Arhiva pentru categoria: Penitenciare

 

La 29 mai 2026, reprezentanții APADOR-CH au vizitat Centrul de Detenție Craiova. Vizita precedentă a organizației în această unitate a avut loc în 2014.

La data vizitei, era prevăzută reorganizarea Centrului de Detenție Craiova și transformarea acestuia în Penitenciarul Craiova-Bariera Vâlcii. Măsura era inclusă într-un proiect de hotărâre a Guvernului, publicat în transparență decizională de Ministerul Justiției la 18 martie 2026.  În nota de fundamentare, ministerul a invocat suprapopularea sistemului penitenciar, condamnările României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru condițiile necorespunzătoare de detenție și posibilitatea utilizării infrastructurii existente la Craiova pentru cazarea a 339 de persoane private de libertate, într-un termen relativ scurt și fără investiții suplimentare majore. Ministerul Justiției a motivat reorganizarea prin necesitatea creșterii rapide a capacității de cazare pentru persoanele condamnate, în special în regiunea Sud-Vest Oltenia, unde exista un deficit de locuri. 

Aspecte generale

În perioada respectivă se desfășura la Craiova Festivalul Internațional Shakespeare. În cadrul discuției preliminare, conducerea Centrului de Detenție Craiova a menționat colaborarea unității cu festivalul, inclusiv prin organizarea unor activități culturale în centru. Această colaborare reprezintă un exemplu de bună practică în deschiderea instituției către comunitate.

La momentul vizitei, Centrul se afla într-un proces amplu de renovare, lucrările vizând curtea, fațada și blocul alimentar. Potrivit conducerii, acestea erau realizate inclusiv prin sponsorizări și colaborări cu Penitenciarul Craiova. Conducerea a arătat însă că bugetul unității era insuficient, suma de aproximativ 800 de milioane lei vechi neacoperind necesarul lucrărilor de reparații.

Din discuția cu conducerea Centrului a reieșit că transferurile minorilor din Centrul de Detenție către Centrul de Detenție Brăila-Tichilești începuseră deja în baza unei decizii adoptate de Administrația Națională a Penitenciarelor în august 2025. Potrivit calendarului transmis unității, relocarea vizase 143 de persoane și se realizase etapizat, în funcție de regimul de executare, statutul juridic, sexul și implicarea în activități lucrative. Reprezentanții Centrului au arătat că persoanele transferate nu se opuseseră deciziei, aspect confirmat ulterior și de judecătorul de supraveghere a privării de libertate. Din discuțiile echipei APADOR-CH cu persoanele rămase la Craiova a reieșit că majoritatea considerau transferul la Tichilești avantajos, în special deoarece comisia de liberare de acolo era percepută ca fiind mai flexibilă. Distanța nu era considerată o problemă majoră, având în vedere posibilitatea menținerii legăturii cu familia prin vizite online. Totuși, unele dintre persoanele minore și tinere rămase în Centru au afirmat că nu înțeleseseră criteriile în baza cărora unii dintre colegii lor fuseseră transferați, iar ele rămăseseră la Craiova. 

Efective, spații de deținere

La data de 29 mai 2026, Centrul de Detenție Craiova custodia 41 de persoane, la o capacitate calculată, potrivit standardului de 4 mp/persoană, de 271 de locuri. Unitatea avea o suprafață totală de cazare de 1.101,73 mp, 236 de paturi instalate și 195 de paturi libere. Gradul general de ocupare era de aproximativ 15,13%.

Dintre persoanele custodiate, 28 erau de sex masculin, iar 13 de sex feminin. Potrivit datelor comunicate, în centru se aflau 17 minori, respectiv 11 băieți și 6 fete. În ceea ce privește regimurile de executare, 18 persoane se aflau în regim deschis, dintre care 17 de sex masculin și una de sex feminin, iar 6 persoane se aflau în regim închis, toate de sex feminin. 

Secțiile Centrului aveau destinații diferite, în funcție de categoria persoanelor custodiate și de nevoile administrative sau medicale. Secția E1 cuprindea camere de tranzit, deținere și protecție, destinate în principal minorilor și tinerilor de sex masculin. Secția E3 includea camere de deținere pentru minore, tinere și femei majore, precum și spații pentru carantină și o cameră destinată mamei și copilului. Secția E4 avea destinație medicală și specială, cuprinzând camere de infirmerie și un spațiu pentru persoanele aflate în refuz de hrană. Secția E5 includea camere de deținere pentru tineri și majori de sex masculin, precum și spații pentru izolare și carantină. Secția E6 era destinată minorilor și tinerilor de sex masculin și cuprindea camere de deținere și carantină, inclusiv pentru persoane arestate preventiv. Secția E7 figura în document cu spații de infirmerie și monitorizare medicală pentru majori de sex masculin, însă rândurile corespunzătoare erau tăiate, iar o mențiune manuscrisă indica schimbarea destinației în spații pentru vizite. Secția E9 cuprindea camere de deținere pentru tineri și majori de sex masculin. Situația de efective, pusă la dispoziția organizației, nu menționa secții numerotate E2 și E8 și nu conținea informații privind existența, destinația, starea tehnică sau eventuala scoatere din funcțiune a unor asemenea spații. 

În ceea ce privește gradul de ocupare, Secția E5 era cea mai ocupată, cu 37,31%, urmată de Secția E3, cu 23,21%, și Secția E4, cu 10,71%. Secțiile E1, E6, E7 și E9 nu erau ocupate. La momentul vizitei, clădirea E1 a Centrului de Detenție Craiova găzduia și femei adulte transferate de la Penitenciarul Craiova.

Magazinul alimentar și blocul alimentar

La data vizitei, magazinul alimentar era dotat modest, nu erau disponibile pâine, fructe, legume sau alte produse alimentare perisabile. La categoria băuturi, era disponibil doar suc. Vânzătorul a precizat că unele produse sunt aduse doar la cerere. 

În blocul alimentar exista amenajată și o sală de mese, însă reprezentanților APADOR-CH li s-a explicat că masa nu mai este servită acolo pentru minorii și tinerii care execută măsuri educative. Potrivit explicațiilor primite, aceștia preferă să mănânce în camere, fie pentru că nu consumă mâncarea imediat, fie pentru că, în cazul servirii mesei în cameră, porțiile refuzate pot fi oferite altor persoane custodiate, reducându-se astfel cantitatea de mâncare aruncată.

La data vizitei, mâncarea era pregătită pentru a fi distribuită pe secții. Cinci tineri ajutau la prepararea și transportul hranei și, la spălarea veselei. Lista regimurilor alimentare aferente zilei vizitei indica porții fără sare, porții pentru persoane cu diabet, porții vegetariene și suplimente pentru persoane care muncesc. 

Produsele erau păstrate corespunzător în anexele bucătăriei. Bucătăria necesita însă lucrări serioase de igienizare și reparații, despre care personalul a afirmat că erau în curs de realizare. Personalul bucătăriei a susținut că hrana era suficientă și gustoasă. Judecătorul de supraveghere a privării de libertate, cu care reprezentanții APADOR-CH au discutat ulterior, a menționat că în trecut existaseră sesizări privind calitatea hranei, dar a apreciat că problema nu mai era de actualitate. În schimb, majoritatea minorilor și tinerilor intervievați au afirmat că hrana era insuficientă, nu era gustoasă și nu era preparată în condiții corespunzătoare.

APADOR-CH a constatat că fructele și legumele lipseau în continuare din meniu, deși aceste produse erau cu atât mai necesare în alimentația minorilor și tinerilor. Personalul și judecătorul de supraveghere a privării de libertate au apreciat că situația hranei nu mai ridica probleme, însă majoritatea minorilor și tinerilor intervievați au susținut contrariul. APADOR-CH recomandă conducerii unității să verifice efectiv calitatea, cantitatea și diversitatea hranei și să acorde prioritate igienizării și reparării bucătăriei.

Punctul de primire

La data vizitei, condițiile din punctul de primire erau precare. Se observau gândaci, pereți deteriorați, uși și bănci scorojite. Sala de așteptare se afla într-o stare igienică necorespunzătoare.

Baza sportivă

Baza sportivă cuprinde terenuri de sport, inclusiv terenuri de baschet. La momentul vizitei, acestea nu erau folosite. Din discuții a rezultat că baza sportivă este utilizată, în general, mai ales de băieți. Reprezentanților APADOR-CH li s-a comunicat că se fac eforturi pentru identificarea unor activități în aer liber care să fie atractive și pentru fete.

Vizita pe secții

În general, camerele vizitate aveau un aspect similar: podele din ciment deteriorat, paturi suprapuse, o masă standard, câteva scaune, dulapuri mici, televizor, igrasie și miros greu. În unele camere s-a resimțit inclusiv miros de canalizare. Din discuțiile purtate cu deținutele a reieșit că unele încăperi nu se încălzesc adecvat iarna.

În camera E3.5, reprezentanții APADOR-CH au discutat cu o tânără aflată în regim închis. Aceasta a susținut că fusese recent lovită de personalul penitenciarului și a arătat vânătăi la nivelul brațului drept, al toracelui, în partea dreaptă și al piciorului drept. În legătură cu acest incident, directorul penitenciarului a afirmat că susținerile persoanei internate nu erau adevărate, însă instituția sesizase Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.

Tânăra a mai menționat un incident din 20 august 2025, când ar fi semnalat presiuni și violențe din partea personalului penitenciarului. În legătură cu acest incident, documentul transmis către judecătorul de supraveghere a privării de libertate, datat 3 septembrie 2025, confirmă că persoana internată a fost prezentată la cabinetul medical, unde a acuzat dureri de cap și a relatat că, în cursul aceleiași zile, în jurul prânzului, ar fi fost agresată fizic de personalul din zona de pază/secție. Potrivit documentului, la momentul examinării medicale nu au fost identificate urme de violență, iar situația urma să fie clarificată prin verificări suplimentare. Totodată, documentul menționa că urma să fie sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.

În privința hranei, tânăra a declarat că mâncarea oferită de penitenciar este, de multe ori, necomestibilă. Din spusele sale, persoanele custodiate primesc frecvent mâncarea în cameră, spală cartofii și preferă să îi prepare ulterior cu mijloace improvizate, folosind un fierbător, un castron de inox și ulei. Uneori, preferă mâncarea de fasole, în care adaugă apă și condimente, transformând-o în ciorbă.

Persoana a relatat că, de la administrarea medicației, doarme mai liniștit și este mai puțin agitată decât anterior. Aceasta a menționat că are o relație bună cu psihologul, pe care îl întâlnește o dată sau de două ori pe săptămână. De asemenea, a semnalat că unele persoane din secție manifestă comportamente agitate și autoagresive, precum provocarea de tăieturi sau înghițirea unor obiecte, inclusiv linguri, precizând că aproape zilnic au loc incidente care necesită intervenția personalului medical. 

Tânăra a reclamat prezența gândacilor și a susținut că, deși se folosește dezinfectant, acesta nu are efect. A mai menționat că iarna a fost dificilă, fiind nevoie să stea îmbrăcată cu pantaloni, șosete și geacă în cameră, iar căldura furnizată ocazional prin calorifer era insuficientă pentru spațiul respectiv.

La momentul vizitei, în cameră se resimțea un miros greu. Era vizibilă igrasia, iar podeaua era din ciment deteriorat. Ca și în alte camere vizitate, existau covoare care miroseau a mucegai. Spațiul de depozitare era folosit simultan pentru încălțăminte, alimente, produse de igienă și haine puse la uscat. Camera avea televizor, o masă standard și patru scaune.

În privința igienei, tânăra a declarat că nu există întotdeauna apă caldă și că, uneori, dacă supraveghetoarea de pe secție nu dorește, persoanele custodiate nu sunt scoase la duș. A mai precizat că are dureri menstruale și că primește cel mult Algocalmin sau No-Spa, deși solicită uneori injecții. A mai susținut că pe secție există persoane cu păduchi, aspect pe care l-a pus în legătură cu posibilitățile concrete de menținere a igienei. Medicul centrului a infirmat existența păduchilor în unitate.

Tânăra a mai afirmat că are aproximativ 90 de rapoarte disciplinare, considerând că acestea i se întocmesc pentru că „îi face rău penitenciarului”.

Acuzațiile de violență formulate de această persoană nu fuseseră confirmate la data vizitei și erau contestate de conducerea unității. Totuși, din documentele puse la dispoziție de judecătorul de supraveghere a privării de libertate a reieșit că, în trecut, au existat cazuri în care exercitarea violenței fizice de către membri ai personalului de supraveghere fusese confirmată.

De exemplu, potrivit informării transmise de conducerea Centrului de Detenție Craiova către judecătorul de supraveghere, în urma unui incident produs în data de 20 martie 2025, o persoană internată minoră, în vârstă de 17 ani la acel moment, a reclamat că a fost implicată într-un conflict cu personalul de supraveghere. Incidentul a avut loc în contextul unui schimb de replici tensionat. Persoana internată a avut o atitudine ostilă și a adresat injurii, după care a fost lovită cu palma de către un supraveghetor la nivelul feței, iar ulterior a fost proiectată la sol și lovită de câteva ori. Persoana internată a fost prezentată la cabinetul medical, unde s-a constatat o leziune în zona tâmplei stângi, fiind solicitată prezentarea la IML. Ulterior, persoana internată a fost transferată la Centrul Educativ Buziaș. A fost sesizat  Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, fiind dispuse cercetări la nivelul centrului de detenție.

APADOR-CH recomandă conducerii Centrului de Detenție Craiova și Administrației Naționale a Penitenciarelor să ia măsuri ferme pentru prevenirea oricărei forme de violență fizică sau verbală exercitate de personal asupra minorilor și tinerilor. În acest context, APADOR-CH reamintește standardele Comitetului European pentru Prevenirea Torturii (CPT), care subliniază obligația autorităților de a preveni relele tratamente și de a acorda o protecție sporită minorilor privați de libertate.

Totodată, orice acuzație de agresiune trebuie investigată prompt, efectiv, independent și complet. Organizația subliniază și standardele CPT privind documentarea și raportarea indiciilor medicale de rele tratamente, potrivit cărora constatările compatibile cu posibile acte de violență trebuie consemnate corespunzător și aduse fără întârziere la cunoștința organelor competente.

Camera E3.4

În camera E3.4, reprezentanții APADOR-CH au discutat cu o tânără de 18 ani. Aceasta a susținut că minorii și tinerii sunt amenințați și că se fac presiuni asupra lor pentru a nu raporta problemele din penitenciar. A declarat că uneori primesc nu doar reproșuri verbale, ci și palme. 

Tânăra a menționat că avea rapoarte disciplinare și că se autoagresase prin tăiere de trei ori. Unul dintre incidente avusese loc cu aproximativ două luni înaintea vizitei, când, potrivit relatării sale, se tăiase la nivelul unei vene, pe fondul unor dificultăți de relaționare cu celelalte persoane. După acest incident, i se administrase Diazepam și i se întocmise un raport pentru autoagresare, care ar fi determinat suspendarea temporară a dreptului de a primi pachete, de a efectua vizite și de a face cumpărături de la magazinul unității.

Aceasta a declarat că urmase timp de trei luni un tratament pentru depresie și că mergea la psiholog o dată pe săptămână sau ori de câte ori considera că avea nevoie. A afirmat că avea acces la cabinetul medical și că, pentru o infecție la un deget, urmase un tratament cu antibiotic timp de trei luni.

Tânăra și-a exprimat speranța că urma să fie transferată la Centrul de Detenție Brăila-Tichilești împreună cu celelalte fete.

În discuție a fost menționat și spațiul de plimbare, descris de persoana custodiată ca o „cușcă”. De asemenea, aceasta a indicat că, în practică, ar trebui să aleagă între participarea la școală și ieșirea la plimbare, având în vedere intervalul de plimbare de la 7:30.

Mai multe persoane internate au semnalat reprezentanților APADOR-CH că, din cauza intervalului matinal în care sunt programate plimbările, sunt puse, în practică, în situația de a alege între participarea la școală și ieșirea la plimbare. APADOR-CH subliniază că dreptul la educație și dreptul la plimbare/exercițiu în aer liber trebuie asigurate cumulativ, nu alternativ. Centrul trebuie să identifice o soluție organizatorică prin care persoanele internate să poată beneficia efectiv de ambele drepturi, fără ca exercitarea unuia să presupună renunțarea la celălalt.

APADOR-CH recomandă conducerii unității ca, în fiecare caz de autoagresare, să asigure cu prioritate evaluarea medicală și psihologică a persoanei, identificarea cauzelor gestului și stabilirea unor măsuri individualizate de prevenire, tratament și sprijin.

Organizația are în vedere modificarea, în anul 2023, a Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013, realizată în urma recomandărilor Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane ori Degradante (CPT). Prin introducerea art. 220 alin. (4), s-a stabilit că persoanele private de libertate diagnosticate cu afecțiuni psihice de natură să determine comportamente autoagresive nu pot fi sancționate disciplinar pentru nerespectarea interdicției privind autoagresiunea. În celelalte situații, în care nu este incidentă această excepție, administrația trebuie să analizeze cu rigurozitate circumstanțele concrete ale cazului și să evite un răspuns exclusiv sau predominant punitiv. Eventuala sancțiune trebuie individualizată, cu luarea în considerare a cauzelor gestului și a riscului ca măsura aplicată să-i agraveze situația ori să descurajeze solicitarea ajutorului medical și psihologic.

APADOR-CH recomandă modificarea Legii nr. 254/2013 în sensul eliminării actelor de autoagresare din categoria abaterilor disciplinare și al tratării acestora, în toate cazurile, cu prioritate, ca situații care necesită intervenție medicală, psihologică și măsuri de prevenire și protecție.

Camera E3.3: minori arestați preventiv

Reprezentanții APADOR-CH au vizitat camera E3.3, destinată minorelor arestate preventiv, unde se aflau trei fete în vârstă de 14, 16 și 17 ani.

Una dintre minore, în vârstă de 16 ani, a declarat că era în clasa a II-a și că avea un copil de doi ani, aflat la mama sa. Aceasta învața limba română și încă avea dificultăți de înțelegere. Comunicarea era facilitată de o altă minoră, vorbitoare de limba maghiară. Din discuții a reieșit că două dintre minore vorbeau limba maghiară și limba romani.

Minorele au declarat că nu știau dacă la punctul de informare al unității erau disponibile documente în limba maghiară. Verificările ulterioare ale reprezentanților APADOR-CH au arătat că astfel de documente existau, însă identificarea lor era dificilă, deoarece informațiile nu erau organizate intuitiv, pe categorii și limbi, ci apăreau într-o listă succesivă. În cazul persoanelor care aveau dificultăți de înțelegere a limbii române, nu era clar în ce măsură accesarea documentelor prin intermediul infochioșcului le asigura o informare efectivă.

Pe hol, reprezentanții APADOR-CH au observat afișe cu informații privind drepturile persoanelor custodiate, precum și coduri QR. Potrivit explicațiilor primite, acestea puteau fi scanate cu tabletele unității pentru accesarea unor informații suplimentare. În practică, accesul era însă dificil: persoanele custodiate au declarat că nu aveau tablete la dispoziție, iar afișele erau amplasate la o înălțime care îngreuna scanarea codurilor.

APADOR-CH recomandă Centrului de Detenție Craiova și ANP să se asigure că informațiile privind drepturile minorilor și tinerilor sunt efectiv accesibile, nu doar formal afișate. Acestea ar trebui redactate într-un limbaj ușor de înțeles, afișate vizibil în camere și în spațiile comune, disponibile în diverse limbi, inclusiv în limba romani, și organizate clar, pe categorii și limbi. În cazul în care accesul la informații depinde de utilizarea codurilor QR, centrul trebuie să asigure acces real la tablete și amplasarea afișelor la o înălțime care permite scanarea lor.

Una dintre minorele din cameră a declarat că urma un tratament psihiatric, deși nu era de acord cu administrarea acestuia. A susținut că tratamentul îi făcea rău și nu îi îmbunătățea starea, însă a precizat că nu i s-a solicitat consimțământul. 

Organizația reamintește că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și standardelor CPT, administrarea unui tratament medical trebuie să se întemeieze pe consimțământul liber și informat al persoanei, inclusiv atunci când aceasta este privată de libertate. O atenție sporită este necesară în cazul minorilor, orice derogare de la acest principiu trebuie să fie prevăzută de lege, justificată de o necesitate medicală reală și însoțită de garanții împotriva arbitrariului și abuzului.

Camera E3.6

Tânăra din această cameră a menționat că, în anul 2025, tatăl ei a decedat, însă acest aspect, deși semnalat consilierului de probațiune, nu ar fi fost menționat în documentele întocmite de acesta. Potrivit relatării sale, în februarie 2026, instanța de judecată a dispus o nouă amânare a liberării, consemnând că tatăl ei nu dorește să o primească acasă, deși acesta era decedat. Persoana a declarat că păstrează legătura cu bunica și cu frații săi. A afirmat că a participat la foarte multe programe, peste 200, și că se consideră bine din punct de vedere al sănătății mintale. A menționat că în trecut a urmat tratament medicamentos, însă în prezent nu îl mai urmează. A apreciat că tulburarea de comportament din trecut, considerată anterior un risc major, nu se mai menține și că simptomele de tip borderline s-au remis.

Persoana a atras atenția asupra mizeriei din camere și asupra condițiilor igienice precare din întreaga locație.

În camera E3.7 echipa APADOR-CH a discutat cu trei minore.

Una dintre minore, în vârstă de 17 ani, din Constanța, a declarat că trecuse printr-o perioadă de sevraj în urma consumului de etnobotanice, pe care îl practicase timp de aproximativ un an. Potrivit relatării sale, primele trei zile au fost cele mai dificile, iar în perioada petrecută în arest starea sa de sănătate a fost foarte proastă. La momentul discuției, minora a precizat că nu se simțea bine și că dorea să ia legătura cu mama sa. Aceasta a menționat că scrisese o scrisoare, însă nu știa cum să o expedieze, întrucât i se spusese că trebuia să își cumpere un plic și un timbru, iar ea nu dispunea de bani.

Ulterior, din discuția purtată în biroul conducerii unității, a rezultat că minorei îi puteau fi puse la dispoziție un plic și un timbru. Problema părea să fie, în realitate, dificultatea personalului de a o identifica și contacta pe mama acesteia, pentru a o informa cu privire la locul în care se afla fiica sa.

În acest context, organizația subliniază importanța menținerii legăturilor minorilor privați de libertate cu familia și obligația administrației locului de deținere de a sprijini efectiv aceste legături, inclusiv prin punerea la dispoziție, atunci când este necesar, a materialelor pentru corespondență. Organizația amintește, în acest sens, hotărârile împotriva României în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat obstacolele materiale întâmpinate de persoane private de libertate în exercitarea dreptului la corespondență, inclusiv nefurnizarea hârtiei, a plicurilor și a timbrelor și a constatat încălcări ale articolului 8 din Convenție. Aceste hotărâri confirmă că dreptul la corespondență nu trebuie să rămână unul pur teoretic, iar administrația penitenciară trebuie să asigure mijloacele minime necesare exercitării sale efective. Exigența este cu atât mai importantă în cazul unui minor separat de familie și care depinde de sprijinul personalului pentru a putea lua legătura cu aceasta.

O altă minoră, în vârstă de 16 ani, a declarat că se afla în această unitate ca urmare a nerespectării obligațiilor stabilite în cadrul măsurii arestului la domiciliu.

Cea de-a treia minoră, în vârstă de 17 ani, era elevă în clasa a X-a și a declarat că se simțea bine în această locație.

În camerele destinate fetelor, grupurile sanitare se aflau într-o stare necorespunzătoare. Reprezentanții APADOR-CH au observat obiecte sanitare uzate și deteriorate, cârpe cu urme de rugină, precum și țevi care prezentau scurgeri. 

Echipa APADOR-CH a vizitat și camera E5.4, în care se aflau patru băieți cu vârste cuprinse între 16 și 17 ani. Aceștia au declarat că se înțelegeau bine între ei și nu au semnalat probleme.

Toate camerele vizitate aveau paturi suprapuse și o capacitate de șapte locuri. Camerele erau dotate cu televizor, masă și patru scaune.

Spre deosebire de secția destinată fetelor, în camerele băieților nu a fost observată aceeași deteriorare a pardoselii din ciment, iar aceștia nu s-au plâns de încălzire necorespunzătoare.

Și băieții au semnalat că plimbarea avea loc uneori la ore nepotrivite.

Au declarat că dezinsecția se efectua o dată pe lună, însă măsura nu era întotdeauna eficientă.

Unul dintre băieți lucra la atelier și s-a declarat foarte mulțumit de această activitate. Acesta a menționat că era implicat uneori și în activități desfășurate la școală. Un alt băiat lucra la atelierul electric.

Toți au declarat că puteau utiliza baza sportivă și că făceau acest lucru.

Băieții și-au exprimat dorința de a fi transferați la Tichilești și de a fi liberați cât mai curând. 

Aceștia au arătat că nu înțelegeau de ce alte persoane custodiate, aflate în regimuri mai severe, fuseseră transferate la Tichilești, iar unele dintre ele chiar fuseseră liberate, în timp ce ei rămăseseră la Craiova și primeau amânări ale liberării.

Ulterior, din discuția purtată cu conducerea unității, echipa APADOR-CH a înțeles că prioritizarea transferurilor către Tichilești avusese în vedere și nevoia unității din Craiova de a beneficia de sprijinul persoanelor custodiate care desfășurau activități de muncă. În activitățile respective puteau fi implicate numai persoanele aflate în regim deschis, motiv pentru care s-ar fi preferat menținerea acestora în unitatea din Craiova. Aceste considerente nu le fuseseră comunicate persoanelor custodiate.

APADOR-CH recomandă Centrului de Detenție Craiova și ANP să asigure informarea completă, într-un limbaj accesibil, cu privire la criteriile avute în vedere pentru transferul către alte unități. Motivele care justifică menținerea sau transferarea unei persoane ar trebui comunicate în mod transparent, pentru a preveni percepțiile de tratament inegal sau arbitrar.

Dușuri și condiții materiale

Reprezentanții APADOR-CH au vizitat și dușurile. Acestea erau foarte sumar dotate, practic fiind compuse din țevi care pornesc simultan, cu separatoare doar prin pereți între zonele de duș, fără perdele sau alte elemente care să asigure intimitatea. În spațiu era foarte mult mucegai. Era prezent și nisip negru, aspect care ține de o problemă de poluare nu doar a locului de deținere, ci a întregului oraș.

APADOR-CH recomandă penitenciarului să evalueze urgent condițiile materiale din Centru inclusiv starea podelelor, igrasia, mirosurile persistente, încălzirea camerelor, accesul efectiv la duș și apă caldă, precum și condițiile din spațiile de duș. 

Judecătorul de supraveghere a privării de libertate

Reprezentanții APADOR-CH au stat de vorbă cu judecătorul de supraveghere a privării de libertate. Potrivit informațiilor primite, în anul 2025 au fost soluționate 42 de plângeri, dintre care 7 privind regimul de executare a măsurii internării. Toate cele 7 plângeri au fost respinse, iar singura contestație formulată a fost, la rândul său, respinsă de Judecătoria Craiova. Alte 4 plângeri au vizat încălcarea drepturilor. Trei au fost respinse, dintre care două ca tardive, iar într-un dosar competența a fost declinată către judecătorul de supraveghere de la Penitenciarul Craiova. Cele două contestații formulate au fost respinse de Judecătoria Craiova.

În anul 2025 au fost înregistrate 3 dosare privind comisii rogatorii și 28 de plângeri împotriva sancțiunilor disciplinare. Dintre acestea din urmă, 27 au fost respinse și una a fost admisă. Din cele 16 contestații formulate, 15 au fost respinse de Judecătoria Craiova, iar una a fost admisă.

În anul 2026, până la 29 mai, au fost înregistrate și soluționate 7 dosare. Cinci au vizat plângeri împotriva sancțiunilor disciplinare, toate fiind respinse. Împotriva a 3 încheieri au fost formulate contestații: una a fost respinsă de Judecătoria Craiova, iar două se aflau încă pe rolul instanței.

Referitor la transferarea unor persoane custodiate la Tichilești, judecătorul a precizat că niciuna dintre persoanele transferate nu s-a plâns.  

Întrebat de ce nu ar fi aplicabil articolul 158 alin. (3) din Legea nr. 254/2013, judecătorul delegat a arătat că această dispoziție nu a fost aplicată niciodată în cazul transferurilor dispuse de structura centrală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, întrucât acestea sunt considerate transferuri administrative și, în opinia sa, nu intră în competența de soluționare a judecătorului de supraveghere a privării de libertate. Această interpretare a fost menționată și într-un document pus la dispoziția echipei APADOR-CH.

APADOR-CH consideră însă că articolul 158 nu distinge între transferurile dispuse de structura centrală a ANP și alte categorii de transferuri și nici nu exclude de la contestare transferurile administrative. Legea prevede că transferul poate fi dispus numai pentru motive întemeiate și stabilește că anumite contestații formulate înainte de emiterea dispoziției de transfer trebuie soluționate de urgență, înainte de realizarea efectivă a acestuia. În această interpretare, judecătorul nu s-ar substitui administrației penitenciare și nu ar decide asupra oportunității organizării sistemului, ci ar verifica dacă, într-un caz concret, măsura transferului are un motiv real, suficient și legal. Supraaglomerarea sau reorganizarea unui spațiu de detenție pot constitui motive întemeiate, însă existența unor asemenea situații nu justifică excluderea, în principiu, a oricărui control. Un astfel de control poate fi cu atât mai important în cazurile în care transferul riscă să fie folosit arbitrar sau ca măsură informală de sancționare.

Faptul că persoanele transferate nu au formulat plângeri nu clarifică problema juridică și nu demonstrează că ele ar fi avut la dispoziție o cale efectivă de contestare. Rămâne deschisă întrebarea dacă interpretarea restrictivă adoptată în practică este compatibilă cu textul legii și, în cazul unor transferuri colective dispuse de ANP, care este autoritatea competentă să exercite controlul judiciar. În măsura în care judecătorul de supraveghere a privării de libertate se declară necompetent, trebuie analizat dacă asemenea măsuri pot fi contestate în contencios administrativ de către persoanele transferate și dacă această cale poate constitui un remediu efectiv, inclusiv raportat la rapiditatea cu care transferurile sunt puse în executare.

Autoagresiunea și răspunderea disciplinară

În perioada 2025-mai 2026, la nivelul Centrului de Detenție Craiova au fost analizate în comisia de disciplină 41 de dosare de cercetare disciplinară pentru autoagresiune. Dintre acestea, 33 de dosare au fost clasate, iar în 8 dosare au fost aplicate sancțiuni. 

Asistența medicală

În cadrul centrului își desfășurau activitatea un medic cu funcție de conducere, un medic stomatolog, șase asistenți medicali, un asistent de igienă și un asistent de farmacie. Nu erau ocupate cele două posturi de medic cu funcție de execuție.

Reprezentanții APADOR-CH au purtat o discuție cu medicul șef al centrului. Acesta a precizat că lucrează singur și că deficitul de personal medical se menține la un nivel foarte ridicat de mult timp. Deși ocupă o funcție de conducere, îndeplinește și atribuții de execuție. La momentul vizitei, avea în grijă atât persoanele care executau măsuri educative, cât și adulții din Penitenciarul Craiova care desfășurau activități sau se aflau în punctul de lucru deschis din această locație. Personalul medical auxiliar era considerat extrem de important, însă majoritatea asistentelor medicale se apropiau de vârsta pensionării. În cursul anului anterior fuseseră organizate două sesiuni de concurs, însă nu se prezentase niciun candidat.

Cabinetul medical funcționa permanent, cu program în ture de 12 ore și cu program de 8 ore. Continuitatea asistenței medicale era asigurată permanent, inclusiv în zilele libere și în zilele de sărbători legale. Un medic era prezent fizic în centru timp de 8 ore pe zi, 4-5 zile pe săptămână. În medie, se efectuau zilnic 25-30 de consultații, iar lunar aproximativ 750 de consultații. În anul 2025 au fost efectuate 6.238 de consultații.

Cele mai frecvente patologii și boli cronice întâlnite în centru erau tulburările de adaptare, tulburările de conduită și de comportament, precum și tulburările de personalitate. În anul 2025, 91 de persoane au fost diagnosticate cu tulburări psihice sau psihiatrice, iar în anul 2026 au fost diagnosticate 23 de persoane. În anul 2025, 58 de persoane urmau tratament psihiatric, iar în anul 2026, 17 persoane urmau un astfel de tratament.

Tratamentul psihiatric

Așa cum s-a menționat  anterior, una dintre minore a declarat că urmează tratament psihiatric, deși nu este de acord cu acesta. A susținut că tratamentul îi face rău și că nu îi creează o stare bună, însă a precizat că nu are ce să facă, deoarece nimeni nu îi cere consimțământul pentru administrarea lui. Acest aspect a fost ridicat ulterior în cadrul discuției cu medicul centrului. Acesta a arătat că decizia aparține exclusiv medicului psihiatru.

Ulterior, din discuția purtată în prezența judecătorul de supraveghere a privării de libertate și a directoarei locului de detenție, la întrebarea privind acordarea consimțământului pentru tratamentul medicamentos, a rezultat din documente că medicul era împuternicit să își dea consimțământul în numele pacientului, în baza unui consimțământ general semnat de reprezentantul legal al copilului la momentul depunerii acestuia în unitate.

APADOR-CH subliniază că, în cazul minorilor cu vârsta între 14 și 18 ani, consimțământul pentru tratament medical, inclusiv tratament medicamentos psihiatric, trebuie să fie specific, actual, informat și revocabil. Potrivit Legii nr. 46/2003, tratamentul medical reprezintă o intervenție medicală, iar pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenție medicală, după ce îi sunt explicate consecințele acestei decizii. Prin urmare, consimțământul trebuie să existe pentru fiecare tratament concret și pe durata acestuia. În cazul minorilor, atunci când este necesar acordul reprezentantului legal, minorul trebuie implicat în procesul de luare a deciziei în măsura capacității sale de înțelegere. Pentru minorii de peste 14 ani, acest lucru presupune obținerea consimțământului minorului, alături de consimțământul reprezentantului legal. În lipsa unuia dintre aceste acorduri, consimțământul poate fi considerat viciat, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege, precum urgența medicală sau tratamentul dispus potrivit unei proceduri legale speciale.

Fără a minimiza importanța tratamentului medicamentos psihiatric, APADOR-CH subliniază că frecvența tulburărilor de adaptare, a tulburărilor de conduită și comportament și a tulburărilor de personalitate în rândul minorilor impune existența unor garanții sporite privind administrarea medicației psihiatrice.

APADOR-CH recomandă ANP să se asigure că legislația privind consimțământul informat pentru tratamentul medicamentos psihiatric, este aplicată efectiv și unitar în practică. În acest sens, trebuie clarificat la nivelul unităților că un consimțământ general semnat la momentul intrării minorului în unitate nu poate înlocui consimțământul informat, specific, actual și revocabil necesar pentru fiecare tratament concret. De asemenea, trebuie respectată obligația legală de implicare a minorului în luarea deciziei medicale și, în cazul minorilor cu vârsta peste 14 ani, de obținere a consimțământului acestuia, alături de consimțământul reprezentantului legal, cu excepțiile strict prevăzute de lege. 

Intervențiile medicale

În cadrul discuției a fost menționat cazul unei persoane custodiate care a înghițit, de-a lungul timpului, mai multe corpuri străine metalice, respectiv o unghieră, o lamă, o lingură și o pensetă. În legătură cu acest caz, medicul a precizat că persoana avea încă în corp lingura și penseta, deoarece, în ciuda insistențelor, nu reușise să o programeze pentru o intervenție chirurgicală.

Ulterior vizitei APADOR-CH, unitatea a transmis clarificări din care rezultă că prima prezentare a pacientei la cabinetul medical al unității a avut loc la 25 mai 2026. După ce pacienta a declarat că ingerase voluntar corpuri străine metalice, aceasta a fost prezentată la Spitalul Județean de Urgență Craiova, unde radiografia a confirmat prezența obiectelor metalice. Consultul chirurgical a concluzionat că situația nu reprezenta, la acel moment, o urgență medicală și nu necesita intervenție chirurgicală imediată, fiind recomandate supravegherea și trimiterea către un penitenciar-spital.

Pacienta a fost ulterior monitorizată pe durata prezenței obiectelor metalice în tractul digestiv și, la orice acuză de disconfort sau simptomatologie digestivă, a fost dusă la UPU Craiova, unde a beneficiat de examinări chirurgicale și radiografii. În total, sunt menționate șase prezentări la UPU. 

În ceea ce privește internarea într-un spital-penitenciar, Penitenciarul-Spital București-Rahova a respins cererea din 27 mai 2026, iar Penitenciarul-Spital Dej a respins cererea din 29 mai 2026, motivând că în serviciul respectiv nu se pot efectua intervenții chirurgicale. Ulterior, Rahova a aprobat internarea prin cererea din 22 iunie 2026, cu dată de transfer 23 iunie 2026. 

În final, pacienta a fost operată în spital civil, respectiv la Spitalul Județean de Urgență Craiova -Secția Chirurgie, iar ulterior a fost transferată la Penitenciarul-Spital Rahova pentru supraveghere și îngrijiri postoperatorii. 

APADOR-CH recomandă ANP și unităților de detenție să stabilească un mecanism de intervenție rapidă pentru situațiile în care persoanele private de libertate au ingerat corpuri străine, astfel încât evaluarea de specialitate, decizia terapeutică și, dacă este necesar, intervenția chirurgicală să nu fie întârziate de refuzuri succesive ale spitalelor-penitenciar sau de neclarități administrative. În astfel de cazuri, imposibilitatea preluării de către un spital-penitenciar ar trebui să determine de îndată direcționarea către o unitate medicală civilă aptă să realizeze intervenția.

Riscul suicidar și consumul de substanțe

În Centrul de Detenție Craiova, în ultimii trei ani, fuseseră înregistrate 4 tentative de suicid și 22 de raportări de idei suicidare. În anul 2025 fuseseră consemnate 38 de cazuri de autoagresiune, iar în anul 2026, 9 cazuri. 

În anul 2020 avusese loc și un caz de suicid. Potrivit explicațiilor oferite, acesta ar fi putut avea legătură cu izolarea impusă în perioada pandemiei, când psihologii nu ar fi avut acces la minori. Persoana decedată era minoră la acel moment și se spânzurase folosind un cearșaf.

În ceea ce privește persoanele prezentate la cabinetul medical după intervenții ale personalului sau după folosirea forței, în anul 2025 au fost înregistrate 2 cazuri, iar în anul 2026 a fost înregistrat 1 caz. 

În anul 2025, 90 de minori și tineri internați în centru aveau istoric de consum de droguri, iar în anul 2026, 19 minori și tineri aveau istoric de consum de droguri. Nicio persoană nu este inclusă în programe de tratament pentru adicții. Nu se efectuează teste antidrog.

Medicul a precizat că, în trecut, au existat acuzații de agresiune sexuală formulate de doi minori, care în prezent sunt transferați la Tichilești. Echipa APADOR-CH nu a avut la dispoziție informații suficiente pentru a evalua modul concret în care au fost gestionate aceste cazuri și nici pentru a stabili dacă au existat întârzieri în efectuarea examinărilor medico-legale.

Discuția cu medicul a evidențiat însă un risc procedural mai general privind documentarea și conservarea probelor în situațiile în care sunt reclamate agresiuni sexuale. Potrivit celor declarate de medic, în practica recentă, IML nu ar mai proceda la recoltarea probelor în lipsa unei dispoziții din partea procurorului, iar personalul cabinetului medical al centrului nu are competența de a efectua o asemenea recoltare. În aceste condiții, absența unei proceduri clare și rapide de sesizare a organelor judiciare și de dispunere a examinării medico-legale poate conduce la întârzieri și la pierderea sau compromiterea unor probe relevante.

Sectorul socio-educativ

Conform situației privind personalul din domeniul reintegrare socială, la data de 29 mai 2026, structura analizată avea prevăzute 30 de funcții, dintre care 21 erau încadrate și 9 erau vacante. Cele mai multe posturi vacante se regăsesc la categoria ofițeri, în special în domeniul educație și în domeniul asistență psihosocială și psihologie.

În cadrul discuției cu reprezentanții APADOR-CH, a fost abordată reorganizarea centrului și impactul acesteia asupra activității departamentului și asupra parcursului profesional al personalului. Persoanele cu care echipa a discutat au arătat că fuseseră informate despre transfer, însă persistau incertitudini privind consecințele măsurii, inclusiv posibilitatea de a continua activitatea în același profil. Acestea au precizat că starea de incertitudine dura de aproape un an și și-au exprimat dezamăgirea că experiența și specializarea dobândite în lucrul cu minorii și tinerii nu mai puteau fi valorificate în contextul transformării centrului într-un penitenciar pentru adulți.

Reprezentanții departamentului au relatat că majoritatea minorilor și tinerilor întâmpinau dificultăți în menținerea relațiilor familiale, proveneau din medii defavorizate sau din sistemul de protecție a copilului. În aceste situații, erau întreprinse demersuri pentru contactarea familiei ori a managerului de caz. Au fost semnalate dificultăți în colaborarea cu DGASPC-urile și în organizarea deplasării acestora către localitățile de domiciliu după liberare. În lipsa unei intervenții prompte a instituțiilor competente, exista riscul ca minorii să rămână fără sprijin adecvat în procesul de tranziție dintre sistemul de detenție și cel de protecție socială.

Aceștia au semnalat, de asemenea, că fondurile alocate pentru dotări erau insuficiente, ceea ce genera lipsuri importante în asigurarea produselor de bază. În aceste condiții, personalul apela la donații pentru procurarea unor articole de igienă, precum pastă de dinți, săpun, șampon și alte produse similare.

În ceea ce privește sancționarea cazurilor de autoagresiune, reprezentanții departamentului au precizat că persoanele aflate sub tratament psihiatric nu erau sancționate, în timp ce, în cazul celor care nu urmau un astfel de tratament, putea fi aplicată o sancțiune. Aceasta intervenea atunci când se aprecia că gestul de autoagresiune fusese „fără justificare” sau urmărea un scop manipulativ. Protocolul aplicabil în astfel de situații prevedea intervenția imediată a psihologului.

Potrivit documentelor puse la dispoziția reprezentanților APADOR-CH, programele de asistență psihosocială se adresează unor categorii diverse de persoane custodiate, inclusiv celor cu antecedente de consum de droguri, condamnări pentru infracțiuni sexuale, risc suicidar, afecțiuni psihice, comportamente agresive sau istoric de recidivă. Aceste intervenții urmăresc reducerea riscului de recidivă și a comportamentelor autoagresive, asumarea responsabilității, gestionarea simptomelor și a stresului, precum și dezvoltarea unor reacții adecvate în situații dificile. 

Activitățile vizează, totodată, dezvoltarea gândirii critice, a capacității de decizie și de anticipare a consecințelor, precum și îmbunătățirea gestionării emoțiilor, a empatiei și a relaționării. În ansamblu, demersurile combină componente educaționale, psihologice și sociale, cu scopul de a sprijini adaptarea comportamentală și reintegrarea socială. Echipa APADOR-CH a apreciat că psihologul menținea un dialog constant cu minorii și tinerii din Centru.

Concluzii și recomandări:

Vizita a evidențiat mai multe probleme care afectează exercitarea efectivă a drepturilor minorilor și tinerilor din Centrul de Detenție Craiova. APADOR-CH consideră prioritare următoarele recomandări:

1. Prevenirea și investigarea violenței. În conformitate cu standardele CPT, conducerea Centrului și ANP trebuie să adopte măsuri efective pentru prevenirea oricărei forme de violență fizică sau verbală exercitate de personal, cu o atenție sporită protecției minorilor. Orice acuzație sau indiciu de agresiune trebuie investigat prompt, independent, efectiv și complet. Eventualele leziuni trebuie consemnate riguros în documentele medicale, persoana trebuie să aibă acces rapid la examinare medico-legală, iar constatările compatibile cu posibile rele tratamente trebuie sesizate fără întârziere organelor competente.
2. Respectarea consimțământului informat pentru tratamentul psihiatric. În conformitate cu jurisprudența CEDO și standardele CPT, ANP trebuie să se asigure că tratamentul psihiatric este administrat numai pe baza unui consimțământ liber, specific, actual, informat și revocabil. Un acord general semnat la intrarea în unitate nu este suficient. Minorii trebuie informați și implicați în decizie potrivit vârstei și capacității lor de înțelegere, iar orice tratament fără consimțământ trebuie să fie excepțional, prevăzut de lege și însoțit de garanții efective împotriva abuzului.
3. Asigurarea accesului rapid la servicii medicale adecvate. ANP și unitățile de detenție trebuie să stabilească un mecanism clar de intervenție pentru cazurile care necesită evaluare de specialitate sau intervenție chirurgicală, astfel încât refuzurile succesive ale spitalelor-penitenciar ori blocajele administrative să nu întârzie tratamentul necesar. 
4. Eliminarea autoagresiunii din categoria abaterilor disciplinare. APADOR-CH recomandă modificarea Legii nr. 254/2013 și a normelor sale de aplicare, astfel încât actele de autoagresiune să nu mai fie calificate drept abateri disciplinare grave și să nu mai poată fi sancționate disciplinar, indiferent dacă persoana are sau nu un diagnostic psihiatric. În toate cazurile, autoagresiunea ar trebui tratată cu prioritate ca un indicator al unei situații de vulnerabilitate, care impune evaluare medicală și psihologică, identificarea cauzelor gestului și adoptarea unor măsuri individualizate de prevenire, tratament, protecție și sprijin.
5. Îmbunătățirea urgentă a condițiilor materiale și de igienă. Centrul trebuie să remedieze starea pardoselilor, igrasia, mirosurile persistente, defecțiunile instalațiilor sanitare, lipsa intimității la dușuri și problemele privind încălzirea, apa caldă și accesul efectiv la duș. 

Celelalte observații și recomandări se regăsesc în cuprinsul raportului.

 

Georgiana Gheorghe                  Alina Barbu                                                        Paul Lujerdeanu