Tag Archive for: transparență

You are here: / transparență

Posts

Șase bile negre pentru statul de drept în 2021. Și una albă

/in , , , /by

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH a transmis Comisiei Europene informații despre mecanisme democratice care au funcționat defectuos sau deloc în 2021: accesul la informațiile publice și transparența decizională, revocarea din funcție a AVP, excluderea din magistratură pe criterii neclare, bâlbele pe legile justiției.

 

1 Accesul la informaţiile de interes public a fost limitat

A) GDPR – arma autorităților împotriva informării cetățenilor

Pe durata pandemiei, în România au fost înființate diverse comitete, comisii și grupuri de lucru care au primit, prin diverse acte normative, atribuţii importante cu privire la gestionarea pandemiei Covid-19. Spre exemplu, au fost înfiinţate Grupul pentru comunicare strategică, Comitetul pentru situaţii de urgenta, Comitetul Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea împotriva COVID-19 (CNCAV) etc.

Încercarea de a afla cine sunt membrii acestor comitete și grupuri s-a izbit de un răspuns absurd al autorităților, care sub pretextul protejării datelor personale au refuzat să facă publice numele și pregătirea oamenilor care iau decizii vitale pentru comunitate. Cetățeni, ziariști sau ONG-uri, toți s-au izbit de același refuz motivat prin GDPR, când au făcut solicitări conform Legii 544/2001.

Pretextul folosit de autorități este contrazis de regulamentul european privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal (GDPR), care nu prevede așa ceva, dimpotrivă. În articolul 6 lit. c) și f) din GDPR se spune că datele personale pot fi dezvăluite și atunci când dezvăluirea este necesară în scopul intereselor legitime urmărite de o parte terță. „Interesul legitim al terţilor” este o acţiune care nu contravine legii, de exemplu transparența. Cu alte cuvinte, dreptul publicului de a ști cine ia decizii pentru el e mai tare decât dreptul acelor decienți la protecția datelor personale.

APADOR-CH a recomandat ca în Legea 544/2001 să fie introdusă obligaţia entităţilor publice de a comunica, din oficiu, componența nominală a diferitelor organisme înfiinţate pe lângă autorităţi sau instituţii publice, îndeplinind astfel cerinţele de transparență în activitate, conform art. 6 lit. f) din GDPR. O astfel de transparență va crește încrederea cetățenilor în autorități.

 

B) Plimbarea cererilor de informaţii de la o instituție la alta

Pe lângă refuzul de a comunica cine se află în diversele comitete și comisii, autoritățile au mai găsit o cale de a refuza să ofere informații despre pandemie, prin metoda plimbării petentului de la o instituție la alta, până când se descurajează și renunță să mai ceară informațiile care-l interesează.

De exemplu, o cerere de informaţii, formulată de APADOR-CH, privind dozele de vaccin anticovid, a fost redirecţionată de Secretariatul General al Guvernului (SGG) la Ministerul Sănătăţii, iar Ministerul Sănătății a redireționat-o la Comitetul Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea împotriva COVID-19 (CNCAV), care a răspuns că nu deţine informaţiile solicitate și recomandă ca ele să fie cerute de la Ministerul Sănătăţii. În cele din urmă, APADOR-CH a chemat în judecată CNCAV și a obţinut în instanţă obligarea CNCAV la comunicarea informaţiilor solicitate, dar chiar și așa ele nu au fost primite încă. APADOR-CH consideră că o măsură utilă, cel puțin în pandemie, ar fi ca autoritățile să desemneze o entitate unică pentru a primi și a răspunde la orice fel de cereri de informaţii bazate pe Legea 544/2001, privind orice problemă legată de pandemie. Ar degreva celelalte instituții de o activitate și ar asigura un dialog real cu societatea. Asta desigur dacă autoritățile doresc să furnizeze informații, nu să le ascundă.

Altfel, practica plimbării cetățeanului de la unii la alții e încurajată și de lipsa din lege a sancțiunilor eficiente pentru încălcarea ei.

2 Transparenţa decizională, mimată în pandemie

Potrivit Legii 52/2003, cetăţenii și ong-urile pot trimite autorităţilor, într-un anumit termen, recomandări scrise cu privire la proiectele de acte normative care sunt supuse dezbaterii publice. E o modalitate legală prin care societatea civilă se poate implica în procesul decizional și de elaborare a actelor normative.

Aceeași lege prevede că autorităţile administraţiei publice care primesc astfel de recomandări sunt obligate să justifice, în scris, nepreluarea recomandărilor primite de la cetăţeni sau ONG-uri.

Din păcate, practica generalizată la nivelul autorităţilor este de a nu răspunde la recomandările primite de la societatea civilă, fapt ce duce la descurajarea cetățenilor de a mai participa pe viitor la consultări.

APADOR-CH consideră că Legea nr. 52/2003 ar trebui modificată în sensul obligării autorităţilor să trimită, într-un termen prevăzut expres (de exemplu 20 de zile de la adoptarea proiectului de act normativ), un răspuns oricărei persoane care a trimis recomandări cu privire la un proiect de act normativ, răspuns în care să menţioneze care recomandări au fost însuşite și care au fost respinse, împreună cu motivele însuşirii/respingerii. În lege ar trebui introdusă și o sancţiune pentru neîndeplinirea  acestei obligații.

3 Revocarea din funcție a Avocatului Poporului

Avocatul Poporului (AVP) este singura autoritate publică, care poate ataca direct la Curtea Constituţională (CCR) orice lege sau ordonanţă. Pe durata pandemiei Covid-19,  AVP a atacat la CCR mai multe reglementări legale prin care erau stabilite măsuri de prevenire și combatere a pandemiei, iar, în marea majoritate a cazurilor, excepţiile de neconstituţionalitate ridicate de AVP au fost admise de CCR.

Un caz de rezonanță publică a fost cel al atacării legii în baza căreia erau amendate persoanele care încălcau măsurile de prevenire a pandemiei, situație care a generat și mai multă neîncredere în instituțiile statului. Momentul a fost catalogat drept un catalizator al curentului „negaționist”, care vede în orice măsură de combatere a pandemiei un atac ilegitim la adresa drepturilor cetăţeneşti.

Desigur, nu se poate imputa AVP sau CCR generarea acestei crize de încredere în autorităţi, întrucât culpa este exclusiv a autorităţilor, care ar fi trebuit să adopte și să aplice reglementări conforme cu Constituţia, și nicidecum anticonstituţionale. Totuși, Guvernul de la data respectivă, susţinut de majoritatea parlamentară, a afirmat că AVP acţionează împotriva măsurilor de prevenire și combatere a pandemiei și astfel s-a născut și finalizat procedura de revocare din funcţie a AVP, la 16 iunie 2020.

Revocarea a fost revocată la rândul ei de CCR, în iunie 2021, constatând că hotărârea de revocare a AVP este un act arbitrar, lipsit de fundament constituţional, care nu îndeplinește nici măcar condiţiile generale prevăzute în lege pentru revocare.  Avocatului Poporului nu i-au fost imputate încălcări ale legii, sau Constituţiei, ci doar îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor, unele dintre ele mai vechi decât pandemia.

Cu această ocazie, CCR a constatat că Legea nr. 35/1997 (de funcționare a AVP) are deficiențe constituţionale grave, care ar trebui remediate de Parlament:

  • nu reglementează distinct și limitativ cazurile în care AVP poate fi revocat, astfel că nu sunt respectate condiţiile de claritate, previzibilitate și rezonabilitate pe care trebuie să le îndeplinească o lege;
  • nu prevede dreptul la apărare al AVP, în cadrul unei proceduri transparente, care să asigure o audiere publică a acestuia;
  • nu prevede o procedură de contestare a hotărârii de revocare în fața CCR, de către însăşi persoana revocată, ci contestarea poate fi făcută doar de un număr de parlamentari.

Până în prezent, Parlamentul nu a modificat și completat Legea nr. 35/1997 în conformitate cu decizia CCR. Această inacţiune a Parlamentului ridică probleme privind respectarea statului de drept, întrucât legile care nu sunt conforme cu Constituţia trebuie aduse cât mai urgent posibil în consens cu aceasta.

 

4 Problema desființării IRDO

Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO) este o entitate publică independentă, cu personalitate juridică stabilită prin lege (Legea nr. 9/1991), finanțată de stat cu un buget anual de circa 1 milion lei. Are ca obiectiv general promovarea drepturilor omului, dar în realitate are o activitate atât de subtilă încât APADOR-CH a fost nevoită să apeleze la instanță ca să afle cu ce s-a ocupat IRDO în ultimii ani.

O inițiativă legislativă a USR a propus, în 2020, comasarea IRDO cu CNCD, întrucât scopul și activitățile IRDO se suprapun adesea cu ale altor instituții publice, iar finanțarea IRDO e prea generoasă pentru activitățile derulate. Inițiativa a fost avizată de Consiliul legislativ, cu unele îmbunătățiri, și adoptată tacit de Camera Deputaților, dar respinsă de Senat în noiembrie 2021, pe motiv că în forma finală nu au fost reglementate clar acele îmbunătățiri cerute de Consiliul legislativ.

Situația IRDO rămâne în continuare de soluționat, în condițiile în care și Președintele României a constatat, într-o excepție de neconstituționalitate ridicată în octombrie 2020, că IRDO are un rol neclar, care dublează AVP.

Până atunci, rămânem în continuare cu încă o instituție care ne apără drepturile în secret, pe bani mulți, de la buget.

 

5 Percepția publică asupra justiției, influențată negativ de CSM

Secția disciplinară pentru judecători, din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) are prin deciziile sale un rol important în percepția publică asupra justiției. Secția poate impune sancțiuni pentru magistrați ori de câte ori are loc o încălcare a legii privind statutul judecătorilor și procurorilor. Din păcate, deciziile secției nu sunt motivate, ceea ce lasă loc la interpretări și speculații în opinia publică.

Situația se agravează când sancțiunile sunt severe sau aparent disproporționate față de abateri. Cel mai recent dosar care a stârnit multe discuții cu privire la deciziile secției disciplinare a CSM este cazul judecătorului Cristi Danileț, exclus din magistratură în decembrie 2021, din cauza unor videoclipuri postate pe rețelele de socializare, în care tunde iarba sau face exerciții în piscină. CSM a considerat că acele videoclipuri dovedesc un „comportament care dăunează imaginii justiției” în timp ce judecătorul a contestat decizia la Înalta Curte de Casație și Justiție, afirmând că videoclipurile reflectă viața sa privată, iar în ele nu a făcut vreo declarație cu privire la sistemul de justiție.

Cazul a suscitat mult interes și dezbateri, 500 de magistrați din toată țara au semnat o scrisoare deschisă prin care solicită abrogarea prevederilor din lege privind abaterile disciplinare, pe motiv că acestea sunt lipsite de detalii și criterii concrete și deci sunt supuse arbitrariului. APADOR-CH este de acord că unele prevederi ale legii privind sancționarea abaterilor disciplinare ale magistraților lasă loc la interpretări. De exemplu, articolul invocat în cazul domnului Dănileț prevede că „Constituie abatere disciplinară manifestările care afectează onoarea sau probitatea profesională ori prestigiul justiției, săvârșite în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu.” Nu există definiții sau exemple de manifestare concretă care să poată constitui o ofensă la prestigiul justiției, ci doar o linie de interpretare foarte fină, care poate duce la soluții diferite bazate pe interpretarea subiectivă a persoanei care aplică legea. Este de asemenea necesar ca decizia CSM în materie disciplinară să fie motivată și publică. În lipsa argumentelor, decizia în cazul judecătorului Cristi Danileț pare a fi cel putin disproporționată și dă apă la moară celor care se îndoiesc de independența justiției.

6 Desființarea SIIJ și mult dezbătutele legi ale justiției

Tot despre independența justiției sau cel puțin păstrarea aparențelor este vorba și în saga Secției de investigare a infracţiunilor din justiţie (SIIJ), care stă cu sabia desființării la gât de mai mulți ani, timp în care a produs mai degrabă victime politice decât în justiție – vezi ruperi de coaliții etc.

Ultima declarație a ultimului ministru de justiției, din ianuarie 2022, promite că SIIJ va fi desfiinţată până la sfârşitul lunii martie 2022 și că nu va fi înlocuită de o structură asemănătoare, în pachetul de legi ale justiției ce vor fi trimise în Parlament. Totuși, același ministru leagă trimiterea în Parlament a proiectului de lege de desființare de un aviz pozitiv al CSM, aviz care în 2021 a fost negativ pe acest subiect.

CSM a avizat negativ, în februarie 2021, proiectul de lege privind desfiinţarea SIIJ, în forma din decembrie 2020, motivând că nu oferă „garanţii menite să dea eficienţă principiului independenţei justiţiei, prin asigurarea unei protecţii adecvate a judecătorilor şi procurorilor împotriva unor eventuale presiuni exercitate asupra lor.”

Concret, în avizul negativ al CSM se amintește de presiunile la care au fost supuși judecătorii, anterior înființării SIIJ, prin anchete penale șicanatorii și intimidante, uneori chiar de către procurori DNA pe ale căror dosare erau chemați judecătorii respectivi să se pronunțe. Cam cum s-ar întâmpla în fotbal, la care se pricepe toată lumea, ca arbitrul să fie hărțuit și intimidat de către jucătorii echipelor combatante.

Plenul CSM a considerat că astfel de practici sunt forme de presiune nu numai asupra judecătorilor vizați, ci asupra intregului corp profesional al judecătorilor, cu consecințe directe  asupra actului de justiție și asupra dreptului părților la un proces echitabil.

Pe temă s-a pronunțat și CCR, în 2018, când a analizat legea de înființare a SIIJ, spunând că SIIJ este binevenită și constituie o garanție pentru independența magistraților.

Se asigură, pe această cale, o protecție adecvată a magistraților împotriva presiunilor exercitate asupra lor, împotriva abuzurilor săvârșite prin sesizări/denunțuri arbitrare și se asigură o practică unitară, la nivelul acestei structuri de parchet, cu privire la efectuarea actelor de urmărire penală pentru infracțiunile săvârșite de magistrați”, a spus CCR.

Așadar, dacă noul proiect de desfiintare a SIIJ se va limita, din nou, la simpla desființare a sectiei, fără să prevadă și un set de garanții privind independența justitiei, există o mare probabilitate ca și această lege să fie declarată neconstituțională.

7 Motivarea hotărârilor judecătorești penale – obligatorie la data anunțării sentinței

Un caz care a generat dezbateri aprinse în 2021 a fost cel al avocatului Robert Roșu, condamnat în decembrie 2020 la 5 ani de detenție, cu executare, de un complet al ICCJ, după ce fusese achitat în primă instanță (la Curtea de Apel Bucureşti), pentru constituire de grup infracţional organizat şi complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu. În noiembrie 2021, un alt complet, tot de la ICCJ, care a soluţionat o cale extraordinară de atac (recursul în casaţie), l-a achitat.

Pronunţarea de soluţii diametral opuse (achitare-condamnare cu plasare în detenţie-achitare) în baza aceluiaşi material probator, interpretat diferit, în funcţie de fiecare complet de judecată, a creat o percepţie publică negativă la adresa sistemului judiciar, care a prezentat aparenţa unei totale imprevizibilităţi. Această percepţie a fost accentuată de faptul că hotărârea de condamnare, în baza căreia dl. Roşu a fost plasat în detenţie timp de circa 1 an, nu a fost motivată (redactată) decât după 4 luni de la data la care a fost pronunţată (legea în vigoare la acea dată permitea ca redactarea hotărârii să se facă în cel mult 3 luni de la data pronunţării).

Întârzierea redactării motivării a stârnit speculații cum că judecătorii, la presiunea publică, nu mai știu cum să motiveze decizia, însă dincolo de speculații, un neajuns cert a fost faptul că avocatul Roșu nu a putut ataca hotărârea decât după 4 luni, petrecute în detenție, fapt ce i-a lezat dreptul de a se adresa justiției într-un termen cât mai scurt.

În paralel cu evoluţia cazului Roşu, CCR, sesizată de o altă persoană, s-a pronunțat cu privire la motivarea cu întârziere a hotărârilor judecătorești, declarând neconstituționale articolele 400 alin.(1), 405 alin.(3) și 406 alin.(1) și (2) din Codul de procedură penală. Concret, CCR a spus că întârzierea motivării hotărârilor lipsește persoana condamnată de garanția înfăptuirii actului de justiție și îi încalcă dreptul de acces la un proces echitabil.

Tot în decizia din aprilie 2021, CCR a stabilit că până când va modifica Parlamentul articolele din Codul de procedură penală, declarate neconstituționale, instanţele de judecată care soluţionează cauza în fond (prima instanţă) sau în apel trebuie să-şi motiveze hotărârile până cel mai târziu la data la care le pronunţă. Adică de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti, motivarea ei (hotărârea redactată integral) trebuie să fie la dispoziţia părţii interesate.

Parlamentul a fost mai rapid decât în alte situații și a modificat Codul de procedură penală, așa încât din mai 2021, în România, o hotărâre penală trebuie să fie redactată la momentul pronunţării în cazurile în care se pronunţă asupra laturii penale şi/sau civile a cauzei. De asemenea, prin aceeaşi lege, fost modificat şi art. 391 al. 3 Cpp, în sensul că în toate cazurile, deliberarea, redactarea și pronunțarea hotărârii nu pot avea loc mai târziu de 120 de zile de la închiderea dezbaterilor.

 

Aceasta a fost bila albă, o măsură benefică sistemului de justiție și statului de drept în general în România. APADOR-CH a transmis Comisiei Europene aceste bile albe și negre cu privire la evoluția statului de drept în România, în cadrul exercițiului de consultare publică europeană aferent anului 2021.

 

Citește și contribuția APADOR-CH la Raportul Liberties privind statul de drept 2022 – Europa a continuat să deraieze de la protecția drepturilor civile în 2021

Asomarea transparenței

/in , , , /by

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Despre uciderea politicoasă a informării publice, la 20 de ani de la adoptarea Legii 544/2001, prin purtarea petentului de la o instituție la alta până uită ce voia să afle la început

 

Primul ministru a anunțat ieri că trimite Corpul de control peste Ministerul Sănătății, care a îndrăznit să fie prea transparent cu datele privind vaccinarea și testarea pe județe. Societatea s-a scandalizat, ministrul sănătății s-a întrebat retoric da’ pe cine am supărat?!, fostul ministru de resort a ieșit și el să lămurească lucrurile, cum că nici transparența asta nu e chiar așa cum s-ar crede, ci numai cu avize de la cine trebuie, ca să nu ne cauzeze, Doamne ferește, să ne ia cu amețeală de la prea multă claritate și predicție.

Lucrurile astea se întâmplă în 2021, la fix 20 de ani de la adoptarea mult încercatei Legi 544/2001, cunoscută și ca legea informațiilor de interes public. Aia în baza căreia cerem, de multe ori în zadar, ca instituțiile statului să facă publice informațiile pe care le produc în activitatea lor, de pe urma noastră, a poporului.

Noi, APADOR-CH, am militat pentru adoptarea acestei legi, iar în ultimii 20 de ani am câștigat și câteva procese cu ajutorul ei, obligând instituțiile statului să respecte legea și să furnizeze informațiile publice. Una dintre instituțiile astea a fost chiar Ministerul Sănătății, în precedentul mandat al actualului ministru, când am ajuns cu procesul până la executare și la amendarea ministrului, pentru că deși pierduse procesul, tot refuza să ne ofere informațiile.

Nu au fost multe alte instituții care s-au lăsat atât de greu în relația asta de transparentizare cu cetățeanul, încât să fie nevoie de procese. De regulă instituțiile răspund, uneori în dorul lelii, și după insistențe mai mari sau mai mici reușești să obții ce te interesează. Legea nu se respectă din oficiu, cum ar fi normal, ci uneori de frica judecătorului. De exemplu am reușit să obținem manualul polițistului de la MAI abia în urma unui proces, însă Ministerul Finanțelor a admis, înainte de derularea procesului, că a greșit și ne-a trimis până la urmă informațiile cerute.

Din experiența asociației, am putea să spunem că Ministerul Sănătății a fost mai degrabă campion la netransparență decât invers, așa cum pare acum, în această situație, când a supărat brusc tocmai pentru prea multă transparență. Pandemia, de exemplu, a fost de la bun început un studiu de caz despre cum nu vor să fie transparente cam toate instituțiile statului care au gestionat într-un mod sau altul informațiile privind combaterea Covid 19.

Începând cu celebrul Grup de Comunicare Strategică, pentru transparența căruia am făcut solicitări și noi și alte organizații, și care a rămas până în ziua de azi, la un an de la declanșarea pandemiei, cel mai bine păzit secret de stat, în privința componenței sale nominale. Sunt niște funcționari ai statului în acest grup, care se adună precum iluminati într-un loc secret din țara asta și decid măsurile care ne privesc pe toți, și ni le comunică cu aceeași parcimonie.

Apoi numărul de teste făcute zilnic, pe județe, a fost de asemenea subiect de cerere pe 544, semnată de mai multe organizații printre care și APADOR-CH, începând din martie 2020. Cererea a fost reînnoită anul acesta și acum iată produce o schizmă între instituțiile statului. MS vrea să le dea, celelalte instituții îi sar la beregată.

Dosarul cu șină al informațiilor publice

În ultimele luni ale anului trecut, APADOR-CH a început o campanie proprie de obținere de informații privind efectele adverse ale vaccinărilor din schema națională obligatorie, dar și informații privind numărul de vaccinuri anti-Covid contractate și plătite de România. Întrucât asociația a susținut din 2017 că vaccinarea obligatorie în cazul bolilor transmisibile nu încalcă drepturile omului, am cerut instituțiilor statului care gestionează statisticile privind vaccinarea și efectele ei să facă publice informațiile astea istorice, considerând că acestea ar fi în beneficiul actualei campanii de vaccinare voluntare, un sprijin dat vaccinării în general, tot mai contestată în ultimii ani.

Primul întrebat, a fost, firește Ministerul Sănătății, în octombrie 2020: care este numărul total de vaccinați în ultimii zece ani și dacă în perioada asta ministerul sau alte instituții ale statului au fost reclamate sau date în judecată pentru vreun efect advers al vaccinurilor? Nu am primit niciun răspuns în termenul legal, am făcut o revenire și cu insistențe la a doua solicitare am primit un răspuns destul de superficial, în ianuarie 2021, din care aflam parțial câți vaccinați în schema obligatorie (copii) am avut în ultimii cinci ani și că nu există informații cum că ministerul ar fi fost dat în judecată pentru eventuale efecte adverse ale vaccinurilor. Ulterior am obținut mai multe informații de la Institutul Național de Sănătate Publică, aflat de asemenea în subordinea MS, dar despre asta poate vom vorbi altă dată.

În privința informațiilor privind dozele de vaccin contractate și plătite de România, am primit informații contradictorii. Pe de-o parte Ministerul Sănătății susținea că România nu a plătit niciun vaccin, pe de altă parte premierul declara în presă că România a plătit și urmează să mai plătească și alte tranșe de vaccin. Cine nu știa adevărul?

Am zis să încrucișăm sursele și am întrebat și la Secretariatul General al Guvernului, până la urmă el ar trebui să știe ce zice prim ministrul în public, nu? Am primit răspunsul că trebuie să întrebăm, ați ghicit, la Ministerul Sănătății. De unde am fost trimiși mai departe, la Comitetul Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea împotriva SARS-CoV-2 (CNCAV).

Adică tot un soi de Grup de Comunicare Strategică, care apare la televizor sub forma domnului colonel Gheorghiță, dar fără date de contact găsibile la o căutare pe google. Am făcut o reclamație administrativă la adresa funcționarului din MS, care în loc să direcționeze automat cererea noastră către CNCAV, ne-a spus nouă să o facem (deși Legea 544/2001 spune că cererea greșit adresată se direcționează către instituția corectă, fără a mai pune cetățeanul pe drumuri). Dar în paralel ne-am apucat să facem pe detectivii, ca să aflăm cum putem să ne adresăm totuși acestui CNCAV?

Am trimis solicitări scrise, cu întrebarea unde are sediul și ce număr de telefon și email are CNCAV ăsta (un fel de ASL PLS) către: SGG, MAI, MapN și firește MS. Am întrebat până și la Agenția Națională pentru Achiziții Publice, deoarece și ea are un reprezentant în CNCAV.

Am aflat din acest exercițiu cronofag și enervant că numitul CNCAV este găzduit de MApN, că răspunde la numărul de telefon și adresa de email afișate pe platforma națională de vaccinare. Nu am aflat însă ce ne interesa inițial: câte vaccinuri am contractat și câte am plătit? Probabil asta a fost și intenția instituțiilor, să te plimbe, să te amețească și în final să te lași păgubaș sau să nu mai știi de unde ai plecat.

Marea informație obținută după câteva luni de ping-pong cu cererile de informații a fost un număr de telefon și un email care existau deja pe o platformă la care se fac programări la vaccinare, nu se trimit cereri pe 544. Pentru a afla pe câte vaccinuri contăm și cât plătim pentru ele ar fi fost suficient ca SGG sau MS să direcționeze cererea noastră către CNCAV. Sau și mai ușor, aceste informații să fi fost deja publicate pe oricare din site-urile guvernamentale, și oricine să le acceseze fără să mai întocmească un dosar cu șină pentru asta.

Empatizăm cu ministrul sănătății, în privința transparentizării datelor, dar nu putem să nu remarcăm că inclusiv MS face parte din angrenajul acesta de produs fum pentru aburirea pandemiei și ascunderea informațiilor relevante în spatele formulei magice a avizelor prin care instituțiile își asumă acele informații. Din păcate aici nu e vorba de o asumare, ci mai degrabă de o asomare a transparenței. Cu milă și cu vorbe frumoase, ca să nu-și dea seama cetățeanul că nu există.

P.S. APADOR-CH a semnat azi și un apel public colectiv către prim ministrul Florin Câțu, prin care se cere transparentizarea reală a modului în care este gestionată pandemia în România.

Cerem guvernului transparentizarea datelor privind testările și îmbolnăvirile cu Covid 19

/in , , , /by

APADOR- CH a cerut primului ministru și Ministerului Afacerilor Interne, în baza Legii 544/2001, informații despre numărul testărilor făcute de la debutul pandemiei, numărul cazurilor confirmate și care este starea de sănătate a celor infectați cu Covid 19. Solicitările de informații publice au fost făcut în contextul în care tot mai mulți jurnaliști semnalează că nu mai au acces la aceste informații, la nivel de județe.

Secretarul de stat din MAI, Gheorghe Sorescu, a interzis prefecturilor, printr-o adresă, să mai furnizeze astfel de informații. Singurul abilitat să informeze publicul este acel misterios Grup de comunicare strategică, o structură guvernamentală cu atribuţii nepublice și care nu are publicate datele de contact. 

Cetățenii au dreptul să fie informați despre evoluția epidemiei la ei în județ, transparența fiind esențială mai ales atunci când statul îi cere cetățeanului să respecte orbește niște restricții drastice.

Prin solicitările transmise, APADOR-CH a amintit autorităților că Legea nr. 544/2001 nu poate fi modificată printr-o adresă, fie ea și de secretar de stat, transmisă în stare de urgență. Nu pot fi stabilite alte reguli decât cele prevăzute de lege cu privire la ce înseamnă informaţie de interes public, cine este obligat şi cine nu să comunice informaţiile de interes public şi în ce formă. În Decretul de Instituire a Stării de Urgență termenul de răspuns pentru aceste solicitări s-a dublat, nicidecum nu a fost suspendat dreptul de acces la informații de interes public.

Citește solicitarea de informații adresată guvernului

Găsiți aici un jurnal de pandemie, cu demersurile făcute de APADOR-CH. Jurnalul este actualizat permanent Covid 19

Prin lipsa de transparență, instituțiile statului alimentează conspirationismul și dezinformarea

/in , , /by

20 martie 2020

Prin lipsa de transparență, instituțiile statului alimentează conspirationismul și dezinformarea

Organizațiile semnatare atrag atenția autorităților publice din România că asigurarea transparenței printr-un dialog deschis cu reprezentanții mass-media precum și garantarea pluralismului de opinii sunt valori fundamentale ale democrației care pot favoriza cooperarea cetățenilor cu autoritățile statului, cooperare care devine vitală în condiții de criză.

Înțelegem că în acest moment eforturile autorităților publice sunt îndreptate spre criza generată de pandemie, însă considerăm că acest lucru nu trebuie să conducă la încălcarea legii chiar de către instituțiile publice sau la abuz de putere din partea acestora. Mai mult, atragem atenția autorităților că ideea de a reduce disponibilitatea de comunicare pentru a se putea dedica rezolvării problemelor crizei este o eroare gravă care poate să producă efecte contrare așteptărilor. Asigurarea transparenței și a promptitudinii în răspunsul autorităților către public și mass-media este o regulă de bază a comunicării în condiții de criză. Comunicarea este parte a crizei, iar dacă este făcută prost, criza riscă să ia proporții dramatice.

Facem acest apel deoarece la numai 3 zile de la declararea stării de urgență, observăm deja situații pe care le considerăm abuzive:

Direcția de Sănătate Publică Cluj a transmis un document către un jurnalist în care menționează că „suspendă” activitatea de a da curs solicitărilor de informații de interes public conform Legii 544/2001, pe perioada stării de urgență. În paralel, Direcția de Sănătate Publică Botoșani a transmis presei o hârtie prin care își declină competența de a răspunde la o astfel de cerere, solicitând presei să se adreseze Grupului de Comunicare Strategică, deși solicitarea viza activitatea DSP Botoșani.

Amintim că termenul general de răspuns, conform Legii 544/2001, este de 10 zile, iar ca excepție el poate fi prelungit la 30 de zile. În cazul presei termenul de răspuns este de 24 de ore. În Decretul de Instituire a Stării de Urgență, se menționează că termenul de răspuns pentru aceste solicitări este dublat, nicidecum nu este menționată suspendarea dreptului de acces la informații de interes public. Prin urmare cele 10, respectiv 30 de zile devin maximum 20 de zile sau 60 de zile în starea de urgență, iar în cazul presei – maximum 48 de ore. Refuzul de a răspunde la solicitările de informații publice rămâne în continuare abatere disciplinară, potrivit articolului 21 din aceeași lege.

Pe de altă parte, Decretul Prezidențial privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României dă atribuții insuficient reglementate instituțiilor publice. Articolul 54 menționează un mecanism care face posibilă „eliminarea de la sursă” sau „blocarea accesului utilizatorilor din România la conținutul care promovează știri false cu privire la evoluția COVID-19”. Înțelegem potențialul de pericol al știrilor și informațiilor false, considerăm însă că nu Guvernul este instanța care trebuie să stabilească valoarea de adevăr a informațiilor oferite de mass-media. În condițiile în care rolul presei este și de a evalua critic activitatea Guvernului, astfel de atribuții deschid posibilitatea de abuz și pun în pericol libertatea presei. Măsurile de combatere a știrilor false trebuie aplicate gradual, la început cu atenționarea autorilor cu privire la posibilitatea de dezinformare, cererea de modificare a titlurilor sau a anumitor termeni eronați, eliminarea sau modificarea conținutului. Numai după ce acestea nu dau rezultate trebuie să se ajungă la închiderea site-ului, prin apelarea la găzduitor, conform legislației aplicabilă în domeniu. Nu recomandăm apelarea la blocarea prin furnizorii de Internet (cum este prevăzut acum în decretul de urgență) fără a lua în considerare posibilitatea că prin această măsură există riscul de a face un conținut obscur mult mai cunoscut decât era și, deci, de a încuraja, indirect, răspândirea lui. Motivarea tuturor măsurilor dispuse de autorități trebuie să fie publică, pentru a se putea stabili în mod transparent în ce au constat știrile false și ce greșeli au fost făcute, în scopul evitării comiterii unor fapte similare și de către alte persoane. Orice decizie a autorităților publice trebuie să poată fi apelată în fața instanțelor de judecată.

Organizația Națiunilor Unite și Human Rights Watch fac un apel către toate statele să nu folosească această perioadă ca pretext pentru măsuri care încalcă drepturile omului, fără ca aceste măsuri să fie justificate și fără a fi explicate publicului general.

Vă solicităm să nu abandonați fundamentele democrației, cu atât mai mult cu cât acestea pot contribui la creșterea colaborării populației cu autoritățile publice. Îngrădirea libertății presei sub pretextul crizei și lipsa de transparență din partea autorităților nu pot decât să afecteze încrederea cetățenilor în acțiunile autorităților publice, încredere care este vitală pentru depășirea acestui moment.

ActiveWatch
CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică
APADOR-CH
Funky Citizens
Centrul pentru Inovare Publică
Asociația pentru Tehnologie și Internet – ApTI
Asociația CIVICA
Asociația MozaiQ LGBT
Átlátszó Erdély – Asociația Transilvania Transparentă
Greenpeace România
Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile
Expert Forum
Civitas Politics

Printr-un proiect cu finanțare europeană, Guvernul vrea să mai taie din informațiile publice

/in , /by

Secretariatul General al Guvernului vrea ca cetățenii care cer informații publice, conform Legii 544/2001, să aducă adeverințe care să ateste interesul pe care-l au. În caz contrar pot fi acuzați că prejudiciază cu rea-credință autoritățile. Modificările la normele legii sunt prilejuite de un proiect european derulat de SGG și MAI

 

„Guvernare transparentă, deschisă și participativă – standardizare, armonizare, dialog îmbunătățit” se numește proiectul cu finanțare europeană, derulat de Secretariatul general al Guvernului împreună cu Ministerul Administrației și Internelor. Scopul anunțat al proiectului este „creșterea gradului de transparență a actului de guvernare”, dar cel puțin una dintre acțiunile derulate în proiect – modificarea normelor Legii 544/2001 – pare să arate contrariul, adică să restrângă accesul cetățenilor la informațiile publice.

Cele două instituții partenere în proiect au organizat astăzi, 27 septembrie, o consultare publică, anunțată pe site, dar fără afișarea modificărilor propuse. Acestea au fost transmise doar la cerere, participanților.

Cu doar o zi înainte de consultare am aflat și noi care sunt intențiile Guvernului și am formulat câteva observații la propunerile de modificare a normelor Legii 544/2001. Vi le prezentăm într-un tabel comparativ, pentru a fi mai ușor de urmărit:

 

Textul actual Modificări propuse Obiecțiile APADOR-CH
Art. 13. – Solicitarea informaţiilor de interes public, altele decât cele prevăzute să fie comunicate din oficiu, va fi adresată instituţiei sau autorităţii publice, în condiţiile art. 6 din Legea nr. 544/2001. 3. Articolul 13 se modifică și va avea următorul conținut:

(1) Solicitarea informaţiilor de interes public, altele decât cele prevăzute să fie comunicate din oficiu, va fi adresată instituţiei sau autorităţii publice, în condiţiile <LLNK 12001 544 10 201 0 29>art. 6 din Legea nr. 544/2001. Este în sarcina autorității sau a instituției publice de a califica solicitarea în funcție de obiectul acesteia și de interesul solicitantului ca intrând sau nu, după caz, în aria de aplicabilitate a Legii nr. 544/2001.

(2) Conținutul informațiilor de interes public se furnizează în forma în care sunt identificate și deținute de autoritatea sau instituția publică. Prelucrarea cantitativă sau calitativă de orice natură a conținutului informațiilor de interes public identificate nu este în sarcina autorității sau instituției publice.

(3) Persoanele care efectuează studii şi cercetări în folos propriu sau în interes de serviciu trebuie să facă dovada solicitărilor formulate în acest temei pentru a avea acces la fondul documentaristic al autorităţii sau al instituţiei publice.

(4) Pot constitui motive de refuz al comunicării informațiilor solicitate și lipsa furnizării datelor de identificare reale ale solicitantului sau lipsa dovezii prevăzute de alin. 3.

 

 (2) Există riscul ca instituțiile publice să nu mai comunice deloc date statistice. De exemplu, câte controale au făcut într-o anumită perioadă, pentru că asta înseamnă să numere controalele făcute, adică o prelucrare cantitativă. O astfel de prevedere în norme este contrară Legii 544, care definește informațiile de interes public drept informații care privesc sau rezultă din activitatea unei entități publice. Or, și informațiile de natură statistică (ce presupun o prelucrare cantitativă și, uneori, calitativă a informațiilor brute) sunt informații care privesc sau rezultă din activitatea entității. Prin norme nu se poate modifica legea, adică elimina o parte din informațiile prevăzute de lege pentru a fi accesate.

(3) Legea 544 nu prevede nicio condiție pentru a avea acces la informații publice, deci solicitarea, în normele de aplicare, a unei dovezi/adeverințe care să ateste un interes documentar al solicitantului este și ilegală și absurdă. Dacă un cetățean face cercetări pe cont propriu, despre nivelul cheltuielilor bugetare din localitatea în care locuiește, cui va cere adeverință, sieși?

(4) Datele de identificare ale persoanei care solicită informații publice sunt, conform legii, numele, prenumele și adresa la care solicită să-i fie comunicate informațiile. În măsura în care cineva ar pretinde că se numește Mickey Mouse, acesta ar putea fi un motiv de respingere a cererii de informații, pentru că e evident un nume fals. Dar dacă cererea e formulată de Ionescu Vasile, de unde poate ști instituția respectivă că pe cetățean nu-l cheamă așa?

  Art. 22. – (1) În cazul în care informaţia solicitată nu este dintre cele care se comunică din oficiu, solicitarea se transmite structurilor competente din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, care deţin informaţiile solicitate, pentru a verifica respectarea prevederilor art. 12 din Legea nr. 544/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) În cazul în care informaţia solicitată este identificată ca fiind exceptată de la accesul liber la informaţie, se asigură, în termen de 5 zile de la înregistrare, informarea solicitantului despre acest lucru.

(21) În situaţia în care informaţia publică solicitată se află pe un înscris care conţine atât informaţii la care accesul este liber, cât şi informaţii exceptate de la liberul acces, informaţia publică solicitată va fi comunicată, după anonimizarea informaţiilor exceptate, prevăzute la art. 12 din Legea nr. 544/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Structurile prevăzute la alin. (1) au obligaţia să identifice şi să actualizeze informaţiile de interes public care sunt exceptate de la accesul liber, potrivit legii.

 

 4. La articolul 22 se introduc alineatele 4 și 5 cu următorul conținut:

”(4) După comunicarea informației de interes public solicitate, solicitările care au același obiect și sunt formulate de același solicitant se clasează.”

”(5) Autoritatea sau instituția publică are posibilitatea de a publica, din oficiu, orice informații a căror solicitare a înregistrat o frecvență mare din partea publicului, în funcție de obiectul sau domeniul său de activitate, cu respectarea prevederilor legii.”

 

  
 Art. 26. – Structurile sau persoanele responsabile de informarea publică directă realizează organizarea şi funcţionarea punctului de informare-documentare, după cum urmează:

a) asigură publicarea buletinului informativ al autorităţii sau instituţiei publice, care va cuprinde informaţiile de interes public comunicate din oficiu, prevăzute la art. 5 din Legea nr. 544/2001;

b) asigură publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, a raportului de activitate al autorităţii sau instituţiei publice;

c) asigură disponibilitatea informaţiilor comunicate din oficiu, prevăzute la art. 5 din Legea nr. 544/2001, cu modificările şi completările ulterioare, pe pagina de internet şi la afişierul instituţiei, precum şi în alte modalităţi, după caz;

d) organizează în cadrul punctului de informare-documentare al instituţiei accesul publicului la informaţiile furnizate din oficiu.

 

 5. Articolul 26 se modifică și va avea următorul conținut:

”(1) Structurile sau persoanele responsabile de informarea publică directă realizează organizarea şi funcţionarea punctului de informare-documentare, după cum urmează:

a) asigură publicarea buletinului informativ al autorităţii sau instituţiei publice, care va cuprinde informaţiile de interes public comunicate din oficiu, prevăzute la <LLNK 12001 544 10 201 0 29>art. 5 din Legea nr. 544/2001;

b) asigură publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, a raportului de activitate al autorităţii sau instituţiei publice;

c) asigură disponibilitatea și actualizarea informaţiilor comunicate din oficiu, prevăzute la <LLNK 12001 544 10 201 0 29>art. 5 din Legea nr. 544/2001, cu modificările şi completările ulterioare, pe pagina de internet şi la afişierul instituţiei, precum şi în alte modalităţi, după caz;

d) organizează în cadrul punctului de informare-documentare al instituției accesul publicului la informațiile furnizate din oficiu.

(2) În termen de 5 zile lucrătoare de la apariția unor modificări, informațiile de interes public care se comunică din oficiu se actualizează de către autoritatea sau instituția publică, prin structurile sau persoanele responsabile de informarea publică directă.”

 

  
Art. 31. – Răspunderea disciplinară a funcţionarului desemnat pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 544/2001 se stabileşte conform Statutului funcţionarilor publici, statutelor speciale sau, după caz, Codului muncii.

 

 7. Articolul 31 se modifică și va avea următorul conținut:

„(1) Răspunderea disciplinară a funcţionarului desemnat pentru aplicarea prevederilor <LLNK 12001 544 10 201 0 18>Legii nr. 544/2001 se stabileşte conform Statutului funcţionarilor publici, statutelor speciale sau, după caz, Codului muncii.

(2) Persoana care formulează cu rea-credință solicitări de informații de interes public răspunde pentru prejudiciile create autorității sau instituției publice.”

 

 (2) Nu este necesară o asemenea prevedere. Cererile abuzive pot fi respinse pe acest motiv (potrivit art. 57 din Constituție, ca orice drept, și cel la informații trebuie exercitat cu bună-credință), iar cererile repetitive pot fi clasate pentru acest motiv, așa cum prevăd normele. Modificarea astfel propusă ar putea fi folosită de unele instituții pentru a descuraja solicitarea de informații publice. Articolul va constitui o veșnică amenințare la adresa petenților, că vor fi puși să plătească sau să intre în proceduri judicare în cazul în care șefii instituțiilor s-ar putea „supăra” că unii cetățeani întreabă prea multe.

 

 

Din textul anunțului de pe site-ul SGG aflăm că în același proiect Guvernul dorește, în spiritul aceleiași „armonizări” probabil, și elaborarea unor norme pentru Legea 52/2003, a transparenței decizionale. Le vom verifica și pe acelea ca să ne asigurăm că nu contravin legii, dar îi sugerăm pe această cale Guvernului să încerce să exerseze transparența mai des și mai bine respectând măcar cele două legi în discuție, așa cum sunt ele azi. Deși sunt în vigoare de atâția ani, încă sunt necunoscute pentru multe din instituțiile publice românești.

Citește și

Cum folosești deștept Legea 544/2001 ca să obții informații publice

 

The Romanian government fights terrorism with red tape, forcing NGOs to send thousands of TINs to ministries

/in , /by

The draft law approved by the Romanian Government for the transposition of Directive (EU) 2015/849 on the prevention of the use of the financial system for the purposes of money laundering or terrorist financing goes far beyond its provisions in order to drown the critical voices of civil society in reports full of TINs (taxpayer identification number) and ID series. For example, the Government adds associations, foundations and federations, on its own initiative, in a seemingly excess of European zeal, as reporting entities bound to communicate the personal data of the beneficiaries. Thus, the personal data of journalists or children participating in any kind of NGO activity should be reported.

Without any reasonable argument, civil society is placed in the same category of financial risk as providers of gambling services and banking institutions. Without the publication of any risk analysis, as recommended by international standards in the field, NGOs are required to report sets of data that even profitable banks and gambling firms can hardly cope with.
Transparency of the internal structure of any NGO – status, address, membership of the Board, etc. – is already provided in Romania through the National NGO Register, which is managed by the Ministry of Justice and is publicly available at http://www.just.ro/registrul-national-ong/.

On May 31, 2018, the Romanian Government approved the Draft Law on the Prevention and Control of Money Laundering and Terrorist Financing, as well as on amending and completing some normative acts. In trying to transpose the Fourth EU Money Laundering Directive, the government project has already prompted strong criticism from the NGO sector. This will seriously affect the activity of civil society by introducing the obligation to communicate to the Government the identification data of the beneficial owners of non-governmental organizations under the extreme sanction of dissolution in case of non-compliance.

More specifically, the project will lead to:
– the complete closure of organisations working for the most vulnerable groups: abused people, people whose human rights are not respected, people affected by extreme poverty, or

– the drastic reduction of the number of citizens who use the services of non-governmental
organizations;

– in addition, the status of obliged entity, imposed on NGOs by an exaggerated interpretation of the
Directive, also has damaging effects on NGOs’ activity. Thus, only one of the effects is that NGOs will no longer be able to sign partnerships without informing each other about the complete lists of their beneficial owners, including persons, with names, surnames and all civil status data from the identity documents (Article 15 (1) and Article 19 (8, 10)).

The criticisms were exposed and explained to law initiators, the Ministry of Justice and the National Office for the Prevention and Combating of Money Laundering, in a public debate held on May 7 at the request of the Civil Society Development Foundation (FDSC). The explanations, however, had no impact. The conclusions of NGOs participating in the debate, available in an open letter, have remained bleak:

We conclude with the hope that you will stop these serious changes to the freedom of operation of civil society in Romania: reporting the identification data of the NGO service beneficiaries and the possibility of dissolution as a sanction for the refusal to disclose this data We also believe that the current form of the draft law will not ensure the achievement of the final objective of the Directive, as civil society cannot even report, nor will the authorities be able to process the huge amount of information.

For example, only the social services and related services sector (socio-educational or sociomedical, housing, labour market mediation, etc.) provided by non-governmental organizations in Romania have about 350,000 beneficiaries annually.

The situation is all the more serious because the law clearly contradicts one of the key sources by which the Government bases its draft law : FATF (Financial Action Task Force) recommendations, the intergovernmental organization working to reduce money laundering and terrorism financing. FATF Recommendation 8 directly addresses nonprofit organizations and imposes exactly what the Government of Romania has not done: for non-profit entities, any approach to the problem is done through risk analysis and measures proportionate to the identified risk. As no assessment of the terrorist risk in the NGO sector has been published in Romania, it is incomprehensible that the above-mentioned measures are proportionate to the alleged risk.

The current form of the draft law is therefore unacceptable for a functioning civil society in a European state. Excessive and harmful provisions on associations, foundations and federations must be blocked in Parliament.

For more information, please contact:
Simona Constantinescu, Civil Society Development Foundation (mobile +40752.444.306, email
simona.constantinescu@fdsc.ro)
Nicoleta Andreescu, Association for the Defence of Human Rights in Romania – the Helsinki Committee (APADOR-CH) (mobile +4 0733.078.721, email nandreescu@apador.org)

Signatories
1. ACCEPT
2. ActiveWatch
3. Alături de Voi
4. Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)
5. Asociația Anais
6. Asociația Dăruiește Viață
7. Asociația Front
8. Asociația Groundfloor Group
9. Asociația Mame pentru Mame
10. Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen – A.L.E.G.
11. Asociatia Pro Democrația
12. Asociația pentru Relații Comunitare
13. Asociația SAMAS
14. Asociatia Transcena
15. Centras
16. Centrul Cultural Clujean
17. Centrul de Resurse pentru Comunitățile de Romi
18. Centrul pentru Inovare Publică
19. Centrul pentru Jurnalism Independent
20. Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis
21. Centrul pentru Legislație Nonprofit
22. CeRe Centrul de Resurse pentru participare publică
23. Colectiv A
24. CPE – Centrul Parteneriat pentru Egalitate
25. CRJ – Centrul de Resurse Juridice
26. CRPE Centrul Român de Politici Europene
27. ECPI Euroregional Center for Public Initiatives
28. Expert Forum
29. Federația Dizabnet – Rețeaua prestatorilor de servicii pentru persoane cu dizabilități
30. Federația Fundațiilor Comunitare din România
31. FOND Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare
32. FONPC Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil
33. FONSS Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale
34. Fundatia pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC)
35. Fundația Agenția Împreună
36. Fundația AltArt pentru Artă Alternativă
37. Fundația Civitas
38. Fundația Comunitară București
39. Fundația Comunitară Oradea
40. Fundația Comunitară Sibiu
41. Fundația Comunitară Iași
42. Fundația Comunitară Țara Făgărașului
43. Fundația Comunitară Timișoara
44. Fundația Crucea Albă
45. Fundatia HEKS/EPER Romania
46. Fundația Estuar
47. Fundația Gabriela Tudor
48. Fundația Inimă de Copil
49. Fundația Inovații Sociale Regina Maria
50. Fundația Little John’s (Cisnădioara)
51. Fundația Noi Orizonturi
52. Fundația PACT
53. Fundația pentru Parteneriat
54. Fundația Sensiblu
55. Fundația Regen
56. Greenpeace România
57. Grupul PONT
58. Hope and Homes for Children
59. HOSPICE Casa Speranței
60. Institutul pentru Politici Publice
61. Institutul Prezentului
62. Let’s Do It, Romania!
63. MagiCAMP
64. Mediawise Society
65. MetruCub – resurse pentru cultură
66. Miliția Spirituală
67. Opportunity Associates România
68. Organizaţia Suedeză pentru Ajutor Umanitar Individual
69. Rețeaua Națională a Muzeelor din România
70. Roma Education Fund
71. Salvați Copiii România
72. Societatea Academică din România
73. Societatea de binefacere Diakonia Făgăraș
74. Techsoup Romania
75. TERRA Mileniul III
76. Terre des hommes Elveția
77. United Way Romania
78. Valentina România
79. Florian Matei-Popescu, cercetător la Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan” al Academiei
Române, București
80. Prof. Dr. Mihaela Lambru, Facultatea de Sociologie si Asistență Socială, Universitatea din
București

Parlamentul întărește prezumția de nevinovăție instituind prezumția de vinovăție

/in , , /by

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

APADOR-CH solicită Comisiei speciale pentru modificarea Codurilor penale să lucreze transparent și să implice în dezbaterea proiectelor toți actorii importanți din domeniul justiției și ai societății civile

 

București, 10 mai 2018

 

Noile modificări la Codul penal și la Codul de procedură penală, discutate săptămâna aceasta în Comisia specială din Parlament, pentru „sistematizarea, unificarea și asigurarea stabilității legislative în domeniul justiției”, au stârnit din nou nemulțumire și dezbateri aprinse în rândul opiniei publice și între profesioniști.

APADOR-CH a identificat cel puțin două aspecte problematice între amendamentele propuse de unii parlamentari, așa cum au fost ele publicate în media. Primul dintre ele este modificarea propusă la articolul 277, privind „Compromiterea intereselor justiţiei”, amendamentul adăugat prin alineatul 5 având următorul cuprins:

(5) Divulgarea oricăror date privind desfășurarea urmăririi penale, de natură a afecta imaginea publică a celor cercetați, a induce în opinia publică ideea vinovăției lor sau a zdruncina în orice fel prezumția de nevinovăție, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la doi ani sau cu amendă.

Dacă informațiile date publicității sunt neadevărate, pedeapsa este de la un an la trei ani sau amendă.

Atunci când făptuitorul nu poate fi identificat este antrenată răspunderea pentru neglijență a persoanelor competente să efectueaze urmărirea penală în cazul respectiv, pedeapsa fiind amendă penală și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.

O primă problemă a  acestui amendament este că în formularea textului de lege se folosesc exprimări echivoce, care nu au claritatea și previzibilitatea cerute de Constituție unei legi.

Astfel, sintagma: “Divulgarea oricăror date privind desfășurarea urmăririi penale” poate însemna orice. De asemenea, ambiguitatea redactării sintagmei „de natură a afecta imaginea publică a celor cercetați” permite interpretarea că orice informații despre stadiul urmăririi penale, altele decât cele favorabile suspectului/inculpatului, pot fi „de natură a afecta imaginea publică a celor cercetați”.

În consecință, dacă un astfel de amendament ar fi adoptat, în loc de informarea corectă și obiectivă a opiniei publice cu privire la stadiul urmăririi penale, vor putea fi publicate doar știri pozitive despre suspecți/inculpați sau opinii glorificatoare la adresa acestora, în caz contrar existând riscul comiterii unei infracțiuni.

În plus, acest amendament, care se dorește a fi dedicat consolidării prezumției de nevinovăție, introduce, în premieră, în Codul penal, prezumția de vinovăție, în cazul organelor de anchetă, care vor fi prezumate vinovate că au divulgat informații dintr-un dosar, în cazul în care nu poate fi identificată sursa acelor informații. Această prevedere încalcă prezumția de nevinovăție, prevăzută în Constituție la articolul 23, alineatul 11. Orice persoană (chiar și un anchetator) este prezumată nevinovată până la condamnarea definitivă, iar în realitate acele scurgeri de informații pot avea și alte surse implicate în faza de urmărire penală (părți, martori, avocați, experți etc.).

Un alt amendament discutabil este cel prin care se propune modificarea Articolului 290, privind Darea de mită. Se dorește ca simpla promisiune de dare de mită, incriminată în prezent, să nu mai constituie infracțiune. Va exista infracțiunea de dare de mită numai dacă promisiunea va fi urmată de niște acte materiale de îndeplinire, măcar parțială, a acesteia.

Potrivit textului propus,

Pentru ca fapta să constituie infracțiune, promisiunea trebuie să fie reală, serioasă, explicită, efectivă și conștientă. Nu este astfel promisiunea neurmată de acte materiale de natură a transpune în viață, cel puțin cu caracter incipient și parțial, înțelegerea frauduloasă.

Modificarea este cel puțin discutabilă întrucât integritatea presupune respingerea chiar și a simplei promisiuni.

Acestea sunt numai două exemple de modificări propuse la Codul penal, dar este posibil să mai existe și altele despre care societatea nu a aflat, de vreme ce lucrările comisiei nu sunt transparente.

Ca și în decembrie 2017, când aceeași Comisie a încercat să facă modificări la Codul de procedură penală, justificate de transpunerea în legislația națională a directivei europene privind prezumția de nevinovăție, se constată în continuare același stil de lucru opac și un refuz de a dezbate deschis proiectele cu toate părțile implicate.

APADOR-CH face din nou un apel către Comisia specială pentru sistematizarea, unificarea și asigurarea stabilității legislative în domeniul justiției să-și respecte propriul regulament, precum și regulamentele celor două camere ale Parlamentului și să lucreze transparent, cu publicarea proiectelor și a amendamentelor propuse la ele, astfel încât dezbaterile publice să se facă pe articole concrete, nu pe zvonuri și supoziții „scăpate” în presă, care inflamează inutil opinia publică.

Gabriela Firea dezinformează publicul pentru a-și justifica abuzurile din Primăria Generală

/in , , , /by

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

În urma incidentului înregistrat la ședința Consiliului General al Municipiului București, de joi 8 iunie 2017, 43 de grupuri civice și organizații neguvernamentale au semnat o scrisoare de protest adresată primarului general Gabriela Firea și celor 55 de consilieri generali. În document este dezavuată dezinformarea practicată de primarul Firea, după împiedicarea cetățenilor de a intra la ședința consiliului, și este sublinitată necesitatea transparenței și a colaborării dintre cetățeni și municipalitate, spre beneficiul orașului.

APADOR-CH a semnat scrisoarea și susține demersul, întrucât aceasta nu este singura atitudine netransparentă a primarului general față de societatea civilă – doamna Firea a primit și un premiu de la APADOR-CH pentru activitatea de anul trecut.

Scrisoare deschisă

Primarul General Gabriela Firea recurge la practici de intoxicare publică pentru a-și justifica abuzurile din Primăria Generală

Noi, semnatarii, facem un apel public către Primarul General și către membrii Consiliului General al Capitalei să înceteze abuzurile și să redeschidă Primăria către cetățenii Bucureștiului, respectând Legea 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică. Solicităm deschiderea sălii Consiliului General, punerea proiectelor de acte normative în dezbatere publică anterior votului, precum și respectarea dreptului cetățenilor de a se adresa plenului Consiliului General.

Acestea sunt instrumentele minime obligatorii de implicare a cetățenilor în procesul decizional la nivel local, prevăzute de legea administrației locale și de legea transparenței în administrația publică. Primarul Gabriela Firea și Consiliul General al Capitalei nu respectă niciuna dintre aceste obligații.

Săptămâna trecută, aproximativ 15 cetățeni, printre care și reprezentanți ai unor organizații non-guvernamentale, au intrat în sala de Consiliu General, în timpul desfășurării ședinței publice, după o oră de așteptare în fața unui reprezentant al poliției locale care insista să le comunice că nu le poate permite accesul pentru că nu sunt locuri libere în sală.
Argumentul era fals, fotografiile transmise de ziariștii din sală demonstrând contrariul – erau locuri libere și, mai mult, pe cele câteva ocupate erau instalați angajați ai primăriei – directori sau alți funcționari. În fapt, același argument, la fel de fals, a împiedicat, în ultimele șase luni, reprezentanții organizațiilor neguvernamentale să participe, în ciuda respectării riguroase a legii și a tuturor regulamentelor, la ședințele Consiliului General.

Conform Regulamentului de Funcționare a Consiliului General al Municipiului București, Art 35 (pg 24) – ședințele Consiliului General sunt ședințe publice, Art. 50 (pg.32) – orice persoană are dreptul de a solicita participarea la ședințele Consiliului General. Toate persoanele prezente la ședința din data de 8.06.2017 au notificat Primăria generală privind intenția lor de a participa la ședința Consiliului îndeplinind această condiție. Parte dintre ei au primit confirmarea că solicitarea le-a fost înregistrată.

Constatarea că Primăria recurge la diversiunea „în sală nu sunt locuri” pentru a justifica încălcarea legii de către angajații instituției a revoltat cetățenii veniți să participe la ședința Consiliului General. La ședința de săptămâna trecută, cetățenii au intrat în primărie și au bătut la ușa sălii de Consiliu până când cineva le-a deschis și au reușit să intre.
Prezența presei a fost decisivă pentru acest deznodământ. În lipsa jurnaliștilor, care au acordat atenție cetățenilor cărora li se refuza accesul, angajații primăriei nu ar fi acceptat să le permită acestora să intre la ședința care ar fi trebuit să rămână publică doar pe hârtie.

Pentru a se apăra public în fața acuzațiilor de abuz, Primarul General a continuat stratagema diversiunii: a lansat în spațiul public – în interviurile date presei și pe propria pagină de Facebook – informații absurde, calomnioase și care nu au corespondent în realitate.
Cităm numai două dintre informațiile mincinoase ale dnei Primar General: „Domnii și doamnele care au vrut să intre în Primărie i-au lovit pe polițiștii locali, trei dintre ei sunt acum la spital. I-au lovit cu un corp contondent, i-au dat cu capul de pereți și de uși, au făcut un scandal monstru și au intrat cu forța în primărie și cu forța în sala de consiliu general.” (Gabriela Firea pentru Digi 24, 8.06.2017)
„Acele peste 30 de scaune erau ocupate deja, tot de catre cetățeni“ (Gabriela Firea pentru Antena 3, 8.06.2017)
Joi, la Primăria Capitalei, câțiva cetățeni au decis să întrerupă practicile inacceptabile ale primăriei de a bloca accesul cetățenilor la ședințele care, conform legii, sunt publice. Și nu sunt publice degeaba: e nevoie să fie prezenți în sală pentru a vedea că – așa cum s-a întâmplat la ședința de joi – primarul general supune la vot decizii-surpriză privind cheltuieli de zeci de milioane de euro pentru proiecte de hotărâri care sunt depuse spre a fi adoptate în chiar ziua ședinței.

Persone de contact:
Irina Zamfirescu – irina@activewatch.ro, ActiveWatch
Oana Preda – oana@ce-re.ro, CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică

Apel susținut de:
ActiveWatch
Asociația Aviației
Asociația Dăruiește Viață
Asociația E-Romnja
Asociația Human Catalyst
Asociația Inițiativa Prelungirea Ghencea
Asociația Komunitas
Asociația Mai Mult Verde
Asociația Mișcarea Civică Miliția Spirituală
Asociația Partener Pentru Tine
Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România (APADOR-CH)
Asociația Romano Butiq
Asociația Salvați Cartierele Dămăroaia și Bucureștii Noi
Carusel
Centras
Centrul de Investigatii Media
Centrul de Resurse Juridice
Centrul FILIA
Centrul pentru Inovare Publică
Centrul pentru Jurnalism Independent
Centrul pentru Legislație Nonprofit
Centrul Român de Politici Europene
CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică
Expert Forum
Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale (FONSS)
Fundația Agenția de dezvoltare comunitară “Împreună”.
Fundația Alături de Voi
Fundația PACT
Funky Citizens
Geeks for Democracy
Grupul Civic Iancului
Grupul Civic Inițiativa Bragadiru
Grupul Civic Iubim Sectorul 3
Grupul de initiativa Callatis Drumul Taberei
Grupul de inițiativă „Oponenţă Proiect Străpungere – Ciurel – A1”
Grupul de Inițiativă Civică Floreasca
Grupul de Inițiativă Civică Tudor Vladimirescu
Grupul de Inițiativă Flamura
Grupul de Inițiativă Sala Palatului
Grupul Floreasca Civică
Grupul Luptă pentru Strada Ta
Organizația pentru Promovarea Transportului Alternativ în România – OPTAR
Policy Center for Roma and Minorities

Voi traduce din legaleză în română, pentru ca oamenii să înțeleagă justiția

/in , /by

Codru Vrabie, candidatul societății civile pentru CSM, vrea să crească încrederea românilor în actul de justiție, prin transparentizarea sistemului față de justițiabil

codru vrabie 

Codru Vrabie candidează pentru un post în Consiliul Superior al Magistraturii, din partea societății civile. APADOR-CH și alte 19 organizații neguvernamentale îi susțin candidatura. Audierea în Comisia juridică din Senat urmează să aibă loc în perioada următoare, probabil prima jumătate a lui noiembrie sau a doua jumătate a lunii decembrie. Fiind perioadă electorală e dificil de estimat ce program își vor face senatorii și ce priorități vor avea în timpul rămas din mandat.

Dar noi suntem gata să răspundem la întrebări, așa că vă propunem o scurtă privire asupra proiectului domnului Vrabie.

APADOR-CH: Vreți să reprezentați societatea civilă, sau măcar o parte a ei, în CSM. Spuneți-ne trei motive principale pentru care vă considerați potrivit pentru a ocupa un loc acolo, dincolo de condițiile legale pe care le îndepliniți.


Codru Vrabie: Cred că CSM-ul, de fapt mai toate profesiile juridice, suferă de o formă de izolare față de restul societății, în primul rând prin limbaj. Atunci când asculți dialogul dintre juriști, ei tind să facă permanent referiri la articole din legi: art. 31 din Constituție, coroborat cu art. 12 din Legea 544…  Limbajul lor e foarte ermetic, e tehnic, pare de nepătruns pentru cetățeanul obișnuit. Eu mă lovesc de acest inconvenient de vreo 15 ani. Am învățat să comunic cu oamenii din justiție, pe limba lor, însă am o pasiune pentru transparență, dublată de o experiență tot de vreo 15 ani, în materia accesului la informații și a transparenței decizionale, despre care cred că mă va ajuta să traduc deciziile CSM-ului din legaleză în română 🙂  
În egală măsură, de 7 ani, lucrez într-un program de instruire pentru tineri juriști, în care am învățat cum să mă comport cu judecătorii și procurorii, cu viitorii mei colegi din CSM.  Cu alte cuvinte, sper că sunt suficient de cunoscut în lumea lor și că le va fi mai ușor să dialogheze cu mine, că vor fi suficient de deschiși și de cooperanți, astfel încât să am ce să traduc din legaleză în română 🙂  
Nu în ultimul rând, eu sunt un om preocupat de reformele din justiție și de anticorupție, am participat la elaborarea mai multor legi și planuri de acțiune, încă din perioada când abia începuse procesul de aderare la Uniunea Europeană, apoi la încheierea negocierilor de aderare pe Capitolul ustiție și Afaceri Interne, la cele patru Strategii Naționale Anticorupție și la foarte recenta Strategie pentru Dezvoltarea Sectorului Judiciar. Mi se pare important, pentru noi, cetățenii, să avem un sistem de justiție predictibil, în care să putem avea încredere. Și, pentru că o mare parte din deciziile astea, care ne-ar ajuta să avem o justiție mai bună, se iau la nivelul CSM, îmi doresc să fiu în mijlocul acțiunii, să contribui la atingerea acestor obiective.

A: Explicați-i unui justițiabil cu o cultură juridică minimală ce e acela CSM, ce face el și care e rolul lui în justiție?
CV: Constituția ne spune că CSM este garantul independenței justiției. Probabil că asta nu înseamnă foarte mult pentru un cetățean obișnuit. Da, în momentul în care acel cetățean are o problemă în justiție, când devine justițiabil, cum se spune, lucrurile pe care le are de făcut CSM-ul devin foarte importante: selecția magistraților, dintre absolvenții institutului de magistratură, în scopul de-a deveni judecători și procurori, se face de către CSM;  tot CSM se îngrijește de cariera magistraților, de promovarea celor mai buni, de sancționarea celor răi;  tot CSM îi apără pe magistrați de eventualele atacuri ale politicienilor, așa cum tot CSM inspectează munca judecătorilor și procurorilor, să se asigure că se mențin la standardul de profesionalism pe care îl așteptăm cu toții de la un magistrat. Nu în ultimul rând, CSM avizează (pozitiv sau negativ) proiectele de lege (sau de ordonanță) care au legătură cu organizarea și funcționarea justiției, iar lipsa avizului de la CSM poate conduce chiar la întoarcerea din drum a proiectului. Cu alte cuvinte, de CSM depinde, în foarte mare măsură, dacă procurorii sunt profesioniști, dacă judecătorii sunt imparțiali, dacă justiția e independentă de orice alte forțe sau instituții din societate, tocmai pentru a fi dreaptă. Dar CSM nu se ocupă în mod direct de cariera avocaților, de exemplu, nu prea are treabă cu notarii sau cu executorii judecătorești, nici cu mediatorii ori cu consilierii de probațiune.  CSM, însă, se mai ocupă întrucâtva și de grefierii de la instanțe și parchete, știți, oamenii cu care discutăm pe hol, pentru a avea acces la dosar.

A: Cu ce ne ajută pe noi, cetățenii obișnuiți, faptul că vom avea un reprezentant (sau doi) în CSM?
CV: Deocamdată nu ne ajută prea mult, pentru că omul sfințește locul. Poate țineți minte că, în 2003, am modificat niște lucruri în Constituție;  apoi, în 2004, noua legislație, pusă în acord cu noul text constituțional, a dat naștere primului CSM care avea reprezentanți ai societății civile, cu mandat până în 2010. Din diverse motive, abia în 2009 am avut acolo un reprezentant interesat de transparență decizională. Apoi, în al doilea CSM, din 2011 încoace, am avut tot un singur reprezentant interesat de acest lucru, dar numai pentru un an. Așadar, abia de anul viitor putem spera noi, cetățenii obișnuiți, să avem acolo măcar un reprezentant (deși eu mi-aș dori să fim doi!) doritori și capabili de-a explica deciziile CSM pe limba oamenilor obișnuiți. Vă dau un exemplu: anul acesta, la rectificarea bugetară, s-au aprobat 244 de locuri noi pentru judecători.  CSM a stabilit necesarul, repartizarea posturilor către instanțele din țară, a negociat cu Ministerul Justiției partea de alocare bugetară. La judecătoriile sau tribunalele unde veți vedea noi judecători în această toamnă, cetățenii pot fi mai mulțumiți, dar fără să știe de ce. Acolo unde nu vor exista noi judecători, cetățenii pot fi nemulțumiți, dar tot fără să știe de ce. Un reprezentant în CSM care e pasionat de transparență v-ar putea explica și din ce motiv nu s-au putut obține mai mult de 244 de posturi, și care au fost argumentele pentru care un tribunal a primit 2 posturi în plus, în timp ce o judecătorie învecinată nu a primit nimic.

A: Dacă vine la dumneavoastră un om dezamăgit de justiție, care a pierdut un proces „cu dreptatea în mână”, îl puteți ajuta? Ce i-ați spune?
CV: Oh, nu, eu nu l-aș putea ajuta cu nimic, nici acum, nici dacă aș fi membru CSM. În sistemul de justiție există așa-numitele căi de atac, prin care un om nemulțumit de o hotărâre judecătorească se poate adresa unei instanțe superioare, pentru un fel de rejudecare. În anumite situații, dacă se presupune că judecătorii ar fi făcut ceva rău în timpul judecății, ar fi fost părtinitori, neprofesioniști ori corupți, există posibilitatea unei inspecții judiciare sau a unei plângeri penale. Inspecția Judiciară este o instituție (de tip administrativ sau disciplinar, dacă vreți) care se află sub autoritatea CSM. Dacă raportul de inspecție găsește niște deficiențe profesionale, CSM poate sancționa magistratul în cauză. Dacă e vorba de ceva mai grav, cum ar fi o infracțiune de corupție, atunci intervine DNA, care nu mai este în niciun fel sub autoritatea CSM. Îmi pare rău, dar nu este deloc în atribuțiile CSM să „repare” dreptatea unui om care se consideră nedreptățit, deci chiar nu l-aș putea ajuta cu nimic pe acel om 🙁

A: Ce vă propuneți să faceți dacă veți deveni membru CSM?
CV: În esență, îmi propun trei lucruri mari și late:  În primul rând, să păstrez legătura, cât mai strâns, cu cetățenii, prin toate organizațiile sau grupurile informale care au un interes legat de buna funcționare a justiției. În felul ăsta mă voi asigura că pot traduce deciziile CSM din legaleză în română, dar și că voi putea aduce pe masa CSM problemele justițiabililor (pe cele pe care nu le poate rezolva CSM, pentru că nu-i stau în atribuții, mă voi strădui să le aduc la cunoștința celorlalți decidenți, fie la minister, fie în parlament). Al doilea lucru pe care mi-l propun este să lucrez cu aparatul tehnic din CSM la deschiderea instituției, la o mai mare transparență despre deciziile luate, despre datele statistice privind funcționarea justiției. E posibil ca, la început, prin publicarea unor informații mai puțin obișnuite, oamenii să devină ceva mai neîncrezători în justiție, dar eu am convingerea că, pe măsură ce efortul de transparență va fi susținut constant, oamenii vor începe să vadă că lucrurile evoluează spre mai bine, iar asta îi va face să aibă ceva mai multă încredere în justiție. Deși e abia pe locul 3 în enumerare, mă interesează să putem crește capacitatea CSM de a analiza performanța instituțiilor din sistemul de justiție (adică performanța instanțelor și a parchetelor) și de a lua niște decizii care să ne ajute în dezvoltare. De exemplu, eu cred că va crește numărul litigiilor legate de proprietatea intelectuală și de interacțiunile electronice dintre oameni, ceea ce înseamnă că va trebui să ne educăm magistrații, pentru a putea face față provocărilor din viitor, legate de ceea ce se numește „societatea informațională.” Dacă nu vom face asta, iar magistrații vor avea dificultăți în a înțelege legile aplicabile în mediul electronic, ne putem aștepta că dezvoltarea economică pe bază de IT va începe să ne ocolească. De asta și spun, cu mecanismul de reprezentare și cu transparența, ne vom ajuta să ne creștem capacitatea de-a lua decizii «cu mintea-n cap», ceea ce se va traduce în sprijin pentru dezvoltarea noastră economică.

A: Ce credeți că veți reuși să faceți, realist, din tot ce v-ați propus?
CV: Cred c-am fost deja suficient de realist pentru a-mi propune niște lucruri fezabile 🙂 Cred că mecanismul de reprezentare va funcționa foarte bine, pentru că depinde numai de mine să-mi planific întâlniri cu oamenii, prin țară. La partea de transparență, am în vedere informații și date care, conform legii, trebuie să fie disponibile și comunicate publicului. Intervenția mea va fi în sensul de-a grăbi publicarea, de a o face sistematic și printr-un canal de comunicare accesibil cât mai multor cetățeni-justițiabili. Desigur, capacitatea de analiză și de luare a deciziilor e o chestiune mai dificilă, va dura mai mult, însă am la dispoziție un mandat de 6 ani. Eu sper să pot împinge lucrurile suficient de repede, astfel încât în vreo 2 ani de zile să ne apropiem de idealul pe care mi-l imaginez eu.

A: După experiența din CNI, în care ați preferat să vă retrageți înainte de încheierea mandatului, cum veți aborda eventualele conflicte la care ați putea ajunge în relația cu ceilalți membri CSM?
CV: Din CNI m-am retras în momentul în care nu mi-am mai putut îndeplini mandatul de reprezentare a organizațiilor societății civile. Dacă aș fi rămas acolo până la sfârșitul mandatului, le-aș fi făcut rău organizațiilor pe care le reprezentam, le-aș fi făcut rău colegilor din CNI și i-aș fi făcut rău instituției ANI. Dacă mă voi afla într-o situație similară, nu voi ezita să mă dau la o parte, pentru că scopul meu e să fac ceva bun, vorba ‘ceea, „să fie bine, nu să fie rău” 🙂  Dar mă voi bate pentru ce cred eu că e bine și voi sprijini orice inițiativă care contribuie la ancorarea deciziilor CSM în interesele și nevoile justițiabililor, la sporirea transparenței cu privire la întregul sistem de justiție, respectiv la creșterea capacității CSM de a lua decizii bune, corecte, îndreptate spre viitor, care să sprijine dezvoltarea și prosperitatea fiecăruia dintre noi. Și, ca să nu las în aer întrebarea, vă dau un exemplu din perioada când am fost reprezentantul organizațiilor societății civile în CNI:  în aprilie-mai 2008, am discutat cu conducerea ANI despre un mecanism prin care să poată fi identificate automatizat, electronic, eventualele conflicte de interese din administrația publică;  în 2011, parcă, ANI a reușit să obțină finanțarea pentru baza de date și pentru softul care să îndeplinească aceste funcții automatizate, în format electronic;  acum, în octombrie 2016, parlamentul a adoptat legea botezată PREVENT, care le va permite celor de la ANI să facă, de anul viitor, în procedurile de achiziții publice, exact ce-am discutat în 2008: prevenirea conflictelor de interese într-un format electronic, automatizat, pentru toate instituțiile publice. Sigur, a durat 8 ani de la ideea abstractă până la realitatea concretă, iar în acești 8 ani au lucrat la acest proiect foarte, foarte mulți oameni, dar eu am răbdare, adun oameni către idee, împing proiectul de la spate, la nevoie chiar mă dau din cale, că mi se pare mult mai important să se facă și să ne meargă mai bine, tuturor, decât să nu se facă și să regretăm cu toții.

A: Credeți că v-ar putea dăuna în procesul de nominalizare, faptul că ați fost consilier al domnului Bogdan Olteanu, în perioada când acesta era deputat?
CV: Sigur că mi-ar putea dăuna, dacă s-ar încerca asocierea mea cu activitățile politice ale dlui Olteanu, numai că nu am avut nicio legătură cu problema la care vă referiți. Eu am lucrat, în acea perioadă, la o procedură de consultare a societății civile, de către Comisia de Afaceri Europene din Parlament (la acea vreme, era o comisie comună a celor două Camere; între timp, prin modificarea Regulamentelor, Camera Deputaților și Senatul au câte o comisie separată), pe subiecte legate de proiectele de Directive europene puse în procedură de consultare de către Comisia Europeană. Tot în acea perioadă, parțial, am mai lucrat la analiza Sistemului de Control Managerial Intern din toate serviciile, direcțiile și departamentele Camerei Deputaților. Cu alte cuvinte, chiar nu știu ce altceva mai făcea dl Olteanu în activitatea sa politică. De fapt, în cele 10 luni în care am lucrat la Camera Deputaților, eu am stat de vorbă cu dl Olteanu fix jumătate de oră: un sfert de oră în ziua în care mi-am început lucrul, ca fost bursier al statului român, care avea obligația contractuală de-a lucra într-o instituție publică, și un sfert de oră în ziua în care mi-am dat demisia, pentru că procedura de consultare nu se mai putea înfăptui, din moment ce Tratatul Constituțional pentru Uniunea Europeană fusese respins prin referendumul din Irlanda, iar nimeni nu știa, la acea vreme, cât de repede urma să ia naștere și să fie adoptat Tratatul de la Lisabona.

.

[box]

Puteți să-i adresați întrebări candidatului societății civile la CSM, folosind formularul de comentarii de la finalul acestui interviu.

[/box]

 

sigle

Aceste demers face parte din proiectul Reprezentarea societății civile în organisme colegiale, derulat de APADOR-CH cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, un program dezvoltat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile în parteneriat cu Romanian-American Foundation şi Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe

Apel către Ministerul Educației pentru creșterea transparenței în școli

/in /by

Sorry, this entry is only available in Română. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

                                                                                       

Consiliul Național al Elevilor împreună cu 15 organizații neguvernamentale solicită Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice modificarea Metodologiei de Organizare și Funcționare a Consiliului de Administrație din unitățile de învățământ preuniversitar, astfel încât să se asigure transparența decizională și participarea tuturor actorilor sociali din învățământ în luarea deciziilor.

Momentan, conform unui studiu realizat de către Consiliul Național al Elevilor, sub 10% dintre unitățile de învățământ preuniversitar au publicat bugetul și hotărârile Consiliului de Administrație la loc vizibil, așa cum prevede Metodologia, care însă nu stipulează nici o sancțiune pentru neaplicarea legii. În același timp, dreptul de participare al actorilor sociali, în principal al elevilor, este limitat iar legea este eludată prin diferite mecanisme astfel încât elevii reprezentanți cu drept de vot să nu poată participa la ședințe sau să fie demiși, în cazul în care sesizează abuzurile școlilor.

Organizațiile semnatare consideră educația ca fiind un pilon fundamental și de relevanță maximă pentru România, iar transparența decizională în cadrul unităților de învățământ și luarea deciziilor în mod democratic, prin consultarea actorilor relevanți, în interesul educației, sunt principii sine-qua-non pentru o educație performantă. Comunitatea locală are dreptul să cunoască și să se implice în soarta educației, iar deciziile care sunt luate în cadrul școlilor trebuie să fie legale, transparente și să respecte principiile actului educațional, enunțate la art. 3 din Legea Educației Naționale.

În acest sens, organizațiile semnatare susțin:

1)      Introducerea prevederii că unitățile de învățământ au obligația de a publica bugetul și hotărârile Consiliului de Administrație la loc vizibil, public¸ deoarece unele școli interpretează „locul vizibil” ca fiind inclusiv cancelaria, pentru că e „vizibil pentru cadrele didactice”.

2)      Instituirea unui mecanism de sancționare  a documentelor (nulitatea documentelor care nu sunt făcute publice și care nu sunt cu decizii cu caracter individual, vizând întregul colectiv) și a directorilor care încalcă prevederile metodologiei, prin abatere disciplinară.

3)      Imposibilitatea reprezentantului părinților de a fi cadru didactic în respectiva școală sau care are funcție de conducere în cadrul IȘJ. În caz contrar, majoritatea membrilor CA (55%) vor fi în fapt reprezentanți ai cadrelor didactice, prin urmare nu mai putem vorbi de vreo importanță sau relevanță într-un for nedemocratic, în care deja majoritatea o are o categorie de reprezentanți

4)      Imposibilitatea Consiliului de Administrație să poată demite membri ai acestuia. Susținem principiul conform căruia singurul for care te poate demite din funcție este cel care te-a ales. Este nedemocratic să acorzi dreptul Consiliului de Administrație să poată demite membri aleși, având în vedere că aceste demiteri devin amenințări și cazuri concrete în care anumiți reprezentanți în Consiliul de Administrație care au sesizat abuzurile sunt demiși pentru că nu sunt părtași la încălcările procedurilor și sesizează aceste aspecte.

5)      Obligația de a convoca toți membri Consiliului de Administrație la ședințe, sub sancțiunea caracterului nestatutar al ședinței. Momentan, există cazuri în care directorii solicită doar prezența unui număr de membri astfel încât să existe cvorum, neexistând sancțiuni pentru „omiterea” unor membri.

6)      Publicarea din oficiu a bugetului școlii, a execuției bugetare, împreună cu sursele de finanțare și a raportului privind calitatea educației.

 

Propunerile de amendamente se regăsesc în Anexa acestei solicitări.

 

Organizații semnatare:

Consiliul Național al Elevilor

Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România

Asociația Elevilor din Bacău

Asociația Elevilor din Constanța

Uniunea Liceenilor Maghiari

Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)

Asociația Română pentru Locuințe Casa Plus

Asociația Voci pentru Democrație și Justiție – VeDem Just

Centrul pentru Resurse Civice

Coaliția pentru Educație

Confederația Caritas România

Consiliul Tineretului din România

Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile

Liga Asociațiilor de Proprietari Habitat

Organizația Salvați Copiii România

Societatea Academică din România

Anexă

 

Propuneri de modificare a OMEN 4619/2014

Pentru aprobarea Metodologiei-cadru de organizare și funcționare a consiliului de administrație din unitățile de învățământ preuniversitar

Amendamente pentru transparență și bună guvernare

Nr. crt

Articol

Text inițial

Text propus

Justificare
1. Art. 1 Unitățile de învățământ preuniversitar cu personalitate juridică, denumite în continuare unități de învățământ, sunt conduse de consiliile de administrație, de directori și, după caz, de directori adjuncți. În exercitarea atribuțiilor ce le revin, consiliile de administrație și directorii conlucrează cu consiliul profesoral, cu consiliul reprezentativ al părinților și cu autoritățile administrației publice locale. Unitățile de învățământ preuniversitar cu personalitate juridică, denumite în continuare unități de învățământ, sunt conduse de consiliile de administrație, de directori și, după caz, de directori adjuncți. În exercitarea atribuțiilor ce le revin, consiliile de administrație și directorii conlucrează cu consiliul profesoral, cu consiliul reprezentativ al părinților, cu autoritățile administrației publice locale, cu consiliul elevilor și cu organizațiile nonguvernamentale cu activitate în domeniu. Considerăm că este opinată nevoia ca structurile de conducere ale unităților de învățământ preuniversitar trebuie să colaboreze cu reprezentanții elevilor, beneficiarii primari ai educației, și să se creeze cadrul prin care se stipulează că este indicat Consiliul de Administrație să colaboreze cu societatea civilă din domeniul educației.
2. Art. 5 e) Directorul emite decizia de constituire a consiliului de administrație pentru anul școlar în curs, o comunică membrilor și observatorilor și o afișează, la loc vizibil, la sediul unității de învățământ, precum și în toate structurile acesteia. Directorul emite decizia de constituire a consiliului de administrație pentru anul școlar în curs, o comunică membrilor și observatorilor și o afișează, la loc vizibil, public la sediul unității de învățământ, pe site-ul unității de învățământ, dacă există, precum și în toate structurile acesteia. Foarte multe școli din România au site propriu, iar componența Consiliului de Administrație ar trebui să fie transparentă și accesibilă pentru orice factor interesat.

Mai mult, răspunsul unor școli a fost că „la loc vizibil” poate însemna loc vizibil doar pentru cadre didactice (în cancelarie)
3. Art. 7 d) Se recomandă ca reprezentanții părinților în consiliul administrație să nu fie cadre didactice în unitatea de învățământ respectivă și să nu ocupe o funcție de conducere, îndrumare și control în inspectoratul școlar. Reprezentanții părinților în consiliul administrație  nu pot fi cadre didactice în unitatea de învățământ respectivă și nu pot ocupa o funcție de conducere, îndrumare și control în inspectoratul școlar. ,,Se recomandă” reprezintă o formulare care permite eludarea acestui articol. Într-o şcoală există sute de părinți, considerăm că există destui alți părinți care pot fi membri ai Consiliului de Administrație, în afară celor care sunt cadre didactice sau ocupă funcții în inspectoratul școlar, pentru a elimina conflictul de interese. Mai mult, profesorii au 44% din componența unui consiliu de administrație. Cu încă un reprezentant tot profesor în acea școală, cadrele didactice dețin majoritatea (55%) Consiliului de Administrație,ceea ce este nedemocratic și Consiliul  de Administrație își pierde rostul, având în vedere că în majoritatea covârșitoare a cazurilor, profesorii au aceeași poziție.
4. Art. 7 alin (4) Calitatea de membru al consiliului de administrație este incompatibilă cu:

a) calitatea de membri în același consiliu de administrație a soțului, soției, fiului, fiicei, rudelor și afinilor până la gradul IV inclusiv;

 b) primirea unei sancțiuni disciplinare în ultimii 3 ani; (abrogare)

c) condamnarea penală.

 Calitatea de membru al consiliului de administrație este incompatibilă cu:

a) calitatea de membri în același consiliu de administrație a soțului, soției, fiului, fiicei, rudelor și afinilor până la gradul IV inclusiv;

b) condamnarea penală.

 Sancționarea disciplinară se aplică doar profesorilor și elevilor, cu toate că art. 7 alin (3) precizează că toți membri CA sunt egali în drepturi.

Mai mult, profesorii sunt cei care sancționează elevii, deci pot limita prezența unor reprezentanți ai elevilor care să reprezinte interese diferite de cele ale directorului. Elevii pot fi astfel sancționați doar pentru a putea fi eliminați din Consiliul de Administrație, cu toate că majoritatea covârșitoare a elevilor i-a votat ca reprezentanți. Nu credem că este reprezentativ ca o categorie de membri CA să fie dezavantajată și astfel, să se încalce egalitatea în drepturi.
5. Art. 8 (1) Pierderea calității de membru în consiliul de administrație operează de drept în următoarele situații:

a) înregistrarea a 3 absențe nemotivate în decursul unui an școlar la ședințele consiliului de administrație;

b) înlocuirea, în scris, de către autoritatea care a desemnat persoană respectivă;

c) ca urmare a renunțării în scris;

d) ca urmare a condamnării pentru săvârșirea unei infracțiuni, dispuse prin hotărâre judecătorească definitivă;

e) ca urmare a încetării/suspendării contractului individual de muncă, în cazul cadrelor  didactice.

 Pierderea calității de membru în consiliul de administrație operează de drept în următoarele situații:

a) înregistrarea a 3 absențe nemotivate în decursul unui an școlar la ședințele consiliului de administrație;

b) înlocuirea, în scris, de către autoritatea care a desemnat persoana respectivă;

c) ca urmare a renunțării în scris;

d) ca urmare a condamnării pentru săvârșirea unei infracțiuni, dispuse prin hotărâre judecătorească definitivă;

e) ca urmare a încetării/suspendării contractului individual de muncă, în cazul cadrelor didactice.

f) ca urmare a încetării calității de elev, în cazul reprezentantului elevilor.
6. Art. 8 (2) Revocarea membrilor consiliului de administrație se face cu votul a 2/3 din membrii consiliului de administrație în următoarele situații:

a) săvârșirea de fapte care dăunează interesului învățământului și prestigiului unității de învățământ;

b) neîndeplinirea atribuțiilor stabilite.

 Abrogare.  Atât timp cât autoritatea care a delegat reprezentantul în CA consideră că îi reprezintă interesele în mod corespunzător, nu considerăm că este opinat a fi dreptul celorlalți membri CA să îl revoce din funcție. Menționăm aici cazul Colegiului Național ,,Gheorghe Șincai”  Baia-Mare, în care reprezentatul elevilor a fost revocat de către CA, cu toate că elevii îl susțineau, pentru că a făcut publice abuzurile pe care unitatea de învățământ le făcea.
7. Art. 11 alin (3) Membrii consiliului de administrație, observatorii și invitații sunt convocați cu cel puțin 72 de ore înainte de începerea ședinței ordinare, comunicându-li-se ordinea de zi și documentele ce urmează a fi discutate. În cazul ședințelor extraordinare convocarea se face cu cel puțin 24 de ore înainte. Procedura de convocare se consideră îndeplinită dacă s-a realizat prin unul din următoarele mijloace: poștă, fax, e-mail sau sub semnătură.  Membrii consiliului de administrație, observatorii și invitații sunt convocați cu cel puțin 72 de ore înainte de începerea ședinței ordinare, comunicându-li-se ordinea de zi și documentele ce urmează a fi discutate. În cazul ședințelor extraordinare convocarea se face cu cel puțin 24 de ore înainte. Procedura de convocare se consideră îndeplinită dacă s-a realizat prin unul din următoarele mijloace: poștă, fax, e-mail sau sub semnătura. În cazul în care nu sunt convocați la ședință toți membrii de drept, toate hotărârile luate în ședința respectivă sunt nule. O nouă metodă de a asigura accesul doar unor membri ai CA la decizii și documente este convocarea astfel încât să se asigure cvorumul, dar fără convocarea tuturor membrilor. Membri CA sunt egali în drepturi iar participarea la ședințe este o obligație, absența nemotivată la mai mult de 3 ședințe atrăgând pierderea calității. Astfel, prevederile sunt încălcate/viciate de neconvocarea tuturor reprezentanților.
8. Art 14 alin (2) Hotărârile consiliului de administraţie se afişează la avizier şi pe pagina web a unităţii de învăţământ. (2) Consiliul de administrație are obligația de a publica la avizierul unității de învățământ și pe site-ul unității de învățământ toate hotărârile luate în termen de 72 de ore de la aprobarea acestora. 

(3) Exceptează de la prevederile art. 14 alin. (2) hotărârile cu caracter individual, prin a căror publicare se poate leza imaginea unei persoane sau care conțin date cu caracter personal.

(4) Nepublicarea hotărârilor consiliului de administrație atrage nulitatea acestora.

(5) Consiliul de administrație are obligația de a publica la avizierul unității de învățământ bugetul pentru anul în curs și execuția bugetară pentru anul precedent. Bugetul unității de învățământ va fi prezentat defalcat, în conformitate cu normele metodologice aprobate prin ordinul ministrului educației și cercetării științifice.

(6) Raportul privind calitatea educației în unitatea de învățământ preuniversitar pentru anul precedent se publică la avizierul unității de învățământ și pe site-ul școlii la începutul anului școlar.

(7) Orice persoană poate sesiza ministerul educației privind lipsa de transparență a unei unități de învățământ preuniversitar.

(8) Răspunsul sesizării precizate la art. 14 alin. (8) este acordat conform legii.

(9) Încălcarea prevederilor prezentei metodologii și nepublicarea documentelor se consideră abatere disciplinară pentru director.

Considerăm că transparența în educație este vitală, având în vedere importanța educației în comunitate și la nivelul beneficiarilor educației. Deși momentan se stipulează că CA-ul publică documentele la avizier sau pe pagina web, peste 90% dintre școlile din Romania nu au publicate deciziile la avizier, unul dintre motive fiind faptul că nu există sancțiuni în acest sens.

Mai mult, bugetul execuția bugetară și raportul privind calitatea educația sunt de interes public și trebuie publicate din oficiu.

APADOR-CH
Str. Nicolae Tonitza 8A
Sector 3 – Bucuresti
030113 Romania

Telefon: (40) 0733.078.720
e-mail: office@apador.org

Utilizarea și distribuirea informațiilor de pe acest site sunt libere, cu citarea sursei.