Raport asupra vizitei în Centrul de reținere și arestare preventivă din subordinea Inspectoratului de Poliție al Județului Iași

Pe data de 13 mai 2014, reprezentanți ai APADOR-CH și RHRN au vizitat Centrul de reținere și arestare preventivă (CRAP) din județul Iași.

1. Efective, spații de deținere, igienă, hrană

Centrul funcționează cu regim provizoriu din 2006 la demisolul poliției municipiului Iași (se așteaptă renovarea arestului din clădirea IPJ Iași din Copou). Investiţia la noul arest este realizată în proporție de 40% însă lucrările au fost sistate din lipsa fondurilor. Nu se ştie când va fi finalizată renovarea şi când va fi dat în folosinţă noul Centru de reţinere şi arestare preventivă.

Capacitatea este de 81 de persoane (11 camere cu 3 paturi cu suprafaţa de 6,21 mp fiecare și 6 camere cu 8 paturi măsurând 13,8 mp fiecare). Nivelul supraglomerării este extrem. La data vizitei erau 29 de arestați, dintre care cinci femei. Au existat însă perioade când în Centru erau  şi mai mult de 70 de arestați.

Schema de personal este de 28 de angajați: un șef, 25 de agenți (dintre care o femeie) și două posturi vacante (care nu sunt ocupate pentru că nimeni nu este interesat din pricina salariilor mici, funcţiile fiind de debutanţi).

Camerele nu au grup sanitar, lavoar sau duș. Există o încăpere separată cu această destinaţie pe hol. Arestații cer voie supraveghetorului (ei au declarat că dacă cineva din cameră are nevoie să folosească grupul sanitar, trebuie să meargă toți din cameră odată !) pentru a folosi toaleta de pe hol însă doar între orele 6-22. În timpul nopţii, arestaţii folosesc recipiente din plastic şi  găleţi pentru a-şi satisface nevoile fiziologice. Asociaţiile atrag atenţia că imposibilitatea de merge la toaletă în orice moment din noapte constituie tratament degradant sancţionat de  articolul 3 din Convenţia Europeană.

Baia de pe hol este dotată cu două cabine, cu WC turcesc și duș; mai există două chiuvete dintre care una era defectă la momentul vizitei.  Încăperea era plină de aburi, cu apa scurgându-se pe pereții  cu  igrasie. Deţinuţii pot face duş de două ori pe săptămână și, obligatoriu,  merg în grup.

Camera de distribuire a alimentelor este dotată cu frigider și combină frigorifică unde deţinuţii îşi pot păstra alimentele aduse de familie.

Pe motivul că arestul este „la stradă”, ferestrele sunt acoperite de două straturi de tablă groasă perforată și gratii – găurile sunt foarte mici și împiedică aproape complet intrarea aerului și a luminii naturale. APADOR-CH şi RHRN cer ca, până la darea în folosinţă a viitorului arest, să se renunţe la obloanele de tablă. Dacă nu este posibil să se elimine ambele atunci măcar unul să fie demontat pentru a se îmbunătăţi, cât de cât, circulaţia aerului şi pătrunderea luminii naturale.

În Centru se aplică Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, deşi nu există până la acest moment un Regulament de punere în aplicare a legii pentru centrele de reținere și arestare preventivă din subordinea inspectoratelor de poliție. Angajaţii CRAP Iași aveau informaţii că acest regulament va apărea curând fiind la acest moment în dezbatere publică. Asociaţia precizează că Regulamentul anterior menţionat a fost în dezbatere publică încă din luna martie 2014 însă până la acest moment nu a fost adoptată o formă finală.

Cumpărăturile solicitate de arestaţi sunt făcute de către agenții CRAP de două ori pe săptămână, de la un magazin din apropiere. Asociaţiile dau ca exemplu CRAP Câmpina, unde angajaţii au găsit o metodă care nu naște suspiciuni și nu creează o dependență a persoanei private de libertate de un angajat  al arestului. Cumpărăturile sunt făcute de o firmă care le transportă la sediu, după ce angajații Centrului strâng listele de la arestați cu solicitările acestora.

Centrul pune la dispoziția arestaților, pe lângă cazarmament, săpun și hârtie igienică, dacă aceștia nu au din surse proprii.

Hrana asigurată arestaților din CRAP Iaşi este preparată și furnizată de Penitenciarul Iaşi și transportată zilnic. Persoanele cu care au discutat reprezentanţii celor două organizaţii au afirmat că hrana este de proastă calitate şi aproape imposibil de mâncat. Afirmaţiile arestaţilor sunt confirmate de reprezentanţii asociaţiilor care au constatat în vizita acestora la penitenciarul Iaşi că mâncarea oferită deţinuţilor şi arestaţilor era slabă caloric.

2. Asistența medicală

Cabinetul medical are o aparență austeră, mobilierul fiind alcătuit din piese vechi. Aici lucrează un medic (care este și medic de familie al cadrelor) și două asistente medicale cu program zilnic, şi  oricând este nevoie (la data vizitei, medicul nu era prezent – la ora 10.00)

Pentru urgențe se apelează la 112. Dacă arestații sunt aduși în CRAP până la ora 16, sunt văzuți de medic. După program, medicul este chemat să vină de acasă dacă arestatul declară antecedente medicale, iar dacă nu, sunt consultați a doua zi. Fiindcă nu există un cadru medical care să asigure asitenţa medicală permanentă, nu se poate asigura asistenţa medicală la momentul primirii arestaţilor.

În arest sunt permise medicamentele recomandate de un  doctor din afară în baza unei reţete, în afară de capsule, unguente, injectabile, deci doar pilule.

În 2013 a fost înregistrat un caz de deces (arestat mort „prin spânzurare”) şi la acel moment s-a desfăşurat o anchetă care a stabilit cauza decesului.

Nu există cazuri de persoane în tratament substitutiv pentru tratarea dependenței de droguri și nu există autorizație de deținere a metadonei în arest. Nu au existat cazuri de sevraj (în afară de alcool, care nu este tratat sub nicio formă). Consumatorii de droguri și alcool sunt consultați de un psihiatru, după ce sunt aduşi în arest.

Un consumator de droguri, C.V. (cu care  s-a putut discuta numai după ce comisarul-șef al Centrului a primit permisiunea  procurorului de caz prin telefon), arestat cu două zile înainte și care suferea de insomnie nu a beneficiat de control medical la introducerea în arest (era duminică). Abia după o zi a fost întrebat dacă are probleme medicale, iar la data vizitei încă nu fusese văzut de psihiatru.

3. Activități

Arestul este dotat cu două curți de plimbare de dimenisuni  mici (fiecare de 2,40×6,20 m), neacoperite, fără dotări, unde arestații pot ieși la aer o oră pe zi. Niciuna dintre camerele de deținere nu are televizor. De altfel ar fi inutile pentru că nu există cablu TV. Arestaţii nu au posibilitatea să desfăşoare nicio altă activitate, pentru că nu există nici măcar  aşa zisul „club” organizat în alte aresturi (o cameră cu televizor şi eventual jocuri).  Există totuşi o „bibliotecă” (un dulap şi câteva rafturi cu cărţi) într-o cameră   în care este cazat  un deţinut care deserveşte arestul, numit de către personal „arestatul de la munci”, însă nu este clar dacă în această cameră au acces şi ceilalţi deţinuţi sau este camera exclusivă a persoanei cazate în această cameră.

4. Corespondență și vizite

Telefonul este plasat la doar un metru de masa supraveghetorului, căruia  îi este imposibil să nu audă ce se vorbeşte. În aceste condiţii, „confidenţialitatea” convorbirilor este doar vorbă goală. Asociațiile solicită măsuri concrete pentru asigurarea dreptului la confidențialitatea discuțiilor dintre arestați și avocați sau familie și a apelurilor telefonice.

Alături de telefon există Legea nr 275/2006 (abrogată) („pentru ca arestații să poată să compare cu cea nouă” despre care  s-a spus că există într-o mapă, dar că o citește unul dintre arestați).

Camera de vizite are 4 locuri și este dotată cu separator. Supraveghetorul stă lângă vizitatori, astfel că nu se respectă dreptul la confidențialitatea convorbirilor, fie cu familia, fie cu avocatul.

CRAP  asigură  plicuri şi hârtie pentru cei care nu au posibilitatea finaciară să şi le achiziţioneze, dar nu asigură și timbre poștale. Corespondența este ridicată de un reprezentant al poştei române în fiecare zi.

5. Discuții cu deținuții

Discuțiile cu arestații au avut loc în prezența comisarului-șef sau a unui supraveghetor pe motiv că sunt obligați „să  asigure securitatea vizitatorilor” sau că trebuie informat pocurorul de caz pentru fiecare arestat şi doar cu acordul  acestuia se poate discuta, în particular, cu persoana privată de libertate.

6. Camerele de deţinere

În Camera 26 erau cazate două femei. Camera are o suprafață de aproximativ 12mp, și avea instalate 8 paturi dintre care 5 aveau și saltele. Camera este întunecoasă, neaerisită, fiind luminată în permanenţă de un bec  slab. În cazul în care toate paturile ar fi ocupate, persoanele private de libertate ar fi supuse unui tratament inuman datorită supraaglomerării şi aerului irespirabil.

O altă cameră vizitată era ocupată de doi arestați dar avea instalate 8 paturi. Deținuții aveau la dispoziție recipiente de plastic pentru urinat, iar  pentru alte necesități fiziologice trebuia să ceară să meargă în grup la baie. Situaţia este un exemplu de tratament degradant întâlnit şi în alte aresturi.

Dragos Roşca                                                                                    Nicoleta Popescu

RHRN                                                                                              APADOR-CH