La data de 20 mai 2019, două reprezentante APADOR-CH au vizitat Penitenciarul de maximă siguranță Galați. Cea mai recentă vizită a unor reprezentante APADOR-CH aici avusese loc în 2012, conform raportului de pe site-ul organizației.

Date generale

Penitenciarul Galați este situat în oraș și ocupă un complex de clădiri vechi, la care s-au făcut unele îmbunătățiri în ultimii ani, dar nu suficiente pentru a asigura condiții propice de deținere. Conducerea admite că în continuare există o supraaglomerare a penitenciarului și un grad de ocupare de 138%, deși numărul deținuților a scăzut simțitor în ultimii ani, prin aplicarea legislației privind recursul compensatoriu.

Lipsa de personal (numai 70% din schemă ocupată) și combaterea traficului de droguri și telefoane din interiorul penitenciarului au fost cele două mari provocări din ultimii ani, enunțate de conducere. La asta se adaugă incertitudinea existenței fondurilor bugetare pentru proiectele viitoare și chiar pentru salarii – conform directorului în bugetul pe 2019 ar exista bani pentru salarii numai până în octombrie. Disciplina și aplicarea riguroasă a regulilor sunt cele două principii enunțate frecvent de director, care spune că numai astfel a reușit să stopeze anumite practici ilegale din penitenciar.

Față de vizita din 2012, Penitenciarul nu mai are secția exterioară, deținuții de la regim deschis fiind cazați într-una din secțiile din oraș, deși unii dintre ei s-au plâns că astfel nu li se respectă condițiile de regim. De asemenea nu există niciun deținut care să muncească în afara penitenciarului, singurele munci prestate de deținuți sunt cele administrative din interiorul unității, la care sunt folosiți prin rotație în jur de 100 de deținuți, conform conducerii. Motivul ar fi lipsa personalului de pază și faptul că pentru însoțirea la muncă a unui deținut ar trebui dislocat personal de pază, ceea ce ar scumpi nejustificat prestația acelui deținut. Conducerea susține că „rulează” în medie 100 de deținuți din cei 400, doar la muncile administrative.

Efective, spații de cazare, aspect general

De la un efectiv de 1031 de deținuți, câți găzduia în 2014, Penitenciarul Galați a ajuns la 478 de deținuți la data vizitei, cazați într-o singură clădire, în 77 de camere a căror capacitate legală însumată (la 4 mp/deținut) este de numai 344 de locuri. 80% din efective reprezintă deținuți încadrați la maximă siguranță și închis, motiv pentru care conducerea consideră că penitenciarul trebuie să fie definit de acest regim de deținere, regimurile deschis și semideschis fiind considerate mai degrabă excepții.

Penitenciarul are prevăzute 378 de posturi în schemă, dar sunt ocupate numai 281, în creștere față de anii precedenți, dar nu suficient, directorul plângându-se de faptul că unitatea funcționează fără contabil de câțiva ani. Din aceștia, 196 sunt la siguranța deținerii, 17 la psiho-socio-educativ și 14 la sectorul medical.

Camerele din cele 8 secții de deținere sunt identice și au câte 17,70 mp fiecare, plus câte un grup sanitar de 5,98 mp. Fiecare cameră are în general câte 8 paturi, suprapuse câte două, cel de-al treilea rând de paturi fiind scos în 2018 (după cum spunea conducerea) sau în februarie 2019 (conform declarațiilor deținuților). Foarte puține camere au fost renovate complet, în sensul zugrăvirii și refacerii grupurilor sanitare, iar în aceste camere sunt cazați deținuții extrădați din penitenciarele din străinătate.

Toate saltelele au fost, însă, schimbate în 2015 și au fost reparate unele ferestre. În 2016 au fost mutate toate telefoanele de pe holuri în camere. Datorită conectării penitenciarului la rețeaua de apă a orașului se asigură apă curentă permanent, iar apă caldă de trei ori pe săptămână.

La intrarea în penitenciar a fost amenajat în 2018, în două containere, sectorul de primire a deținuților, unde are loc controlul bagajelor și cel corporal, precum și primirea cazarmamentului. Spațiul este curat și cel puțin până la construirea unor clădiri speciale, reprezintă o soluție civilizată de organizare.

În fața clădirii de deținere a fost amenajat în 2018 un teren de fotbal cu gazon sintetic.Acesta se adaugă terenului de fotbal existent în spatele curților de plimbare, care nu este decât o curte mai mare cu nisip, neamenajată ca teren de fotbal, dar folosită ca atare.

Clădirea cu spațiile de deținere este formată din două corpuri lipite, cu două scări de acces, una dintre ele fiind în renovare la data vizitei. Secțiile sunt dispuse astfel pe cele trei etaje ale clădirii:

Parter – Secția E1 (maximă siguranță) și Secția E8 (maximă siguranță și risc sporit);

Etajul 1 – Secția E2 (carantină și cabinetul medical) și Secția E7 (regim deschis);

Etajul 2 – Secția E3 (arest preventiv) și Secția E6 (arest preventiv și regim închis);

Etajul 3 – Secția E4 (regim închis și semideschis) și Secția E5 (regim închis).

Penitenciarul avea la data vizitei și 7 femei cazate în două camere, regim semi-deschis, aflate în tranzit de la alte penitenciare. Femeile făcuseră curat în camere, era proaspăt spălat pe jos în momentul vizitei, și au spus că beneficiază de condiții bune, dar erau nerăbdătoare să se întoarcă în penitenciarele de unde au venit, pentru că la Galați se simțeau izolate.

Blocul alimentar

În ziua vizitei, în meniul penitenciarului, scris cu creta pe o tablă de la intrarea în bucătărie, era ciorbă de fasole și piure cu carne de porc, cu varianta ciorbă de legume pentru regim. Dimineața în meniu fusese brânză, marmeladă și ceai. Deținuții primesc un ou la zece zile sau de cinci ori în zece zile la regim. Lapte și iaurt există de asemenea în meniu, fie dimineața, fie la cină – pentru diabetici. Pentru cină erau programate paste cu brânză sau varză cu slănină, în funcție de norma de hrană. Deținuții care lucrau la deservire primeau și niște slănină ca supliment alimentar.

În blocul alimentar era un abur dens de la cele opt marmite aflate în funcție și, ca urmare, mult condens pe pereți, igrasie și umezeală. Podeaua fusese spălată proaspăt și era udă. Responsabilul cu bucătăria a spus că motorul hotei nu face față la cantitatea de abur și de aceea este mereu condens.

Mâncarea avea aspect și miros plăcut, bucățile de carne fierte fuseseră porționate și conțineau predominant carne macră. În bucătărie lucrează 13 deținuți, 5 dimineața și 8 în restul zilei.

Conducerea susține că a investit în ultimul an în lucrări de întreținere a bucătăriei, zugrăvit, placat cu gresie și faianță, a cumpărat două marmite noi, totuși aburul constant de la prepararea hranei face ca aceste investiții să nu fie prea vizibile.

Asistență medicală

Penitenciarul Galați are trei medici generaliști, un medic stomatolog și zece asistenți medicali. În schemă există și un post de medic psihiatru, dar la ultimele două concursuri organizate pentru ocuparea lui nu s-a prezentat nimeni. Cabinetul medical se află la etajul 1, în secția de carantină. Reprezentantele APADOR-CH au discutat cu medicul generalist prezent, cu asistenta și medicul stomatolog. Aceștia susțin că zilnic la cabinetul medical se acordă în medie 60 de consultații de medicină generală și zece consultații stomatologice. Programările se fac pe camere, dar se acordă și consultații de urgență.

Conform personalului medical, afecțiunile predominante în rândul deținuților sunt cele psihice, într-un procent mult mai mare decât cei aflați în evidență și tratament – care sunt numai 20% din totalul deținuților. Urmează afecțiunile gastrice, hepatice și cardiace. Penitenciarul are în jur de 10-12 cazuri de hepatite, una-două cazuri de agresiuni pe lună între deținuți și foarte rare automutilări.

În 2018 în penitenciar au fost două decese: un infarct și un arestat preventiv care s-a sinucis. Asociația reiterează recomandarea pentru administrație de a intensifica serviciile psihologice oferite deținuților, cu precădere în perioadele de după pronunțarea condamnărilor.

Personalul medical a declarat că nu există nicio problemă de aprovizionare cu medicamente sau alte materiale, că deținuții au la dispoziție chiar și prezervative, cumpărate din fondurile unității, pe care le pot solicita personalului medical – și chiar o fac – și că în general situația asistenței medicale în penitenciar este bună.

Asociația apreciază faptul că personalul medical se preocupă, și prin distribuția de prezervative, să limiteze răspândirea de boli cu transmitere sexuală.

Cazurile grave care nu pot primi îngrijiri în incinta penitenciarului sunt transferate la spitalele din oraș (cel militar sau cel județean) sau la Penitenciarul-Spital Rahova.

Vizita pe secții

Aspectul secțiilor este uniform, nefiind o diferență vizibilă între regimuri, cu excepția celor de la Maximă siguranță și Risc, unde deschiderea ușilor pentru reprezentantele APADOR-CH s-a făcut în prezența grupei de intervenție cu mascați. Aceștia aveau echipament complet, cu numere de identificare pe piept și cască și cu cameră video pentru înregistrarea intervențiilor.

La data vizitei se făceau reparații la unele camere. Și aceste reparații fac parte din programul de întreținere pe 2019, în cadrul căruia conducerea spune că va zugrăvi toate cele 77 de camere, va monta rezervoare la toate WC-urile și va schimba tâmplăria cu una de tip termopan.

Fiecare secție are amenajată o cameră numită „club”, cu mobilier nou, bănci de o persoană, unde se țin diverse activități socio-educative. Pe fiecare hol există și un infochioșc la care deținuții își pot verifica creditul de pe cartelă și pot consulta legislația și situația juridică.

Într-una dintre camerele din secția 2 a fost amenajată și o frizerie, unde un deținut, calificat în cadrul unui curs desfășurat în 2018 în penitenciar, tunde deținuții din secția 2. În timpul discuțiilor cu deținuți din alte secții, unii s-au plâns că nu au acces la un frizer, deși există frizerie în penitenciar și că sunt nevoiți să se tundă în baie, improvizat.

Conducerea a motivat că nu permite circulația deținuților din alte secții în secția 2 (carantină), la frizerie, pe motiv că asta poate crea disensiuni între deținuți sau poate facilita traficul de obiecte interzise. În plus, frizeria este amplasată într-un spațiu circulat, în apropiere de cabinetul medical și camerele de carantină.

Toate camerele au telefoane care funcționează atât ca legătură cu exteriorul cât și ca modalitate de alertare a gardienilor.

Camera E7.6 – regim deschis – opt persoane/opt paturi. Deținuții aveau la dispoziție un grup sanitar format dintr-un WC turcesc, un duș și o chiuvetă, toate cu un aspect relativ curat. Au spus că au apă caldă de două ori pe zi, dar că uneori nu le este suficient să se spele toți, mai ales că ei fac munci administrative.

În rest au declarat că mâncarea are gust bun și carne în fiecare zi – unii dintre ei lucrând chiar la blocul alimentar – și că telefonul funcționează suficient, de la 8 dimineața, după apel, până seara la 21.00

O altă cameră din secția E7 – regim deschis – opt deținuți/opt paturi. Spațiul rămas între paturi este destul de mic încât să se umple în momentul în care fiecare deținut stă în picioare în dreptul patului. Oamenii au reclamat că nu ies suficient de mult la aer, că sunt scoși în curțile de plimbare numai între 14.00 și 18.00 și că apa caldă este insuficientă ca să se spele toți din cameră. Întrebați dacă au reclamat aceste neajunsuri la judecătorul delegat, deținuții au spus că nu, pentru că au impresia că nu se rezolvă nimic și mai mult, ar putea avea neplăceri dacă o fac.

Camera E8.4 – maximă siguranță – șase persoane/șase paturi. Deținuții de aici nu au avut plângeri cu privire la condițiile de penitenciar.

Camera E8.3 – Risc pentru siguranța penitenciarului – șase paturi/cinci deținuți, au declarat de asemenea că în penitenciarul Galați condițiile sunt mai bune decât în altele și chiar că prețurile la magazin sunt mai mici față de alte penitenciare.

O cameră de pe secția E1 – maximă siguranță – șase paturi/patru persoane. Grupul sanitar era degradat, iar deținuții au avut mai multe plângeri:

• Că durează o săptămână până când sunt duși la medic;
• Că prețul unui minut de convorbire telefonică e mai mare decât în alte penitenciare – 60 de bani;
• Că nu sunt lăsați să-și usuce hainele în cameră – conducerea a motivat că există uscătorie acolo unde sunt mașinile de spălat și deținuții primesc hainele gata uscate, iar a și le întinde ei în camere la uscat ar fi neigienic și ar produce igrasie;
• Că nu sunt scoși în curtea de plimbare decât de la 8 la 10 și că nu există toalete în curți;
• Că, deși penitenciarul are o curte de plimbare dotată cu instalații de forță, deținuții nu au acces la ele, iar la fotbal sunt scoși doar o dată pe lună și nu pe terenul cel nou, ci într-o curte de plimbare mai mare, cu nisip pe jos.
• Un deținut a reclamat faptul că deși nu a mai avut niciun raport de incident în ultimele șase luni, totuși nu i-a fost schimbat regimul de deținere, el considerând că e ținut în continuare la grad de risc sau maximă siguranță, pentru ca lucrătorii din penitenciar să primească sporuri salariale.

Conducerea a motivat că deținuții nu au acces la curtea cu instalații de sport pentru că se pot răni/agresa, iar accesul la terenul nou de sport este considerat o recompensă pentru cei de la regimurile mai puțin severe, la care cei de la maximă siguranță și risc pot eventual să țintească în timp, printr-un comportament adecvat.

Camera E1.7 – maximă siguranță – Unul dintre deținuții din cameră părea că se simte rău, spunea că îl doare o măsea, ceruse să fie dus la stomatolog dar încă nu fusese dus. Avea și o rană urâtă la călcâi, făcută de deținuții din Penitenciarul Giurgiu, de unde venise, și pentru care spunea că primise ajutor medical la Galați. Deținutul încerca să obțină un transfer definitiv de la Giurgiu la Galați, pe motiv că e agresat de colegii de celulă din Giurgiu și că la Galați e mai aproape de casă – el fiind din Tulcea. Dar se plângea că nu i se aprobă această cerere.

Camera E1.2 – maximă siguranță – cinci persoane/șase paturi, deținuții au reclamat că prețurile de la magazinul penitenciarului li se par mari și că mâncarea furnizată e de calitate proastă. Au spus că în general sunt scoși la diferite cursuri de cultură generală, în fiecare lună, dar că și-ar dori mai degrabă să primească o calificare în timpul petrecut la penitenciar.

În timpul vizitei, într-unul din cluburile unei secții avea loc examenul scris pentru un curs de prim ajutor la care, conform profesorului examinator, participaseră mai mulți deținuți, dar la examen rămăseseră doar doi.

Pe aceeași secție se află și camera de izolare, aflată în renovare la momentul vizitei. Conform conducerii, camera nu mai fusese folosită de multă vreme.

În camera E1.6 – maximă siguranță – cu șase paturi, din care unul singur avea saltea, era cazat temporar un tânăr aflat în tranzit la Galați. Camera era într-o stare avansată de degradare, la fel și grupul sanitar, tânărul nu avea nimic în cameră în afară de salteaua goală de pe pat și părea că se află într-o stare psihică tensionată. Întrebat de cât timp stă așa a spus că de câteva zile și că urma să plece în alte câteva zile.

Conducerea penitenciarului a motivat că tânărul fusese agresiv, spărsese televizorul și fusese cazat singur deoarece nu se înțelegea cu alți deținuți. Pe biroul ofițerului de serviciu erau două ziare locale, cu care ar fi urmat să i se asigure tânărului singur în cameră dreptul la informare.

Asociația consideră că în astfel de cazuri deținuții, mai ales din grupurile vulnerabile, trebuie să primească atenție sporită și să se încerce pe cât posibil cazarea în camere cu alți deținuți.

În secția E3 – arest preventiv, erau mai mulți tineri, unul dintre ei cazat de asemenea singur într-o cameră E3.8. Această cameră avea televizor, iar tânărul cazat în ea spunea că stă în aceeași cameră ori de câte ori vine în tranzit la Galați, în ultimele patru luni. El spunea că e scos la plimbare zilnic de la ora 12 și o dată pe săptămână la fotbal, tot singur. Tânărul părea într-o stare psihică stabilă.

O cameră de pe secția E3 – arest preventiv – opt paturi/opt persoane. Arestații spun că au activități socio-educative, cursuri de două-trei ori pe lună, acces la bibliotecă, dar s-au plâns că apa de la robinet miroase urât uneori, că WC-ul turcesc din grupul sanitar nu are bazin și sunt nevoiți să toarne apa în WC cu recipiente improvizate, și că apa caldă, câte o oră jumate pe zi, este insuficientă ca să apuce să se spele toți ocupanții camerei. Unii au spus că le e teamă să reclame condițiile de teama repercusiunilor. Cei opt au spus că ar aprecia dacă penitenciarul ar amplasa măcar pe hol un frigider în care să-și păstreze alimentele perisabile, întrucât în camere locul de depozitare e mic și impropriu pentru depozitarea legumelor, fructelor, mai ales pe timp de vară. Ei au acces la magazin numai o dată pe săptămână, și astfel sunt nevoiți să cumpere mai multe alimente, pentru toată săptămâna, și deci au nevoie de spațiu propice de depozitare.

Conducerea penitenciarului a motivat că nu există un temei legal pentru amplasarea de frigidere pentru deținuți și că atâta vreme cât le oferă zilnic mese calde, deținuții nu au motive să depoziteze alimente în camere. Directorul admite că a existat această practică, dar că prin frigiderul de pe hol se făcea trafic cu droguri între camere, iar agenții se transformaseră în chelneri pentru deținuți.

Camera E6.7 – regim închis – șase persoane/opt paturi. Grupul sanitar degradat, igrasie în cameră. Deținuții s-au plâns că au ploșnițe, unul dintre ei a arătat câteva ciupituri pe picioare. Un altul s-a plâns că deși este diabetic, nu primește tratament, dar un coleg de cameră l-a contrazis, spunând că probabil nu are nevoie de tratament, de aceea nu primește. Un alt deținut a spus că la magazinul penitenciarului uneori marfa este expirată, că a avut o intoxicație de la niște ouă cumpărate de la magazin.

Întrebată de acest aspect, vânzătoarea de la magazin a replicat că marfa este în termen, dar se poate altera în condițiile improprii în care este ținută în camere.

Deținuții au mai adăugat că participă la diverse cursuri frecvent, dacă se înscriu, însă erau nemulțumiți că pe terenul cel nou de fotbal, cu iarbă sintetică, nu pot juca fotbal decât deținuții din echipa penitenciarului.

O cameră din secția E6 – regim închis – opt paturi/șapte persoane. Camera și mai ales grupul sanitar erau într-o stare avansată de degradare, pline de igrasie. Deținuții s-au plâns și ei de ploșnițe, de mâncarea proastă și care e nevariată, de igrasia din cameră și din grupul sanitar, de lipsa bazinului la WC și de faptul că dincolo de geamurile camerei sunt montate panouri care împiedică aerul să intre – de aceea aveau și geamurile scoase. Tot ei au punctat că penitenciarul nu are o sală de sport, iar în curtea de plimbare în care sunt instalațiile de forță nu au avut acces decât în cadrul unui curs, pe care orice deținut nu-l poate face decât o singură dată pe perioada detenției. Deținuții mai erau nemulțumiți de lipsa unui frizer, de prețurile mari de la magazin, de faptul că nu pot munci în afara penitenciarului, de inutilitatea cursurilor educative – au argumentat că un deținut care merge la clasele de liceu este de fapt analfabet.

Conducerea penitenciarului a declarat că află pentru prima dată de existența ploșnițelor în unele camere vizitate de reprezentantele APADOR-CH, spunând că o dezinsecție fusese făcută cu puțină vreme înainte, dar că este posibil ca ploșnițele să fi venit în bagajele vreunui deținut din alt penitenciar. Cât privește cea de a doua plasă de la geam, conducerea susține că aceasta a fost montată ca să stopeze traficul de obiecte interzise între camere.

În secțiile E5 și E4 – regim închis, sunt deținuții folosiți la muncile administrative din penitenciar: bucătărie, spații verzi, atelierul de tâmplărie.

Camera E5.4 – regim închis/munci administrative – 8 paturi/8 persoane – Deținuții spun că au avut ploșnițe până acum câteva luni, dar s-a dat cu soluție și nu mai au. S-au plâns că din cauza muncii nu au timp și de alte activități, dar au spus că sunt scoși periodic la terenul de fotbal cu gazon. Și ei spuneau că la magazin se găsesc alimente expirate.

Camera E4.6 – regim închis – șase paturi/cinci persoane – arăta bine, renovată, grupul sanitar reabilitat, deținuții erau extrădați din UK și trebuia să li se ofere condiții decente de detenție, promise de statul român la repatrierea lor.

Asociația consideră că administrația face o discriminare între deținuți, oferindu-le condiții mai bune celor extrădați, doar pe acest criteriu.

Camera E4.2 – regim închis – opt paturi/șase persoane – deținuții au apreciat că beneficiază de condiții „ca la pârnaie în România, nu se compară cu cele din Germania sau Italia”. Și deținuții de aici s-au plâns de faptul că nu au acces la curtea de plimbare cu instalațiile de forță, că nu sunt scoși la terenul cel nou de fotbal și că mâncarea nu are gust.

Curțile de plimbare sunt practic niște cuști lipite între ele, dispuse la capătul clădirii cu secțiile de deținere. Nu au nicio dotare, deținuții care ies la curtea de plimbare nu au altă activitate de făcut decât mersul dintr-un colț în altul al cuștii. Terenul de fotbal cu nisip se află în spatele curților de plimbare și urmează să fie micșorat prin construcția unei biserici.

Sectorul vizite, magazinul și capela

Sectorul vizite are șase cabine de vizită cu separator și patru mese pentru vizita fără separator. Din pachetul pe care deținuții au voie să-l primească de la familie au fost excluse lichidele din cauza faptului că în ultimii ani au fost descoperite inserții nepermise în sticlele de suc sau apă – de exemplu alcool.

Capela penitenciarului, o construcție mică dar foarte bine amenajată prin grija preotului ortodox angajat al penitenciarului, va fi mutată într-o construcție mai mare ce urmează să se facă în curtea penitenciarului, pe locul ocupat acum de curțile de plimbare. Acestea vor fi redimensionate și mărite – susține conducerea penitenciarului – prin micșorarea terenului de fotbal cu nisip. Biserica ce se va construi, spune preotul penitenciarului, va fi finanțată din banii arhiepiscopiei. Motivul pentru care e nevoie de o biserică mai mare ar fi acela că preotul nu poate să țină toate rânduielile religioase în capela care este prea mică.

Magazinul penitenciarului era bine aprovizionat și spațios. Prețurile alimentelor de bază erau afișate la vedere, o apă la 2 l costa între 1,8 și 3 lei, o sticlă cu suc de 2 l – între 4 și 6 lei, un pachet de cafea Jacobs de 250 de gr – 12,55 lei. O saltă verde costa 4 lei, o legătură de ceapă verde – 2 lei, portocalele – 5 lei kg, merele – 3 lei kg. Deținuții nu au voie să comande pizza sau alte mâncăruri gătite, deși această practică fusese permisă anterior în penitenciar. Conducerea a interzis-o pe motiv că astfel se făcea trafic de droguri.

Unii dintre deținuți au semnalat reprezentantelor APADOR-CH faptul că igiena din camera intimă lasă de dorit. Aceasta este dotată cu pat, televizor și frigider, are un grup sanitar cu duș, și într-adevăr nu frapează prin igienă. Mai ales salteaua și lenjeria patului erau într-o stare precară.

Conducerea a motivat că oricum fiecare deținut își aduce propria lenjerie în camera intimă și că nu le poate pretinde, din păcate, deținuților să facă și curat în cameră după ce li se termină vizita.

Școala și sectorul socio-educativ

În Penitenciarul Galați funcționează o școală (într-o clădire separată de corpul de deținere) cu clase 1-8 (reunite în șase clase) și două clase de liceu – a 9-a și a 11-a. La data vizitei, cursurile din ciclul secundar avuseseră loc dimineața, iar reprezentantele APADOR-CH au putut vedea doar o oră de desen tehnic la clasa a 9-a, cu o clasă plină de deținuți care se calificau astfel în tâmplărie. Profesorii vin din oraș și sunt plătiți de Inspectoratul școlar. Clasele în care se țin cursuri sunt dotate cu același mobilier nou ca și cluburile din secții. Numărul deținuților care participă la cursuri de școlarizare este în medie de 70 pe an.

Școala are și un grup sanitar care arată mai bine decât cele din camere, și o curte betonată în care era amplasată o masă de ping-pong.

Un deținut din clasa de desen s-a plâns că nu face și practică în atelierul de tâmplărie, ci învață doar teorie. Conducerea a explicat că practica se face numai în prezența unui instructor calificat, pentru că atelierul are obiecte ascuțite ce necesită supraveghere, și numai în ultimele două săptămâni din programă.

Sectorul socio-educativ pare că funcționează cel mai bine în Penitenciarul Galați. Responsabilii au reușit să organizeze activitatea celor trei asistenți sociali, trei psihologi, trei educatori și doi monitori sportivi existenți (deși schema e mai mare și aici) astfel încât să le ofere tuturor deținuților posibilitatea de a face măcar o activitate educativă pe lună. Iar în timpul discuțiilor cu deținuții, majoritatea au recunoscut că de astfel de activități nu duc lipsă, doar de cursuri de calificare ar simți nevoia mai mult.

Programul de sport, de care s-au plâns cei mai mulți dintre deținuți, pe regimuri, este următorul:

• Tinerii și cei de la regimul deschis – de două ori/săptămână
• Regim închis – o dată/săptămână
• Maximă siguranță și risc – de două ori/lună și numai pe terenul de fotbal din spatele cuștilor de plimbare, unde există pază cu foișor.

Responsabilii sectorului socio-educativ susțin că faptul că nu le oferă acces tuturor pe terenul nou de fotbal reprezintă o motivație pentru cei de la regimurile de maximă siguranță și risc, să se comporte bine și să dobândească mai repede o schimbare de regim.

Penitenciarul are un proiect de construire a unei săli de sport, pentru care așteaptă aprobări de la ANP.

În ultimii ani a fost făcută, din sponsorizări, frizeria, și a fost calificat în meserie un deținut din secția 2. Tot în cadrul unui proiect sponsorizat a fost amenajat un atelier de croitorie, dar care nu funcționează decât pentru uzul penitenciarului, la fel ca și cel de tâmplărie.

Serviciul mai are în componență și un studio TV cu circuit închis și o bibliotecă dotată cu un fond de carte generos, primit din donații (în jur de 2000 de volume). Un deținut, care e responsabilul cu biblioteca, adună articole scrise de deținuți, le introduce în computer și editează astfel o revistă a penitenciarului la fiecare trei luni.

Judecătorul delegat

Judecătorul delegat a declarat că din cele 150 de plângeri primite de la deținuți în ultimul an, cele mai multe sunt contestații privind regimul de executare a pedepsei. În privința plângerilor despre condițiile de cazare, cele mai multe sunt „preformulate”, după cum consideră judecătorul, deținuții invocând deja un drept de opțiune: unii cer bani drept compensare pentru condițiile proaste de detenție, alții cer să  să fie mutați la condiții corespunzătoare în locul zilelor câștig. În opinia judecătorului delegat, numai în jur de 5% din Penitenciarul Galați are condiții corespunzătoare de detenție, în privința spațiului de 4mp/deținut.

Alte solicitări pe care deținuții le fac la judecătorul delegat vizează „oprimarea și opresiunile administrației”. Judecătorul spune că deținuții se înscriu în audiențe în special înainte de comisiile de liberare condiționată și acuză administrația de rea credință. În general se plâng că au cerut diverse lucruri administrației penitenciarului și nu au primit.

În fiecare joi, la audiențele judecătorului delegat sunt înscriși patru-cinci deținuți. Judecătorul apreciază că le dă dreptate în cam 5% din cazuri și că nu a avut în general cazuri de decizii infirmate de instanță.

Unele plângeri au vizat și intervenții ale mascaților în camerele de deținere și agresiuni ale acestora. Judecătorul spune că în parte a admis acele reclamații întrucât deținuții au fost oarecum provocați să reacționeze, dar că nu trebuie pierdut din vedere nici specificul locului.

Planuri de investiții

Penitenciarul are în plan să construiască două noi corpuri de clădire: unul în continuarea celui existent, lipit de acesta prin niște curți de plimbare modernizate, și al doilea corp la intrare, în locul actualelor containere, pentru primirea deținuților. Capacitatea de cazare a noului corp de deținere ar fi de 150 de locuri. Momentan proiectele se află înainte de faza de studii de fezabilitate. Conform angajamentelor ANP aceste corpuri ar trebui să fie gata în 2022.

În planul de investiții pe termen scurt precum și în buget sunt cuprinse doar renovarea camerelor, reparația gardului penitenciarului, care are porțiuni fragile, reparația acoperișului centralei termice și câteva reparații la clădirea școlii.

 

Alte recomandări se găsesc în cuprinsul raportului.

Livia Popa

Dollores Benezic

Răspunsul ANP la acest raport