raport APADOR-CH – APADOR-CH

Posts

Human Rights in Romania 2021

29/03/2022/in Anuale /by Rasista

The second year of the pandemic was no more manageable than the first, even though everyone was already familiar with all kinds of restrictions. Or perhaps that is precisely why this indefinite extension of the restrictions on rights and freedoms, the perpetuation of the state of alert and news of yet another mutation of the virus and yet another wave of illnesses have all contributed to increased personal and general anxieties, to the emergence of more and more pandemic conspiracy theories and to the further division of the society.

Actually, 2021 was perceived as another lost year. Another year of waiting for the pandemic to pass, to resume a normal life. Another year that, although it had a promising start, with a new Parliament, a new Government, and more life-saving vaccines, turned out to be another year of sterile political battles. The interests of the society – such as the fight against the pandemic and the economic recovery – were once again put aside on the background of a global economic crisis that was felt in every pocket.

2021 also saw protests against the restrictions imposed by the Government, saw opposition to the measures for combating the spread of Covid (which were not highly coherent), and a Covid 19 vaccination campaign which was sabotaged both from the inside (through fictitious vaccinations) and from the outside, by none other than the politicians who were unable to reach a consensus on imposing the use of vaccination certificates on a national level. At the core, citizens were easy prey for conspiracies and fake news in a state where the running of institutions is at best faltering when it is not mimicked.

Romania was not the only country affected by the ongoing controversy over the pandemic; however, this, combined with the economic state of the country, the low number of vaccinations and the chronic problems of the medical system, converged to create the 4th Covid wave in the autumn of 2021, putting Romania at the top of the European and even global rankings in terms of the number of reported infections and deaths per capita.

In this troubled context, human rights have been a permanent theme in the public space, a discussion conducted with strident emphasis on necessity versus abuse in the restriction of specific rights. And in this dispute, there was little or no place for rational and legal arguments.

Among the fundamental rights that have been affected in 2021 through the temporary restrictions were: freedom of movement, right to education, right to privacy, and the right to assembly. Travel was conditioned on vaccination or testing, classes took place online rather than in person, affecting mainly children from poor backgrounds, and the right to protest in the streets remained restricted depending on the number of participants. At the same time, the Government allowed larger events such as weddings, christenings, and party congresses.

On 10 December 2021, for the International Human Rights Day, APADOR-CH conducted an online survey among its social media followers, asking, “Which restriction of rights and freedoms has most affected you in the pandemic?” From the responses received, people felt the restriction of freedom of movement most acutely. Next came freedom of assembly and the right to health protection. But enough people commented that they did not feel that the pandemic had affected any of their rights, as they understood the need to change their normal lifestyle to fight the disease.

Those who saw the restrictions as yet another sign of an evil global plan were more vocal than those who obeyed the rules, accepting that these had been put in place for the greater good. The conspiracy theories and the failure to comply with the rules to combat the spread of COVID-19 were also fuelled by the authorities’ opaque style of managing public communication, an otherwise traditional way in which the Romanian state operates but which, in this case, proved criminal, because it increased the population’s mistrust in vaccines, medical care and implicitly caused deaths that could have been prevented.

Access to information of public interest has also been limited under various forms and pretexts. As of 2021, Romania has had a law on the information of public interest for 20 years (Law 544/2001), but the authorities have not yet learned the habit of honest public communication; on the contrary, encouraged by the lack of effective sanctions of the law, some institutions have developed methods to evade their legal obligation to respond to citizens’ requests.

GDPR was a pretext widely used by the authorities to justify their refusal to submit public information. Attempts to find out who are the members of the various committees and commissions set up to manage the “fight against the pandemic” were met with an absurd response from the authorities, that the names and training of people making vital decisions for the community is personal information and therefore cannot be disclosed. Citizens, journalists, and NGOs have all encountered the same GDPR motivated refusal when making requests under Law 544/2001. Therefore, APADOR-CH recommended including in Law 544/2001 the obligation for public entities to communicate, ex officio, the nominal composition of the various bodies set up by public authorities or institutions, thus fulfilling the requirements of transparency in their activity, per Art. 6 lit. f) of the GDPR, which states that personal data may also be disclosed when necessary for legitimate interests pursued by a third party.

In addition to refusing to disclose the names of the persons who are part of the various committees and commissions, the authorities have also found a way to avert giving out any information about the pandemic by shuttling the complainant from one institution to another until any information seeker becomes discouraged and stops asking for the information.

For example, the Romanian Government Secretariat redirected another request for information made by APADOR-CH concerning the number of COVID vaccine doses to the Ministry of Health. The Ministry of Health turned it to the National Coordinating Committee for Vaccination Activities against COVID-19, which replied that it did not have the requested information and recommended that it be requested from the Ministry of Health. Finally, APADOR-CH sued the National Coordinating Committee for Vaccination Activities against COVID-19 and obtained a court order requiring the Committee to disclose the requested information. Still, this information was sent only in 2022 and was incomplete.

Although, after one year, the information requested at the beginning of 2021 is no longer relevant, it is still needed in the public space. For example, how much Romania paid for the vaccine doses is information that concerns us all, whether we are pro or anti-vaccination. This information is not included in the reply received from the NCCAC, although it was requested, and it would be useful to know how much money we are throwing away by not using vaccines. Meanwhile, health professionals accused of issuing false vaccination certificates have been sent to court. Only in a vaccination centre in Iasi county, for example, more than 400 vaccinations were carried out daily at the sink, according to the indictment published in the press.

An episode that had a rather political background but with implications for human rights was the removal from office of the Ombudsman by the new parliamentary majority established after the December 2020 elections (PNL-USR-UDMR). The revocation took place on 16 June 2021, was challenged by the PSD and won at the Romanian Constitutional Court, and questioned by official letters even by the Venice Commission.

The Ombudsperson, the only public authority that can directly challenge any law or ordinance at the Constitutional Court, had distinguished itself by attacking some of the measures taken by the former PNL government in 2020 to fight the pandemic. One case of public resonance was the attack on the law fining people who violated pandemic prevention measures, which generated even more distrust in state institutions. The moment has been labelled a catalyst for the “denialist” movement, which sees any action to combat the pandemic as an illegitimate attack on citizens’ rights.

Of course, the Ombudsperson or the CCR cannot be blamed for this crisis of confidence in the authorities, as the fault lies solely with the authorities, which should have adopted and applied regulations in line with the Constitution and not unconstitutional. However, the government at the time, supported by the parliamentary majority, claimed that the Ombudsperson was acting against measures to prevent and combat the pandemic. Thus, the procedure to remove the Ombudsperson from office was born and brought to completion.

The Ombudsperson was reinstated on 29 June 2021, also after a decision of the Romanian Constitutional Court which declared that the revocation decision is an arbitrary act without a constitutional basis. The People’s Advocate has not been accused of violations of the law or the Constitution but only of failing to carry out his duties, some of them older than the pandemic.

On this occasion, the CCR found that Law No 35/1997 (on the functioning of the AVP) has serious constitutional deficiencies, which should be remedied by Parliament, which has not yet happened.

This pointless exercise in flexing political muscles has not helped the aggrieved in any way. Fines declared unconstitutional have not been automatically cancelled, neither the APADOR-CH’s proposal nor at initiatives of some Members of the Romanian Parliament, but remained to be challenged individually and thus unnecessarily clutter the courts.

Organisationally, and in 2021 APADOR-CH monitored how human rights are respected in general and on a few lines in particular, with limitations already set from the 2020 pandemic. APADOR-CH started and supported three significant projects in 2021:

SOLID, a programme to strengthen the protection of whistle-blowers – aims to raise public awareness of the role of whistle-blowers in Romanian society and strengthen this role by creating an effective protection system so that whistleblowing does not amount to self-sabotage of the personal and professional life.
Equality in criminal justice systems in the EU– For a year, we interviewed over 1000 prisoners from all over the country about how they perceived going through the criminal justice process. The research carried out simultaneously in several European countries is an unprecedented picture of how procedural rights are respected in criminal justice in Romania.
Rights in the police station– from law to practice – Although national laws have been adopted to implement the relevant European directives, practice shows differences in the approach and respect for the procedural rights of adult and juvenile suspects and defendants in police stations. The project focused on the need to introduce a simplified form describing the rights for adults and minors, information inaccessible and clear language and audio-video recording of hearings in police stations. A working group was created within the project, consisting of representatives of the IGPR, the General Prosecutor’s Office, the Ministry of Justice, lawyers, ANDCPA to find solutions to the remaining implementation problems.

Another important activity of the association was the contribution, also in 2021, to the European Commission’s report on the rule of law. Together with other findings on the functioning of the rule of law during the pandemic in Romania, APADOR-CH has submitted to the European Commission, as part of the civil society consultation exercise, as well as to the Ministry of Justice, some proposed amendments to the regulations on the financial liability of magistrates, which are under public debate in the package called “Justice Laws”, consisting of the draft Law on the status of magistrates in Romania, the draft Law on the judicial organisation and the draft Law on the Superior Council of Magistracy.

The justice laws, which remain unchanged in 2021, were apparently at the centre of the political scandal that ended the year and the PNL-USR-UDMR governing coalition. Romania turned to another parliamentary majority at the end of 2021, PNL-PSD-UDMR, and with it, various promising vows of welfare for the people were renewed.

Human rights were also under assault worldwide in 2021, with authorities choosing to consolidate their powers in the pandemic rather than respect citizens’ rights, as the liberties report, on the state of European democracy, to which APADOR-CH also contributed. The difference this time was the age of democracy. Younger, eastern European states (Bulgaria, Romania, Hungary, Slovenia, Poland) have been more abusers of rights and freedoms than Europe’s old, consolidated democracies.

2020 ended with the vaccine’s promise, which was supposed to end the pandemic and bring us back to normality. It didn’t, so 2021 didn’t end with pledges. Not even with traditional resolutions, because people have learned the futility of plans in the face of life’s arbitrariness.

Georgiana Gheorghe

Executive director of APADOR-CH

traducerea în limba engleză a raportului, de Cristina Badea Gutu

APADOR-CH report 2018

19/02/2019/in Anuale /by Rasista

Human Rights in Romania 2018

After a 2017 marked by political turmoil and street protests, 2018 started with a governmental crisis – the 2^nd in only six months’ time – and continued to deepen the lack of trust in society. Not only between the competing political parties, but also in the citizen’s mentality, who became more doubtful and disoriented after the recent years filled with socio-political upheaval, deceptions and disappointments. An INSCOP survey made in the autumn of 2018 shows that 74% of the Romanians believed the country was heading towards a wrong direction.

The second government of the governing coalition, installed in the first month of 2018, remained unchanged over the course of the entire year. Nonetheless, the social stability of the country was still absent, having been shaken by two major street protests, contradictory statements, the dismissal of several key people from the justice system, everything under the close supervision of the European Union.

The Judiciary has caught the public discourse and attention again in 2018, overshadowing other topics that influence the everyday life, which in turn have been affected by last-minute decisions, having lacked the appropriate debates between the power, the opposition and society. The Parliament and the Government continued to work in order to change the basic legislation of the judiciary system. The following issues have been on the agenda:

Changing leadership in important prosecutors’ offices – the most infamous having been the chief prosecutor of NAD (The National Anticorruption Directorate);
Elaborating a normative act which would allow for the review of sentences issued on the basis of intelligence services interceptions;
The operationalisation of the section for investigating justice offences;
new random draws for the 5 judges panels of the High Court of Cassation and Justice (ICCJ), panels which, when it comes to criminal matters, judge (ultimately) the people with the most important public functions; MPs, ministers, etc.

The latter was based on the Constitutional Court’s (CCR’s) decision number 685/2018 which determined that the ICCJ panels of 5 judges established between 2014-2018 were illegally created and also lacked impartiality and independence. As a result, CCR declared that all papers drafted by the panels, including court orders through which the criminal files have reached a conclusion, are invalid. As a consequence of CCR’s decision, multiple prison sentences have been suspended, allowing the inmates to be free. After a retrial, the individuals can be either released or convicted (including prison time).

CCR’s decision created strong disagreements within society, especially since according to current provisions ofthe Criminal Procedure Code (CPP), only certain individuals judged by the panels of 5 – which have been declared illegally constituted and lacking impartiality – can challenge the null decisions. This is because the Criminal Procedure Code stipulates a very short term for challenging such decisions, a term which had already expired in the majority of casefiles (solved between 2014-2018) to challenging such decisions, time limit which already expired in most files (which reached a settlement between 2014-2018) by the time the Constitutional Court declared the unlawful character of the 5 judge panels.

There have been voices in the public space which claimed that the decision regarding the illegal composition of the panel of 5 judges should be maintained, even if it is hit by absolute nullity, as there is the risk of applying the prescription of criminal liability for that person if a retrial occurs, resulting in “freedom” for the above-mentioned individual. These opinions are debatable, since the prescription of criminal liability is a legal benefit and it is a consequence of culpable conduct of the state’s agents (not of the person sent to court) – who could not finalize a trial, in the conditions of the law and within the maximum period fixed by the law. By the end of 2018, there was no legislative solution for this problem.

In the Parliament, the parliamentary majority has been consistently modifying the Criminal Codes, despite receiving warnings both from the judicial system and from various surveillance European supervision mechanisms. Close to the end of the year, over one hundred modified articles have been declared unconstitutional by the Constitutional Court, while the Venice and European Commission have recommended a return to the pre-2017 legislation.

In December 2018, the Social Democratic Party has insistently demanded for both Penal Codes to be adopted by the Government through an emergency Ordinance and for the adoption of the infamous government ordinance on amnesty and pardon which continued to be a hot topic on the publics’ agenda in 2018 and will most likely continue in 2019, as long as over the winter holidays the Government did not issue any of the controversial ordinances.

Two major protests took place on 20^th January and 10^th August 2018, the latter resulting in the use of force by the authorities which ultimately triggered a series of criminal investigations and resulted in a Resolution of the European Parliament which addresses the way Romania respects fundamental rights, such as freedom of expression, the right to peaceful protests, etc.

In terms of street protests, 2018 has been marked by a controversial decision of the High Court of Cassation and JusticeJ. The panelassigned to solve the appeal in the interest of the law (RIL) decided, through decision number 19/2018, that there is an obligation to declare in advance (‘prior notification’) any assembly, each time it is going to going to manifest itself in squares or in public places (public road, roadways and pavements) or in any other outdoor setting which is situated in close proximity to the headquarters/residence of legal entities of public or private interest. Therefore, any public gathering will have to be declared in advance. The supreme court’s decision remained definitive and mandatory starting with 13^th December 2018 (when it was published in the Official Gazette) and will have to be respected by all courts when solving cases in relation to public assembly gatherings. APADOR-CH published a perspective regarding the regime that should be applicable for the spontaneous public gatherings (‘spontaneous rally’), given that there is no such regulation provided by the law.

Another reason for major dissensions in society, at least at the level of public debates, was the referendum for modifying the Constitution and redefinition of marriage. Although it involved significant actors from society, was supported and promoted by important parties, by the Orthodox Church and by other known cults, the referendum recorded only 21,2% turnout, a new low since ’89.

It still is to be seen whether all these issues, which have characterised 2018 will be reflected in the electoral ballots in 2019 (Euro parliamentary and presidential elections) and in their outcomes. A higher turnout – compared to the 40% registered at the last elections in 2016 – would be the real achievement of these years, during which people should have understood that active citizenship requires voting turnouts, but also monitoring the chosen politicians. Doing only one would bring frustrations both to the people who voted, as well as to those who chose not to vote.

Therefore, similarly to the 2017’s conclusion, the loss of this year is that given the civic activation doubled by a tremendous flow of information, a general state of confusion appeared within society. Caused by the special nature, hardly accessible by the masses, of the legal, technical data spread in the public space, but endorsed by fake news, misinformation campaigns, manipulation and propaganda, the general state of confusion is harmful even for the civic spirit and demobilised a big part of the population. As a result, the Romanian society finds itself more and more radicalised, with moderate opinions and factual information being often rejected or overlooked by all the actors involved.

In its activism for civil rights, APADOR-CH has advocated again this year for organising public debates regarding any amendments to the legislation, has elaborated proposals for the improvement of the Criminal Codes and has been involved in the prevention campaign against those measures which aimed to limit limit the right to free association and abusive control of the NGOs, and on an European level has been part of civic coalitions that aimed to stop the Copyright directive.

In 2018 there have been at least 3 attempts to adopt certain regulations that would substantially affect (in a negative way) the normal functioning of NGOs:

Under the pretext of applying the national Directive against money laundering, a new law was adopted, which stipulates that all NGOs have the obligation to declare/report to the authorities any ‘real beneficiaries’, hence, nominal lists containing the personal data of every individual who benefits – in any form – from the activity of an NGO. It is worth mentioning that, in the European directive that needs to be applied, the obligation to declare real beneficiaries lies with the banks and financial institutions, not with NGOs. The law has been declared unconstitutional, but only due to a minor reason (the wrongful exclusion of national minorities’ organisations from the reporting obligation), not on the basis that it improperly adds to the European Directive. On that account, it is highly possible that in 2019, after the minor correction required by the Constitutional Court, this law will be adopted, thus, affecting the smooth running of any NGO.
Under the pretext of transparent funding of the NGOs (objective which, in its core, is appropriate), the majority party has initiated in 2017 a draft law which contained disproportionate obligations and sanctions for the NGOs, in relation to reporting each funding and grant maker , no matter how small the sum was. The mandatory activity would have required such a great level of involvement, that each NGO would have needed to allocate one person (out of the already small staff) to conduct financial reports only. Additionally, the stipulated sanctions for non-reporting and even late reporting were heavily disproportionate, ultimately leading to the decomposition of the organisation. This draft law was passed tacitly in the Senate. Until it was debated into the decisional chamber (Chamber of Deputies), the draft law was examined by the Venice Commission and OSCE which, in a shared opinion, have brought numerus critics. At the end of the year, the draft law was ‘pending’ in the Chamber of Deputies since it did not constitute a priority. However, it can be brought into debate at any given time, and even adopted.
Under the pretext of caring about the spending of public money, a new initiative was promoted at governmental level (Ministry of Finance): establishing regular inspections in NGOs in order to check how funds (from sponsorship and from redirecting the 2% from the annual income tax) are being spent. This step has been materialised through Ordinance number 18/2018 regarding the regulation of several measures in the economic-financial inspection field carried by the Ministry of Public Finance and for the completion of particular normative acts. Although there have been various complaints from the authorities regarding the insufficient personnel in the economic-financial inspection bodies, the governors have decided to continue redirecting the staff’s activity towards scrutinising the NGOs, instead of focusing on the relevant economic-financial entities.

At the beginning of September 2018, APADOR-CH has asked the Ombudsman to raise a constitutionality question to the Constitutional concerning the nature of Court Ordinance number 18/2018, since it endangers the good functioning of the NGOs and, implicitly, affects the freedom of association. The Ombudsman’s reply was that notifying the Constitutional Court is not required. Nevertheless, through the same answer, the Ombudsman has made a few essential remarks regarding the necessity of retroactive non-application of the civil law (namely of the Ordinance number 18/2018).

The only reasonable explanation for the series of anti-NGO measures that have been initiated by the Government in 2018 is that, at the level of the majority coalition, there was a desire to burden the activity of the non-governmental sector, mainly for the purpose of decreasing the reaction capacity (which, in many cases, was rather critical).

At an organisational level, APADOR-CH continued to pursue its ongoing projects, has ran multiannual projects in partnership with other European organisations and has pursued activities such as legal advice and representing strategic cases before the European Court of Human Rights.

Read APADOR-CH’s extensive activity report in 2018.

Georgiana Gheorghe

Executive Director of APADOR-CH

Raportul de activitate al APADOR-CH 2017

07/02/2018/in Anuale /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Drepturile omului în România anului 2017

Anul 2017 poate fi caracterizat prin accentuarea radicalizării, atât la nivel de discurs, cât şi de atitudine. În majoritatea chestiunilor de real interes pentru opinia publică, taberele pro şi contra s-au aflat pe poziţii ireductibile, iar dialogul rezonabil, bazat pe argumente, a fost lăsat în plan secund. Practic, fiecare parte a considerat că „ceilalţi” sunt de partea răului absolut, care trebuie combătut cu orice preţ.

Din păcate, la fenomenul radicalizării au contribuit atât partidele politice parlamentare, care nu au găsit mijloacele necesare pentru a purta un dialog calm şi argumentat, precum şi o mare parte a mass-media, care a înlocuit dezbaterile obiective şi echilibrate în legătură cu chestiunile de interes public major, cu susţinerea vădit debalansată, chiar necondiţionată, a unor teze.

Debutul anului 2017 a fost marcat prin ample manifestaţii, în faţa sediului Guvernului, împotriva Ordonanţei de urgenţă nr. 13/2017 (cunoscută şi ca „Ordonanţa 13”), despre care participanţii la proteste au susţinut că ar fi fost „dată cu dedicaţie”, în favoarea preşedintelui partidului care câştigase alegerile parlamentare de la finele anului 2016.

Ordonanţa 13, care prevedea, printre altele, introducerea unui prag valoric pentru infracţiunea de abuz în serviciu şi limitarea la 6 luni de la comiterea faptei a termenului în care trebuie făcut un denunţ/autodenunţ pentru ca (auto)denunţătorul să „scape” de răspunderea penală, a făcut obiectul unei epopei de natură juridică, care s-a aflat în atenţia opiniei publice. Astfel:

– înainte de a fi abrogată, Ordonanţa 13 a fost atacată de Avocatul Poporului la Curtea Constituţională,

– pe fondul protestelor stradale de amploare, Ordonanţa 13 a fost abrogată, prin Ordonanţa 14 (Ordonanţa de urgenţă nr. 14/2017). Ordonanţele 13 şi 14 au fost emise, la interval de 6 zile, de către acelaşi Guvern,

– Curtea Constituţională, care fusese sesizată de Avocatul Poporului privind Ordonanţa 13, a respins sesizarea, pe motiv că Ordonanţa 13 a fost abrogată prin Ordonanţa 14 şi nu mai era în vigoare (decizia nr. 64/2017),

– parchetul a deschis o anchetă penală împotriva Guvernului pentru adoptarea Ordonanţei 13,

– anchetarea Guvernului de către parchet a fost atacată de preşedintele Senatului la Curtea Constituţională, care a decis că Guvernul nu poate fi anchetat penal pentru legalitatea şi oportunitatea adoptării Ordonanţei 13, întrucât adoptarea de ordonanţe de urgenţă intră în competenţa constituţională a unui guvern (decizia nr. 68/2017).

Pe durata epopeii juridice a Ordonanţei 13, nivelul ridicat de radicalizare la nivelul societăţii a îngreunat foarte mult comunicarea dintre taberele pro şi contra precum şi o dezbatere substanţială şi lipsită de patimă în legătură cu problemele de fond ce ţin de modificarea unor texte din Codul penal şi Codul de procedură penală (spre exemplu: lămurirea opiniei publice cu privire la diferenţa dintre infracţiunea de abuz în serviciu şi infracţiunea de furt, raportul dintre deciziile Curţii Constituţionale şi necesitatea stabilirii unui prag valoric pentru abuzul în serviciu, stabilirea unui cuantum rezonabil pentru pragul valoric al abuzului în serviciu, stabilirea unor sancţiuni nepenale adecvate pentru faptele situate sub pragul valoric al abuzului în serviciu).

La mijlocul anului 2017 a avut loc un incident de natură politică, care poate fi considerat ca un simptom de instabilitate politică: primului-ministru i-a fost retras sprijinul politic de către coaliţia majoritară, acesta a refuzat să demisioneze, astfel că guvernul pe care-l conducea a fost demis printr-o moţiune de cenzură introdusă chiar de partidul de guvernământ. Un incident oarecum similar a avut loc şi la începutul anului următor, 2018, când, după 6 luni de la incidentul precedent, partidul de guvernământ a retras sprijinul politic pentru prim-ministrul în funcţie, care de data aceasta a demisionat, astfel că nu s-a mai ajuns la introducerea unei noi moţiuni de cenzură. Schimbarea guvernului la interval de 6 luni în condițiile în care coaliția de guvernare deține o majoritate confortabilă în Parlament a creat o stare de confuzie în societate.

În a doua parte a anului 2017, protestele de stradă au vizat o altă măsura legislativă, iniţial asumată de Guvern, prin Ministerul Justiţiei, iar ulterior preluată de un grup de parlamentari. Este vorba despre ceea ce s-a numit „modificarea legilor justiţiei” (modificarea a 3 legi din domeniul organizării şi funcţionarii justiţiei, legi cu totul diferite de Codul penal sau Codul de procedură penală).

Este posibil ca radicalizarea existentă în societate, poziţiile ireductibile ale taberelor pro şi contra, să fie motivul pentru care tabără „contra” a respins, iniţial, orice dialog privind modificările la aceste legi „ale justiţiei” şi chiar ideea în sine de modificare a legilor (a se vedea, spre exemplu, avizul integral negativ, dat de CSM).

Este discutabilă respingerea ab initio a ideii modificării reglementărilor care privesc, printre altele, răspunderea magistraţilor, organizarea inspecţiei judiciare, anchetarea magistraţilor, atâta vreme cât actualele reglementări legale sunt ineficiente.

Astfel, sub imperiul actualelor „legi ale justiției”, în vigoare de circa 14 ani, se poate observa că:

deşi au fost numeroase achitări la instanţele din ţară şi condamnări la CEDO ale României, niciodată, nici un singur magistrat, procuror sau judecător, nu a răspuns material pentru prejudiciile pe care le-a creat şi pentru care despăgubirile au fost plătite de stat (bani publici);
inspecţia judiciară este cunoscută mai mult prin luările de poziţie împotriva criticilor, multe justificate, la adresa funcţionării sistemului judiciar, decât prin rezolvarea problemelor ridicate de persoanele care formulează sesizări;
posibilitatea anchetării judecătorului, pentru solutia dată în dosar, de către procurori din aceeaşi structură din care fac parte procurorii care au întocmit dosarul judecat, creează cel puţin aparenţa unei afectări a libertăţii de decizie a judecătorului.

Justiţia este, în cele din urmă, un serviciu public, susceptibil de îmbunătăţiri, ca orice serviciu public, iar nu o entitate imuabilă şi, de aceea, capricioasă.

Ulterior, în cadrul unei proceduri parlamentare ameţitor accelerată spre finalul lunii decembrie (s-a lucrat în comisii/plen zi-lumină şi ceva în plus), au fost propuse amendamente privind modificarea „legilor justiţiei” şi de CSM, şi de partidele de opoziţie (unul dintre parlamentari a depus chiar câteva mii de amendamente), şi de entităţi din sistemul judiciar.

După ce, la finele anului 2017, „legile justiţiei” au fost adoptate de Parlament, opoziţia parlamentară şi Înalta Curte de Casație și Justiție le-a atacat la Curtea Constituţională, care urmează să se pronunţe în prima parte a anului 2018.

Tot la finele anului 2017, în timp ce „legile justiţiei” se aflau într-o procedură parlamentară accelerată, unii parlamentari din coaliţia majoritară au lansat în spaţiul public noi proiecte legislative de modificare a legislaţiei penale, redactate cel puţin neglijent, prin care, spre exemplu, era periclitată folosirea unor probe importante în cadrul procesului penal (înregistrările camerelor de supraveghere din spaţiul public) sau prin care se interzicea absolut, sub sancţiune penală, informarea opiniei publice cu privire la activitatea de anchetă penală.

Acest procedeu, de a supraîncărca dezbaterea publică privind o temă importantă, cu noi şi noi probleme care trebuie rezolvate în paralel, a avut drept consecinţă accentuarea unei stări de confuzie în opinia publică şi a dus la creşterea neîncrederii, deja bine consolidată, dintre protestatari şi politicienii din coaliţia majoritară. În paralel, modificări nefundamentate temeinic ale legislației în alte domenii esențiale, cum ar fi fiscalitatea, au contribuit și ele la polarizarea societății.

Protestele de stradă împotriva „legilor justiţiei” au continuat şi după atacarea acestora la Curtea Constituţională. De-a lungul anului protestele s-au derulat în mare parte pașnic, cu excepția unor incidente izolate, iar autoritățile nu le-au împiedicat în mod explicit cu excepţia unei încercări, nereuşite de ocupare a locului obişnuit al protestelor (Piaţa Victoriei) cu un târg de Crăciun organizat de Primăria București.

Câștigul acestui an poate fi considerat, așadar, activarea spiritului civic, concretizat în cele mai mari proteste de stradă din ultimii 27 de ani, în februarie 2017, împotriva Ordonanței 13 și ulterior împotriva diverselor măsuri anunțate sau luate de Guvern și Parlament în principal în privința modificării legilor justiției.

Pierderea acestui an, paradoxal, derivă din câștig. Faptul că pe fondul activării civice a tot mai multor cetățeni și a fluxului uriaș de informație generat, în societate s-a instalat o stare de confuzie generală. Cauzată de natura specială, greu accesibilă maselor, a informațiilor juridice vehiculate în spațiul public, dar întreținută și de știrile false, de campaniile de dezinformare, manipulare și propagandă, debusolarea generală dăunează chiar spiritului civic și demobilizează o mare parte a populației. Asta în condițiile în care oricum la alegerile generale din 2016 prezența la vot a fost de numai 40%. În final societatea românească se găsește tot mai radicalizată, punctele de vedere moderate și informațiile factuale fiind adesea respinse sau trecute cu vederea de toate taberele.

2017 a fost și anul în care am decis, împreună cu numeroase alte organizații neguvernamentale dar și cetățeni, să ne coordonăm eforturile pentru a contrabalansa ofensiva conservatoare inițiată de Coaliția pentru Familie prin demersul de modificare a Constituției în sensul redefinirii familiei. APADOR-CH este printre fondatorii Platformei Respect, care militează pentru egalitatea în drepturi și libertăți pentru toți cetățenii.

În planul activismului pentru drepturile civile, APADOR-CH a avut intervenții în 2017 în cazul propunerilor de modificare a codurilor penale, s-a implicat în dezbaterile privind modificarea legilor poliției, a avut câteva reacții pe marginea modificării legislației privind ONG-urile și un punct de vedere în privința proiectului de lege a vaccinării.

Și anul trecut a trebuit să luptăm în justiție pentru apărarea unor drepturi, printre procesele câștigate în 2017 fiind cele în care cerusem informații publice, conform Legii 544/2001, de la instituții precum Poliția Română, Parchetul General sau IRDO. La CEDO am câștigat două procese importante privind libertatea de exprimare și violența în familie.

În plan organizațional, din păcate am pierdut un coleg drag, pe Manuela Ștefănescu, membru APADOR-CH încă de la începuturile activismului nostru din anii 90.

Citiți pe larg raportul activității APADOR-CH din 2017.

Maria-Nicoleta Andreescu

Director executiv APADOR-CH

Descarcă raportul în format PDF

Din cuprins:

Drepturile omului în România anului 2017 2-5

Proiecte finalizate 7

Proiecte în derulare 8

Procese câștigate 9-10

Pentru obținerea de informații publice, Legea 544/2001 9

Condamnări ale României la CEDO 10

Reacții și implicări publice 11-12

Advocacy legislativ 13

Comunicare și apariții în presă 14-16

Blogging 17-18

Finanțatori 19

APADOR-CH 25 years report

11/12/2015/in Anuale, Slider, Speciale /by Rasista

The Activity of the APADOR-CH, 2014

26/02/2015/in Anuale, Rapoarte /by Rasista

Human Rights in Romania during 2014

In 2014, Romania had two rounds of elections – for the European Parliament and for its President. If the European election did not place any controversial issues on the public agenda, with parties preferring to count on their loyal electorate, the presidential vote polarized the society and generated heated debates. The presidential elections were marked by vote suppression, with many people living abroad being unable to exercise their right. During both rounds of election, APADOR-CH conducted information campaigns on electoral rights, misdemeanors and offences, as well as offered legal counseling to those who wished to press charges.

In terms of legislation, Romania went through a productive period in terms of laws and ordinances regulating electronic communications – the so called Big Brother laws, – aiming to mass surveillance of citizens by intelligence services, in violation of the right to privacy. All draft bills were declared unconstitutional, but the legislative process is ongoing. Alongside other organizations, APADOR-CH has constantly campaigned against these bills.

The Association continued its multi-annual projects in monitoring human rights in penitentiaries and police custody facilities. Unfortunately, the year 2014 saw several incidents where citizens were brutalized by law enforcement agents, including the death of a young man in a police station in Bucharest.

In 2014, APADOR-CH extended its network, joining international platforms with similar values and missions. The aim was to increase the impact of its activity and bring it to international level, as well as to consolidate its capacity to respond to regional challenges. Currently, APADOR-CH is part of the Fundamental Rights Agency Civil Society Platform, JUSTICIA European Rights Network and Civic Solidarity Platform.

This report presents, in short, the most important projects and achievements in 2014, as well as updates on the ongoing multi-annual programs in the fields of human rights monitoring, legal counseling and legislative advocacy. If you wish to find out more on our current activity, to joins us as a voluntary or to support us with a donation, please visit our website at www.apador.org.

Maria-Nicoleta Andreescu

Executive director of APADOR-CH

Download full report

CONTENTS

European Parliament Elections 2014 – Open your eyes before the poll closes

Presidential Elections 2014 – Vote lawfully, don’t let others chose for you

The Civil Society for a More Efficient National Integrity Council

Children Deprived of Liberty in Central and Eastern Europe

FTI Study on Pre-Trial Arrest and Its Alternatives

Training Courses for Lawyers on the Rights of Indicted Persons

The Anti-Discrimination Coalition

Politics without Barriers

The European Court of Human Rights

Consultancy & Representation

Cases Won in 2014

ECHR Decisions against Romania

Cases Won Before Domestic Courts

Monitoring Human Rights in Detention Facilities

Abuse by Law Enforcement Agencies: the Dumitrache, Mako and Section 10 Cases

Useful Information

Reaction to Human Rights Violations and Legislative Advocacy

Raport asupra vizitei în Centrul de reținere și arestare preventivă din subordinea Inspectoratului de Poliție al Județului Iași

13/05/2014/in Aresturi /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Pe data de 13 mai 2014, reprezentanți ai APADOR-CH și RHRN au vizitat Centrul de reținere și arestare preventivă (CRAP) din județul Iași.

1. Efective, spații de deținere, igienă, hrană

Centrul funcționează cu regim provizoriu din 2006 la demisolul poliției municipiului Iași (se așteaptă renovarea arestului din clădirea IPJ Iași din Copou). Investiţia la noul arest este realizată în proporție de 40% însă lucrările au fost sistate din lipsa fondurilor. Nu se ştie când va fi finalizată renovarea şi când va fi dat în folosinţă noul Centru de reţinere şi arestare preventivă.

Capacitatea este de 81 de persoane (11 camere cu 3 paturi cu suprafaţa de 6,21 mp fiecare și 6 camere cu 8 paturi măsurând 13,8 mp fiecare). Nivelul supraglomerării este extrem. La data vizitei erau 29 de arestați, dintre care cinci femei. Au existat însă perioade când în Centru erau şi mai mult de 70 de arestați.

Schema de personal este de 28 de angajați: un șef, 25 de agenți (dintre care o femeie) și două posturi vacante (care nu sunt ocupate pentru că nimeni nu este interesat din pricina salariilor mici, funcţiile fiind de debutanţi).

Camerele nu au grup sanitar, lavoar sau duș. Există o încăpere separată cu această destinaţie pe hol. Arestații cer voie supraveghetorului (ei au declarat că dacă cineva din cameră are nevoie să folosească grupul sanitar, trebuie să meargă toți din cameră odată !) pentru a folosi toaleta de pe hol însă doar între orele 6-22. În timpul nopţii, arestaţii folosesc recipiente din plastic şi găleţi pentru a-şi satisface nevoile fiziologice. Asociaţiile atrag atenţia că imposibilitatea de merge la toaletă în orice moment din noapte constituie tratament degradant sancţionat de articolul 3 din Convenţia Europeană.

Baia de pe hol este dotată cu două cabine, cu WC turcesc și duș; mai există două chiuvete dintre care una era defectă la momentul vizitei. Încăperea era plină de aburi, cu apa scurgându-se pe pereții cu igrasie. Deţinuţii pot face duş de două ori pe săptămână și, obligatoriu, merg în grup.

Camera de distribuire a alimentelor este dotată cu frigider și combină frigorifică unde deţinuţii îşi pot păstra alimentele aduse de familie.

Pe motivul că arestul este „la stradă”, ferestrele sunt acoperite de două straturi de tablă groasă perforată și gratii – găurile sunt foarte mici și împiedică aproape complet intrarea aerului și a luminii naturale. APADOR-CH şi RHRN cer ca, până la darea în folosinţă a viitorului arest, să se renunţe la obloanele de tablă. Dacă nu este posibil să se elimine ambele atunci măcar unul să fie demontat pentru a se îmbunătăţi, cât de cât, circulaţia aerului şi pătrunderea luminii naturale.

În Centru se aplică Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, deşi nu există până la acest moment un Regulament de punere în aplicare a legii pentru centrele de reținere și arestare preventivă din subordinea inspectoratelor de poliție. Angajaţii CRAP Iași aveau informaţii că acest regulament va apărea curând fiind la acest moment în dezbatere publică. Asociaţia precizează că Regulamentul anterior menţionat a fost în dezbatere publică încă din luna martie 2014 însă până la acest moment nu a fost adoptată o formă finală.

Cumpărăturile solicitate de arestaţi sunt făcute de către agenții CRAP de două ori pe săptămână, de la un magazin din apropiere. Asociaţiile dau ca exemplu CRAP Câmpina, unde angajaţii au găsit o metodă care nu naște suspiciuni și nu creează o dependență a persoanei private de libertate de un angajat al arestului. Cumpărăturile sunt făcute de o firmă care le transportă la sediu, după ce angajații Centrului strâng listele de la arestați cu solicitările acestora.

Centrul pune la dispoziția arestaților, pe lângă cazarmament, săpun și hârtie igienică, dacă aceștia nu au din surse proprii.

Hrana asigurată arestaților din CRAP Iaşi este preparată și furnizată de Penitenciarul Iaşi și transportată zilnic. Persoanele cu care au discutat reprezentanţii celor două organizaţii au afirmat că hrana este de proastă calitate şi aproape imposibil de mâncat. Afirmaţiile arestaţilor sunt confirmate de reprezentanţii asociaţiilor care au constatat în vizita acestora la penitenciarul Iaşi că mâncarea oferită deţinuţilor şi arestaţilor era slabă caloric.

2. Asistența medicală

Cabinetul medical are o aparență austeră, mobilierul fiind alcătuit din piese vechi. Aici lucrează un medic (care este și medic de familie al cadrelor) și două asistente medicale cu program zilnic, şi oricând este nevoie (la data vizitei, medicul nu era prezent – la ora 10.00)

Pentru urgențe se apelează la 112. Dacă arestații sunt aduși în CRAP până la ora 16, sunt văzuți de medic. După program, medicul este chemat să vină de acasă dacă arestatul declară antecedente medicale, iar dacă nu, sunt consultați a doua zi. Fiindcă nu există un cadru medical care să asigure asitenţa medicală permanentă, nu se poate asigura asistenţa medicală la momentul primirii arestaţilor.

În arest sunt permise medicamentele recomandate de un doctor din afară în baza unei reţete, în afară de capsule, unguente, injectabile, deci doar pilule.

În 2013 a fost înregistrat un caz de deces (arestat mort „prin spânzurare”) şi la acel moment s-a desfăşurat o anchetă care a stabilit cauza decesului.

Nu există cazuri de persoane în tratament substitutiv pentru tratarea dependenței de droguri și nu există autorizație de deținere a metadonei în arest. Nu au existat cazuri de sevraj (în afară de alcool, care nu este tratat sub nicio formă). Consumatorii de droguri și alcool sunt consultați de un psihiatru, după ce sunt aduşi în arest.

Un consumator de droguri, C.V. (cu care s-a putut discuta numai după ce comisarul-șef al Centrului a primit permisiunea procurorului de caz prin telefon), arestat cu două zile înainte și care suferea de insomnie nu a beneficiat de control medical la introducerea în arest (era duminică). Abia după o zi a fost întrebat dacă are probleme medicale, iar la data vizitei încă nu fusese văzut de psihiatru.

3. Activități

Arestul este dotat cu două curți de plimbare de dimenisuni mici (fiecare de 2,40×6,20 m), neacoperite, fără dotări, unde arestații pot ieși la aer o oră pe zi. Niciuna dintre camerele de deținere nu are televizor. De altfel ar fi inutile pentru că nu există cablu TV. Arestaţii nu au posibilitatea să desfăşoare nicio altă activitate, pentru că nu există nici măcar aşa zisul „club” organizat în alte aresturi (o cameră cu televizor şi eventual jocuri). Există totuşi o „bibliotecă” (un dulap şi câteva rafturi cu cărţi) într-o cameră în care este cazat un deţinut care deserveşte arestul, numit de către personal „arestatul de la munci”, însă nu este clar dacă în această cameră au acces şi ceilalţi deţinuţi sau este camera exclusivă a persoanei cazate în această cameră.

4. Corespondență și vizite

Telefonul este plasat la doar un metru de masa supraveghetorului, căruia îi este imposibil să nu audă ce se vorbeşte. În aceste condiţii, „confidenţialitatea” convorbirilor este doar vorbă goală. Asociațiile solicită măsuri concrete pentru asigurarea dreptului la confidențialitatea discuțiilor dintre arestați și avocați sau familie și a apelurilor telefonice.

Alături de telefon există Legea nr 275/2006 (abrogată) („pentru ca arestații să poată să compare cu cea nouă” despre care s-a spus că există într-o mapă, dar că o citește unul dintre arestați).

Camera de vizite are 4 locuri și este dotată cu separator. Supraveghetorul stă lângă vizitatori, astfel că nu se respectă dreptul la confidențialitatea convorbirilor, fie cu familia, fie cu avocatul.

CRAP asigură plicuri şi hârtie pentru cei care nu au posibilitatea finaciară să şi le achiziţioneze, dar nu asigură și timbre poștale. Corespondența este ridicată de un reprezentant al poştei române în fiecare zi.

5. Discuții cu deținuții

Discuțiile cu arestații au avut loc în prezența comisarului-șef sau a unui supraveghetor pe motiv că sunt obligați „să asigure securitatea vizitatorilor” sau că trebuie informat pocurorul de caz pentru fiecare arestat şi doar cu acordul acestuia se poate discuta, în particular, cu persoana privată de libertate.

6. Camerele de deţinere

În Camera 26 erau cazate două femei. Camera are o suprafață de aproximativ 12mp, și avea instalate 8 paturi dintre care 5 aveau și saltele. Camera este întunecoasă, neaerisită, fiind luminată în permanenţă de un bec slab. În cazul în care toate paturile ar fi ocupate, persoanele private de libertate ar fi supuse unui tratament inuman datorită supraaglomerării şi aerului irespirabil.

O altă cameră vizitată era ocupată de doi arestați dar avea instalate 8 paturi. Deținuții aveau la dispoziție recipiente de plastic pentru urinat, iar pentru alte necesități fiziologice trebuia să ceară să meargă în grup la baie. Situaţia este un exemplu de tratament degradant întâlnit şi în alte aresturi.

Concluzii:

Nu se respectă normele privind spațiile de deținere, aerisirea, igiena, confidențialitatea convorbirilor telefonice și a vizitelor. Asociațiile solicită măsuri concrete pentru asigurarea dreptului la confidențialitatea discuțiilor dintre arestați și avocați sau familie și a apelurilor telefonice.

Dat fiind că la fereastre există două rânduri de tablă perforată, toate camerele sunt lipsite de lumină naturală și aerisire. APADOR-CH şi RHRN cer ca, până la darea în folosinţă a viitorului arest, să se renunţe la obloanele de tablă. Dacă nu este posibil să se elimine ambele atunci măcar unul să fie demontat pentru a se îmbunătăţi, cât de cât, circulaţia aerului şi pătrunderea luminii naturale.

Asociațiile constată că există situații în care arestații sunt introduși în CRAP Iași fără a fi consultați de un medic și solicită măsuri pentru eliminarea acestei deficiențe.

Dragos Roşca Nicoleta Popescu

RHRN APADOR-CH

Tag Archive for: raport APADOR-CH

Posts

Human Rights in Romania 2018

Drepturile omului în România anului 2017

Din cuprins: