Raport asupra vizitei la Penitenciarul Drobeta Turnu-Severin

La data de 16 mai 2007, doi reprezentanţi ai Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) au vizitat Penitenciarul Drobeta Turnu-Severin. Ultima vizită a reprezentanţilor asociaţiei în acest penitenciar a avut loc la data de 2 iunie 1999.

1. Aspecte generale

Până la recenta intrare în vigoare a noilor reglementări legale în materia executării pedepselor privative de libertate (Legea nr. 275/2006 şi Regulamentul de aplicare a Legii nr 275/2006, aprobat prin HG nr 1897/2006), penitenciarul a făcut parte din categoria celor cu regim de maximă siguranţă. Potrivit noilor reglementări, în penitenciar fusese făcută repartizarea deţinuţilor pe cele 4 regimuri de deţinere: de maximă siguranţă, închis, semideschis şi deschis.

La data vizitei, în penitenciar se aflau 535 de deţinuţi. În regimul de maximă siguranţă erau 60 de deţinuţi, la închis 172, la semideschis 253, iar la deschis 13. Numărul arestaţilor preventiv era de 33 iar al celor „neincluşi” („în carantină” şi în procedurile premergătoare repartizării pe regimuri de deţinere) – 4. Din total, 2 deţinuţi erau minori iar 19, femei .

De câţiva ani funcţionează şi o secţie exterioară a penitenciarului, la Vânjuleţ. La data vizitei, acolo se aflau 45 de deţinuţi (în regim semideschis). Ei lucrau la noi amenajări în cadrul secţiei, unde în perioada următoare se intenţiona mutarea a circa 300 de deţinuţi întrucât spaţiile de deţinere din penitenciar urmau să intre în reparaţii capitale. Pentru aceste lucrări fondurile fuseseră deja alocate „scriptic” (o sumă totală de circa 19 miliarde de lei vechi) iar la începutul lunii iunie urma să se facă selecţia de oferte pentru firma care va executa lucrările (consolidarea zidurilor exterioare, amenajarea în camere de grupurile sanitare cu duş, reabilitarea instalaţiilor electrice, termice şi sanitare etc). Tot în regim semideschis, 29 de deţinuţi lucrau la gospodăria agro-zootehnică (GAZ) a penitenciarului, aflată în localitatea Şimian.

Din analiza evidenţelor penitenciarului cu privire la suprafaţa camerelor de deţinere şi la numărul de deţinuţi cazaţi în fiecare dintre acestea, rezultă că în multe cazuri aceste spaţii sunt supraaglomerate, în special prin raportare la recomandările Comitetului pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor Inumane şi Degradante (CPT) – cel puţin 4 mp/deţinut. Situaţia cea mai
dificilă este cea din secţia regimului semideschis (câteva exemple: în camerele 27, 28, 34 şi 35, fiecare cu o suprafaţă de 43 de mp erau cazaţi 35, 26, 30 respectiv 33 de deţinuţi, ceea ce înseamnă că este asigurată numai circa 1/3 din suprafaţa recomandată). O situaţie de asemenea dificilă – inclusiv din cauza condiţiilor specifice de detenţie – era şi la majoritatea camerelor din regimul de maximă siguranţă. Astfel, de exemplu, în camerele 20 şi 21, cu o suprafaţă de 17 mp fiecare, erau cazaţi câte 8 deţinuţi, de unde rezultă că suprafaţa recomandată de 4 mp era asigurată numai în proporţie de circa 50% (mai puţin de 50% era asigurată în camerele 6 şi 7, a câte 15 mp fiecare, în care stăteau câte 8 deţinuţi). La regimul închis, exemple comparabile (circa 50%, respectiv 40% din suprafaţa normată) erau cele ale camerelor 30 şi 15 (29 de deţinuţi în 62 de mp, respectiv 26 de deţinuţi în 43 de mp). Principala cauză a situaţiei actuale rezidă în folosirea, ca unic criteriu al primei clasificări pe baza noii legi, a naturii şi circumstanţelor infracţiunii comise. APADOR-CH cere ca la prima revizuire a clasificării deţinuţilor, ce trebuie să se desfăşoare foarte curând, să se aibă în vedere în primul rând comportamentul fiecărui deţinut pe durata executării ultimei pedepse. Suprapopulate erau şi cele două camere pentru arestaţii preventiv (în camera 42, de 25 de mp, erau 16 arestaţi, iar în camera 43, cu aceeaşi suprafaţă, 17 persoane).

268 de deţinuţi erau folosiţi la muncă. 130 dintre ei lucrau pe bază de contract cu diferite societăţi comerciale (cei mai mulţi, 110, cu „RILUG”, confecţii încălţăminte) iar 138, în interiorul locului de deţinere (45 la secţia exterioară, 29 la GAZ şi 64 la deservire, construcţii interioare, auto etc).

În statul de organizare al penitenciarului erau prevăzute 320 de posturi (47 de ofiţeri, 266 de agenţi şi 7 angajaţi din afara sistemului. Dintre acestea, la data vizitei erau încadrate 266 de posturi (36 de ofiţeri, 223 de agenţi şi 7 angajaţi contractuali). 186 de cadre (15 ofiţeri şi 171 de agenţi) lucrau la operativ. Aceasta înseamnă o medie de un cadru pentru fiecare 3 deţinuţi. Având însă în vedere că se lucrează în ture, media este de două sau de trei ori mai mare, depăşind raportul de un cadru la 5 deţinuţi, recomandat de CPT.

În primele patru luni ale anului 2007, deţinuţilor le-au fost aplicate un număr de 25 de sancţiuni disciplinare cu izolarea pentru abateri (art 156 din Regulamentul de aplicare a Legii nr 275/2006), în principal pentru agresarea altor deţinuţi şi pentru fapte care, potrivit Regulamentului, „au afectat în mod grav convieţuirea normală din locul de deţinere”. Au fost de asemenea aplicate 40 de sancţiuni disciplinare cu „Suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadă de cel mult 3 luni” (art 155 din Regulament) şi 22 de sancţiuni disciplinare cu „Suspendarea dreptului de a primi şi de a cumpăra bunuri, cu excepţia celor necesare pentru igiena individuală, pe o perioadă de cel mult 2 luni” (art 154 din Regulament). În 61 de cazuri, sancţiunile disciplinare au fost de o severitate mai redusă – „Avertisment”, „Suspendarea dreptului de a participa la activităţi culturale, artistice şi sportive, pe o perioadă de cel mult o lună”, respectiv „Suspendarea dreptului de a presta o muncă, pe o perioadă de cel mult o lună”. Din totalul de 184 de rapoarte de incident, în cazul a 36 Comisia de disciplină a decis să nu aplice nicio sancţiune disciplinară.

Întrucât directorul penitenciarului se afla în concediu, până la revenirea în unitate a locţiitorului acestuia (care se afla la secţia exterioară de la Vânjuleţ), reprezentanţii APADOR-CH au stat de vorbă cu şefa compartimentului socio-educativ, care fusese mutată aici de câteva luni de la Penitenciarul Craiova. Din discuţie a reieşit că personalul din acest compatiment este format din 3 jurişti (din care o juristă se afla în concediu de maternitate de circa 2 ani), un psiholog-sociolog, un asistent social, un preot, un educator („civil”, în curs de pensionare) şi 4 agenţi.

Principalele programe în desfăşurare la data vizitei erau „clasicele” programe cu denumiri
impresionante stabilite de ANP:

– STRADAV, constând în principal în asistenţă specială şi sprijin terapeutic pentru deţinuţii vulnerabili (mai ales din cauza dependenţei de un anumit viciu, faţă de reacţia de respingere a colectivului sau de agresare de către alţi deţinuţi); se lucra cu un grup de 14 deţinuţi, de două ori pe săptămână în sedinţe de 2 ore;

– VADD, pentru diminuarea agresivităţii deţinuţilor, inclusiv a celor „depresivi”; în cadrul programului se fac inclusiv evaluări pentru introducerea, respectiv scoaterea deţinuţilor din categoria celor cu grad sporit de risc (ultima evaluare avusese loc în urmă cu circa 3 luni şi 3 deţinuţi fuseseră scoşi din această categorie);

– EDUCOLEX – cunoaşterea legislaţiei; compartimentul încearcă să determine tematicile care sunt de un mai mare interes pentru deţinuţi.

La începutul anului a fost organizat un program destinat consilierii terapeutice în grup a deţinuţilor foşti consumatori de droguri. Programul este prevăzut pentru o perioadă nedeterminată şi se desfăşoară de două ori pe săptămână în sedinţe a câte 2 ore. Un alt program desfăşurat este cel intitulat CIP, iniţiat pentru cunoaşterea istoriei României, pentru diferite sisteme constituţionale şi alte chestiuni de cultură generală.

Reprezentanţii APADOR-CH au insistat asupra necesităţii ca planificarea programelor la nivelul compartimentului să se facă mai ales în funcţie de interesul manifestat de deţinuţi pentru un domeniu sau altul, pentru o tematică sau alta, fiind utilă o consultare a deţinuţilor. De asemenea, minorii şi deţinuţii „cu grad sporit de risc” sunt două dintre categoriile cărora compartimentul socio-educativ ar trebui să le acordă mai multă atenţie prin programele sale.

În cursul acestui an au fost organizate şi evenimente în afara penitenciarului: asistarea la un spectacol de teatru în afara penitenciarului (14 deţinuţi), prezentarea un spectacol pregătit de 14 deţinuţi la azilul de bătrâni de la Ilovăţ, o vizită a unui grup de10 deţinuţi (din regimul de maximă siguranţă) la sistemul hidroenergetic Porţile de Fier I. Asociaţia încurajeză astfel de iniţiative mai ales că nu a fost înregistrată nicio o abatere disciplinară sau vreun „eveniment deosebit”.

Penitenciarul foloseşte pentru organizarea unor activităţi sportive, în special meciuri de fotbal, un teren care aparţine Primăriei municipale însă deţinuţii s-au plâns că nu sunt duşi la acest teren de fotbal.

Penitenciarul are o colaborare bună cu serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi. De două ori pe săptămână, timp de circa 2 ore, reprezentanţii serviciului vin în penitenciar pentru a lucra cu comisiile de liberare condiţionată şi de individualizare a regimului de detenţie precum şi pentru a prelua solicitările de asistenţă şi consiliere venite din partea deţinuţilor.

Programul de instruire şcolară 2006/2007 a inclus iniţial, în clasele I-VIII, 70 de deţinuţi. La sfârşitul semestrului I mai rămăseseră 42 (a existat un singur caz de abandon, ceilalţi deţinuţi au ieşit din program din cauza transferului la alte penitenciare sau din motive medicale). Din luna martie începuse un curs de calificare pentru ospătari (28 de deţinuţi), în colaborare cu AJOFM Mehedinţi şi Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Dolj. Ca şi în alte penitenciare, la Drobeta Turnu-Severin exista condiţia ca deţinuţii selectaţi pentru cursurile de calificare profesională să mai aibă cel mult 9 luni până la liberare. Reprezentanţii penitenciarului au precizat că această condiţie este cuprinsă în protocolul la nivel naţional dintre ANOFM şi ANP. APADOR-CH consideră că această condiţie limitează în mod nejustificat şi contraproductiv posibilitatea deţinuţilor de a dobândi, pe toată durata executării pedepselor, una sau mai multe calificări profesionale şi solicită ANP să facă demersurile necesare pentru renunţarea la ea. Celelalte condiţii pentru ca deţinuţii să poată urma cursuri de calificare profesională sunt ca aceştia să aibă cel puţin 8 clase, să fie apţi din punct de vedere medical, să nu fie agresivi, recalcitranţi şi prin comportamentul lor să împiedice buna desfăşurare a cursurilor, respectiv să nu aibă afaceri judiciare. APADOR-CH consideră că se impune de asemenea reconsiderată şi condiţia ca deţinuţii să fi absolvit cel puţin 8 clase, dacă nu în toate cazurile cel puţin în cel al profesiilor mai puţin complexe, cum ar fi cea de zidar de exemplu. În luna februarie 2007, se încheiase un curs în care 14 deţinuţi se calificaseră ca frizeri. Reprezentanţii penitenciarului au semnalat starea foarte precară a bazei materiale de care unitatea dispune pentru cursurile de calificare.

Noile reglementări în materia asistenţei religioase în locurile de detenţie (Ordinul ministrului Justiţiei nr 610/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind asistenţa religioasă în locurile de detenţie) erau cunoscute şi se aplicau în penitenciar. Toţi reprezentanţii cultelor şi asociaţiilor religioase pot avea acces în penitenciar fără restricţii şi discriminări. Întâlnirile reprezentanţilor celorlalte culte cu deţinuţii se desfăsoară fără ca la ele să mai asiste preotul ortodox (lucrul acesta se întâmplă numai dacă preotul este invitat de reprezentanţii respectivelor culte). Preotul nu mai face parte din Comisia de disciplină şi nu mai are alte prerogative în afara celor ţinând de asistenţa religioasă. În penitenciar vin reprezentanţi ai Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea şi ai Bisericii Creştine Baptiste „Betania”, la solicitarea deţinuţilor care fac parte din cultul lor.

2. Vizita în penitenciar

2.1. Blocul alimentar

Spre deosebire de situaţia de la vizita precedentă a reprezentanţilor APADOR-CH, blocul alimentar fusese renovat şi se afla într-o stare mai bună, pe pereţi nu mai era condens şi fuseseră instalate hote şi un ventilator de o capacitate corespunzătoare. Pentru masa de prânz se gătise ciorbă de legume şi fasole cu jumări (la regim – supă cu tăiţei şi orez cu carne). Celor 13 deţinuţi de religie musulmană le fusese gătită ciorbă de legume şi mâncare de fasole cu carne de pasăre. De la numirea noului director (aproximativ 6 luni) se luase măsura lăudabilă a porţionării şi distribuirii separate a cărnii, astfel ca fiecare deţinut să poată primi o bucată de carne şi ca aceste porţii să fie aproximativ egale. La masa de dimineaţă se distribuiseră, la comun şi regim, biscuiţi, margarină şi ceai iar pentru seara urma să se gătească orez şi legume cu carne (din conservă), iar pentru regim, griş cu lapte. Pentru cele trei mese se folosiseră: 2,3 kg de carne de pasăre, 25,7 kg de slănină, 8 kg de subproduse din carne de porc şi 37 de kg de carcasă de porc (această ultimă cantitate fusese deja pregătită pentru masa de seară, însă în porţiile respective era cam multă slănină).

2.2.
Cabinetul medical

Serviciul medical avea încadraţi 2 medici de familie, generalişti, un stomatolog, 6 asistenţi medicali şi un asistent de farmacie; un alt asistent se afla în concediu pentru îngrijirea copilului. Afecţiunile cele mai frecvente în rândul deţinuţilor erau faringitele, gastritele şi mialgiile dorsale. Cazurile de afecţiuni psihice erau în jur de circa 70 – 80, cele mai multe sub forma tulburărilor de personalitate. Numărul de consultaţii zilnice acordate de către medici este în jur de 70 – 80, prea multe pentru a se putea asigura un act medical de calitate. Unul dintre medicii generalişti se ocupa şi de cadre, timp de circa 3 ore zilnic.

Asistenţa stomatologică nu include lucrările protetice. Deţinuţii care doresc asemenea lucrări şi au în cont sumele necesare sunt transferaţi în unităţi care au dotările tehnice corespunzătoare.

În cursul anului 2006, pentru medicamentele cadrelor se cheltuiseră 54.397 lei iar pentru cele ale deţinuţilor 77.485 lei. Şi la Penitenciarul Drobeta Turnu-Severin, cadrele începuseră să se înscrie la medici de familie din afara sistemului, întrucât începînd cu data de 1 iulie 2007 medicii de penitenciar vor asigura exclusiv asistenţa medicală a deţinuţilor. Decizia ANP pe baza căreia a început să se procedeze astfel, decizie pe care APADOR-CH a cerut-o insistent de-a lungul anilor, se impunea de mai mult timp în principal din cauză că numărul medicilor din penitenciare a fost permanent insuficient raportat la numărul deţinuţilor.

La cabinetul medical existau două cutii cu prezervative la dispoziţia deţinuţilor : o cutie se afla în holul de la intrarea în clădire iar alta în camera de aşteptare. Reprezentanţii APADOR-CH au sugerat ca asemenea cutii să fie plasate şi în secţiile de deţinere, pe holuri sau la cluburi. O asemenea soluţie s-ar impune şi din cauză că, dacă ele vor exista numai la cabinetul medical, deţinuţii doritori să-şi procure prezervative vor fi nevoiţi, cel puţin o parte a lor, să pretexteze nevoia unei consultaţii medicale pentru a le obţine. Ceea ce se poate dovedi contraproductiv: numărul consultaţiilor medicale se măreşte artificial, scăzând calitatea actului medical pentru deţinuţii bolnavi, deplasarea la şi de la cabinetul medical presupune un număr de măsuri care îngreunează activitatea personalului de supraveghere şi escortare a deţinuţilor.

Reprezentanţii penitenciarului au susţinut că, în situaţiile în care deţinuţii necesită şi solicită un examen medico-legal, penitenciarul facilitează efectuarea acestuia într-un termen cât mai scurt, iar în cazuri justificate suportă şi contravaloarea examenului. Un astfel de caz, din urmă cu câteva luni, a fost al deţinutului Mihai-Gigi Wolner, care, într-o zi de duminică, a reclamat că ar fi fost lovit de unul din cadrele unităţii. A doua zi, el a fost prezentat la laboratorul local de medicină legală, a fost examinat iar penitenciarul a achitat contravaloarea examenului (în final cazul a fost soluţionat de către Parchet prin neînceperea urmăririi penale). Cu toate aceastea, în timpul vizitei în camerele de detenţie, un deţinut care a acuzat faptul că ar fi fost bătut de către
cadrele din penitenciar a afirmat că a solicitat expertizarea medico-legală, însă fără succes.

În camera 11 de la infirmerie bolnavi cronici), deţinutul Leon Bărboşelu, avînd hepatită B, hipertensiune arterială şi adenom de prostată, internat în urmă cu 5 zile, a reclamat că nu primeşte regimul alimentar adecvat afecţiunilor pe care le are (deseori i se dă mâncare cu
slănină şi grăsime de porc deşi ar trebui să primească carne de păsare sau de vită). În cameră erau 4 deţinuţi (cazaţi în 4 paturi). Grupul sanitar avea o cabină de WC cu scaun şi o chiuvetă. Programul de televizor este de la 8 dimineaţa până la 11 seara şi se prelungeşte cu circa o oră atunci când este un film sau un meci care se termină mai târziu. Plimbarea zilnică durează o oră şi jumătate; atunci când ies la plimbare, deţinuţii îşi pot pune scrisorile la cutiile poştale de pe secţii sau din curţile de plimbare.

Penitenciarul are doar două curţi de plimbare de dimensiuni reduse, insuficiente pentru cei peste 500 de deţinuţi. Asociaţia recomandă ca, o dată cu reparaţiile generale, să se amenajeze spaţii suplimentare, inclusiv terenuri de sport, pentru ca exerciţiul fizic zilnic să nu se limiteze la o simplă plimbare în cerc.

2.3. Discuţia cu judecătorul delegat pentru executarea pedepselor

Judecătorul delegat şi-a început mandatul în luna februarie 2007, fiind desemnat de preşedintele Curţii de Apel la solicitarea sa (făcută, cum a precizat, din interesul de a cunoaşte mai bine, din interior, sistemul penitenciar). Practic toată „logistica” îi este asigurată de penitenciar, judecătorul apreciind că acest fapt nu este de natură să-i afecteze independenţa şi imparţialitatea. Totuşi această situaţie creează o problemă: practic întreaga corespondenţă şi toate celelalte acte procedurale derivând din competenţele legale ale judecătorului trebuie realizate cu ajutorul unui cadru de la serviciul de evidenţă al penitenciarului (ca referent şi agent procedural). Ca alternativă la această situaţie, judecătorul delegat a sugerat soluţia detaşării împreună cu el a unui grefier. Apoi, invocînd situaţia similară a judecătorilor de pe lângă oficiile Registrului Comerţului, a apreciat că, în cazul în care nu ar fi agreată varianta detaşării grefierilor împreună cu judecătorii delegaţi, soluţia actuală a agentului procedural asigurat de penitenciar ar putea să se dovedească satisfăcătoare. Reprezentanţii asociaţiei consideră că varianta actuală de lucru prezintă riscul ca administraţia penitenciarului să fie la curent, chiar de la început, cu fiecare demers al unui deţinut care se adresează judecătorului delegat. Se poate creea astfel un dezechilibru între părţi, diluându-se însăşi substanţa noţiunii de „proces echitabil”. In opinia asociaţiei, desemnarea unui grefier o dată cu judecătorul delegat este cea mai bună soluţie. Judecătorul delegat a mai sugerat că se impune adoptat un regulament care să reglementeze mai în detaliu activitatea judecătorului delegat.

Reprezentanţii asociaţiei au reţinut şi faptul că la discuţiile dintre judecătorul delegat şi deţinuţi participă şi cadre din penitenciar. APADOR-CH solicită ca în aceste cazuri să se procedeze
la respectarea strictă a prevederilor Regulamentului de aplicare a Legii nr 275/2006 (art 50, alin 4) potrivit cărora: „Persoanelor private de libertate li se asigură posibilitatea de a fi ascultate de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, inspectori sau alţi reprezentanţi autorizaţi, fără prezenţa personalului locului de deţinere”. De asemenea, APADOR-CH solicită ca petiţiile (cererile, reclamaţiile, sesizările) pe care deţinuţii le adresează judecătorului delegat să fie soluţionate în conformitate cu dispoziţiile legii speciale în materie (art 50 din Regulamentul de aplicare a Legii nr 275). Este de asemenea necesar să fie evitate orice interferenţe ale personalului penitenciarului în această activitate şi să fie asigurată confidenţialitatea reclamaţiilor şi sesizărilor pe care deţinuţii le adresează judecătorului delegat.

De la începutul mandatului său, judecătorul delegat de la Drobeta a primit circa 23 propuneri/contestaţii vizând încadrarea deţinuţilor în regimurile de detenţie şi circa 20 de contestaţii ale deţinuţilor la deciziile de sancţionare disciplinară ale comisiei de disciplină. Din prima categorie, a admis două contestaţii ale deţinuţilor, cam 5 propuneri ale comisiei de individualizare a regimului de detenţie (de trecere la un regim mai sever, în cazul unor deţinuţi agresivi, care şi-au atacat colegii), în timp ce în jur de 6 contestaţii ale deţinuţilor au fost respinse pentru tardivitatea cu care au fost formulate. Toate contestaţiile pe care deţinuţii le-au formulat în instanţă împotriva soluţiilor sale au fost respinse. Judecătorul delegat ţine săptămânal audienţe cu deţinuţii, la cererea acestora, de regulă miercurea.

2.4. Secţiile de deţinere

În camera 20 a secţiei de maximă siguranţă, se aflau 8 deţinuţi şi 9 paturi. Deţinuţii muncesc la confecţionarea de pantofi. Ei au o normă de 420 de pantofi pe lună (pe care o consideră destul de greu de îndeplinit), pentru care câştigă 7 zile deduse din durata condamnării şi 90 RON. Deţinuţii s-au plâns că nu ştiu niciodată cu cât este plătită munca pe care o prestează şi că în fiecare lună află suma pe care urmează s-o primească numai atunci când merg la magazinul penitenciarului să facă cumpărături. De asemeni, ei au reclamat că preţurile produselor de la magazin sunt mult mai mari, uneori chiar duble, decât cele din afara penitenciarului, că produsele nu au preţurile afişate şi că acestea diferă de la o perioadă la alta, uneori chiar în cursul aceleiaşi zile. O altă nemulţumire era că pe timp de vară este foarte cald în cameră şi uşa nu este lăsată deschisă, deşi nu există niciun risc atât timp cât gratiile rămân închise.

Ei au mai sesizat şi că de multe ori se înscriu la programele organizate de compartimentul socio-educativ, însă ulterior nu mai sunt scoşi la respectivele programe (rareori, educatorul mai organizează unele discuţii cu ei sau le mai citeşte din legislaţia care îi interesează). Pot să dea 6 telefoane pe lună, în acest caz o problemă fiind că valoarea „cartelelor sociale” este foarte mică – 1-1,5 RON. Nemulţumiri existau şi cu privire la imposibilitatea de a mai primi pachete prin poştă (prin Regulamentul de aplicare a Legii nr 275/2006 s-a stabilit, contrar Legii, că pachetele pot fi primite numai cu ocazia vizitelor).

În camera 6 (maximă siguranţă), deţinutul Adrian Pintea a reclamat că în data de 10 mai 2007 a fost bătut de agentul Badea şi de ofiţerul Mihai, în momentul în care a ajuns în unitate, venind de la Penitenciarul Jilava, pentru că ceruse să fie lăsat să-şi ia din bagaje un săpun, solicitare făcută după programul agenţilor. În noaptea următoare, el a fost ţinut la izolare legat de pat cu cătuşe şi lanţuri. APADOR-CH atrage din nou atenţia că obiectele desemnate eufemistic drept mijloace de imobilizare sigure sunt în realitate lanţuri (şi cătuşe de mâini) a căror utilizare este interzisă prin lege. In consecinţă, asociaţia cere renunţarea imediată la această metodă de imobilizare, recurgându-se exclusiv la cătuşele de mâini dar numai în situaţiile excepţionale prevăzute de lege. După ce a fost bătut de cadre, deţinutul Pintea a cerut să fie dus la laboratorul
de medicină legală pentru expertiză însă a fost refuzat. Deţinutul era foarte agitat şi nemulţumit din cauza comportamentului personalului faţă de el. La aceeaşi cameră, 4 deţinuţi care au avut o tentativă de evadare în data de 20 ianuarie 2007 au reclamat şi ei că au fost
bătuţi în repetate rânduri şi că atunci când sunt scoşi din penitenciar, inclusiv când sunt prezentaţi în faţa instanţelor, sunt ţinuţi în cătuşe şi lanţuri în T. Cei 4 (Marius Negoţ, Remus-Alexandru Forişi, Iliuţă-Gheorghe Balica şi Ion Enache) au fost introduşi pentru 10 zile la izolare, după care această perioadă s-a prelungit până la 23 de zile, fără să le fi fost
prezentată (să fi semnat de luare la cunoştinţă) vreo decizie a comisiei de disciplină. Deţinuţii au fost bătuţi inclusiv în faţa fostului judecător delegat din penitenciar, Claudiu Brandiburu (despre care reprezentanţii APADOR-CH au înţeles că în prezent se ocupă de secţia exterioară de la Vânjuleţ). Explicaţia responsabililor unităţii potrivit căreia izolarea deţinuţilor ar fi fost doar „o izolare de colectiv” şi că deţinuţii nu ar fi fost bătuţi ci s-au dat singuri cu capul de pereţi a fost primită cu rezerve serioase de către reprezentanţii APADOR-CH. Deţinuţii din această cameră s-au mai plâns şi că de multe ori scrisorile pe care le trimit nu ajung la destinaţie. Astfel, din cele 6 scrisori pe care Remus-Alexandru Forişi le-a trimis acasă au ajuns numai două.
Adrian Pintea şi Dorin Neacşu au scris de mai multe ori la APADOR-CH, şi nici aceste scrisori nu au ajuns la destinaţie (reprezentanţii asociaţiei au constatat că adresa pe care o aveau deţinuţii era corectă). La câteva săptămâni de la tentativa de evadare, directorul penitenciarului l-a ameninţat pe Remus-Alexandru Forişi că el şi ceilalţi 3 colegi ai săi nu vor mai ieşi niciodată de la maximă siguranţă şi nu vor primi niciodată vizită la masă (până la data vizitei, ameninţarea se concretizase întocmai). Ei au fost de asemenea ameninţaţi să nu reclame că au fost ţinuţi la izolare.

În camera 5c a izolatorului de pedeapsă, se afla deţinutul Ion Vlădilă, în vârstă de 47 de ani, care, după cum a declarat reprezentanţilor APADOR-CH, ceruse să stea într-o asemenea cameră întrucât îl deranja faptul că unii dintre colegii lui mai tineri îl mai jigneau uneori şi chiar îl mai şi bruscau. Reprezentanţii asociaţiei au cerut responsabililor penitenciarului să se asigure că acestea sunt adevăratele motive pentru care deţinutul a solicitat plecarea din camera sa şi să facă tot ce este posibil ca Ion Vlădilă să revină, dacă doreşte, într-o cameră obişnuită în care colegii săi să aibă faţă de el un comportament normal. În camera 5b, de asemenea de la izolare, se afla deţinutul Grigore-Iustin Guran. El fusese sancţionat disciplinar cu 5 zile de izolare pentru că în urmă cu două săptămâni, numai pentru că vorbea prea tare la telefon, supraveghetorul („nea Vasile”) l-a bruscat şi i-a smuls telefonul din mână, moment în care deţinutul l-a înjurat pe supraveghetor. Guran a explicat că gestul său s-a datorat faptului că tocmai în perioada aceea aflase că soţia îl părăsise şi că era foarte supărat. El a spus plângând reprezentanţilor APADOR-CH că se simte vinovat pentru ceea ce făcuse dar şi că i s-a părut că măsura luată împotriva sa fusese prea severă şi că nu se ţinuse cont de starea în care se afla la momentul
gestului său. El a susţinut că nu a fost audiat de comisia de disciplină (deşi art 73, lit d prevede această obligativitate). Ceea ce, dacă este adevărat, înseamnă o încălcare serioasă a cadrului legal. La ora vizitei reprezentanţilor asociaţiei, deţinutul tocmai primise mâncarea, însă nu şi pâinea, pe care, din cauza întârzierii în aprovizionare, urma s-o primească peste 3 sau 4 ore. WC-ul (turcesc) se afla în cameră, nedespărţit prin nimic de restul încăperii şi, din cauză că era defect, curăţarea lui se făceau cu apa luată de la chiuvetă cu o sticlă din plastic. Între deşteptare şi stingere cazarmamentul din cameră este ridicat iar deţinutul nu putuse să-şi ia nimic altceva din lucrurile personale decât un pulovăr şi o cămaşă.

La data vizitei, cei 2 minori din penitenciar, ambii arestaţi preventiv, jucau tenis de masă. Unul dintre ei se afla în penitenciar de circa 6 luni iar celălalt de o lună. Zilnic erauscoşi la plimbare timp de o oră şi jumătate şi puteau să dea 7 telefoane pe lună. Ambii participau la cursurile de şcolarizare – unul era în clasa a III-a iar celălalt în clasa a VIII-a.

În secţia cu regim semideschis tocmai se pregătea servitul mesei iar uşile erau închise, cadrele motivînd că în acest fel „se evită dezordinea”. Situaţia întâlnită aici, ca şi explicaţiile personalului, sunt în afara reglementărilor cuprinse în Legea nr 275/2006 (art 23, alin 3) care stabilesc că spaţiile în care sunt cazaţi şi îşi desfăşoară activitatea deţinuţii din regimul semideschis „rămân deschise în timpul zilei”. În camera 34 existau 32 de paturi în care erau cazaţi 30 de deţinuţi (7 rânduri de paturi erau supraetajate pe 3 niveluri iar restul pe 2). La momentul vizitei în cameră se afla numai un deţinut, ceilalţi încă nu ajunseseră de la muncă.
Atunci când nu ies la muncă, deţinuţii pot să meargă la oricare din camerele secţiei (uşa se închide, contrar prevederilor Legii, între orele 12:30 – 14:00, iar seara începînd de la ora 17:30). În cameră existau 2 televizoare, la care deţinuţii se pot uita până în jurul orei 24:00 – 01:00. Deţinutul prezent a semnalat că activităţile socio-educative sunt destul de sporadice şi prea puţin atractive. Grupul sanitar consta din 2 cabine de WC turcesc şi 2 chiuvete.

Sectorul vizite este amenajat în condiţii destul de bune (încăperi relativ spaţioase, cu gresie şi
faianţă, bine întreţinute). În încăperea pentru vizite la masă erau în curs 3 vizite. La „cabină” (modalitate rezervată în general deţinuţilor „cu grad sporit de risc”) se afla deţinutul Iliuţă-Gheorghe Balica (prezenţa sa acolo confirma faptul că ameninţările la adresa lui şi a celorlalţi 3 deţinuţi care săvârşiseră tentativa de evadare se concretiza, fapt întărit şi de către deţinut). Balica a confirmat şi el că a fost bătut, asemeni colegilor săi şi că atunci când iese din penitenciar, inclusiv la instanţe şi în faţa acestora, este imobilizat cu cătuşe şi lanţuri în T. În încăperea pentru vizite cu dispozitive de separare (pentru arestaţii preventiv, şi deţinuţii de la maximă siguranţă şi închis) şi se pot primi simultan 4 vizite. Administraţia penitenciarului a precizat că în cazul în care la vizite deţinuţilor le sunt aduse obiecte interzise, acestea se confiscă chiar dacă destinatarii nu au apucat să le preia. Reprezentanţii asociaţiei au solicitat să se renunţe la această practică (iar respectivele obiecte, telefoanele mobile de exemplu, să fie date înapoi vizitatorilor) întrucât Legea nr 275/2006 prevede că se pot confisca numai „bunurile interzise şi sumele de bani găsite asupra persoanelor private de libertate, cu prilejul percheziţiilor” (art 49, alin 6).

În secţia pentru femei existau 4 camere, la data vizitei fiind ocupate numai 3. În camera 2, în 15 paturi supraetajate pe 3 niveluri, se aflau, în regim închis şi de maximă siguranţă, 13 femei. În încăpere era foarte cald pe de o parte din cauza supraaglomerării iar pe de altă parte din cauză că uşa camerei era ţinută în permanenţă închisă, deşi nu ar fi existat niciun risc dacă ar fi fost ţinută deschisă iar gratiile încuiate. O altă cauză a căldurii practic insuportabile era geamul foarte mic – aproape o nişă (1 m/0,75 m) raportat la dimensiunile camerei – ceea ce făcea ca încăperea să fie şi destul de prost luminată cu lumină naturală. Reprezentanţii APADOR-CH au sugerat conducerii penitenciarului să fie mărite cât mai curând posibil dimensiunile ferestrei, iar pe timp călduros să fie lăsată deschisă uşa camerei. Grupul sanitar avea o cabină de WC cu scaun, o cabină de duş şi o chiuvetă; apă caldă exista în permanenţă. În cameră era şi un aparat pentru exerciţii fizice, adus de acasă de una dintre deţinute. De 8 martie, deţinutele fuseseră în oraş la o piesă de teatru şi la cofetărie. Secţia de femei nu are club propriu, ceea ce face ca activităţile cultural-educative să se desfăşoare pe holul secţiei şi, cam o dată pe
săptămână, la clubul cadrelor. Deţinutele au semnalat că activităţile socio-educative sunt de multe ori prea puţin interesante şi „se repetă la nesfârşit”. O educatoare este practic în permanenţă în secţie, însă nu desfăşoară aproape nicio activitate cu deţinutele. Deţinutele lucrează, în cameră, la confecţionarea de încălţăminte. Ele primesc hârtie igienică, vată, săpun şi pastă de dinţi însă erau nemulţumite că nu primesc detergent. Plimbarea zilnică durează circa o oră şi jumătate, de luni până duminică. Deţinuta Dana Secărin (singura în regim de maximă siguranţă) a fost sancţionată disciplinar, în urmă cu mai mult de un an, cu tăierea unor drepturi pe o lună numai pentru că s-a certat cu o colegă, măsură pe care reprezentanţii APADOR-CH au considerat-o în mod evident excesivă. Ei au apreciat că starea de stres în care trăiesc ani la rând
deţinutele (supraaglomerare, lipsa unor activităţi recreative, faptul că încăperea e întunecoasă şi pe timp călduros aerul e aproape irespirabil etc) nu poate să nu conducă la relaţii mai tensionate şi la certuri între deţinute. În aceste condiţii, a aplica sancţiuni disciplinare înseamnă a alege nu numai calea cea mai comodă pentru personal dar şi soluţia cea mai contraproductivă din toate punctele de vedere. Din discuţia cu deţinutele, dar şi cu reprezentanţii penitenciarului, a reieşit că acestea nu ridică probleme de ordin disciplinar, dimpotrivă, personalul secţiei era mulţumit de comportamentul lor. Reprezentanţii asociaţiei au sugerat conducerii penitenciarului ca la apropiata reevaluare a repartizării pe regimuri de detenţie să fie analizată posibilitatea trecerii deţinutelor într-un regim de o severitate mai redusă (la semideschis, respectiv închis).

3. Concluzii

3.1. Prin comparaţie cu cele constatate la vizita precedentă, situaţia din penitenciar a cunoscut
o oarecare îmbunătăţire: supraaglomerarea a fost întrucâtva diminuată, nemulţumirea deţinuţilor, practic generalizată atunci din cauza restricţiilor la programul de televizor, nu mai exista acum, de asemenea nu mai există nemulţumirile de atunci cauzate de restricţionarea severă a dreptului de a da telefoane etc. Conducerea penitenciarului a luat în general măsurile care se impuneau pentru implementarea noilor reglementări privind executarea pedepselor privative de libertate (Legea nr 275/2006 şi Regulamentul de aplicare a Legii, aprobat prin HG nr 1897/2006).

3.2. Este pozitiv faptul că ANP şi direcţia penitenciarului au iniţiat lucrările de reparaţii capitale atât de necesare clădirilor destinate spaţiilor de deţinere. APADOR-CH solicită ANP să asigure în continuare penitenciarului întreaga susţinere pentru realizarea acestor lucrări (la data vizitei fondurile efectiv disponibile pentru aceste lucrări reprezentau sub 10% din totalul alocat). Supraaglomerarea serioasă din unele camere de deţinere face din începerea lucrărilor de reparaţii capitale o urgenţă care nu mai trebuie amânată.
Este de asemenea necesar ca în realizarea acestor lucrări să se aibă în vedere noile prevederi legale, care sub acest aspect stabilesc (art 81 din Regulamentul de aplicare a Legii) că ANP „ia toate măsurile necesare pentru creşterea progresivă a numărului spaţiilor de cazare individuală” şi că „Reamenajarea spaţiilor de deţinere existente se face cu respectarea recomandărilor instituţiilor europene competente în materie, în special a Comitetului pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor Inumane şi Degradante”. Totodată, date fiind fluctuaţiile mari de deţinuţi repartizaţi în cele patru regimuri de executare a pedepselor, este necesar ca prin aceste lucrări să se facă o compartimentare cât mai flexibilă a spaţiilor de deţinere, pentru a se evita, de exemplu, ca secţiile pentru regimul de maximă siguranţă să fie folosite la capacitate minimă iar cele pentru regimul semideschis şi închis să fie supraaglomerate.

3.3. APADOR-CH constată cu regret faptul că în penitenciarul Drobeta Turnu-Severin se mai întâlnesc încă practici contrare în mod flagrant standardelor internaţionale în materie penitenciară, precum şi noilor reglementări interne în aceeaşi materie. Folosirea lanţurilor pentru imobilizarea deţinuţilor, lovirea şi ameninţarea acestora înseamnă tratament inuman şi degradant ce trebuie drastic sancţionat potrivit legii. Folosirea lanţurilor este contrară atât reglementărilor interne (art 37, alin 2 din Legea nr 275/2006) cât şi „Regulilor europene pentru penitenciare” (Regula 39). Asociaţia solicită direcţiei penitenciarului să revadă neîntârziat tratamentul care le este aplicat deţinuţilor Adrian Pintea şi celor 4 care au avut tentativa de evadare. APADOR-CH solicită ANP să dispună verificările care se impun în legătură cu reclamaţiile că deţinuţii au fost bătuţi inclusiv în prezenţa judecătorului delegat.

3.4. Se impune de asemenea să se revadă cât mai curând – astfel cum reprezentanţii penitenciarului au dat asigurări pe timpul vizitei – sistemul, netransparent şi generator de nemulţumiri şi suspiciuni, prin care se face pontajul deţinuţilor care muncesc şi prin care aceştia află ce sume primesc pentru munca prestată. Deţinuţii trebuie informaţi din timp şi pe baza unor tabele semnate de fiecare dintre ei cu privire la veniturile totale realizate din munca lor, precum şi cu sumele care li se cuvin din total. Trebuie depuse toate diligenţele pentru ca prin magazinul unităţii deţinuţii să poată să-şi cumpere produsele pe care le doresc la preţuri comparabile cu cele din afară. Monopolul deţinut de societatea comercială care vinde prin magazinul unităţii, un monopol care pare că speculează absenţa concurenţei, nu trebuie să afecteze interesele deţinuţilor. În caz contrar, direcţia unităţii trebuie să rezilieze contractele şi să organizeze licitaţii publice până la găsirea unei societăţi comerciale care să accepte un nivel al preţurilor comparabil cu cel de pe piaţa liberă (în penitenciar, o asemenea societate comercială are deja un avantaj prin faptul că deţinuţii nu au alternativă la ea). Fiecare produs din magazin trebuie să aibă preţul la vedere şi să se instaleze case de marcat funcţionale, aşa cum este obligatoriu pentru toţi comercianţii.

3.5. Cu toate că Legea nr 275/2006 nu stabileşte vreo limitare, Regulamentul prevede că deţinuţii pot primi pachetele cu bunuri numai „cu prilejul vizitelor”, şi nu şi prin poştă, cum s-a procedat până la adoptarea noii reglementări. Adăugarea la Lege făcută prin Hotărârea de Guvern prin care a fost aprobat Regulamentul este nu numai contrară principiilor procesului legislativ dar afectează şi drepturile deţinuţilor, cu deosebire ale celor cu familii cu venituri mici, care nu au posibilitatea să se deplaseze la penitenciare şi ar fi preferat să trimită prin poştă coletele (cel mai adesea cu alimente din gospodărie). Este necesar ca ANP şi MJ să iniţieze modificarea Regulamentului de aplicare a Legi. Amendamentul se impune inclusiv din cauză că după intrarea în vigoare a noii reglementări sancţiunea disciplinară a suspendării dreptului de a primi vizite conduce şi la suspendarea automată a dreptului de a primi pachete, ajungîndu-se în situaţia ca unui deţinut să-i fie aplicate două sancţiuni disciplinare pentru o singură abatere.

3.6. APADOR-CH solicită respectarea dispoziţiilor legale cu privire la condiţiile de detenţie care trebuie asigurate deţinuţilor din regimul semideschis, anume ca spaţiile în care sunt cazaţi şi îşi desfăşoară activitatea deţinuţii din regimul semideschis să „rămână deschise în timpul zilei”. Practica de a ţine încuiate uşile între anumite ore ale zilei este contrară legii indiferent de motivarea care s-ar aduce. De asemenea, uşile trebuie să rămână deschise între deşteptare şi stingere (numai aceasta poate să însemne „timpul zilei”), şi nu să fie încuiate, cum se procedează în acest penitenciar, începînd cu ora 17:30. Asociaţia mai subliniază şi faptul că Legea nr 275/2006 (art 23) prevede că deţinuţii din acest regim au dreptul „să se deplaseze neînsoţiţi în interiorul penitenciarului”, şi este necesar să fie asigurat şi acest drept al deţinuţilor.

3.7. Alte concluzii şi recomandări sunt cuprinse în celelalte secţiuni ale raportului.

Nicoleta Valerian
Popescu Stan