Posts

„Taxa Oxigen” nu are avizul poliţiei rutiere. Era necesar?

20/02/2020/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Peste câteva zile, la 1 martie 2020, îşi va produce efectele Hotărârea Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 539 din 24 octombrie 2019, prin care a fost introdusă “Taxa Oxigen”. Probabil, de la 1 martie 2020 vor urma zile de neuitat în capitală, pline de încărcătură pozitivă şi bună dispoziţie generală, pentru că o problemă serioasă a fost rezolvată cu multă simplitate, deosebită înţelepciune şi extraordinară pricepere. În fine…

Pe lângă problemele de legalitate ale acestei hotărâri pe care le-am prezentat anterior, se ridică şi o altă problemă din aceeaşi categorie, şi anume nesolicitarea avizului poliţei rutiere cu privire la proiectul acestei hotărâri.

Astfel, potrivit art. 5 al. 7 şi art. 128 al. 1 lit. c din OUG nr. 195/2002 privind Codul rutier, orice măsură de restricţie a circulaţiei pe drumurile publice, precum și organizarea circulaţiei pentru localităţile urbane se dispun de către administratorul drumului/autorităţile administraţiei publice locale numai cu avizul poliţiei rutiere.

Din textele legale citate mai sus, rezultă că solicitarea avizului poliţiei rutiere cu privire la proiectul Hotărârii nr. 539/2019 este obligatorie, întrucât prin această hotărâre se organizează şi se restricţionează circulaţia autovehiculelor pe raza municipiului Bucureşti.

Ce se întâmplă dacă proiectul unei hotărâri de consiliu local/general nu a fost avizat de către entitățile prevăzute de lege (de exemplu, de poliţia rutieră)? Potrivit art. 3 al. 2, art. 9 al. 1 şi art. 81 al 2 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, hotărârea poate fi considerată ca adoptată ilegal şi, ca urmare, poate fi desfiinţată de către instanţa de judecată.

Pentru a verifica dacă poliţia rutieră a avizat sau nu proiectul Hotărârii nr. 539/2019, am solicitat informaţii atât de la Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR), cât şi de la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti (DGPMP).

Atât IGPR, cât şi DGPMB au răspuns că nu li s-a solicitat şi nici nu au emis aviz pentru proiectul Hotărârii nr. 539/2019, privind “Taxa Oxigen”.

Vezi răspunsul poliției la întrebarea APADOR-CH

În plus, DGPMB a precizat că „Măsurile prevăzute de Hotărârea Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 539/2019 nu presupun instalarea de indicatoare rutiere de restricţie conform Normativului SR 1848/1 – 2011 „Semnalizarea rutieră. Indicatoare şi mijloace de semnalizare rutieră. Clasificare, simboluri şi amplasare”, motiv pentru care considerăm că acestea nu constituie măsuri de restricţie în sensul prevăzut de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.”

Primăria a amplasat, fără avizul poliției, indicatoare pentru delimitara zonei ZACA

Sunt discutabile argumentele prezentate de către DGPMB, întrucât art. 5 al. 7 şi art. 128 al. 1 lit. c Codul rutier prevăd că avizul poliţei rutiere este obligatoriu ori de câte ori se dispune orice măsură de restricţie a circulaţiei pe drumurile publice sau de organizare a circulaţiei pentru localităţile urbane, fără ca legea (Codul rutier) să limiteze obligaţia de a solicita avizul poliţiei rutiere numai în cazurile care presupun instalarea de indicatoare rutiere de restricţie.

Astfel, art. 5 al. 7 din OUG 195/2002 (Codul rutier) prevede:

(7) Orice măsură de restricţie a circulaţiei pe drumurile publice se dispune de către administratorul drumului numai cu avizul poliţiei rutiere.”

De asemenea, art. 128 al. 1 lit. c din OUG nr. 195/2002 (Codul rutier) prevede:

Art. 128. – (1) Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii:

…

c) întocmesc şi actualizează planurile de organizare a circulaţiei pentru localităţile urbane şi iau măsuri pentru realizarea lucrărilor ce se impun în vederea asigurării fluenţei şi siguranţei traficului, precum şi a reducerii nivelurilor de emisii poluante, cu avizul poliţiei rutiere;”

Pe de altă parte, zona ZACA prevăzută în Hotărârea nr. 539/2019, este deja delimitată prin instalarea pe drumurile publice de panouri care se referă la circulaţia rutieră şi care indică restricții de circulaţie pentru anumite categorii de autovehicule, care au interdicţia de a circula în acea zonă dacă nu au plătit vinieta.

Dar, răspunsul final la întrebarea dacă Hotărârea nr. 539/2019 trebuia sau nu avizată de poliţia rutieră, şi dacă lipsa avizării proiectului acestei hotărâri are sau nu ca efect nulitatea respectivei hotărâri, nu va fi dat însă de DGPMB sau de altcineva, ci doar de instanţa de judecată, dacă şi după ce va fi sesizată cu această problemă de către o persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 539/2019.

Ce demersuri a mai făcut APADOR-CH pe acest subiect:

Taxa oxigen a fost suspendată! La Geneva

15/01/2020/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Potrivit unei știri publicată ieri în presa elveţiană, Curtea de Justiţie din Geneva – Camera constituţională a suspendat aplicarea „taxei oxigen” (vinieta) stabilită pentru Geneva de către autoritatea locală, respectiv de către Grand Conseil de Genève (un fel de Consiliu General al Municipiului Bucureşti).

Suspendarea a fost solicitată şi obţinută în instanţă de către Touring Club Suisse (TCS), o asociaţie nonprofit cu 1,5 milioane de membri, care activează în domeniile turism-auto.

Suspendarea taxei oxigen din Geneva durează până la soluţionarea definitivă a procesului intentat de TCS Marelui Consiliu din Geneva, ce are ca obiect anularea acelei taxe. Procesul este în curs de desfăşurare, nu a fost indicat un termen de finalizare, dar în ştirea publicată se arată: „Curtea a precizat că va soluţiona cauza pe fond într-un termen rezonabil”.

Motivele invocate pentru anularea taxei oxigen din Geneva sunt:

– taxa este contrară legii federale elveţiene (motiv similar celui de la noi care priveşte o hotărâre de consiliu care este contrară/încalcă legea)

– taxa este ineficientă

– aplicarea taxei nu poate fi controlată şi creează dezordine administrativă („pagaille administrative”).

Preşedintele TCS a precizat că, pentru Geneva, o măsura mult mai eficientă decât taxa oxigen este ca, pentru perioadele de vârf de poluare a aerului, să se recurgă la sistemul de circulaţie alternativă, bazat pe numărul de înmatriculare („En cas de pic de pollution, nous préférons la circulation alternée selon le numéro de plaque”). Trebuie subliniat, este vorba doar despre cazurile de „vârf de poluare”.

Desigur, un sistem de circulaţie alternativă cum a mai fost doar în weekend pe la noi – cu soţ, fără soţ – dar introdus numai pentru perioadele de vârf de poluare (stabilite pe baza unor măsurători ştiinţifice, şi nu pe bază de tocşouri la TV), prezintă marele dezavantaj că primăriile şi firmele implicate în funcţionarea sistemului oxigenat cu vinietă nu vor mai încasa niciun ban din aşa-zisa luptă cu poluarea.

Totul ar fi mai simplu, mai practic şi mai eficient decât cu vinieta, iar un şir nesfârşit de probleme administrative, începând cu cumpărarea vinietei şi terminându-se nu se ştie unde, ar fi evitat.

Vom vedea şi cum se va pronunţa, în final, justiţia elveţiană. Dar, indiferent de soluţia din Elveţia, dacă vrem să schimbăm ceva la noi, trebuie să o facem noi, nu elveţienii.

Ce zice AVP despre taxa noastră oxigen și cum poate fi atacată

La București, APADOR-CH a contestat încă din octombrie 2019 legalitatea unor articole din hotărârea primăriei, cerând Avocatului poporului să sesizeze instanța de contencios în această privință. În răspunul primit de asociație, AVP spune că taxa ar fi bună, dar mai e de lucrat la implementarea ei. AVP omite, însă, să se pronunțe asupra legalității acestei taxe.

APADOR-CH nu a contestat niciun moment oportunitatea unor măsuri pro mediu (deși ar fi multe de discutat despre lipsa unui ansamblu rezonabil de măsuri antipoluare şi despre reducerea lor la simpla introducere a unei taxe şi a unei interdicţii în plus pentru cetăţeni), ci numai legalitatea măsurilor adoptate. Mai exact, asociația consideră că hotărârea primăriei contravine legii mediului, care permite autorităților locale să instituie astfel de măsuri numai pe anumite zone, nu în întreaga localitate, cum se întâmplă în București, unde anumitor mașini li se interzice circulația în tot orașul, în funcție de indicele de poluare sau de achitarea unei taxe.

Mai multe despre:

Ce zice AVP despre „taxa oxigen” și cum poate fi ea contestată

14/01/2020/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

În răspunsul către APADOR-CH, Avocatul poporului susține că taxa e bună și nediscriminatorie, dar că o să mai corespondeze cu primăria pe tema categoriilor de vehicule exceptate de la plată. În același timp omite să facă vreun comentariu despre ilegalitatea articolelor care prevăd interzicerea totală a unor mașini în București. Ce se mai poate face?

De la 1 martie 2020, începe aplicarea în Bucureşti a „taxei oxigen”. Această „taxă” are cel puţin 4 componente:

taxarea unor autovehicule pentru accesul în zona centrală a oraşului, zonă denumită ZACA (Zona de Acţiune pentru Calitatea Aerului)
interzicerea relativă a accesului (fără plata unei taxe) a unor autovehicule în municipiul Bucureşti
interzicerea absoluta a accesului unor autovehicule în zona ZACA (nu au acces nici dacă plătesc taxă)
interzicerea absoluta a accesului unor autovehicule în întregul municipiu Bucureşti (nu au acces nici dacă plătesc taxă)

Nu toate aceste componente se aplică de la 1 martie 2020, unele fiind eşalonate pentru anii următori.

APADOR-CH a contestat încă din octombrie 2019 legalitatea unor articole din hotărârea primăriei, cerând Avocatului poporului să sesizeze instanța de contencios în această privință. În răspunul primit de asociație, AVP spune puține în multe cuvinte. Pe scurt, taxa ar fi bună, dar mai e de lucrat la implementarea ei. În luările de poziţie pe această temă, asociaţia nu a contestat oportunitatea unor măsuri pro mediu (deși ar fi multe de discutat despre lipsa unui ansamblu rezonabil de măsuri antipoluare şi despre reducerea lor la simpla introducere a unei taxe şi a unei interdicţii în plus pentru cetăţeni), ci numai legalitatea (conformitatea cu legea) măsurilor adoptate.

Este adevărat că, cetăţenii au aşteptări legitime în privinţa unor măsuri eficace pentru reducerea poluării, iar aşteptări similare are şi APADOR-CH. Dar, în aceleaşi timp, există aşteptări, la fel de legitime, ca măsurile ce se iau să respecte atât Constituţia, cât şi celelalte legi ale ţării.

Suntem îndreptățiți să privim cu scepticism „taxa oxigen” după ilegala „taxă de primă înmatriculare”?

Aşteptările privind legalitatea măsurilor pentru îmbunătăţirea mediului (de regulă, măsuri doar de natură fiscală) sunt cu atât mai îndreptăţite la noi în ţară, cu cât există experienţele nefericite ale numeroaselor variante de taxe auto „de mediu” introduse de diferite guverne, aflate în permanentă căutare de bani. Acele măsuri (taxele de „primă înmatriculare” scl.) au început prin a fi triumfale şi pline de oxigen fiscal revigorant, dar au sfârşit prin a fi declarate nelegale şi au fost urmate de restituirea – aproximativă – a banilor încasaţi nelegal, vreme de ani de zile, de la cetăţeni.

Deci, dacă guvernele au mai greşit (cam des) în probleme legate de taxele „de mediu”, există o presupunere rezonabilă că şi primăriile mai pot să greşească atunci când se apucă de rezolvat, tot prin introducerea unor taxe, problemele legate de mediu/reducerea poluării.

Taxa oxigen a fost introdusă prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 539/2019 (pentru simplificare, Hotărârea 539/2019). Ea restrânge exerciţiul dreptului de proprietate personală asupra unui autovehicul, prin introducerea unor interdicţii de acces, care împiedică folosirea liberă a autovehiculului.

Astfel de restrângeri ale dreptului de proprietate, prin interdicții de folosire a autovehiculelor, sunt posibile şi sunt chiar prevăzute în Constituție, inclusiv pentru motive de protecţie a mediului. Totuşi, aceeaşi Constituţie care prevede posibilitatea restrângerii drepturilor fundamentale, prevede şi condiţiile stricte în care aceste drepturi pot fi restrânse. O condiţie esenţială este ca restrângerea dreptului să se facă numai prin lege.

De ce este ilegală „taxa oxigen”? Pentru că interzice accesul în tot orașul, în timp ce legea permite restricții doar pe zone

În încercarea de a simplifica discuţia, să admitem că există o lege care prevede în ce constau restrângerile dreptului de proprietate asupra autovehiculelor şi că acea lege delegă autorităţile locale (să zicem, primăriilor) să adopte nişte hotărâri prin care să pună în practică, în fiecare localitate (de exemplu, în Bucureşti) interdicţiile de acces/circulaţie pe care le prevede legea.

Problema este că primăriile care pun în aplicare ceea ce prevede legea, nu pot interzice prin hotărârile pe care le adoptă mai mult decât interzice legea pe care o aplică.

În speţă, este vorba despre Hotărârea 539/2019, care a reuşit să interzică mai mult decât interzice legea mediului (OUG 195/2005).

Avem o lege a mediului (OUG 195/2005) care, în art. 70 lit. g, prevede pentru autorităţile publice locale (de exemplu, cele din Bucureşti) posibilitatea interzicerii accesului autovehiculelor numai în anumite zone ale unei localităţi (în anumite zone din Bucureşti), şi nu în întreaga localitate.

Iată ce prevede, mai exact, art. 70 lit. g din OUG 195/2005:

“Art. 70. – Pentru asigurarea unui mediu de viaţă sănătos, autorităţile administraţiei publice locale, precum şi, după caz, persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii:

…….

g) să reglementeze, inclusiv prin interzicerea temporară sau permanentă, accesul anumitor tipuri de autovehicule sau desfăşurarea unor activităţi generatoare de disconfort pentru populaţie în anumite zone ale localităţilor, cu predominanţă în spaţiile destinate locuinţelor, în zonele destinate tratamentului, odihnei, recreerii şi agrementului;”

De asemenea, art. 80 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă prevede:

“Art. 80. – Actele normative ale autorităţilor administraţiei publice locale [aici se includ și hotărârile de consiliu general/local] se adoptă ori se emit pentru reglementarea unor activităţi de interes local, în limitele stabilite prin Constituţie şi prin lege şi numai în domeniile în care acestea au atribuţii legale.”

După cum se poate lesne observa, textul legal din OUG 195/2005 nu permite interzicerea accesului în întreaga localitate (întregul Bucureşti), ci doar în anumite zone din aceasta.

Cu toate acestea, prin încălcarea evidentă a articolului de lege menţionat mai sus, Hotărârea 539/2019 prevede în art. 9 ai 10 interdicţii de acces ale unor categorii de autovehicule pe întreg teritoriul localităţi (Bucureşti): din 2022 – cele Euro 0, 1 și 2; din 2024 – cele Euro 3.

Deci, art. 9 şi 10 din Hotărârea CGMB 539/2019 contravin legii, respectiv contravin art. 70 lit. g din OUG nr. 195/2005, care nu permite interzicerea accesului în întreaga localitate, ci doar în anumite zone din acea localitate.

Cu alte cuvinte, dacă legea nu restricţionează accesul autovehiculului în întreaga localitate, ci doar în anumite zone din acea localitate, un act inferior legii (o hotărâre de consiliu general) nu poate interzice mai mult decât interzice legea, adică nu poate extinde interdicţia, stabilită prin lege la anumite zone din localitate, la întreaga localitate. Aceasta pentru că, potrivit Constituţiei, dreptul de proprietate nu poate fi restrâns decât prin lege/în baza legii şi nu printr-o simplă hotărâre a autorităţilor locale.

Legea nu permite primăriilor să introducă taxe de acces în întreaga localitate

Pentru aceleaşi considerente, care privesc depăşirea limitelor prevăzute de lege pentru interdicţii, se poate aprecia că şi prevederile art. 2 al. 1 lit. b, c – teza II şi al. 2 din Hotărârea 539/2019 sunt nelegale, deoarece interzic accesul unor categorii de autovehicule pe întreg teritoriul municipiului Bucureşti şi nu doar în anumite zone ale municipiului. În cazurile prevăzute în art. 2 din hotărâre, interdicţia accesului este relativă, în sensul că ea este ridicată numai în cazul achitării unei taxe. Chiar dacă este relativă, interdicţia folosirii autovehiculului, ca restrângere a dreptului de proprietate există în sine, deoarece accesul liber al respectivelor categorii de autovehicule nu mai este permis, iar interdicţia este extinsă la întreg teritoriul municipiului Bucureşti. Astfel cum am mai precizat, legea (OUG 195/2005) nu permite interzicerea accesului autovehiculelor pe întreg teritoriul unei localităţi, ci doar în anumite zone din localitate.

Cu alte cuvinte, art. 70 lit. g din OUG nr. 195/2005 nu permite stabilirea de către autorităţile locale a unor taxe de acces pentru anumite categorii de autovehicule pe întreg teritoriul municipiului Bucureşti, ci doar pentru accesul în anumite zone ale municipiului, cum, de exemplu, este zona ZACA, stabilită prin art. 1 din Hotărârea CGMB 539/2019. În aceleaşi timp, extinderea taxării accesului de la o zonă delimitată din cadrul municipiului (zona ZACA) la întreg teritoriul municipiului are caracter nelegal, deoarece legea nu permite interdicţii de acces, relative sau absolute, care să se refere la întreaga localitate.

Dacă legea (OUG 195/2005) ar fi prevăzut posibilitatea interzicerii unor categorii de autovehicule pe întreg teritoriul unei localităţi (şi nu doar pe anumite zone, cum o face în prezent), nu ar mai fi existat problemele de legalitate ale art. 2, 9 şi 10 din hotărârea 539/2019, probleme generate de faptul că, cele 3 articole extind interzicerea accesului liber de la anumite zone la întreaga localitate. Dar, legea nu prevede această posibilitate, astfel că problema nelegalităţii art. 2, 9 şi 10 din hotărârea 539/2019 persistă.

Cum poate fi atacată „taxa oxigen” și de către cine?

Dacă o hotărâre a autorităţilor publice locale încalcă o lege, ea va putea fi anulată, total sau în parte (anumite articole din hotărâre), de instanţa de contencios administrativ. Pentru că instanţa să ia în discuţie anularea hotărâri, ea trebuie să fie sesizată, de cel puţin de o persoană care a suferit o vătămare/atingere a unui drept al său în urma adoptării acelei hotărâri (de exemplu, un proprietar de autovehicul, domiciliat în Bucureşti, care face parte din categoriile la care se referă interdicţiile de acces pe întregul teritoriu al Bucureştiului: atât cei care trebuie să plătească o taxă pentru a avea acces în Bucureşti, cât şi cei care nu vor mai avea acces în Bucureşti, nici dacă plătesc taxă).

Procedura începe cu o plângere prealabilă formulată de persoana care se consideră vătămată, plângere care se motivează şi se adresează emitentului hotărârii (în speţă, CGMB). Prin această plângere se cere remedierea/înlăturarea elementelor nelegale din hotărâre. În cazul actelor administrative normative (cum este şi hotărârea în discuţie), plângerea prealabilă se poate formula oricând. Plângerea trebuie rezolvată de autoritatea sesizată în 30 de zile de la înregistrare. În caz de respingere sau de nesoluţionare în termen a plângerii prealabile, persoana se poate adresa cu o cerere de anulare a hotărârii instanţei de contencios administrativ (în speţă, Tribunalul Bucureşti) în termen de 6 luni de la data primirii răspunsului negativ sau, după caz, de la data expirării termenului de 30 de zile în care trebuia soluţionată plângerea. Cererea adresată instanţei trebuie timbrată (taxa de timbru – 50 lei, conform art. 16 din OG 80/2103).

Dar, din momentul luării deciziei de a începe procedurile care pot duce la anularea hotărârii de consiliu, începe munca fiecăruia şi, desigur, a avocaţilor. Nimeni nu poate garanta câştigul în instanţă. Se poate câştiga, dar se poate pierde la fel de bine, asta e măreţia dreptului de la noi. Este doar o încercare, dar, urmând o vorbă mai veche, prima condiţie ca să câştigi la LOTO este să joci.

Avocatul Poporului, sesizat cu acesta problemă, a preferat să ne răspundă că măsurile luate în cadrul taxei oxigen sunt oportune (deşi, nu oportunitatea lor a fost contestată, ci legalitatea), fără a mai explica de ce o hotărâre de primărie (consiliu) e mai tare decât o lege. Cu privire la discriminarea dintre persoanele fizice (supuse taxei) şi persoanele juridice (exceptate de la taxă), acelaşi avocat al poporului a apreciat că nu există discriminare, dar a adăugat că va formula o solicitare primăriei ca să clarifice ce este cu exceptările de la taxă. Păi, dacă a constatat că nu e discriminare, de ce mai întreabă primăria, după aia, cum e cu exceptarea unor categorii de autovehicule de la taxă? Nu ar fi trebuit ca Avocatul Poporului să clarifice mai întâi cum e cu motivul pentru care s-a discutat despre discriminare, şi anume exceptările de la „taxa oxigen” (stabilite pentru stat şi pentru flota de autovehicule a primăriei – STB) şi abia după această clarificare să concluzioneze că nu e discriminare? Adica, nu e discriminare, dar mai vedem?

Noi am făcut o revenire la AVP, în urma primirii acestui răspuns, dar n-ar trebui să ne punem mari speranțe în asta. O concluzie grăbită şi superficială ar fi: stimate popor, ai un avocat, devenit instituţie publică, dar, până la urmă, dacă vrei cu adevărat să-ţi rezolvi nişte probleme, trebuie să o faci tot de unul singur şi tot prin apelarea la avocaţi care nu sunt ai poporului, ci ai baroului.

Citiți mai jos:

Răspunsul Avocatului Poporului la demersul APADOR-CH

Răspunsul APADOR-CH la motivarea Avocatului Poporului

Al doilea răspuns de la AVP pe tema constituționalității taxei oxigen Al treilea răspuns al AVP – în care ne spune că nu am făcut dovada că Taxa oxigen ar afecta pe cineva

Codul rutier e mai tare decât Constituția?

10/12/2019/in Articole, /by APADOR-CH

Într-o declarație făcută zilele trecute, Primarul general susține că a cerut Parlamentului să adopte o lege pentru modificarea Codului rutier astfel încât să permită autobuzelor să circule pe linia de tramvai. E o decizie relativ minoră comparativ cu interzicerea completă a mașinilor sub Euro 3, din 2022, o dispoziție care încalcă grav dreptul de proprietate al cetățenilor și pe care primarul nu s-a sfiit s-o ia la nivel local, fără să mai ceară Parlamentului să dea o lege în acest sens.

Așadar, pentru o măsură care ar mai ameliora traficul din București, fără să afecteze pe nimeni, dimpotrivă, Primarul general se ascunde în spatele unei presupuse inacțiuni parlamentare (nu știm dacă chiar a cerut acest lucru Parlamentului și dacă e nevoie de o lege în acest sens), în schimb pentru o măsură ce va afecta viețile și dreptul constituțional al unei mari părți a locuitorilor Capitalei, primarul a tăiat orbește, fără să măsoare înainte, deși Constituția nu-i dă acest drept. Chiar și așa, amânată până la 1 martie 2020, Taxa Oxigen nu devine mai legală decât era până acum.

Pentru Primarul General Gabriela Firea, așadar, Codul rutier e mai tare decât Constituția țării.

Amintim că APADOR-CH a solicitat Avocatului Poporului să atace în contencios administrativ decizia Consiliului General al Municipiului București, prin care se instituie așa-zisa Taxă Oxigen, pe motiv că e disciminatorie și încalcă dreptul de proprietate al posesorilor de mașini sub Euro 3. Primăria Capitalei nu avea dreptul legal de a lua o astfel de măsură care limitează dreptul de proprietate, chiar dacă există o lege a mediului care permite autorităților locale să reglementeze accesul auto în anumite zone. Legea mediului face referire numai la limitări parțiale și zonale, în niciun caz la interzicerea totală a folosirii unor bunuri/mașini în întreaga localitate.

Mai multe despre sesizarea APADOR-CH către AVP aici:

De ce legea mediului NU-i permite primăriei să interzică mașinile sub Euro 3 în București

01/12/2019/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Solicitarea APADOR-CH, de atacare a Taxei oxigen în contencios administrativ pe motiv că e nelegală și discriminează între cetățeni și instituții, a stârnit un val de reacții în rândul cetățenilor care fie ne-au acuzat că ținem cu poluatorii, fie ne-au mulțumit. Unii dintre comentatori ne-au atras atenția că există o lege a mediului – OUG nr 195/2005 – care i-ar permite de fapt primăriei să ia astfel de decizii de limitare a circulației unor autovehicule în anumite zone ale orașelor.

Întrucât demersul APADOR-CH are strict un caracter juridic ce vizează legalitatea actului emis de Consiliul General al Municipiului București în legătură cu așa numita Taxă oxigen, am transmis din nou Avocatului Poporului o completare la precedenta solicitare, pentru a lămuri de ce nici măcar Legea mediului nu îi permite primăriei să ia decizii de felul celor cuprinse în Taxa oxigen.

Concret, OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului conţine o delegare de competenţă dată de legiuitor autorităţilor locale cu privire la restrângerea dreptului de proprietate asupra autovehiculelor. Articolul 70 lit. g din OUG 195/2005 prevede:

“Pentru asigurarea unui mediu de viață sănătos, autoritățile administrației publice locale, precum și, după caz, persoanele fizice și juridice au următoarele obligații:

g) să reglementeze, inclusiv prin interzicerea temporară sau permanentă, accesul anumitor tipuri de autovehicule sau desfășurarea unor activități generatoare de disconfort pentru populație în anumite zone ale localităților, cu predominanță în spațiile destinate locuințelor, în zonele destinate tratamentului, odihnei, recreerii și agrementului;”

Prevederea legislativă ridică două aspecte pe care APADOR-CH le-a semnalat Avocatului Poporului:

1 Este neconstituţională delegarea către autorităţile locale a unor prerogative despre care articolul 53 din Constituție prevede expres că aparţin doar legiuitorului – în cazul acesta este vorba de restrângerea unor drepturi şi libertăţi fundamentale, printre care se află şi dreptul de proprietate, ce nu poate fi făcută decât de către legiuitor, în mod direct;

În loc de asta, Parlamentul ar putea reglementa unitar, la nivel naţional, dreptul/interdicţia de a achiziţiona anumite categorii de autovehicule în funcţie de încadrarea într-o anumită normă de poluare de tip Euro 1,2 etc. Aceste reglementări ar trebui să fie aceleaşi (egale) şi pentru persoanele fizice (simplii cetăţeni), şi pentru autorităţi. Tot legea ar trebui să prevadă ce se întâmpla cu autovehiculele cumpărate legal, în perioada în care nu a existat o interdicţie de achiziţionare legată de Euro 1, 2 etc, ţinând cont şi de exigenţele constituţionale care nu permit ca dreptul de proprietate asupra bunurilor dobândite legal să fie lipsit de conţinut.

2 Chiar și așa, neconstituțională, prevederea din Legea mediului face referire doar la „anumite zone” ale localităților și nu la localitățile întregi, deci autoritățile nu pot interzice complet accesul anumitor autovehicule pe teritoriul localității, așa cum s-a întâmplat în Hotărârea CGMB nr. 539/2019, ce instituie Taxa oxigen, care interzice complet accesul în București al autovehiculelor sub Euro 3 din 2022 și a celor sub Euro 4 din 2024;

Situaţia va fi alta în cazul în care va exista o interdicţie legală de achiziţionare a unor categorii de autovehicule, în raport de încadrarea în normele Euro 1,2 etc. Din acel moment, orice cumpărător al unui autovehicul pentru care există interdicţia legală de achiziţionare va fi un cumpărător de rea-credinţă, iar bunul respectiv va fi unul dobândit în mod ilegal, astfel că nu se va putea invoca protecţia constituţională conferită dreptului de proprietate asupra bunurilor dobândite în mod legal. Dar, în cazul autovehiculelor achiziţionate până în prezent, în condiţiile în care nu există vreo interdicție legală de achiziţionare legată de normele Euro 1,2 etc., cumpărătorii sunt de bună-credinţă, bunurile (autovehiculele) sunt dobândite în mod legal, astfel că şi dreptul de proprietate asupra acestor bunuri trebuie protejat conform exigenţelor constituţionale şi, mai ales, nu trebuie lipsit de conţinut.

Pentru aceste motive APADOR-CH a transmis o nouă solicitate Avocatului Poporului, cerându-i să ridice și excepția de neconstituționalitate a articolului 70 lit. g din OUG nr. 195/2005, întrucât prevede o delegare către autorităţile locale a prerogativelor exclusive ale legiuitorului de a restrânge drepturi şi liberăţi fundamentale, delegare care contravine art. 53 din Constituţie.

Notă – în varianta inițială a textului s-a făcut referire, din eroare, la Legea nr. 137/1995, în loc de OUG nr. 195/2005. Problemele de substanță rămân aceleași, deoarece textul la care ne refeream a fost preluat integral din vechea lege a mediului în noua lege a mediului.

Textul sesizării transmisă către Avocatul Poporului

Textul completării la sesizarea transmisă către Avocatul Poporului

Ce ne scriu cetățenii

Încep prin a vă mulțumi pentru demersul intreprins către Avocatul poporului de organizația APADOR în legătură cu taxa pe oxigen hotărâtă in CGMB. Mă număr printre cei care vor fi afectați de această măsură, sunt pensionară, am o mașină Euro 2, dar care este aproape nouă și pe care nu o folosesc decât când este nevoie. Nu pot scrie „RABLĂ” pe o mașină care nu are decât 55000 de km la fel cum nu-mi permit la vârsta mea să îmi cumpăr una nouă!

Oare ce s-ar întâmpla dacă toți primarii din România ar recurge la aceeași măsură? Oare ce se întâmplă cu producătorii particulari de legume, fructe, care vin la București să-și vândă produsele?Cu micii meseriași care se deplasează pentru diverse lucrări în capitală (instalatori, zugravi, electricieni, depanatori, mecanici auto)?

Viețile tuturor le sunt date peste cap! Vă mulțumesc în numele tuturor acestor categorii de oameni! Cu respect, S. B., pensionar sector 1 București

Citește și:

Taxa Oxigen sau cum îi scoate Primăria Capitalei pe săraci din oraș

Cerem Avocatului Poporului să conteste Taxa Oxigen impusă de Primăria Capitalei

27/11/2019/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH a transmis Avocatului Poporului o sesizare prin care îi cere să atace în contencios administrativ hotărârea Consiliului General al Municipiului București care instituie așa numita Taxă Oxigen.

Taxarea mașinilor care vor circula prin București de la 1 ianuarie 2020, supranumită și Taxa Oxigen, o măsură pentru reducerea poluării pe care marile orașe ale lumii o implementează demult, ar fi bună și pentru București, dacă ar fi fost introdusă cu cap, nu doar din pix. În loc să fie precedată de măsuri complementare de modernizare a transportului în comun, noua taxă votată de CGMB este doar o acțiune discriminatorie și de limitare a exercitării dreptului la proprietate pentru unii dintre cetățeni.

APADOR-CH consideră că Taxa Oxigen este impusă de municipalitate printr-o hotărâre nelegală, întrucât cuprinde prevederi ce afectează grav dreptul de proprietate privată (garantat de articolul 44 din Constituție), iar aceste restrângeri ale unor drepturi fundamentale nu pot fi făcute decât printr-o lege, de către Parlament, nu printr-o hotărâre de consiliu local.

Hotărârea CGMB nr. 539/2019 restrânge sever exercitarea dreptului de proprietate asupra autovehiculului, deoarece un atribut esenţial al dreptului de proprietate asupra unui bun este dreptul de a folosi acel bun. În cazul în care proprietarul bunului nu îl poate folosi, dreptul de proprietate este lipsit de conţinut. În acest sens, precizăm că Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului garantează proprietatea şi liniştita folosinţă a bunului.

Cu toate acestea, prin hotărârea amintită se prevede că proprietarilor de autovehicule non-Euro, Euro 1 sau Euro 2, le este interzis să circule cu autoturismele în Bucureşti, începând cu anul 2022. Deci, proprietarilor de autovehicule care domiciliază în Bucureşti le este interzisă folosirea propriului bun pe raza localităţii de domiciliu (Bucureşti). La fel ca şi în cazul locuinţei, care este folosită la locul de domiciliu şi nu în afara oraşului, proprietarul unui autovehicul îl foloseşte pe acesta în localitatea de domiciliu, pentru deplasări de la şi la domiciliu.

Pe lângă vădita ilegalitate descrisă mai sus, Hotărârii CGMB nr. 539/2019 i se poate reproşa şi caracterul discriminatoriu, în sensul că în timp ce autoturismele persoanelor fizice sunt supuse unor interdicţii/restricţii absolute sau relative (plata de taxe) pentru circulaţia prin Bucureşti sau prin anumite zone ale municipiului, autovehiculele autorităţilor/instituţiilor publice nu sunt supuse niciunei interdicţii/restricţii. Instituțiile publice sunt plasate astfel deasupra regulilor care li se aplică numai cetățenilor.

Din aceste motive, APADOR-CH a cerut Avocatului Poporului să facă un control al legalităţii măsurilor adoptate prin Hotărârea CGMB nr. 539/2019 şi, în cazul în care CGMB nu remediază încălcările de lege descrise mai sus, să sesizeze instanţa de contencios administrativ pentru anularea acestei hotărâri.

De asemenea, Avocatul Poporului ar trebui să solicite instanţei de judecată suspendarea efectelor Hotărârii CGMB nr. 539/2019 până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Textul sesizării transmisă către Avocatul Poporului

Citește și:

Taxa Oxigen sau cum îi scoate Primăria Capitalei pe săraci din oraș

28/10/2019/in Buna guvernare, Comunicate, Slider /by Rasista

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Taxarea mașinilor care vor circula prin București de la 1 ianuarie 2020, supranumită și Taxa Oxigen, o măsură pentru reducerea poluării pe care marile orașe ale lumii o implementează demult, ar fi bună și la București, dacă ar fi fost introdusă cu cap, nu doar din pix. În loc să fi precedată de măsuri complementare de modernizare a transportului în comun, noua taxă votată de Consiliul General al Muncipiului București (CGMB) reușește să fie doar o acțiune discriminatorie și de limitare a exercitării dreptului la proprietate pentru unii dintre cetățeni.

Taxa se va aplica numai cetățenilor, nu și instituțiilor publice, care sunt plasate astfel deasupra regulilor, și le va afecta grav dreptul la proprietate celor care au mașini non Euro, Euro 1 sau 2, care nu-și vor mai putea folosi mașinile în localitatea de domiciliu.

Ce prevede Planul de Mobilitate Urbană

În martie 2017, CGMB a adoptat un document stufos, de peste 800 de pagini, rezultatul muncii de câțiva ani a mai multor instituții și specialiști: Planul de Mobilitate Urbană Durabilă (PMUD). Acesta conține mai multe scenarii de evoluție a traficului bucureștean până în 2030 și prevede câteva proiecte concrete care, dacă ar fi implementate, ar îmbunătăți viața locuitorilor:

Modernizarea transportului în comun, prin achiziția de mijloace de transport preponderent electrice (tramvaie, troleibuze);
Extinderea rețelei de metrou;
Extinderea traseelor de transport public spre județele limitrofe și conectarea acestora între ele, astfel încât călătorii să poată ajunge din orice punct al orașului în altul cu ușurință și fără să cheltuiască sume mari pe bilete;
Amenajarea de benzi speciale pentru transport în comun și încurajarea mersului cu bicicleta;
Lărgirea unor artere, construcția de poduri și pasaje, modernizarea centurii Capitalei și realizarea inelului median;
Extinderea managementului traficului, prin monitorizarea video a intersecțiilor și dirijarea automată a fluxurilor de trafic prin coordonarea semafoarelor;
Interzicerea parcărilor gratuite, mai ales în centru, construirea de parcări subterane și implementarea unui sistem de parcare de reședință pentru zonele rezidențiale;
Descurajarea circulației auto private prin taxarea accesului în diverse zone aglomerate ale orașului, restricționarea totală sau parțială a circulației auto în unele zone ale orașului.

Taxa Oxigen, așadar, se află undeva la coada listei de măsuri recomandate de specialiștii în domeniu și adoptate de politicieni cu doi ani în urmă. Pentru implementarea acestor proiecte propuse, Primăria Capitalei ar fi trebuit să scrie proiecte și să obțină finanțări europene – se estimează că ar fi nevoie de investiții de 7 miliarde de euro până în 2030.

În răstimp, însă, nu s-a putut observa vreo preocupare din partea Primăriei Capitalei pentru niciuna dintre soluțiile din PMUD, dimpotrivă, în aceeași ședință în care a fost adoptată Taxa Oxigen s-au mai votat niște majorări de coeficient de ocupare a terenului în bazele sportive, la pachet cu ceva defrișări prin Pădurea Băneasa. Deci mai puțini pomi și mai multe construcții care vor atrage mai multe autoturisme, mai multe taxe de poluare.

Cine și cum va cheltui Taxa Oxigen?

Planul primăriei de a taxa șoferii nu are un studiu de fundamentare în spate, nu se bazează pe o prognoză, nu spune ce se va întâmpla cu mașinile pe care proprietarii nu le vor urni din loc ca să evite taxa – se va transforma orașul într-un cimitir de mașini? – și nu în ultimul rând ce se întâmplă cu banii încasați din această taxă.

Deși hotărârea adoptată spune că banii se constituie venituri la buget și din ei se va „face și drege” în materie de modernizare a traficului, legal acest lucru nu va putea fi controlat, întrucât din bugetul general al orașului banii vor putea fi cheltuiți pentru orice, inclusiv pentru construcția de catedrale, de exemplu. Banii colectați din această taxă ar trebui să ajungă într-un fond special pentru combaterea poluării, așa cum exista și timbrul de mediu.

Restrângerea dreptului de proprietate nu se poate face decât prin lege

Nu în ultimul rând, Taxa Oxigen pune cel puțin două probleme juridice importante:

Discriminarea între persoanele fizice şi instituţiile publice (poliţie, armată, fisc, SRI, SPP etc.). În timp ce persoanele fizice deţinătoare de autoturisme non-Euro, Euro 1, Euro 2, Euro 3, Euro 4 sunt supuse unor restricţii sau interdicţii de circulaţie, instituţiile publice care deţin aceleaşi categorii de autoturisme nu sunt supuse niciunei restricţii sau interdicţii de circulaţie. Este evidentă tratarea diferită, discriminatorie în cadrul aceleiaşi categorii de persoane (deţinători de autoturisme non-Euro, Euro 1, Euro 2, Euro 3, Euro 4). Era de aşteptat ca tocmai instituţiile publice să ofere un exemplu pozitiv pentru cetăţeni, prin folosirea de autoturisme care se încadrează în gradul acceptat de poluare, şi nu să facă parte dintre cei mai mari poluatori.(Înțelegem să existe excepții pentru mașinile de salvare, pompieri și poliție, dar ar fi absurd ca fiscul să circule în mașini poluante și să te amendeze că nu plătești Taxa Oxigen, nu?)
Taxa Oxigen afectează dreptul de proprietate asupra autoturismului. Un atribut esenţial al dreptului de proprietate asupra unui bun este dreptul de a folosi acel bun. În cazul în care proprietarul bunului nu îl poate folosi, dreptul de proprietate este lipsit de conţinut. Protocolul nr. 1 la CEDO garantează proprietatea şi liniştita folosinţă a bunului. Însă, prin hotărârea CGMB se prevede că proprietarilor de autoturisme non-Euro, Euro 1 sau Euro 2, le este interzis să circule cu autoturismele în Bucureşti, începând cu anul 2021. Deci, proprietarilor care domiciliază în Bucureşti le este interzisă folosirea propriului bun pe raza localităţii de domiciliu (Bucureşti). La fel ca şi în cazul locuinţei, care este folosită la locul de domiciliu şi nu în afara oraşului, proprietarul unui autoturism îl foloseşte pe acesta în localitatea de domiciliu, pentru deplasări de la şi la domiciliu. Or, prin hotărârea amintită, proprietarului îi este interzisă folosirea autoturismului tocmai în localitatea de domiciliu, fiind astfel împiedicat să-l folosească potrivit destinaţiei sale. Această interdicţie de folosire a propriului bun este o restrângere substanţială a dreptului de proprietate, similară cu o deposedare de bun. Dar, restrângerea dreptului de proprietate, drept garantat prin art. 44 din Constituţie, nu se poate face decât prin lege, nu printr-o hotărâre de consiliu general. Art. 53 din Constituţie prevede că exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul de proprietate, poate fi restrânsa numai prin lege (deci, nu prin hotărâre a autorităţilor locale), iar restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

Vor fi afectați, așadar, în special acei cetățeni care nu-și permit să-și schimbe mașinile și vor fi obligați să și le vândă pentru că Primăria Capitalei îi scoate din oraș prin această măsură. Taxa Oxigen pare a fi o măsură singulară a cuiva lipsit de viziune și soluții, care crede că prin taxe și interdicții va rezolva o problemă care-i depășește puterea de înțelegere.

Soluțiile există, atât în modelele altor orașe, cât și în PMUD adoptat chiar de CGMB.