul Independenței – Bdul Libertății – Bdul Națiunile Unite – Strada Izvor – Calea 13 Sepembrie – Bdul Libertății – Bdul Unirii – Bdul Dimitrie Cantemir – Parcul Tineretului

Scopul adunării publice îl constituie manifestarea protestului în legătură cu:

Neaplicarea măsurilor de siguranță rutieră, încurajarea transportului motorizat în timp ce orașul este cea mai poluată capitală europeană, lipsa unei viziuni a administrației orașului pentru creșterea calității vieții, menținerea în funcții a persoanelor vinovate de pagubele de milioane de euro provocate de recepția ilegală a pistelor pentru biciclete, neaplicarea măsurilor de eficientizare a transportului public prin asigurarea de benzi dedicate.

_____

OPTAR (Organizaţia pentru Promovarea Transportului Alternativ în România) este o asociaţie care susţine dezvoltarea mobilităţii urbane prin oferirea de alternative viabile de deplasare pentru cetăţeni, indiferent cum aleg să se deplaseze: pe jos, cu bicicleta, cu transportul public sau cu autoturismul.

Domnule primar, ne lăsați să protestăm împotriva dumneavoastră?

25/10/2012/in Legea adunarilor publice /by APADOR-CH

Numărul solicitărilor de avize pentru protest înregistrate de Primăria Capitalei în primele șase luni ale lui 2012 s-a încadrat în trendul din anul anterior – 1200 de cetățeni sau organizații au depus la primărie actele necesare obținerii avizului semnat de primar. Comparativ cu numărul crescut de proteste înregistrate anul acesta în restul orașelor mari din țară, Bucureștiul pare „adormit”, dar de fapt este numai o impresie birocratică.

Numărul real al protestelor și al mișcărilor de contestare, de multe ori chiar la adresa primarului Capitalei, a crescut în ultimul an, iar oamenii au aflat că dreptul lor fundamental, prevăzut de Constituție și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este acela de a protesta liber, atâta vreme cât o fac pașnic. Prin urmare unii nu au mai depus cereri la primărie.

Cu lanțurile la Guvern

Una dintre „protestatarele de serviciu” este Raluca Dan, fostă activistă în rândurile Greenpeace, de câțiva ani luptătoare pentru mediu în organizația Re.Generation. În data de 3 octombrie 2012 ea a însoțit la Guvern nouă oameni care s-au legat cu cătușe și lanțuri de bicicletă de barierele de acces în clădirea Guvernului, în semn de protest pentru susţinerea de către Guvernul Ponta a mineritului cu cianuri, dar şi pentru lipsa măsurilor active din partea administraţiei în privinţa proiectelor aurifere bazate pe cianuri cu impact asupra mediului.

Colegii de protest ai Ralucăi Dan au fost săltați de jandarmi și amendați cu 500 de ron, dar abia după o oră în care forțele de ordine s-au chinuit să le taie lanțurile cu care se legaseră. Știrea a făcut înconjurul României și, între timp, a ajuns chiar în presa internațională. Cu siguranță că dacă ar fi solicitat, cuminți, o autorizare de la primărie și ar fi afișat câteva pancarte vis a vis de Guvern, nu ar fi reușit să se facă văzuți decât de girafa de la Muzeul Antipa.

Jandarmii întreabă de autorizație, deși legea nu o prevede

Raluca Dan spune că a constatat o schimbare de atitudine la jandarmi și polițiști, în ultimul an. „În 2005, când protestam cu Greanpeace am avut ocazia să fim și târâți de păr de la proteste. Ulterior a fost o perioadă de acalmie, până prin 2011. Polițiștii au o atitudine mai formală, mai prietenoasă. Au fost și cazuri, în 2009, când lipeam afișe pe Ministerul Mediului și poliția ne spunea doar că așa ceva nu se face…. Din 2012 însă atitudinea jandarmilor în special a devenit agresivă. Ne întreabă dacă avem autorizație să protestăm deși legea prevede doar o notificare. Noi rareori mergem la primărie ca să facem o avizare de principiu. E dreptul nostru să protestăm liber”, spune Raluca Dan.

Toate discuțiile cu primăria încep cu NU

Ea descrie procedura de audiere de la Comisia de avizare a adunărilor publice din cadrul primăriei ca pe o negociere dură. I se pare că a merge la comisie e ca și când te duci smerit la mama ca să te rogi de ea să te lase la discotecă. Te întreabă cu cine mergi, de ce, până la ce oră stai, eventual și cu ce ai de gând să te îmbraci… „Toate discuțiile cu comisia încep cu NU. Și de fiecare dată ne dau tot felul de motivații. Am mers pentru avizarea unui marș pe Bulevardul Magheru și ni s-a spus că nu se poate să ocupăm o bandă de circulație, pentru că în asfalt sunt montate niște cipuri care numără mașinile și ar însemna că le dereglăm și bruiem semafoarele”, povestește Raluca Dan.

Avizarea poate fi uneori imposibil de obținut de la primărie, de vreme ce protestul vizează chiar acțiuni ale primarului. Un astfel de episod s-a consumat recent în fața Halei Matache, unde mai multe organizații din cadrul Platformei pentru București au încercat să facă un lanț viu pentru protejarea monumentului istoric ajuns în ruină. Oamenii protestau la adresa primarului Sorin Oprescu, care nu face nimic pentru protejarea monumentului istoric, ci îl lasă la mâna hoților de fier vechi, în speranța că se va degrada iremediabil și va putea să-l demoleze. În acțiunea din 6 octombrie 2012, protestatarii nu strigau, nu blocau circulația (care de fapt nici nu există în zona transformată în șantier de mai bine de un an), nu făceau decât să discute cu jandarmii, întrebându-i de ce nu patrulează prin zonă și în restul zilelor, când locul e plin de interlopi? Ca răspuns jandarmii i-au ridicat pe toți și i-au dus la poliție.

Printre protestatari erau și Nicușor Dan, fost candidat la Primăria Capitalei. Deși acesta le-a cerut jandarmilor să-l legitimeze la fața locului și să se prezinte ei înșiși mai întâi, nu a obținut nimic, ci a fost luat pe sus, cu forța, și urcat în dubă. Proiectul APADOR-CH și ActiveWatch urmărește să îmbunătățească legea și în astfel de cazuri să prevadă reguli clare de identificare a jandarmilor, precum și de legitimare a manifestanților pe loc, dacă au actele la ei. S-ar scuti și motorina dubelor de jandarmi și hârțogăria inutilă făcută la secția de poliție.

Episodul Hala Matache a fost numai ultima reprezentație de forță a primăriei la adresa cetățenilor ei și un exemplu edificator despre de ce ar trebui modificată Legea adunărilor publice. Este normal să ceri autorizație ca să protestezi exact de la acela împotriva căruia vrei să protestezi? ONG-urile care compun Platforma pentru București au făcut un experiment, recent. Au depus la primărie o notificare pentru un protest. Nu au primit vreun răspuns în termenul legal de trei zile, deci s-ar fi putut simți îndreptățiți să protesteze legal. În ziua prevăzută, însă, au trecut prin zona desemnată în notificare că va fi protestul și au constatat că dispozitivul de jandarmi era la post, înarmat cu … dispoziția de interzicere a protestului, semnată de primarul Sorin Oprescu.

Despre proiectul de modificare a Legii nr. 60/1991:

Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) şi ActiveWatch – Agenţia de Monitorizare a Presei – au demarat în mai 2012 un proiect de modificare a Legii 60/1991, privind adunările publice. Proiectul este spijinit financiar de Fondul pentru Inovare Civică (program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern European, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile). Citiți propunerile de modificare a legii.